BusinessMagazin

Tag: Africa

  • Povestea omului de afaceri român care a lucrat în 13 ţări şi a urcat pe Kilimanjaro

    Pentru Liviu Curechian, „acasă” este acum în Accra, capitala Ghanei, unde este, de patru ani, country leader al Schneider Electric. A lucrat în 13 ţări diferite, a văzut 11 ţări africane, a urcat pe Kilimanjaro la numai o săptămână după ce a fost diagnosticat cu malarie. Povesteşte pentru Business Magazin cât de diferită este viaţa unui european pe continentul negru.

    În Africa nimic nu e simplu şi trebuie să înţelegi exact modul local de a face business. Una din problemele mari e că engleza ta nu e şi engleza lor, iar logica ta poate nu e şi logica lor”, povesteşte Liviu Curechian despre experienţa sa de manager în ţări din Africa. Acolo nimeni nu spune că nu a înţeles ce vrea, drept pentru care trebuie să aibă multe discuţii ulterioare, pentru a se asigura că oamenii au priceput ce le cere.

    „De asemenea, în Africa ai nevoie de foarte multă răbdare. Timpul trece cu totul altfel aici şi are o altă valoare. A fi nerăbdător e privit ca un semn de slăbiciune.” Aşa că s-a obişnuit să stea blocat în trafic două ore pentru un drum de maximum 20 de minute, acceptă că şedinţa nu începe niciodată la timp ci cu 30 de minute mai târziu, acceptă că un termen limită pentru „mâine” înseamnă, de fapt, undeva „săptămâna viitoare”. „Şi dacă eşti la un moment de răscruce şi trebuie să iei o decizie dificilă, să nu fii surprins când cineva din echipă va spune: «Să ne rugăm întâi, şi Domnul ne va sfătui»”.

    Românul spune însă că atât timp cât un manager face eforturi să înţeleagă cultura locală şi se străduieşte să se integreze, „totul e ok”. El a lucrat în opt ţări în Europa de Est şi cinci în Africa: Senegal, Coasta de Fildeş, Nigeria, Ghana, Camerun, şi afirmă că, privind în urmă, ar spune acum că în Balcani e uşor, eşti ca acasă, deşi la vremea când lucra în estul Europei a fost surprins de diferenţele culturale din zonă. „Şocul mare vine când aterizezi în Africa şi vii cu câteva idei preconcepute, care până la urmă nu au nicio bază reală. Din afară se pare că a face afaceri în Africa e simplu şi ieftin. Nu este aşa. Costurile asociate cu a face business aici sunt foarte mari.” El dă şi un exemplu: chiria pentru un apartament de 3-4 camere în Lagos costă aproximativ 100.000 de dolari pe an. Pentru produsele importate trebuie luat în considerare un termen de livrare de minimum 3-4 luni, taxele vamale sunt foarte mari şi procedura de vămuire este complicată.

    Lipsa transportatorilor profesionişti, adaugă executivul român, e un alt aspect care nu trebuie neglijat în nicio afacere, pentru că un camion care pleacă din Lagos va face până la Abuja între 2 şi 5 zile, pe o distanţă de 750 km, la un cost mai mare decât în ţările europene. „Am avut ocazia să văd afaceri care au câştigat enorm într-un timp relativ scurt, dar şi erori grave cu costuri enorme pentru investitori”, spune executivul român, care, expus unor medii multiculturale diverse, întotdeauna a avut de învăţat câte ceva. „La început am fost surprins, mirat şi poate câteodată consternat de ceea ce vedeam sau se întâmpla în jurul meu, totul era nou şi exotic, scriam de zor pe blog, împărtăşind fiecare experienţă. Acum, după patru ani în Africa, totul mi se pare atât de normal şi de natural – un pic periculos de normal – încât nu mă mai miră nimic.” Îşi aminteşte de momentul în care i s-a livrat mobila în Lagos, iar afară ploua cu găleata; mobila era transportată cu un camion descoperit şi când le-a spus: „Măi, oameni buni, mobila e udă toată”, i s-a răspuns simplu: „Păi normal că e udă, afară plouă, nu vedeţi?”.  

    Numărul expatriaţilor în lume creşte de la an la an, cum creşte şi grupul românilor care sunt relocaţi de companiile pentru care lucrează. În 2013 existau la nivel mondial 50,5 de milioane de expatriaţi faţă de 46 de milioane în 2009, iar previziunile pentru 2017 se referă la 56,8 milioane, conform Global Relocation Trends Survey Report 2012. Un proces de relocare este extrem de costisitor pentru companie, iar o astfel de decizie trebuie să fie extrem de întemeiată pentru a fi luată, spune Elena Antoneac, management mobility coordinator la Partners in Relocation Group Romania.

    „Relocarea reprezintă atât pentru angajat, cât şi pentru angajator progresul, avansul în carieră.” Iar ţările din Africa sunt destinaţii extrem de atractive din punct de vedere financiar, deoarece potenţialul de afaceri este enorm, „însă condiţiile de securitate în foarte multe destinaţii africane sunt minime. Pentru aceste destinaţii, angajatorii trebuie să oferteze pachete extrem de generoase pentru un angajat valoros pentru a-l convinge să se relocheze cu familia”, afirmă Elena Antoneac. Concret, uneori pachetele salariale împreună cu cele de compensaţii şi beneficii sunt mai mari cu 30% – 40% decât cele solicitate de un est european pentru aceeaşi muncă, iar angajaţii români privesc relocarea ca pe o oportunitate, fiind extrem de flexibili şi deschişi în special cei cu vârste între 24 şi 38 de ani, spune reprezentanta Relocation Group România. Tot ea completează că foarte multe proiecte în Africa sunt amânate pe termen nedeterminat din 2014, după declanşarea epidemiei de Ebola, iar reticenţa angajaţilor de a accepta relocări în aceste ţări a crescut.

     

  • Pe când o “Mafie Românească”, asemănătoare cu “Indian Mafia”?

    Aşadar, avem un val de şefi de companii de origine indiană, o schimbare semnificativă, atât de importantă încât profesorii de economie au început să o analizeze, pentru a determina ce au aceştia în plus şi de unde vine calitatea managerului indian.

    Şi nu este vorba aici numai de executivii enumeraţi mai sus; practic putem lua orice mare companie din lume şi veţi descoperi lesne în top management cel puţin un indian, dacă nu mai mulţi. În Silicon Valley un inginer din trei este de origine indiană, şi mulţi dintre ei vor rămâne în istoria tehnologiei, pentru că au inventat sau au contribuit la portul USB, procesorul Pentium de la Intel, sistemul de operare Android, browserul Chrome sau serviciul de mesagerie electronică Hotmail; probabil, practic vorbind, orice produs major din zona tehnologiei apărut în ultimele două decenii are cel puţin un naş indian.

    Cunoscătorii vorbesc despre o „Indian Mafia” – formulare care defineşte influenta reţea de ingineri, antreprenori şi executivi de origine indiană din Silicon Valley. Indian Mafia este fie şcolită în occident, fie la IIT, Indian Institutes of Technology, un grup de 19 centre de studii superioare din mai multe oraşe indiene, socotite a fi cu nimic mai prejos decât MIT, Massachusetts Institute of Technology – este cazul chiar al lui Sundar Pichai.

    Atingem aici fondul problemei: unu, de ce au indienii succes? şi doi, cum au acţionat?

    Specialiştii spun că au succes pentru că ştiu bine engleză, pentru că sunt ambiţioşi, pentru că înţeleg în mod profund pieţele emergente, pentru că au vocaţia inginerească în sânge şi pentru că sunt persoane modeste. Engleza o stăpânesc pentru că sistemul educaţional a rămas profund influenţat de cel britanic, ambiţia se traduce prin dorinţa de a-şi depăşi condiţia, de a „ieşi din sărăcie”, cunoaşterea pieţelor emergente nu mai trebuie să o explic, dar o exemplific cu Skype Translator, instrumentul pus la punct de Gurdeep Singh Pall, cu Android One – sistemul de smartphone-uri accesibile propus de Sundar Pichai pentru India – sau cu lansarea Windows 10 în Kenya, la care a participat Satya Nadella, CEO Microsoft. Vocaţia de ingineri este cumva firească, iar modestia vine din educaţie şi din felul lor de a fi – Microsoft şi Google au căpătat, influenţate de Nadella şi de Pichai, dimensiuni mult mai „umane”, companiile au devenit mult mai apropiate de angajaţi decât au fost sub Bill Gates, Steve Ballmer sau Larry Page. 

    Cum au acţionat? Pomenitul IIT a apărut în 1961, printr-o lege specială, dar prima idee a unei astfel de reţele de şcoli a apărut încă din 1946. Primul institut a fost înfiinţat în 1950; iniţial au fost şapte instituţii de învăţământ, declarate de importanţă naţională, iar în 2008 au fost adăugate alte nouă. Sunt autonome, dar supravegheate de un consiliu, iar preşedintele Indiei este, practic, liderul organizaţiei. Şi chiar dacă în topurile universităţilor realizate de occidentali indienii nu se plasează pe poziţii tocmai fruntaşe, în ansamblu organizaţia a devenit un brand, iar rezultatele se văd cât se poate de limpede tocmai prin absolvenţii pe care îi livrează lumii, foarte bine pregătiţi, trecuţi prin filtrele unor examene şi având cunoştinţe la care occidentalii nici nu visează.

    De o bucată de vreme Business Magazin a început să identifice un contingent important de executivi români care lucrează în străinătate, în occident, în Japonia, în Rusia sau în Africa. Silviu Popovici tocmai a devenit expatul român cu cel mai mare business în administrare, director general al Pepsico pentru Rusia, Ucraina şi CIS, adică pentru 12 pieţe, 36 de fabrici, 27.000 de angajaţi şi peste 300 de milioane de consumatori, Călin Drăgan îl urmează îndeaproape din Japonia, unde conduce afacerile de 4 miliarde de euro ale Coca-Cola East Japan, iar Angela Creţu a preluat recent conducerea unei regiuni de 17 ţări din poziţia de group vicepresident pentru Turcia, Orientul Mijlociu şi Africa în cadrul Avon; românii conduc bănci, operaţiuni industriale şi companii în multe ţări ale lumii. Totuşi, nu se poate vorbi de o „Mafie românească”, asemănătoare cu „Indian Mafia” din Silicon Valley, ceva care s-ar dovedi cât se poate de folositor pentru amărâta Românie – un corp de executivi mai eficienţi şi mai influenţi decât ambasadorii, un grup de creiere care să educe, să influenţeze, să fie invocate drept exemple că „se poate” şi care să scoată ţara asta din mlaştină.

    Glumeţii care îmi vor oferi exemple de mafioţi români reali, de hoţi adică, să se abţină.

    Restul, să recapitulăm: educaţie de top, o acţiune coerentă a autorităţilor, limbi străine, ambiţie, vocaţie şi, partea care îmi place cel mai mult, modestia, umilinţa. Pare atât de simplu şi este, în realitate, atât de complicat.

  • Ţara în care în anul 2100 o să traiască aproape jumătate din populaţia planetei

    Conform unui raport al Naţiunilor Unite asupra populaţiei globale  este de aşteptat ca în 2100 aproape 40% din populaţie să fie africană.

    În ultimii 12 ani, populaţia globului a crescut cu un miliard de oameni, ajungând la totalul de 7,3 miliarde. Se estimează că numărul oamenilor de pe pământ, între 2015 şi 2030, va creşte cu 2,4 miliarde, dintre care 1,3 miliarde doar în Africa.

    După 2050, Africa o să fie singurul continent unde populaţia va continua să crească, însemnând că în 2100 nu mai puţin de 39% dintre oameni vor locui în Africa. Ca un punct de referinţă, în 1950 doar 9% din populaţia globală era africană.

    Conform publicaţiei The Globe and Mail, în 1950 în Africa se aflau 8 oameni pe kilometru pătrat, iar în 2050 vor fi 80 pe kilometru pătrat.

    Raportul Naţiunilor Unite indică următoarele motive pentru această creştere. În momentul de faţă, 21 de ţări sunt caracterizate ca având o populaţie cu o fertilitate crescută. 19 dintre acestea se află în Africa, unde, în medie, o femeie are patru-cinci copii de-a lungul vieţii, însă este prevăzut ca acest număr să scadă pe viitor. De asemenea, speranţa de viaţă a crescut cu şase ani pe continentul african în anii 2000. Până în 2100 se aşteaptă ca speranţa de viaţă să crească cu 19 ani, ajungând la vârsta medie de 78 de ani. Iar un al treilea motiv ar fi faptul că mortalitatea infantilă a scăzut semnificativ.

  • Şi-au vândut casa şi maşinile ca să se plimbe timp de un an în jurul lumii

    Unele familii strâng bani pentru o călătorie la Disneyland sau pentru un concediu la mare. Nu este însă cazul familiei Rivenbark; aceştia au petrecut ani de zile economisind pentru a călători în jurul lumii.  

    Nu a fost însă suficient, aşa că familia din Maryland, Statele Unite a pus la bătaie tot ce avea pentru o vacanţă de un an. Soţii Rivenbark şi-au vândut casa şi maşinile ca să-şi finanţeze aventura. Au decis să le predea ei carte copiilor, ca să nu rămână în urmă. Iar cei mici spun că au învaţat enorm umblând prin lume. Tatăl, mama şi cei doi copii au vizitat 60 de ţări şi teritorii din toată lumea şi nu s-au dat înapoi nici de la experienţe extreme, scriu cei de la Ştirile Pro TV. În total, cei patru au parcurs peste 140.000 de kilometri.

    Membri familiei Rivenbark se pot lăuda că au plimbat gheparzi în lesă în Africa ori că s-au împrietenit cu elefanţi în India şi au făcut bungee jumping în Noua Zeelandă.  În tot acest timp, şi-au împărtăşit aventurile cu publicul, scriind şi publicând imagini pe blog.

    “La sfârşitul vieţii, vrem să ştim că am avut parte de experienţe superbe împreună, în familie. Ce mod mai bun de a face asta decât să te duci să explorezi lumea?”, spune Tim Rivenbark. “Am fost incantata. Ideea de a calatori in jurul lumii era incredibila”, marturiseste Kara Rivenbark, notează sursa citată.

    Familia Rivenbark s-a întors de curând din călătorie şi încearcă să se readapteze la viaţa din Maryland.

  • Proiectele Băncii Mondiale au făcut, în ultimul deceniu, ca 3,4 milioane de oameni sa îşi piardă slujbele sau proprietăţile – video

    Oficialii instituţiei au admis, în martie, că au fost identificate astfel de probleme: “Am analizat modul de acţiune în cazul strămutărilor şi ce am descoperit mi-a provaocat o profundă îngrijorare”, a declarat preşedintele Jim Yong Kim. “Am descoperit câteva probleme majore. Prima este că nu am supravegehat destul de bine proiectele care implicau strămutări.

    Doi, nu am pus în aplicare planurile destul de bine. Şi trei, nu am folosit sisteme de urmărire suficient de puternice, pentru a ne asigura că politicile noastre au fost aplicate. Trebuie şi vom face mai bine”, a adugat Jim Yong Kim, citat într-un comunicat de presă care anunţa un plan de rezolvare a problemelor menţionate.

    International Consortium of Investigative Journalists au analizat 7.200 de proiecte finanaţate de Banca Mondială între 2004 şi 2013. În unele cazuri instituţia a finanţat relocări forţate care au degenerat în violenţe; doi foşti oficiali etiopieni au declarat jurnaliştilor că fonduri provenite de la o finanţare de 2 miliarde de dolari pentru sănătate şi educaţie au fost folosite pentru strămutări în masă în vestul Etiopiei în timpul cărora soldaţii au violat şi au ucis.

    Cel mai mare impact s-a înregistrat în Asia, unde 2,897 milioane de oameni au avut de suferit; urmează Africa, cu 417.363 persoane şi America de Sud, cu 26.262 persoane afectate. Mai trebuie spus că strămutarile au crescut în timp: dacă în 1993 doar 8% dintre proiectele Băncii Mondiale implicau astfel de mişcări, în 2009 procentul crescuse la 29%. Un audit remarca faptul că în 60% din numărul total de cazuri lipseau informaţiile despre evoluţiile ulterioare ale familiilor, după mutare.

    sursa: http://projects.huffingtonpost.com/worldbank-evicted-abandoned

  • Ţări europene şi africane s-au angajat la Roma să trateze mai echilibrat problema imigraţiei

    Cea de a patra conferinţă organizată în cadrul “Procesului de la Rabat”, un forum de discuţii între Europa şi Mediterana pe tema imigraţiei, a constituit un “start în raport cu obiectivele noastre”, s-a felicitat ministrul sengalez de Interne, Abdoulaye Daouda Diallo.

    Imigraţia este o problemă atât pentru Nord, cât şi pentru Sud, a afirmat el în cursul unei conferinţe de presă.

    Pentru Africa, “nu este de dorit ca cea mai importantă forţă de muncă a sa să fie lăsată să plece”, în timp ce de cealaltă parte, ţările europene “se trezesc cu persoane pe care nu pot conta”, a explicat el.

    Prin urmare, potrivit lui, este necesară, în ţările de origine, implementarea unor programe privind descurajarea fenomenului migraţiei, dar şi de a asigura drepturile fundamentale ale imigranţilor în ţarile gazdă.

    Un cartier defavorizat din Roma a fost acum câteva săptămâni teatrul unei răbufniri de furie din partea unor locuitori împotriva unui centru de primire a imigranţilor, acuzat că beneficiază de fonduri publice şi favorizează delincvenţa.

    Anume acest gen de temeri trebuie să le facem uitate, a declarat ministrul însărcinat cu marocanii aflaţi în străinătate, Anis Birou. “Imigraţia este ca apa, ea ne irigă societăţile”, a spus el. Trebuie “să se explice sincer că anume aceasta este imigraţia. Dacă este ţinută în frâu, este un plus”, a continuat ministrul marocan.

    Noua Comisie Europeană, intrată în funcţiune la începutul lunii, se concentrează pe aspectul pozitiv al fluxurilor migratorii, a subliniat Federica Mogherini, şefa diplomaţiei europene.

    În domeniul imigraţiei, “trebuie integrate politici, viziuni şi acţiuni”, a subliniat ea, felicitându-se că reuniunea de la Roma a adunat miniştri de Interne şi miniştri de Externe de pe cele două maluri ale Mediteranei.

    Conferinţa de la Roma a apropiat viziunile noastre în problema imigraţiei, s-a felicitat la rândul său ministrul marocan, amintind suferinţele îndurate de imigranţi.

  • Ebola nu ajunge numai în spitale, ci şi în televizoare. Şi ar putea scumpi şi ciocolata

    The Hot Zone prezintă originile şi evoluţiile virusurilor ce declanşează febra hemoragică, Ebola şi Marburg în Africa. este adevărat că Ridley Scott (Alien) lucrează la acest proiect de circa un an împreună cu producătoarea Linda Obst, dar proiectul a devenit extrem de actual în momentul în care Ebola a început să se răspândească în Vestul Africii.

    În altă ordine de idei, Nestle se pregăteşte să facă faţă impactului epidemiei de Ebola din Africa de Vest, în condiţiile în care preţul pentru cacao creşte din cauza temerilor că boala ar putea ajunge şi în Coasta de Fildeş, sursa a circa 40% din cacaua produsă la nivel mondial. Compania este în alertă, chiar dacă grupul nu are fabrici în cele mai afectate trei state, Sierra Leone, Liberia şi Guinea, spune directorul general Paul Bulcke.

    Coasta de Fildeş este pe o listă de 13 state cărora Organizaţia Mondială a Sănătaţii le-a cerut săptămâna trecută să fie pregătite pentru cazuri de Ebola, pentru a se asigura că epidemia nu se răspândeşte. Nestle crede că trimestrul patru al anului ar putea fi dificil, din cauza epidemiei, a tulburărilor politice  şi creşterii preţurilor materiilor prime. În ultima lună, preţul contractelor futures pentru cacao a crescut cu 16%.

     

  • Au renunţat la tot ce aveau şi au plecat timp de 20 de ani în jurul lumii – GALERIE FOTO

    Gunther Holtorf a pornit, alături de soţia sa, la bordul unui Mercedes Benz într-o aventură care ar fi trebuit să dureze 18 luni.  Bărbatul plănuia să traverseze Africa, un continent care îl fascina. Gunther şi-a trimis maşina în deşertul Sahara cu vaporul şi a început prima parte a călătoriei sale. I-a luat însă mai bine de cinci ani să traverseze toată Africa la bordul maşinii sale.

    Următorul pas a fost călătoria în America de Sud şi America Centrală, după care maşina a fost trimisă cu vaporul în Australia şi în Asia. În total, germanul a parcurs 884.000 de kilometri.

  • Orange ar putea vinde active din Africa şi Orientul Mijlociu ca să finanţeze operaţiunile din Europa

    Planul este în faza incipientă, iar Orange nu a stabilit încă detaliile privind valoarea fondurilor care ar putea fi atrase sau data lansării ofertei, potrivit unui purtător de cuvânt al operatorului de telefonie.

    Orange se confruntă cu o lipsă de lichidităţi, ca urmare a tarifelor reduse în contextul unei competiţii acerbe pe piaţa europeană, iar vânzarea participaţiilor pe care le deţine la companii de telefonie din Africa şi Orientul Mijlociu i-ar oferi fonduri suficiente pentru a reduce datoriile şi a face noi achiziţii.

    Operatorul de telecomunicaţii a vândut în ultimii ani o serie de active din Republica Dominicană şi Elveţia, iar CEO-ul Stephane Richard a declarat recent că Orange doreşte să îşi extindă prezenţa pe pieţele din Europa, precum Spania şi România. Luna trecută, compania a înaintat o ofertă de cumpărare de 3,4 miliarde de euro furnizorului spaniol de Internet şi telefonie mobilă Jazztel.

    Vânzările Orange în Africa şi Orientul Mijlociu au crescut cu 9%, la 1,1 miliarde de euro, în trimestrul trecut, faţă de un declin de 4,2% înregistrat în Franţa, cea mai mare piaţă a companiei de telefonie.

  • Pasiunea secretă a lui Ioan Niculae. Cel mai bogat om din România îşi ia doar prietenii apropiaţi

    Cel mai bogat om din România, Ioan Niculae, proprietarul grupului Interagro, este cunoscut datorită pasiunii sale pentru vânătoare. Imperiul de la Zimnicea cuprinde, la 15 kilometri de oraş, un domeniu de 11.000 de hectare, unde Niculae vânează iepuri şi mistreţi. Merge la vânătoare cu foşti colegi de-ai săi din echipa de fotbal Astra Giurgiu, pe care i-a şi angajat între timp. În rest, rareori invită pe cineva la vânătoare, dintre cei mai apropiaţi prieteni. Spune că nu îi place să organizeze vânători: „Orice fac, eu fac doar pentru mine”.

    De câţiva ani, Ioan Niculae nu se mai bucură de pasiunea sa doar în România, iar concediul de vară şi-l petrece la mii de kilometri distanţă, în Africa, unde împuşcă antilope sau rinoceri. O excursie de zece zile în Africa îl costă pe miliardar mai bine de 10.000 de dolari, preţul unui trofeu variind între 200 şi 5.000 de dolari, potrivit informaţiilor disponibile pe site-urile de profil. La întoarcerea din Africa, Niculae  primeşte cel mai mare trofeu, pe care îl păstrează în colecţia sa personală. Presa vehiculează şi informaţii referitoare la achiziţia unui TAB casat de armată pe care îl foloseşte în jurul cabanei de vânătoare de la Zimnicea, unde îşi petrece weekendurile.

    Ioan Niculae, proprietarul grupului InterAgro, este singurul român prezent în Topul Forbes al miliardarilor lumii pentru anul 2013, cu o avere estimată la 1,1 miliarde de dolari, pe locul 1.268 în lume, în timp ce Dinu Patriciu, care se găsea anul trecut pe locul 854, a părăsit clasamentul. În ultimul an, el a investit aproape 50 mil. dolari într-o centrală în cogenerare, parte a strategiei pe termen lung de a reduce costurile şi de a începe să vândă energia generată în exces.