BusinessMagazin

Tag: poveste

  • Povestea lui Rupert Murdoch, magnatul care controlează un imperiu media

    Rupert Murdoch a dezvoltat imperiul media pe baza moştenirii de la tatăl său: două ziare din Adelaide, Australia de Sud, şi o staţie de radio dintr-un oraş minier australian. Murdoch a fost elev al şcolii de gramatică din oraşul Geelong, unde a avut prima experienţă în cadrul unei publicaţii, la ziarul şcolii, The Corian.

    A lucrat part-time la ziarul Melbourne Herald şi a fost instruit de tatăl lui de la o vârstă fragedă în direcţia preluării businessului familiei. A studiat mai târziu filosofia, politica şi economia la Colegiul Worcester din cadrul Universităţii Oxford din Anglia. A urmat şi un program masteral, iar apoi s-a angajat ca editor la Daily Express, unde a lucrat timp de doi ani. După moartea tatălui său, când Rupert Murdoch avea doar 21 de ani, s-a întors de la Oxford pentru a prelua afacerea familiei, News Limited, fondată în 1923.

    De la început, Murdoch şi-a direcţionat atenţia înspre achiziţii şi expansiune. A cumpărat Sunday Times din Perth, Australia de Vest (1956), iar în anii următori, ziare regionale din Australia, dar şi tabloidul The Daily Mirror din Sydney. Când avea 32 de ani, a cumpărat prima publicaţie din afara  Australiei, cotidianul The Dominion din Noua Zeelandă. În 1968, a intrat pe piaţa media britanică cu ziarul News of the World, achiziţie urmată, un an mai târziu, de cumpărarea The Sun. În piaţa din Statele Unite ale Americii a intrat în 1973, cu ziarul San Antonio Express-News. Murdoch a fondat apoi tabloidul Star, iar în 1976 a cumpărat The New York Post.  Achiziţiile au continuat în 1981, cu publicaţiile Times şi Sunday Times.

    Următorul pas a fost când, trei ani mai târziu, a preluat 20th Century Fox pentru 250 milioane de dolari, iar apoi posturile care formează nucleul Fox Broadcasting Company. În 1986, Murdoch a introdus producţia electronică a ziarelor din Australia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Gradul mai mare de automatizare a condus la reducerea numărului de angajaţi implicaţi în procesul de tipărire, iar mişcarea a condus la revolta lor, încheiată în urma unei înţelegeri de 60 de milioane de lire. În 1993, a cumpărat cu un miliard de dolari Star TV, o companie din Hong Kong fondată de Richard Li. Şase ani mai târziu s-a extins şi în industria muzicii, cumpărând o parte majoritară de acţiuni ale companiei MichaelGudinski Mushroom Records.

    Ca răspuns al declinului media şi al creşterii influenţei jurnalismului online din perioada anilor 2000, Murdoch şi-a declarat susţinerea modelului microplăţilor în scopul obţinerii de venit din ştirile online. În 2004, a anunţat mutarea sediului central al News Corporation din Adelaide, Australia, în Statele Unite ale Americii. Expansiunea a continuat în online în 2005, când a cumpărat Intermix Media Inc., alcătuită din MySpace, Imagine Games Network şi alte reţele sociale, pentru 580 milioane dolari. Una dintre cele mai cunoscute achiziţii ale lui Murdoch a fost cea din 2007, când, în urma unei oferte de 5 miliarde de dolari, a cumpărat Dow Jones, compania care deţine publicaţiile The Wall Street Journal, Barron’s Magazine, Far Eastern Economic Review, SmartMoney.

    Rupert Murdoch are 83 de ani şi o avere estimată anul trecut la 13,4 miliarde de dolari.  Anul trecut, News Corporation s-a separat în două entităţi: 21st Century Fox, compania axată pe TV şi filme, şi News Corp., responsabilă de ziare şi edituri.

  • Povestea profesoarei care a fondat cea mai mare şcoală de engleză din România

    După ce a predat limba engleză timp de mai bine de 15 ani în sistemul de stat, mai întâi la o şcoală generală din Râmnicu Vâlcea, iar apoi la un liceu bilingv din Capitală, Adriana Alionte şi-a concretizat, în 2002, visul de a conduce propria şcoală.

    A fondat Shakespeare School, destinată învăţării limbii engleze “altfel, într-un mod mai interactiv, mai dinamic, mai centrat pe elevi şi pe dorinţele şi interesele lor”, cu resurse de ultimă oră. Şcoala de inspiraţie englezească vine şi după cursurile de perfecţionare în cadrul University of Edinburgh şi Hilderstone College Kent pe care Alionte le-a urmat în Marea Britanie, după ce a obţinut licenţa în filologie în cadrul Universităţii din Bucureşti, în urma absolvirii facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine.

    Pe lângă funcţia de director general al Shakespeare School, Adriana Alionte ocupă şi funcţia de vicepreşedinte al Asociaţiei Shakespeare School pentru Educaţie şi este iniţiator al proiectului “engleza pentru viaţă”, în care voluntarii predau limba engleză în centr sociale din Bucureşti.

    Cel mai dificil moment din cariera ei a fost renunţarea la cariera de profesor în favoarea celei de antreprenor: “O vreme le-am făcut pe amândouă în paralel, dar mi-am dat seama că nu este eficient”. Alionte nu consideră că femeile sunt dezavantajate în afaceri, ci poate au un avantaj în a-i face pe ceilalţi să le urmeze “pentru că ştiu să transmită din pasiunea şi motivaţia lor”.

    Abilităţile de comunicare mai bine dezvoltate, dar şi intuiţia sunt atributele feminine care ar putea să le ajute să se impună în pofida prejudecăţilor: “Modul în care femeile ştiu să conducă o discuţie, cu atenţie şi empatie, poate fi un avantaj în negociere, pentru că pot influenţa cu eleganţă şi dibăcie. Intuiţia este un al şaselea simţ care îţi transmite dacă poţi comunica şi lucra cu o anumită persoană.”

  • Povestea lui Amancio Ortega, fondatorul imperiului Zara

    Este cel mai bogat om din Spania şi al treilea din lume, cu o avere estimată la 57 miliarde de dolari. Amancio Ortega s-a născut în Busdongo de Arbas, un orăşel din provincia Leon, Spania, în anul 1936, perioadă când în ţară izbucnise războiul civil. Tatăl său lucra la căile ferate, iar mama era menajeră. Când era copil, familia lui s-a mutat în La Coruña.

    Acolo, Amancio a început să lucreze de la vârsta de 13 ani, fiind comis-voiajor pentru un magazin de tricouri numit Gala. A realizat aici că distribuirea hainelor consumă o sumă mare de bani, fiind de părere că un sistem de distribuţie direct către magazine şi către clienţi ar fi soluţii care ar ajuta la economisire. Ideile sale sunt puse în practică în 1960, când devine managerul unui magazin de haine adresat oamenilor înstăriţi din La Coruña, unde va produce haine de calitate la preţuri reduse. Succesul l-a determinat pe Ortega ca trei ani mai târziu să-şi deschidă propria afacere.

    La 27 de ani, deschide Confeccions GOA (iniţialele numelui său scrise invers). Primul magazin Zara ia naştere doi ani mai târziu pe strada cea mai circulată din La Coruña şi este numit aşa pentru că numele său preferat, Zorba, era deja luat. Strategia controlului total asupra producţiei şi distribuţiei l-a propulsat rapid pe Ortega în rândul celor mai puternici oameni ai lumii: ce desena astăzi apărea pe rafturile magazinelor în cel mult trei săptămâni. În 1988, reţeaua de magazine Zara depăşeşte graniţele şi ajunge în Porto, Portugalia, iar numele companiei este schimbat în Inditex.

    Până în 1990, Ortega reuşeşte să îşi lanseze magazinele în Statele Unite ale Americii şi în Franţa, iar apoi în Mexic, Belgia, Suedia sau Grecia. Sub umbrela Inditex a lansat noi mărci de îmbrăcăminte şi accesorii: Pull & Bear (1991), Massimo Dutti (1996), Bershka (1998), Stradivarius (1999), Oysho (2001), Zara Home şi Skhuaban. În 2001, Ortega devine cel mai bogat om din Spania, intrând şi în topul Forbes al miliardarilor pe locul 43, cu o avere estimată la 6,6 miliarde de dolari. În prezent, Inditex este un imperiu al modei, cu magazine deschise în mai bine de 80 de ţări din întreaga lume.

    Un studiu realizat de Financial Times şi firma de consultanţă PricewaterhouseCoopers a plasat trustul pe poziţia a treia în topul celor mai mari retaileri ai lumii, după Wal-Mart şi Tesco. Astăzi, Amancio este pe jumătate retras din afacere, lărgindu-şi orizonturile înspre domeniile imobiliar, petrolier sau turistic. Inditex a pătruns pe piaţa autohtonă în anul 2003 cu magazinul Pull & Bear, urmat de Zara, un an mai târziu. În prezent, Inditex este prezent pe piaţa locală prin mărcile Zara, Zara Home, Bershka, Stradivarius, Pull & Bear, Oysho şi Massimo Dutti.

  • Din Galicia, în toată lumea: povestea celui mai mare retailer de haine din lume

    CÂND SPUI SPANIA TE GÂNDEŞTI LA BARCELONA, MADRID SAU ANDALUZIA; LA CORUÑA SAU GALICIA NU SUNT NICIODATĂ PRIMELE CARE ÎŢI VIN ÎN MINTE. În La Coruña ajungi de regulă din trei motive: pentru că eşti microbist şi mergi la un meci al echipei locale Deportivo (acum în divizia secundă), pentru că eşti un călător culinar şi vrei să deguşti cea mai bună mâncare din Spania, cu mult peşte şi fructe de mare, sau pentru că mergi acasă la Zara, cel mai puternic brand al imperiului Inditex, cu afaceri anuale de 16 miliarde de euro.

    Galicia, regiune aflată pe coasta de nord a Spaniei, nu este cunoscută pentru oraşele sale deosebit de turistice, nici pentru istoria sa bogată (generalul Francisco Franco este cea mai importantă personalitate din zonă). De fapt singurul lucru care ar putea caracteriza zona ar fi lupta localnicilor pentru a-şi asigura traiul de zi cu zi.

    Pe tot parcursul secolului al XX-lea, galicieni au emigrat în ţări din America de Sud, la mii de kilometri distanţă, pentru a-şi asigura un trai mai bun. Astăzi, într-o perioadă în care economia este măcinată de criză şi rata şomajului depăşeşte 20%, Galicia iese din anonimat datorită oraşului La Coruña, considerat casa lui Amancio Ortega, al treilea bogat al lumii şi fondatorul imperiului de modă Inditex, care a reuşit în criză să ajungă cel mai mare retailer de modă din lume, depăşind Gap şi H&M.

    Când ai păşit în oraşul de 250.000 de locuitori îţi dai seama că eşti acasă la Zara pentru că la fiecare colţ de stradă vezi un magazin al grupului. De altfel, primul magazin deschis de Inditex în 1975 este în acelaşi loc, doar cu o altă înfăţişare faţă de acum aproape 40 de ani. Grupul spaniol şi-a început activitatea în 1963 ca producător, în ’75 a fost deschis primul magazin în La Coruña, iar în ’88 a ieşit în pentru prima dată în afara graniţelor ţării-mamă. Astăzi gigantul are peste 6.300 de magazine în toate colţurile lumii, dintre care aproape 100 sunt doar în România, însă centrul de comandă al celui mai mare retailer din lume rămâne în Galicia, lângă La Coruña, în sătucul Arteixo, cu nici 30.000 de locuitori. Aici este sediul Zara şi Zara Home, brandurile fanion ale grupului, care asigură mai bine de jumătate din businessul Inditex. Pull & Bear are sediul în apropiere, în timp ce restul sunt organizate de lângă Barcelona; în cadrul grupului Inditex, fiecare dintre cele opt branduri este o entitate separată. Totuşi, pentru Inditex acasă rămâne Arteixo, La Coruña.

    LA ORA 9.00 A.M., DRUMUL DINSPRE LA CORUÑA CĂTRE ARTEIXO ESTE BLOCAT, ZECI DE MAŞINI AŞTEPTÂND CUMINŢI PE ŞOSEA. „Toate aşteaptă să meargă la Inditex„, ne spune un reprezentant al grupului care ne însoţea. De altfel, acest sătuc aflat la 10 kilometri de La Coruña, la fel ca şi oraşul, şi-a construit întreaga existenţă a ultimilor ani în jurul sediului central, al depozitului şi al fabricilor Zara.

    Un imperiu discret şi un miliardar şi mai discret. Când ajungi la sediu, singurul lucru care îl dă de gol este numele Inditex scris pe o plăcuţă la intrare. După ce treci de poartă trebuie să aştepţi cuminte să îţi iei legitimaţia, iar apoi maşina te duce în parcarea care seamană cu un labirint. Ca dimensiuni, parcarea sediului Zara este comparabilă cu cea a unui mall de mari dimenisiuni. Interiorul sediului aduce oricum cu un mall, mai ales în zona unde sunt amplasate magazinele prototip, după chipul şi asemănarea cărora sunt amenajate unităţile din întreaga lume. Încă de la început ni s-a spus că fotografiatul este interzis în zonă, interiorul magazinelor prototip şi vitrinele fiind deja pregătite pentru următorul sezon.

    De altfel, Inditex a fost mult timp perceput ca un imperiu închis, iar fondatorul Amancio Ortega este unul dintre cei mai discreţi miliardari ai lumii. El nu a ieşit niciodată cu un interviu în presă, iar ultima lui ieşire publică datează de acum mai bine de un deceniu, înainte de listarea publică a grupului. Ortega a renunţat la conducerea Inditex la 75 de ani şi în locul său l-a lăsat pe Pablo Isla, care urmează acelaşi model de conducere ca şi predecesorul său.

    Astfel, singura comunicare a grupului se face prin departamentul de comunicare specializat. Toţi angajaţii îl ştiu însă pe Ortega, pentru că vine zilnic la sediu, ba, mai mult, ia masa în cantină, împreună cu angajaţii. Nu mulţi pot însă să îl descrie pentru că foarte puţini au vorbit cu el. Este o prezenţă la fel de discretă în interiorul companiei aşa cum este şi în exterior. Nu poţi să îl pândeşti şi să îl găseşti la o anumită oră la sediu, însă poţi avea norocul să îl zăreşti prin geamurile fumurii ale maşinii sale la semafor. Cei care l-au văzut spun că poţi să îl treci uşor cu privirea pentru că poartă dintotdeauna aceeaşi ţinută modestă în culori terne, locuieşte într-o casă la malul oceanului, nu are gărzi de corp şi nici aere de miliardar.

  • Gabriel Garcia Marquez este internat într-un spital din Mexic

    Gabriel Garcia Marquez, în vârstă de 87 de ani, se află internat în Mexic datorită unei infecţii şi a deshidratării. Doctorii au declarat că el răspunde bine la tratament şi, în câteva zile, vor decide dacă autorul va fi sau nu externat.

    Garcia Marquez este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori ai lumii, fiind cunoscut pentru lucrări precum “Un veac de singurătate”, “Dragostea în vremea holerei”sau “Povestea târfelor mele triste”. Scriitorul este cunoscut şi pentru faptul că este un susţinător al ideologiei comuniste.

    În anul 2012 au circulat zvonuri că Marquez ar fi suferit de demenţă, însă această informaţie nu a fost niciodată confirmată.

  • Povestea lui Elon Musk, omul care o să facă posibilă călătoria în spaţiu

    Musk a absolvit liceul pentru băieţi din Pretoria şi s-a mutat în Canada la vârsta de 17 ani, considerând că e mai uşor să emigreze astfel în Statele Unite. În 1992, după doi ani petrecuţi la o şcoală de afaceri din Ontario, Elon Musk s-a transferat la Universitatea din Pennsylvania, unde a obţinut o diplomă în economie. A mai petrecut încă un an acolo, pentru a obţine şi o diplomă în fizică. În anul 2002, Musk a obţinut cetăţenia americană.

    Elon Musk a fondat alături de fratele său Zip2, o companie de software care a dezvoltat un ghid online pentru industria de tipărire a ziarelor. Musk a semnat contracte cu New York Times şi Chicago Tribune, iar Zip2 a fost achiziţionată ulterior de Compaq pentru suma de 341 milioane de dolari.

    În martie 1999, omul de afaceri a cofondat X.com, un serviciu financiar de plăţi online şi prin e-mail. Un an mai târziu, X.com a fuzionat cu o altă companie, Cofinity, care deţinea marca PayPal. Această marcă a avut o creştere rapidă şi a fost achiziţionată de eBay pentru 1,5 miliarde de dolari, din care Musk a primit 165 de milioane.

    Musk a mai fondat, de-a lungul carierei, companii precum SpaceX, specializată în construcţia de vehicule spaţiale, sau Tesla Motors, organizaţie care investeşte sume considerabile în dezvoltarea motoarelor electrice. Primul model al companiei a fost Tesla Roadster, o maşină sport electrică, ce a avut vânzări de peste 2.500 de unităţi. La lansarea maşinii, Musk a vorbit despre cei care nu sunt de acord cu noile tendinţe din industria auto: „Unii oameni nu privesc cu ochi buni schimbarea, dar trebuie să accepţi schimbarea atunci când alternativa e dezastrul„.

    Elon Musk este preşedintele Fundaţiei Musk, care donează constant sume importante de bani cauzelor filantropice. De asemenea, fundaţia sponsorizează anual centre de cercetare pentru energii regenerabile. În aprilie 2012, omul de afaceri s-a alăturat programului filantropic condus de Bill şi Melissa Gates.

    În 2010, Elon Musk a apărut în lista Time a celor mai influenţi oameni din lume. El a servit de asemenea ca model pentru celebrul personaj de film Tony Stark, din franciza de mare succes „Iron Man„. „Există câteva diferenţe între mine şi Tony Stark„, a comentat Musk. „Spre exemplu, eu am cinci copii, deci petrec mai mult timp la Disneyland decât mergând la petreceri.„

  • Tânăra de 25 de ani care are pe mână peste 650 de milioane de euro în România

    Adina Niculae are 25 de ani şi lucrează în afacerea tatălui ei, Ioan Niculae, de trei ani, din poziţia de vicepreşedinte al grupului InterAgro, cu afaceri de peste 650 de milioane de euro în agricultură, industrie alimentară şi producţie chimică. Adina Niculae, Fiica cea mică a lui Ioan Niculae a absolvit facultatea de management din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi lucrează pentru tatăl ei încă din studenţie. “Mă ocup de mai multe proiecte din grupul InterAgro, agricultură, energie şi în special partea de trading. Îmi place foarte mult. Nu mă văd făcând altceva. Asta îmi doream să fac de când eram copil”, spune Adina Niculae.

  • Povestea lui Fred Koch, magnatul care a criticat regimul comunist

    Fred Chase Koch este un inginer chimist american şi fondatorul  Koch Industries, a doua companie privată ca mărime din Statele Unite ale Americii.  Fred C. Koch s-a născut în Quanah, Texas, în familia imigrantului german Harry Koch, proprietarul ziarului Tribune – Chief. 

    Fred Koch a studiat în cadrul Institutului Rice din Houston din 1917 până în 1919 şi a absolvit Institutul Massachusetts de Tehnologie (MIT) în 1922, în cadrul căruia a obţinut licenţa în practica ingineriei chimice. Koch şi-a început cariera în cadrul Texas Company, iar mai târziu a devenit inginer şef în compania Medway Oil & Storage din Kent, Anglia.

    În 1925 s-a alăturat unui coleg din MIT, P.C. Keith, la compania Keith-Winkler Engineering din Wichita, Kansas. Colegul lui a părăsit însă compania în acelaşi an, iar aceasta s-a transformat în Winkler-Koch Engineering Company. Doi ani mai târziu, Koch a inventat o modalitate mai eficientă în procesul de cracare termică pentru transformarea petrolului brut în benzină care permitea micilor jucători din industrie să concureze cu giganţii domeniului.

    Companiile mari l-au acţionat imediat în judecată pe Koch, cu 44 de procese împotriva lui. Koch a câştigat toate procesele, mai puţin unul – în care s-a dovedit pe parcursul anilor că judecătorul fusese mituit. Chiar dacă a câştigat lupta din sălile de judecată, litigiul extins a scos din afaceri compania Winkler-Koch timp de mai mulţi ani.

    Drept consecinţă, Koch s-a concentrat ulterior pe pieţele externe, inclusiv Uniunea Sovietică, unde compania a construit 15 instalaţii de cracare în intervalul 1929 – 1932. La începutul anului 1930, Winkler-Koch ajunsese chiar să găzduiască tehnicieni sovietici pentru training. Compania s-a extins însă cu instalaţiile de cracare şi în alte ţări din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia. Koch a reuşit să asigure astfel cu succes averea familiei, iar mai târziu a adus noi parteneri.

    Din 1940, compania a devenit Wood River Petrol şi Rafinare, iar în 1946, după ce firma a cumpărat rafinăria Rock Island şi un sistem de colectare a petrolului brut din apropiere de Duncan, Oklahoma, a fost redenumită  Wood Rock Island Oil & Refining Company.

    După moartea sa, în 1966, atribuţiile de management ale companiei devenite într-un final Koch Industries au revenit celor patru fii ai săi. În perioada petrecută în Uniunea Sovietică, Koch a ajuns să dispreţuiască regimul comunist al lui Iosif Stalin. A scris chiar o carte pe această temă, intitulată „Un om de afaceri se uită la comunism„ (A Business Man Looks at Communism), în care spunea că Uniunea Sovietică este un regim al foametei, mizeriei şi terorii. În prezent, compania are venituri de peste 115 miliarde de dolari şi mai bine de 60.000 de angajaţi.

    Charles Koch este preşedintele consiliului director al companiei, iar David H. Koch este CEO-ul acesteia, după ce Frederick şi William Koch le-au vândut acţiunile în schimbul a 1,1 miliarde de dolari.

  • Cel mai aşteptat trailer al anului a sosit: milioane de oameni l-au urmărit în prima zi – GALERIE FOTO ŞI VIDEO

    “Hercule”, regizat de Brett Ratner, spune povestea personajului semizeului grec care a trebuit să lupte cu şerpi, uriaşi şi creaturi mitice. Filmul este al treilea de acest gen cu lansarea în 2014, după “Legenda lui Hercule” şi “Poseidon”.

    Producţia a început în urmă cu aproape zece ani, iar Dwayne “The Rock” Johnson s-a antrenat mai bine de opt luni pentru a arăta perfect în rolul personajului mitic. Actorul a petrecut ore întregi la machiaj, timp în care i se aplica barba şi părul lung. Din distribuţie mai fac parte Joseph Fiennes şi Rufus Sewell.

     

  • WWW: Tehnologia care a schimbat lumea şi povestea inginerului care a proiectat-o

    În martie 1989, un om de ştiinţă care lucra la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN), lângă Geneva, a propus ideea de a împărtăşi informaţiile experimentelor prin ceea ce el a numit „hypertext„ – un limbaj de programare. Omul de ştiinţă, pe numele său Tim Berners-Lee, era pe calea de a schimba fundamental modul cum oamenii comunică, lucrează şi se joacă.

    Tim Berners-Lee a inventat world wide web în 1989, la aproape 20 de ani după ce prima conexiune fusese realizată în cadrul a ceea ce astăzi numim internet. La acea vreme, Berners-Lee era un inginer software în cadrul CERN, laboratorul de fizică de lângă Geneva. Cercetătorii din lumea întreagă erau nerăbdători să împărtăşească date şi rezultatele analizelor între ei, dar era extrem de dificil să facă asta. Berners-Lee a înţeles această problemă şi a văzut potenţialul neexploatat al milioanelor de calculatoare ce pot fi conectate între ele.

    Tim Berners-Lee a trimis documentaţia pentru ceea ce avea să devină world wide web, la sfârşitul anului 1989, către managementul CERN. Această propunere specifica o serie de tehnologii care ar fi făcut noul sistem accesibil şi util întregii lumi. Propunerea sa nu a fost însă imediat acceptată; în octombrie 1990, el notase deja principalele trei aspecte fundamentale care reprezintă şi astăzi fundaţia world wide web-ului.

    Berners-Lee a scris de asemenea primul editor web şi browser („WorldWide Web„) şi primul server („httpd„), iar până la sfârşitul anului 1990 prima pagina web era funcţională. De-a lungul anului 1991, oameni din afara CERN s-au tot alăturat comunităţii web. Un moment extrem de important în evoluţia reţelei a venit în aprilie 1993, când CERN a anunţat că tehnologia va fi disponibilă, gratuit, pentru oricine vrea să o folosească. “Indiferent de calculatorul sau device-ul de pe care accesezi o informaţie, ea ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi„, spunea Tim Berners-Lee. „Fiecare persoană influenţează lumea, mai mult sau mai puţin, atunci când intră pe web.”

    De atunci, world wide web a schimbat lumea. A devenit cel mai important mediu de comunicare cunoscut vreodată. Chiar dacă, în mod curent, doar 25% din populaţia lumii foloseşte webul, acesta a schimbat modul în care învăţăm, cumpărăm, ne informăm, împărţim, colaborăm şi adresăm probleme variind de la ceea ce putem găti până la metode de a trata bolile.

    TIM BERNERS-LEE ŞI ALŢII AU ÎNŢELES CĂ PENTRU CA WEB-UL SĂ ÎŞI ATINGĂ ADEVĂRATUL POTENŢIAL, TEHNOLOGIILE CE STAU LA BAZA SA TREBUIE SĂ DEVINĂ STANDARDE GLOBALE, IMPLEMENTATE ÎN ACELAŞI FEL PESTE TOT ÎN LUME. Prin urmare, în 1994 aceştia au fondat Consorţiul World Wide Web (W3C), ca un loc în care cei interesaţi să poată dezvolta specificaţii pentru a asigura funcţionalitatea corectă a webului şi să poată verifica, în mod constant, că reţeaua evoluează într-o manieră responsabilă.