Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „Bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de BUSINESS Magazin.
De la IPO-ul Flamingo, poveste cu un debut răsunător şi o prăbuşire pe măsură, la SIF-uri şi Rompetrol, alte acţiuni „în vogă” acum două decenii, Cristian Ştefănescu a avut, aşa cum spune chiar el, „o experienţă extraordinară pentru un prim contact cu bursa”. Dacă unele dintre aceste investiţii pe alţii i-au lecuit, pe el l-au împins mai tare în braţele pieţei de capital, care, iată, l-au ţinut strâns până astăzi.
„2005 este anul în care am investit pentru primă oară în acţiuni cotate la Bursa de Valori Bucureşti. Atunci am participat la IPO-ul Flamingo, acţiuni pe care le-am vândut la scurt timp de la listare cu un profit de circa 20%. A fost o experienţă extraordinară pentru un prim contact cu bursa”, povesteşte Cristian Ştefănescu, economist în vârstă de 52 de ani din Bucureşti.
Piaţa de capital reprezenta în 2005 încă un domeniu exotic pentru multă lume, dar ceea ce studiase Cristian despre bursă în anii de facultate a reprezentat un resort puternic care l-a împins către „această piaţă complexă, fascinantă şi plină de suspans”. Încurajat de reuşita investiţiei în Flamingo, investitorul a început să cumpere acţiuni „în mare vogă” atunci – SIF-uri şi Rompetrol.
„Aveam economisiţi nişte bani şi îmi doream să investesc şi pe piaţa de capital, de care mă simţeam mult mai atras decât de domeniul imobiliar, de exemplu, care era – şi în acele vremuri – preferatul multor români, pe considerentul că orice activ imobiliar cumpărat azi sigur va avea mâine o valoare mai mare. Şi cum sunt adeptul principiului «mai bine să îţi pară rău de un lucru pe care l-ai făcut decât de unul pe care nu l-ai făcut», am început să cumpăr acţiuni pe bursă”, mărturiseşte el.
Cristian Ştefănescu a studiat la Facultatea de Finanţe-Bănci din cadrul Academiei de Studii Economice. În 1992, părinţii lui au fondat MIA Marketing, companie de soluţii de cercetare a pieţei pe care a preluat-o ulterior şi în care este astăzi partener alături de Ciprian Zamfirescu. MIA Marketing este membru al The European Society for Opinion and Marketing Research (ESOMAR) din 1994 şi membru fondator al The Romanian Market Society (SORMA) din 2001.
Mai mult, la începutul acestui an, MIA Marketing a lansat, împreună cu Cornerstone Communications, a doua ediţie a unui studiu de percepţie dedicat pieţei de capital şi comportamentului investitorilor de retail din România – Market Pulse 2023. L-am întrebat într-o emisune ZF Deschiderea de astăzi despre colaborarea la acest proiect şi mi-a spus că a venit din aceeaşi pasiune cu care investeşte.
„Încă de când am început să tranzacţionez acţiuni pe bursă a fost o întrepătrundere a activităţilor profesionale cu cele de pe piaţa de capital. Este adevărat că nu am avut niciodată un şef care să-mi stea în spate şi să mă tragă de guler atunci când aveam ecranul de bursă deschis. Am avut acest privilegiu de libertate totală asupra modului în care îmi organizez timpul încă de la început”, spune el.
Cristian Ştefănescu, 52 de ani
PROFESIE: economist
OCUPAŢIE: director de cercetare
INVESTEŞTE: din pasiune, pe termen lung
Din câte îşi aminteşte, când a intrat prima oară în ringul bursier, Cristian a investit în jur de 30.000 de euro, echivalentul în lei la cursul de atunci. I-a împărţit în mai multe tranşe între acţiunile care îşi propusese să fie baza portofoliului său. Flamingo, SIF Banat-Crişana, SIF Moldova, SIF Oltenia şi Rompetrol. Acestea au fost primele achiziţii. Retailerul de produse IT&C, electronice şi electrocasnice Flamingo International (FLA) s-a listat la BVB în iulie 2005 şi a ieşit de la tranzacţionare în noiembrie 2011 după ce anterior a intrat în insolvenţă pentru restructurarea unor datorii şi a dispărut de pe ecranul bursei.
Din fericire, Cristian lichidase deţinerea imediat după listare. SIF-urile şi Rompetrol au ieşit şi ele din atenţia investitorului după criza financiară din 2008. În perioada imediat următoare, a achiziţionat în principal acţiuni ale BRD, Antibiotice, Azomureş, dar şi ale unor firme mai mici.
Dar, să revenim la zilele noastre. Cristian Ştefănescu investeşte astăzi în companii listate atât pe piaţa principală (90%), cât şi pe piaţa AeRO (10%) de la Bursa de la Bucureşti.
„Evit în general piaţa AeRO din cauza lichidităţii foarte reduse. La momentul de faţă, un procent de 65% din valoarea portofoliului îl reprezintă acţiunile la companii din energie, 25% bănci şi 10% firme din domeniul IT şi Inginerie”, adaugă acesta.
Romgaz (45%), Erste Bank (25%), Nuclearelectrica (20%), Simtel Team (7%), SafeTech Innovations (3%) sunt deţinerile investitorului la momentul actual. La Simtel a participat la plasamentul privat de acţiuni care a precedat listarea şi spune că „a fost o investiţie foarte profitabilă”.
„Caut în general să investesc în acţiuni ale unor companii mari, businessuri solide în care am încredere, cu o prezenţă îndelungată pe piaţă şi un istoric care arată că sunt plătitoare de dividende semnificative. Dar nu evit nici firme noi care mi se par a avea un potenţial mare de dezvoltare, cu o conducere formată din oameni de valoare şi despre care aud lucruri bune”, continuă el.
Anul 2022 i-a adus lui Cristian Ştefănescu dinamici mixte din partea companiilor din portofoliu. A avut creşteri substanţiale pe Romgaz, Nuclearelectrica şi OMV Petrom, creşteri rezonabile pe SafeTech şi Simtel şi două pierderi destul de mari marcate pe BRD şi MedLife. Banca i-a oferit totuşi un dividend foarte bun pe anul 2021, diminuând mult pierderea generată de scăderea valorii acţiunii. La ce se aşteaptă de la acest an?
„2023 nu oferă nimic spectaculos. Îmi pare un an apatic până în prezent, cu volume foarte mici şi marcat de o stare de expectativă, de reţinere din partea investitorilor. Pe plan extern am asistat la câteva evenimente nefericite în sistemul bancar din SUA – prăbuşirea SV Bank, Signature Bank şi FR Bank – şi din Elveţia – prăbusirea Credit Suisse. Au transmis o undă de şoc pe pieţe, dar cred că în curând lucrurile se vor calma în ceea ce priveşte sectorul bancar”, este de părere el.
În primele luni ale anului 2023, Cristian nu a întreprins nimic notabil. A preferat să adune informaţii, să analizeze evoluţia unor acţiuni pe care le are în vedere pentru o posibilă investiţie şi să aprofundeze contextul de piaţă al unor domenii de activitate, cum ar fi agricultura, care par să propulseze spre bursă anumite companii.
„Nu aş cumpăra la preţurile actuale acţiuni ale companiilor din domeniul energiei. Cred că rezultatele pe 2023 vor fi sensibil mai slabe decât cele din 2022 şi mă aştept la o scădere a preţului acţiunilor acestora. Aş cumpăra însă în a doua parte a acestui an, în funcţie de rezultatele pe primele două-trei trimestre, acţiuni ale băncilor, întrucât cred că, după un an 2022 de excepţie, vor avea şi în 2023 rezultate foarte bune. În 2024 mă aştept să distribuie dividende din profiturile aferente anilor 2022 şi 2023”, adaugă Cristian Ştefănescu.
Investitorul spune că în general acţionează cu prudenţă. Dacă dă de o companie care pare promiţătoare, adună informaţii despre aceasta şi despre domeniul în care activează. Uneori acţionează şi „din instinct”, la inspiraţie, fără însă a pune pe masă, într-o astfel de situaţie, sume foarte mari de bani. În orice caz, nu consideră că se încadrează într-o anumită tipologie de investitori. În definitiv, de ce investeşte el?
„Probabil că răspunsul la care oricine s-ar aştepta este obţinerea de profit. În parte, el este adevărat, dar, în cazul meu, este completat de componenta plăcere. Pur şi simplu îmi place să urmăresc piaţa bursieră din România, cât şi alte pieţe internaţionale precum SUA, Franţa, Germania şi Marea Britanie şi să investesc în acţiuni despre care cred că au potenţial şi care estimez că îmi pot oferi un randament mai mare decât dobânda bonificată de bănci.”
Atât criza COVID-19, cât şi războiul din Ucraina l-au prins pe Cristian cu banii investiţi în acţiuni. Nu a putut să anticipeze amploarea impactului crizei de sănătate la nivel mondial şi nici faptul că în secolul XXI mai putem asista la războaie barbare în Europa. „Am fost complet surprins de ambele evenimente”, susţine el. Cu toate acestea, în portofoliu lucrurile nu au fost atât de negre precum se prevesteau.
„Când am realizat grozăviile care se întâmplă în ambele cazuri, pieţele scăzuseră deja foarte mult şi aş fi vândut în pierdere mare, aşa că am păstrat acţiunile, iar atunci când pieţele s-au mai temperat, cotaţiile acţiunilor fiind încă jos, am început să «aduc bani de acasă» şi să cumpăr acţiuni. Una peste alta, am ieşit pe plus după COVID-19 şi nu stau rău nici după un an şi ceva de război, deşi aş fi preferat să nu fim martorii unor evenimente atât de dramatice, în care au murit şi încă mor atât de mulţi oameni”, afirmă el.
În trecut au mai fost perioade în care investitorul a vândut tot şi a stat deoparte un timp, dacă i s-a părut că societăţile listate sunt la evaluări prea ridicate sau atunci când o acţiune din portofoliu a scăzut foarte mult pentru o lungă perioadă de timp şi a revenit la preţul la care a cumpărat-o. Fericit că nu a pierdut bani, nu s-a mai gândit că preţul acesteia poate creşte în perioada imediat următoare şi că ar fi putut obţine chiar profit. A preferat să „consemneze” că nu a înregistrat o pierdere.
„Cred că existenţa unui investitor la bursă care să nu fi pierdut bani este improbabilă. În ceea ce mă priveşte, mă bucură faptul că până în prezent câştigurile au fost semnificativ mai mari decât pierderile. Da, am vândut în pierdere un anumit titlu, despre care am anticipat că-şi va reveni greu sau chiar va continua să scadă şi am cumpărat un altul a cărui evoluţie mi se părea mult mai încurajatoare şi aveam speranţa că voi reuşi să recuperez pierderea mai repede. Uneori am anticipat corect, alteori nu”, recunoaşte Cristian.
El mai spune că de-a lungul timpului a fost nesigur de evoluţia anumitor acţiuni în perioade mai turbulente ale burselor, situaţii în care şi-a ascultat instinctul. A fost neplăcut surprins de „terorismul fiscal” practicat de guvernul României cu anumite ocazii, iar în acest sens aduce în discuţie „Taxa pe lăcomie” (OUG 114) din 2018 şi, mai recent, „Taxa de solidaritate” (OUG 186) din 2022. După experienţa mai multor evenimente de natură să impacteze negativ piaţa, sfatul lui Cristian se referă la cumpătare.
„Păstrează-ţi cumpătul când piaţa scade. Nu vinde cuprins de panică. Ai răbdare, piaţa îşi va reveni mai devreme sau mai târziu. Investiţia în acţiuni trebuie să fie contrabalansată şi de constituirea de depozite bancare sau de achiziţia de titluri de stat, care sunt supuse unor riscuri mult mai reduse. Şi iată că aşa ajungem şi la noţiunea de diversificare a investiţiei”, spune acesta.
Încă de la începuturi, Bursa de Valori din România a avut o lichiditate mică şi foarte mică prin comparaţie cu alte pieţe de capital din Europa Centrală şi de Est, ca să nu o comparăm cu bursele mari din Occident şi de peste ocean. După părerea lui Cristian, lichiditatea scăzută este principalul neajuns al Bursei de Valori Bucureşti. Tototdată, Cristian mai aspiră la ceva şi nu este singurul.
„Toată lumea aşteaptă Hidroelectrica de mai bine de 10 ani. Hai s-o vedem listată şi vorbim după aceea despre altele, cum ar fi, de exemplu, portul Constanţa”, spune investitorul.
Investiţia la bursă trebuie făcută într-un mod responsabil şi informat, iar instituţia bursei trebuie să transmită publicului încredere şi transparenţă în ceea ce priveşte tranzacţiile cu acţiuni. Din păcate, sunt încă mulţi cei care folosesc sintagma «a juca la bursă», iar Cristian atrage şi el atenţia asupra sensului defavorabil al expresiei.
„Să ne fie clar: bursa nu este cazinou, nu este un joc de noroc, deşi prezintă riscuri inerente oricărei activităţi. Mi-aş dori ca Bursa de Valori Bucureşti să devină o arenă importantă şi relevantă pentru publicul care doreşte să-şi investească economiile în acţiuni ale firmelor cotate, fie ele mici, medii sau mari, de tip antreprenorial sau mari societăţi naţionale”, susţine acesta.
Dacă îl întrebi pe Cristian când este cel mai potrivit moment să începi să investeşti, îţi va spune că acest moment a fost ieri. Cum ieri însă a trecut, niciodată nu este prea târziu. Odată ce reuşeşti să economiseşti bani, iar acest lucru trebuie să reprezinte o prioritate pentru oricine, indiferent de mărimea veniturilor realizate, poţi începe să cumperi, puţin câte puţin, acţiuni pe bursă.
„Din păcate, noi ca popor avem şi un mare deficit de educaţie financiară. Nu avem apetenţa pentru economisire şi pentru investire, cheltuim mult şi fără rost pe tot felul de lucruri care ne aduc mici bucurii efemere. Cred că sunt prea puţini români care pun de-o parte măcar 10% din veniturile lor lunare, bani din care pot constitui depozite bancare, cumpăra obligaţiuni sau acţiuni cotate la bursă”, admite Cristian.
Investitorul le recomandă tuturor să fie prudenţi şi aibă un orizont de timp lung. Abordarea speculativă nu este pentru toţi, cu atât mai mult pentru începători. ETF-urile, pe care el le descrie ca o colecţie diversificată de acţiuni, pot fi pentru începători o modalitate de a distribui riscul.
„Nu alerga după acţiuni cu creştere peste media pieţei, piaţa te va învinge. S-a dovedit că cea mai mare parte a investitorilor nu reuşesc să învingă piaţa. Cei mai mulţi investitori nu pot avea randamente mai bune decat media pieţei. Aşadar, dacă tot ştii că nu poţi învinge piaţa, fii inteligent şi alătură-te ei!”, este sfatul lui.
Din momentul în care o persoană începe să obţină venituri în mod constant, cum ar fi salariul, este bine să investească cu o anumită frecvenţă sume relativ mici în acţiuni ale firmelor din domenii diferite, adică să nu pună toate ouăle în acelaşi coş. Sumele investite ar trebui să reprezinte doar o parte a disponibilului rămas după plata facturilor, ratelor şi a altor cheltuieli curente ale unei persoane sau ale familiei.
„Este indicat ca atunci când ne decidem să investim o anumită sumă de bani în acţiuni să cumpărăm doar de banii care nu reprezintă o rezervă financiară critică pentru noi în acel moment şi pe care, într-o situaţie extremă, suntem împăcaţi cu gândul că îi putem pierde. Evident, pierderea totală a sumei investite are o probabilitate foarte mică de a se întâmpla, dar există”, afirmă investitorul.
Nimeni nu trebuie să plece de la premisa că nu câştigă suficient pentru a investi la bursă sau, altfel spus, că bursa este pentru oamenii cu bani mulţi. Ea este „deschisă” pentru toată lumea, trebuie doar să îndrăzneşti să abordezi această modalitate de investire.
„Investiţia pe bursă îţi ţine mintea trează, ageră, te face să fii la curent cu evoluţia vieţii economice, să afli constant lucruri noi şi, nu în ultimul rând, să ai multe subiecte de discuţie şi… glume cu prieteni care sunt şi ei investitori sau preocupaţi de domeniu”, concluzionează Cristian Ştefănescu. ■
DICŢIONARUL INVESTITORULUI
1. Titlurile de stat sunt instrumente financiare prin care un stat atestă datoria publică a entităţii emitente (Ministerul Finanţelor în cazul României). Cu alte cuvinte, ele sunt instrumente prin care statul împrumută bani de la populaţie pe o anumită perioadă de timp pentru a acoperi deficitul bugetar. Cei ce achiziţionează astfel de produse primesc anual dobânda aferentă sumei investite, iar la maturitate, care poate fi de unul, trei sau cinci ani, vor primi pe lângă ultima dobândă şi plata valorii nominale. Dobânda pentru astfel de instrumente este neimpozabilă. Sunt unele dintre cele mai sigure plasamente pe care le poate realiza un investitor şi sunt preferate de investitorii mai conservatori datorită gradului de risc mai scăzut, aproape egal cu zero. Randamentele sunt însă pe măsura riscului. Titlurile de stat constituie o alternativă sigură la depozitele bancare, acoperind mai multe maturităţi. Principalul avantaj al unei astfel de investiţii este faptul că sumele investite, dar şi dobânzile sunt garantate integral de către stat. Din 2020, Ministerul Finanţelor a demarat un program masiv de emisiuni de titluri de stat, care în ultima perioadă a căpătat un ritm trimestrial. Titlurile de stat pot fi listate (Fidelis) sau nelistate (Tezaur).
2. Obligaţiunile sunt instrumente financiare prin intermediul cărora emitentul împrumută o sumă de bani de la investitorii interesaţi. Din prisma investitorilor, ele sunt instrumente cu venit fix, adică dobânda, denumită şi cupon, este plătită la intervale regulate. Obligaţiunile sunt mai riscante decât depozitele bancare, nefiind garantate în cazul în care emitentul ajunge în imposibilitatea de a-şi mai acoperi obligaţiile de plată, însă au şi dobânzi mai mari care compensează acest risc. În funcţie de emitent, acestea pot fi obligaţiuni guvernamentale, adică titluri de stat, obligaţiuni municipale, emise de autorităţi locale şi obligaţiuni corporative, adică emise de societăţi. Avantajul faţă de creditul bancar este că în majoritatea cazurilor nu este nevoie de garanţii imobiliare, aşa cum cer majoritatea băncilor şi nici de respectarea unor condiţii la fel de stricte precum cele prevăzute în contractele de credit. Această flexibilitate poate necesita plata unor dobânzi mai mari. Obligatiunile listate pe o bursă au un avantaj faţă de cele nelistate, putând fi cumpărate şi după data emisiunii sau valorificate înainte de data scadenţei. Astfel, de pe urma obligaţiunilor se poate câştiga fie din dobânda primită, fie din aprecierea preţului de piaţă.
Potrivit Hidroelectrica, admiterea la tranzacţioare a acţiunilor este de aşteptat să aibă loc în iulie 2023. Odată admise la tranzacţionare, acţiunile societăţii vor fi incluse în indicele BET.