BusinessMagazin

Tag: Google

  • Partneriat Microsoft-Yahoo!

    Microsoft nu va plati nicio suma in avans catre Yahoo!, iar acordul vizeaza impartirea veniturilor intre cele doua companii, a aratat sursa citata.
    Reprezentantii celor doua companii au refuzat sa comenteze informatiile.

    Microsoft si Yahoo! au purtat in ultimele luni discutii si negocieri privind cooperarea pe piata de cautari si publicitate pe internet, dominata de Google.
    Microsoft a incercat, anul trecut, sa preia intergral Yahoo!, insa oferta de 47,5 miliarde de dolari a fost respinsa.

    Pe de alta parte, Yahoo! a incercat sa incheie o intelegere pe segmentul publicitatii prin cautari online cu Google, care insa nu a obtinut avizul autoritatilor de concurenta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
     

  • Microsoft-Google, duelul gigantilor

    Imbunatatirile serviciului de e-mail Gmail al Google au obligat Microsoft sa tina pasul si sa relanseze vechiul Hotmail, integrat in gama Windows Live; tehnologia de reprezentare spatiala din Google Maps si Google Earth Live si-a gasit o replica spectaculoasa in Microsoft Live Search Maps. Patru sunt insa terenurile de baza pe care se desfasoara razboiul dintre cei doi giganti online: cautarea pe internet, browserele, publicitatea si, mai nou, sistemele de operare. Cautare online Cautarea pe internet a devenit sinonima cu Google.

    Impactul cultural al lui Google Search a fost atat de mare incat americanii au introdus verbul "to google" in dictionare. Numai in iunie, 78,5% din cautarile efectuate pe internet in SUA au fost realizaze prin intermediul Google, informeaza Wired. Aceasta nu pare sa intimideze insa compania lui Bill Gates: dorinta Microsoft de a recupera terenul pierdut a culminat cu recenta lansare a motorului de cautare Bing. Compania a investit serios in noul sau proiect, numai campaniile de promovare inghitind o suma de 100 milioane de dolari.

    Dar poate Bing sa tina piept popularului Google? Un lucru e cert: cel putin va incerca. Serviciul oferit de Microsoft face mai mult decat sa caute linkuri relevante: colecteaza, proceseaza datele, dupa care le returneaza intr-o maniera pe cat posibil mai logica. Bing retine istoria cautarilor pentru fiecare utilizator si pare bine pozitionat pentru cautarile cu scop practic, de pilda cele locale, de restaurante, rezervari la avion sau magazine. Plus – noutate anuntata la inceputul lui iulie – motorul afiseaza si ultimele postari pe Twitter ale personalitatilor care au cont pe aceasta retea si al caror nume e cautat pe Bing.com, urmarind astfel sa integreze experienta "live" a retelelor de socializare online.

    Mashable.com noteaza insa ca noutatea nu e chiar asa de spectaculoasa cum pare, avand in vedere ca o cautare de genul "nume plus twitter" se poate face si pe Google, si pe Twitter. Browsere Situatia sta diferit in domeniul browserelor: aici, Microsoft pare sa detina avantajul. Desi din ce in ce mai multi competitori vor sa muste din piata Internet Explorer, nici unul nu a reusit sa ii puna prea multe probleme. Internet Explorer inca detine 70% din piata, in timp ce urmatorul clasat, Firefox, isi adjudeca doar 20%, conform Wired.

    Exista, totusi, un paradox: in ultimii cinci ani, rivali ca Firefox, Safari, Opera au pus accent pe inovatie, aducand imbunatatiri sensibile experientei de navigare pe net, spre deosebire de Internet Explorer, care in ciuda problemelor si a slabiciunilor tehnice pe care le reclama multi dintre utilizatorii IE7 sau IE8, se mentine totusi in pozitia de lider detasat. In ianuarie, Uniunea Europeana a denuntat "abuzul" Microsoft de a incorpora browserul Internet Explorer in sistemul de operare Windows, acuzatie de pe urma careia compania lui Bill Gates s-a ales cu o amenda de peste 2 miliarde de dolari. Monopolul IE ramane insa greu de invins cu argumente administrative. Cat despre nou-nascutul Google Chrome, considerat de multi mai vioi si mai aspectuos decat batranul IE, acesta are doar 2% din piata. Are insa o scuza: e la inceput de drum. Publicitate Google Search nu este numai cel mai folosit motor de cautare, ci si principala sursa de profit pentru compania-mama, prin vanzarea de publicitate.

    In 2008, Google a inregistrat venituri in valoare de 22 miliarde de dolari, 97% provenind din reclamele AdWords, cumparate in functie de cuvinte-cheie si plasate langa rezultatele cautarilor. Or, Microsoft a avut in 2008 pierderi de 1,2 miliarde de dolari din activitatea de publicitate online, de doua ori mai mult decat in anul anterior. In schimb, numai aplicatiile de business din gama Office au adus Microsoft in ultimele noua luni venituri de 14,3 miliarde de dolari, cu un profit de 9,3 miliarde. In 2007, CEO-ul Microsoft, Steve Ballmer, prezicea ca in urmatorii 4-10 ani, un sfert din veniturile companiei vor proveni din publicitate.

  • Razboiul dintre Microsoft si Google poate duce la o scadere a preturilor calculatoarelor

    Google a anuntat ca va oferi gratuit noul sistem de operare Google Chrome Operating System (OS) ce va fi lansat in a doua jumatate a lui 2010, o miscare ce ar putea declansa un razboi al preturilor intre acesta si Microsoft, informeaza Reuters.

    Desi Windows este sistemul de operare instalat pe 90% dintre calculatorele lumii, Microsoft nu va ignora initiativa Google, au declarat analistii.Noul sistem de operare Windows 7 va fi disponibil din luna octombrie a acestui an.

    “Strategia Microsoft  va fi aceea de a concura la pret”, a declarat analistul Brent Williams .”Se afla in fata unui competitor cu putere si recunoastere mondiala. Si acesta e Google”.

    Google a declarat ca noul Chrome OS, un sistem de operare de tip “open source” (ceea ce le permite utilizatorilor externi sa modifice programul), va putea fi folosit pe orice computer, dar pentru inceput exclusiv pe netbook-uri. Este de inteles ca gigantul Google se lanseaza in prima faza pe aceasta nisa, a netbook-urilor, unul dintre putinele segmente ce inregistreaza o crestere pe piata PC-urilor, o piata ce se contracta din ce in ce mai mult.

    Analistul Shaw Wu a atras atentia asupra faptului ca in timp ce preturile pentru majoritatea componentelor sunt in scadere, singurul ce nu a suferit o micsorare a pretului este sistemul de operare, lucru ce ar putea pune presiune asupra Microsoft.

    In acelasi timp, analistul Gartner sustine ca miscarea Google nu prezinta nici un risc pentru Microsoft, aratandu-se sceptic in privinta unei eventuale scaderi bruste de pret din partea Microsoft.

    “Microsoft va raspunde la acest lucru, daca il vor considera o amenintare. Dar netbook-urile se livreaza deja de multa vreme avand instalat Windows XP si chiar se comporta mai bine in comparatie cu Linux, chiar daca are un pret mai mare”.

  • Chrome OS, noul sistem de operare de la Google

    Sistemul de operare va fi compatibil cu procesoarele fabricate de Intel şi ARM. Programul va fi de tipul “open source” ceea ce le va putea permite utilizatorilor externi sa modifice programul.

    "Viteza, simplitatea şi securitatea sunt principalele caracteristici ale Chrome OS. Proiectăm sistemul de opearare în aşa fel încât să fie rapid şi uşor de folosit, pentru a oferi acces la Internet în câteva secunde", au afirmat doi oficiali ai Google.

    Google Chrome Operating System va fi de mici dimensiuni si va fi lansat la sfarsitul anului.Google Chrome OS se adreseaza persoanelor ce folosesc extrem de des internetul pentru informatii, mail, stiri, shopping sau doar pentru a fi in legatura permanenta cu prietenii.

    Google se diferentiaza de Android. Acesta din urma a fost special conceput pentru a putea fi folosit pe o varietate mare de aparate de la telefoane mobile la netbook-uri.
    În viziunea Google, aplicaţiile vor rula direct în programele de navigare pe Internet şi nu vor avea nevoie de un sistem de operare.
     

  • Un nou motor de cautare pe internet

    Mi-l amintesc pe Spock repornind sistemul de computere de pe Enterprise, iar pe urma verificand prin comanda vocala inteligenta artificiala a computerului”, a comentat cineva pe Youtube la un film despre noul motor de cautare Wolfram Alpha. “Sa introduci recunoasterea vocala in sistemul asta e usor, si pe urma o sa avem o baza de date gigant care o sa poata fiinterogata de Wolfram.”

    N-a fost rau, pentru o prezentare postata pe Youtube inainte cu cateva saptamani de lansarea motorului de cautare. Unii au strambat din nas la nume, spunand ca denumirea e “sinucigasa”, altii au replicat ironic ca nu-i intereseaza PIB-ul Frantei, ci cum sa gaseasca filme porno pe internet, altii s-au intrebat cand o sa vina Google cu o oferta de cumparare, iar altcineva a scris entuziasmat “Tocmai am vazut viitorul. Intr-o zi o sa intrebam Motorul Wolfram <cine a fost Google?> si o sa ne spuna cine a fost.”

    Autorul lui Wolfram, un fizician englez de 49 de ani, cu chelie, suficient de orgolios ca sa-si boteze inventia cu propriul lui nume, s-a marginit sa declare ca lucrurile sunt abia la inceput, dar ca avem de-a face deja cu “un start rezonabil” la nivelul a 90% din fondul de dictionare si enciclopedii al unei biblioteci tipice. “Am vrut sa fac asa incat cunoasterea pe care civilizatia noastra a acumulat-o sa fie procesabila pe computer. Nu eram sigur ca e posibil. Sunt un pic surprins ca a mers asa de bine”, a spus Stephen Wolfram. Dupa el, principala calitate a motorului de cautare pe care l-a inventat e capacitatea de a procesa in timp real informatia; daca motorului i se cere sa compare inaltimea Everestului cu lungimea podului Golden Gate sau sa determine ce vreme era afara in ziua cand a fost asasinat Kennedy, va opera instantaneu conexiunile necesare si va oferi raspunsurile. Prin urmare, asa cum l-au prezentat entuziastii, Wolfram (versiunea alfa) nu e un motor de cautare, inca unul in plus care sa vrea sa se masoare cu atotputernicul Google, ci un serviciu web care proceseaza informatia.

    Google cauta mecanic in ceea ce deja exista pe internet si ofera liste cu linkuri de-a valma (site-uri, fotografii, filme, bloguri) ordonate in pagina dupa propriii sai algoritmi, pe cand Wolfram raspunde la intrebarile utilizatorului producand el insusi raspunsurile, pentru ca intelege intrebarile si are capacitatea de a prelucra diversele categorii de informatie. In prezentarea facuta la Universitatea Harvard, Stephen Wolfram a spus ca lucrul cu inventia lui “e ca si cum ai interactiona cu un expert: va intelege despre ce vorbesti, va procesa datele si va prezenta rezultatele intr-un fel din care vei putea sa-ti dai seama si care sunt consecintele”. De pilda, cineva poate tasta numele orasului Lexington din Massachusetts si va primi tot felul de scheme si grafice cu statistici despre acesta – amplasarea, populatia, temperaturile medii anuale – dar va putea si sa primeasca pe loc statistici care compara Lexingtonul cu Moscova.

    Nu e insa acesta un fel de almanah digital?, s-a intrebat Jonathan Zittrain, profesor de drept la Harvard. “Un asemenea serviciu aspira la profunzimea si la amploarea informatiei unui almanah traditional. Si in plus le permite oamenilor sa asocieze date, sa ia seturi de date si sa le puna in relatie cu altele, in moduri noi. Poti sa compari tendintele demografice cu cantitatea de peste consumata si sa corelezi totul cu rata mortalitatii.” Afirmatia lui Zittrain poate filuata si drept o critica implicita: avem nevoie mai curand de un asemenea procesor infinit de informatie si producator automat de cunoastere sau mai curand ne e utila vechea cautare colorata, la intamplare, dar mai umana oferita de Google si de celelalte motoare de cautare croite dupa acelasi model? Nu ca Google n-ar face pasI in aceeasi directie; la sfarsitul lui aprilie a lansat la randul sau un serviciu de cautare dinamic, care poate sa asocieze date din statistici publice si sa prezinte rezultatele ca grafice (de pilda, cine cauta date despre somajul din California gaseste ultimele cifre publicate si le poate compara imediat cu cele din restul SUA – la fel se intampla si pentru preturile la prajituri, rata scolarizarii, numarul de incendii, frecventa cazurilor de astm si asa mai departe, ca sa folosim exemplele mentionate pe blogul Google).

    Diferenta e insa ca informatiile Google sunt statice: Google excaveaza si pune alaturi niste cifre, nu calculeaza altele noi. CNet. com explica, in context, care ar fiavantajele comparative ale Wolfram Alpha:
    1) contributia umana (motorul lui Wolfram foloseste date din statistici publice, verificate, procesate automat, dar si cu ajutorul inteligentei umane; motorul ar urma sa aiba nevoie de 1.000 de oameni care sa actualizeze baze si sa selecteze rezultate);
    2) algoritmii (e vorba de “cinci sau sase milioane de linii ale codului Mathematica, necesare pentru functionarea tuturor metodelor de sortare si de prezentare a informatiei”; Mathematica este un software de matematici complexe patentat de Wolfram si cunoscut in mediile academice si ale oamenilor de stiinta);
    3) sistemul de analiza lingvistica, necesara pentru a intelege ceea ce tasteaza utilizatorul (Wolfram spune ca s-ar fiasteptat ca formulari ambigue de gen “50 cent”, care poate trimite si la moneda, si la rapperul cu acest nume, sa creeze de fapt probleme mai mari decat s-a intamplat in cele din urma);
    4) tehnologia de prezentare prin “mii de posibile grafice” (si care diferentiaza net Wolfram Alpha de orice alt motor de cautare, asa cum o foaie unde un student si-a luat notite sintetic, prin scheme cu linii in spatiu, e diferita fundamental de aceleasi notite scrise in fraze complete, care ocupa toata pagina si consuma timp de lectura).

    Cu o asemenea abordare, Stephen Wolfram poate fiincadrat lesne in categoria “geek” sau “nerd”, tocilar. Toate biografiile disponibile subliniaza insa ca aplecarea lui spre calcule se explica printr-o inzestrare naturala: nascut la Londra, educat la Eton si Oxford si deja la 20 de ani cu doctorat in fizica particulelor la Caltech, e cunoscut in lumea stiintifica prin softul sau Mathematica si prin cartea “Un nou tip de stiinta” (A New Kind of Science), conceputa ca un studiu al sistemelor de procesare a datelor, despre care sustine ca sunt mai relevante pentru modelarea si intelegerea complexitatii din natura decat matematica traditionala.

    Aplicata la mediul online, filozofia lui va produce deci nu un concurent direct al Google sau al unor servicii ca Wikipedia, ci mai curand al unor masini de inteligenta artificiala capabila sa interactioneze cu cea umana, nu doar sa-i reproduca acesteia roadele, precum START, dezvoltat din 1993 de Massachusetts Institute of Technology ca sistem online de furnizare a datelor ca raspunsuri la intrebari formulate in limbaj natural ori ca Watson, un sistem dezvoltat de IBM si care porneste de la acelasi principiu. Toate au in comun un lucru fundamental: faptul ca recunosc sensurile cuvintelor, nu forma lor. Iar aceasta ne duce din nou la conceptul de web semantic, care sa ordoneze informatia din internet dupa sens, s-o poata organiza si s-o poata stapani.

    Sa ne aducem aminte de visul din 1999 al lui Tim Berners- Lee, asa de des citat de cei ce i-l impartasesc: “Visez la un internet unde computerele sa analizeze datele din retea – continutul, legaturile si tranzactiile dintre oameni si computere. O retea semantica, de natura sa permita aceasta, n-a aparut inca, dar cand va aparea, mecanismele zilnice din comert, din administratie si din viata noastra cotidiana vor ficonduse de masini comunicand cu alte masini”. Poate sa fie Wolfram Alpha o piatra de temelie a Web 3.0? (Dar ce ar raspunde oare motorul de cautare Wolfram Alpha la aceasta intrebare, daca s-ar gasi utilizatorul care sa o tasteze in fereastra de cautare?)

  • Exista internet dincolo de Google?

    Arthur Bond, un avocat care locuieste in New York, a vrut sa-si cumpere un bilet dus-intors catre Londra si a tastat pe Google “care este cel mai ieftin bilet pentru cursa de la New York la Londra miercurea viitoare”, insa la cautare nu s-au afisat raspunsurile pe care le astepta. Prin urmare, Bond a cautat o agentie de turism si si-a procurat un bilet, in modul cel mai traditional.

    Pentru intrebari de genul celei puse de Bond, raspunsurile se gasesc pe internet, dar motoarele inca nu stiu cum sa le caute. La ora actuala, dincolo de cele 1.000 de miliarde de site-uri pe care Google le indexeaza, exista date stocate in arhive de informatii financiare, medicale, ale institutiilor de stat, cataloage de cumparaturi, ale unor biblioteci, muzee sau case de licitatii – un numar enorm de materiale invizibile pentru motoarele de cautare, pentru ca se afla in baze de date in teorie accesibile pe internet, dar care nu sunt destinate indexarii online, iar unele din ele restrang accesul doar la membri sau abonati.

    Sintagma “deep web”, desemnand partea invizibila a internetului, a fost lansata de BrightPlanet, o companie de tehnologii de cautare online care estima in 2001 ca informatia neindexata de pe internet era de 400-500 de ori mai multa decat cea din internetul “cunoscut” si – fapt cu atat mai interesant cu cat pe atunci nu aveam de-a face cu explozia blogurilor si a agregatoarelor – ca ponderea continutului de calitate si relevant pentru cautarile de specialitate este de 1.000-2.000 mai mare in “adancul internetului” decat in stratul de suprafata.

    BrightPlanet estima tot in 2001 ca 95% din “deep web” ar putea fi sondat prin intermediul unor cautari mult mai rafinate, acolo unde accesul la acest continut nu e restrictionat pentru marele public. Intre timp, intr-adevar, companiile ce opereaza motoare de cautare au dezvoltat tehnologii gratie carora pot ajunge la fisiere .pdf, .doc, .pps, .xls si alte formate preferate de institutiile sau de firmele detinatoare de baze de date. Calitatea cautarilor are insa sanse de imbunatatire, spera Anand Rajaraman, cofondator al Kosmix, un start-up unde a investit Jeff Bezos, directorul executiv al Amazon.com. Compania lui Rajaraman a dezvoltat un soft care asociaza cautarile cu bazele de date presupuse a detine informatii relevante pentru cautarile respective, apoi furnizeaza un raspuns complex pe baza aditionarii mai multor surse. “Majoritatea motoarelor de cautare incearca sa-i ajute pe oameni sa gaseasca acul in carul cu fan; noi incercam sa-i ajutam sa exploreze carul cu fan”, a declarat Rajaraman, citat de New York Times.

    Motoarele de cautare se bazeaza pe programe cunoscute sub numele de “crawlers” sau “spiders”, care aduna informatii urmarind hiperlinkurile care compun marea retea. Daca acest mod de abordare functioneaza bine pentru paginile de la suprafata, acestor programe le este dificil sa ajunga la paginile fara linkuri fixe, cu continut asa-numit dinamic (care apar ca rezultate ale investigarii bazelor de date pe baza completarii unor formulare online) ori la continutul intermediat de scripturi Java ori Ajax. Pentru a extrage date relevante de aici, motoarele de cautare trebuie sa stie ce baze de date au probabilitatea cea mai mare sa fie relevante pentru o anumita cautare.

    “E cea mai interesanta problema de integrare a datelor care se poate imagina”, a declarat Alon Halevy, fost profesor la Universitatea din Washington, in prezent conducator al unei echipe a Google ce se ocupa de aceasta problema. Strategia Google presupune crearea unui program care sa ghiceasca pur si simplu continutul fiecarei baze de date pe care o intalneste pe web, orientandu-se dupa indiciile semantice de pe pagini (formulare online). O idee asemanatoare au avut, acum opt ani, cativa cercetatori de la Universitatea California, cu incercarea de a crea un program care sa genereze termeni si sintagme de cautare adecvate pentru formularele online, astfel incat sa poata scoate la lumina cat mai mult din continutul bazei de date (de pilda, termeni cu care se poate cauta in PubMed, arhiva Bibliotecii Nationale de Medicina a SUA).

    Cititi in continure in ce directie se va dezvolta internetul.

  • Si noi vrem sa batem Google

    “A te bate acum cu Google pe piata romaneasca e si nucidere”, spunea Orlando Nicoara, directorul general al MediaPro Interactiv, in urma cu mai bine de doi ani. De atunci, in opinia lui Nicoara par sa se fi schimbat multe: “Am descoperit Onet.pl in Polonia, Seznam.cz in Cehia, Yandex.ru in Rusia si Nadji.si in Slovenia, motoare de cautare care depasesc Google in tarile respective, moment in care am admis ca exista o mica posibilitate de a bate cel mai mare motor de cautare din lume in Romania”, scria saptamana trecuta pe blogul sau, in postul in care anunta ca MediaPro Interactiv a lansat un motor de cautare romanesc.

    Okidoki.ro a starnit in mod previzibil polemici in internetul autohton, din doua motive: este primul motor de cautare romanesc care are aspiratii sa intre direct in competitia cu Google si, in acelasi timp, primul care vrea sa-l si depaseasca in termeni de relevanta. Primul, concurenta cu Google, are justificare in faptul ca Google e singurul motor de cautare adevarat din internetul romanesc, avand probabil o cota de piata de 99%, dupa aprecierea lui Orlando Nicoara. Iar cum alte site-uri care efectueaza cautari online nu au capatat popularitate la noi, versiunea locala a Google este singurul reper la care se poate raporta Okidoki.ro.

    Cel de-al doilea obiectiv presupune ca la o cautare dupa acelasi cuvant cheie pe Google.ro si Okidoki.ro, rezultatele returnate de acesta din urma vor fi mai relevante pentru utilizator. Aici ar interveni algoritmul propriu de cautare, dezvoltat de la zero de echipa formata din sase oameni implicata in ultimul an in dezvoltarea Okidoki, care isi propune sa adapteze mai bine rezultatele in functie de cei ce cauta decat Google.ro, care foloseste in continuare un algoritm general valabil. Spre exemplu, cand cineva din Timisoara va cauta pe Okidoki.ro cuvantul “restaurant”, motorul ar trebui sa identifice intai din ce oras este adresa de IP a respectivului si va returna in primul rand nume de restaurante din Timisoara si din orasele apropiate.

    “Altfel decat prin relevanta nu ai cum sa depasesti deocamdata un motor de cautare despre care nu exista date concrete in ce priveste numarul de utilizatori din Romania sau numarul de cautari”, comenteaza Orlando Nicoara. O contributie importanta la cresterea relevantei are si numarul de site-uri indexate, afl at deocamdata in jur de 10.000, dar estimat sa creasca de cinci ori pana la finalul anului. Prin comparatie, Google indexeaza mai mult de un triliard de pagini de internet din toata lumea. Dezvoltatorii motorului de cautare orientat exclusiv pe continut romanesc mizeaza pe interesul utilizatorilor de a adauga singuri siteuri pe Okidoki.ro, caz in care indexarea site-urilor respective se face mult mai rapid.

    Exista insa si un pericol vizibil din plin inclusiv pe paginile Google: site-urile de spam, irelevante pentru cautari, de genul laromani.com sau clubafaceri.ro. Asemenea Google, Okidoki.ro se bazeaza pe factorul uman pentru a filtra site-urile indexate, motorul de cautare urmand sa formeze o echipa de 10 oameni dedicati acestei activitati. Pentru Google, care pe langa factorul uman se foloseste si de un mecanism automat de filtrare a site-urilor de spam, este mai dificil sa gaseasca si sa recunoasca astfel de pagini de internet tocmai pentru ca este un motor global, in timp ce orientarea exclusiva a Okidoki. ro asupra internetului romanesc ar trebui sa faciliteze filtrarea spamului, explica Orlando Nicoara.

    Firesc, Okidoki.ro este pus sub lupa si pentru ca multe motoare de cautare locale care si-au incercat norocul inaintea sa nu au reusit sa iasa in evidenta. In .ro exista momentan cateva zeci de motoare de cautare, care insa in majoritate nu atrag mai mult de cateva sute de utilizatori, problema fiind in cele mai multe cazuri absenta unui algoritm de cautare care sa-i permita sa ofere rezultate relevante. Murfi.ro, spre exemplu, este una dintre initiativele interesante in domeniul cautarilor online, fiind dedicat tot cautarilor de continut exclusiv romanesc pe baza unui algoritm propriu, insa in lipsa unor resurse pentru promovare, nu s-a facut remarcat. O buna parte dintre aceste asemenea site-uri, precum Zuky.ro sau Bang.ro, au disparut fara glorie, fiind abandonate de dezvoltatori.

    “Initiativele de dezvoltare de servicii 100% romanesti sunt binevenite, atat timp cat au o viziune coerenta si clara, pentru ca au potentialul sa accelereze dezvoltarea internetului romanesc”, comenteaza Vlad Stan, cofondatorul fondului de investitii pentru proiecte online SeedMoney. “Personal, nu m-as implica insa in dezvoltarea unui astfel de proiect, pentru ca, din punctul meu de vedere, valoarea adaugata pe care o poate aduce un motor de cautare romanesc unui utilizator este prea mica in comparatie cu efortul care trebuie depus.”

    Daca e sa dam credit teoriei ca internetul viitorului nu va mai fi globalizat si depersonalizat ca acum, ci puternic localizat, fiind suficient pentru un utilizator sa acceseze, de pilda, portalul orasului in care se gaseste si sa afl e de acolo aproape tot ce il intereseaza, este justificat sa credem ca motoarele de cautare locale ar putea castiga in timp intaietate in mintea consumatorilor. Cu alte cuvinte, ar deveni nefireasca situatia in care un utilizator din Romania face o cautare si obtine ca prime rezultate niste pagini cu informatii din SUA.

    “Toti marii producatori de aplicatii online, aici fiind luate in calcul si motoarele de cautare, se indreapta tot mai mult catre continutul localizat pentru a castiga cota de piata, semn clar ca motoarele locale au sanse reale de succes, atat timp cat se investesc resurse in dezvoltarea lor ulterioara”, sustine Mihai Dragan, directorul agentiei de publicitate interactiva MB Dragan. Multe exemple de motoare de cautare din Europa si Asia au demonstrat deja ca Google poate fi depasit. Unul dintre cele mai cunoscute este Yandex.ru, care in Rusia detine 44% din piata de cautare, cel putin dublu in comparatie cu Google.

    Motorul lansat in 1997 a ajuns sapte ani mai tarziu la peste 50 de milioane de cautari pe zi si la venituri anuale de 167 de milioane de dolari, un succes care se bazeaza pe faptul ca algoritmul sau a urmarit de la bun inceput un control eficient al internetului cu expresie chirilica, iar mai apoi a dezvoltat servicii la fel de relevante pentru blogurile si imaginile din site-urile lansate in spatiul ex-sovietic. Acum, Google nu ocupa nici macar locul al doilea in internetul rusesc, fiind depasit de motoare precum Rambler. ru si Mail.ru.

    La fel se intampla si in China, unde cei mai multi dintre cei 130 de milioane de utilizatori folosesc Baidu.com pentru a cauta informatii pe internetul chinezesc. Baidu, care are astazi o valoare de piata de 3 miliarde de dolari (2,4 miliarde de euro) si care opereaza al patrulea cel mai vizitat site din lume, castiga constant cota de piata in China, chiar in conditiile in care motorul de cautare este cenzurat de guvernul chinezesc si ofera prioritate publicitatii, nu relevantei rezultatelor cautarii. Baidu.com opune cu succes rezistenta competitiei din partea Google, care este depasit in China si de cel mai interesant concurent al Baidu, Sogou. com.Coreea de Sud se poate lauda cu Naver.com, lansat in 1999 si ajuns al cincilea cel mai popular motor de cautare din lume, potrivit companiei de cercetare de piata comScore.

    In Turcia la moda este Mynet.com, cel mai popular website turcesc, cu peste 6 milioane de utilizatori inregistrati si 14 milioane de vizitatori unici in fiecare luna. Cel mai vizitat motor de cautare si al treilea cel mai popular site din Polonia este Onet.pl, care de asemenea depaseste Google in mediul online polonez; in Slovenia, rolul de cel mai accesat site revine motorului de cautare Nadji.si, in timp ce site-ul ceh Seznam.cz, fondat in 1996, atrage zilnic peste 2 milioane de vizitatori unici si avea inca din 2006 venituri totale de 36 de milioane de euro.

    Explicand succesul motoarelor de cautare locale care s-au impus in tarile de unde provin, specialistii sustin ca majoritatea au doua avantaje principale: au fost lansate inainte de 2000, acumuland astfel experienta in industria de cautare online inca de pe vremea cand Google nu devenise atat de popular la nivel mondial, si sunt disponibile in limba tarii respective, folosind caracterele si ortografia acesteia. “Romanii vorbesc engleza, pe cand cehii, slovenii, rusii sau chinezii nu in aceeasi masura.

    Cred totusi ca acesta este un argument fals, mai ales ca nu avem un studiu care sa demonstreze ca romanii sunt mai anglofoni decat aceste natii”, afirma Calin Fusu, directorul executiv al Neogen. Altfel spus, nu atat slaba dependenta a romanilor de cautarile in limba materna ar sta in calea succesului unui motor de cautare romanesc, ci mai degraba dezavantajul ca aici nu a existat un motor local inca din anii ’90. Alexis Bonté, omul de afaceri francez care detine Trilulilu.ro si jocul online eRepublik in Romania, este de parere ca o competitie cu Google si Yahoo! se poate dovedi extrem de dificila chiar si in conditiile in care motorul de cautare in sine ar fi superior din punctul de vedere al algoritmului si al relevantei rezultatelor.

    “Dar nu este imposibil, mai ales daca serviciul local raspunde mai bine cerintelor romanilor”, replica Sergiu Biris, directorul executiv al Trilulilu.ro, dand in primul rand drept exemplu propriul serviciu de videosharing – care chiar daca nu a reusit sa se impuna in Romania in competitia cu YouTube.com, are o audienta deloc de neglijat – dar si puternice retele sociale online locale, de genul Iwiw.hu din Ungaria, pe langa care proiectele internationale precum Facebook sau Hi5 isi gasesc cu greu locul. Calin Fusu priveste problema de la capatul celalalt, din punctul de vedere al resurselor alocate. “In primul rand, nicio companie romaneasca nu dispune de resurse suficiente sa dezvolte un motor de cautare pana la un nivel competitiv. Nu vor putea trei sau 30 de programatori sa concureze cu miile de specialisti de la Google”, apreciaza Fusu.

    In al doilea rand, investitiile necesare in servere sunt destul de mari pentru a ajunge la capacitatea de cateva mii pe care o are Google. Ce-i drept, Okidoki.ro se asteapta la o asemenea problema, Orlando Nicoara estimand ca serverele actuale vor fi supraincarcate in doua luni, moment cand va fi necesara suplimentarea lor. In competitia motoarelor de cautare e de luat in considerare si ca in Romania exista o perceptie gata formata in ce priveste motoarele de cautare. In mintea utilizatorului, Google are deja monopol asupra cuvantului “cautare”, preconceptie greu de inlaturat, indiferent cat de performant ar fi motorul de cautare concurent.

    In alte piete, problema a fost ocolita prin alte mijloace – e vorba de faptul ca majoritatea motoarelor de cautare care au reusit sa intreaca Google joaca de fapt la doua capete, fiind in acelasi timp (uneori, in primul rand) portaluri de servicii: stiri locale, oferte de munca, serviciu de e-mail, retea sociala cu sau fara fotosharing ori videosharing si asa mai departe.

    Asa au procedat Yandex sau Seznam, in concurenta cu un Google care n-a incercat sa introduca asemenea servicii, pentru ca ele n-ar fi avut relevanta pentru businessul global. “Serviciile aditionale pot face diferenta si pot ajuta un motor local sa aiba un succes mai mare decat unul global. Nu cred ca Google stie care sunt nevoile de promovare ale unei firme mici din Cluj, spre exemplu, necesitate la care un site local este mult mai receptiv”, argumenteaza Sergiu Biris.

    In planurile lui Orlando Nicoara pentru Okidoki.ro nu se gaseste deocamdata nicaieri ideea de portal, desi un portal poate pune bazele succesului unui motor de cautare, “asa cum Google a avut succes fiind la inceputuri motorul de pe paginile portalului Yahoo!”. Este totusi dificil sa evoluezi in paralel pe doua directii – cea a cautarii si cea a portalului de servicii, crede Mihai Dragan. “Facand cate putin din toate, risca sa devina la fel ca si celelalte portaluri romanesti: in mare parte nefolositoare.”

    Pentru moment, dincolo de toate discutiile, faptul ca multi au salutat initiativa, s-au grabit sa-si inscrie site-urile pe noul motor romanesc si s-au aratat interesati de filozofia ´localizarii propusa de Okidoki indica limpede ca piata de internet de la noi are nevoie de servicii autohtone. “Loc pe piata exista, iar avantajul lui e ca, fiind local, poate oferi rezultate mai relevante”, conchide Ionut Oprea, directorul executiv al IAB Romania, asociatia industriei romanesti de publicitate online. “Cata nevoie anume e de un motor de cautare romanesc o va demonstra succesul pe care-l va avea sau nu in cele din urma.”

  • Ce vrea Google de la Chrome

    La inceputul saptamanii trecute, un post pe blogul oficial al Google despre lansarea unui browser de internet starnea fel de fel de speculatii in randul analistilor si jurnalistilor, pe marginea momentului lansarii si a functionalitatilor acestuia. Doua zile mai tarziu, cand Chrome a devenit disponibil in mod oficial in varianta beta, Google a demonstrat ca nimic nu a fost la intamplare si ca planurile sale pentru noul browser sunt cat se poate de clare.

    “Sa ai propriul browser de internet este foarte important”, decreteaza Eric Schmidt, directorul executiv al companiei, care nu a fost insa dintotdeauna de aceeasi parere. “In 2001, cand am venit la Google, Larry Page si Sergey Brin (cofondatorii companiei), mi-au spus ca ar trebui sa dezvoltam un browser, iar eu am spus nu.” Probabil ca daca ar fi lansat la acea vreme Chrome, Google nu ar fi avut nicio sansa sa razbeasca pe piata. Compania nu era suficient de puternica incat sa-si permita sa se indeparteze de business-ul de baza, cautarea online, pentru a se concentra pe dezvoltarea unui browser de internet.

    Acum insa, momentul ales de Google pentru a intra pe aceasta piata dominata de browserul Internet Explorer al Microsoft, la aproape zece ani dupa ce compania lui Bill Gates a castigat monopolul in defavoarea Netscape Navigator, este considerat de mai multi analisti foarte potrivit, in contextul in care browserul Microsoft pierde cota de piata. Argumentul Google este totusi altul: browserele disponibile sunt invechite si nu mai sunt adaptate internetului de astazi, axat pe continut video si jocuri online si asaltat de virusi si spyware.

    “Internetul a evoluat de la pagini simple de text la aplicatii interactive, ceea ce care ne-a determinat sa regandim ideea de browser”, scria pe blog Sundar Pichai, vicepresedintele responsabil cu managementul produselor la Google. “Ceea ce am vrut sa construim este nu doar un browser, ci o platforma moderna pentru aplicatii si pagini web.”

    Dupa cum spune Sergey Brin, in urmatoarea perioada, aplicatiile accesibile pe internet, de genul Gmail si al serviciilor adiacente Gmail, urmarind sa mute activitatile utilizatorilor intr-o proportie tot mai mare de pe computerul propriu pe internet, vor deveni din ce in ce mai sofisticate, iar Google vrea sa fie prezent pe aceasta piata, care va creste pana la 160 de miliarde de dolari (aproape 110 miliarde de euro) pana in 2011, conform estimarilor Merrill Lynch, suma care include si veniturile generate din publicitate.

    “Google crede ca aplicatiile web sunt viitorul internetului si isi orienteaza strategia pentru a fi printre primii pe acest segment”, comenteaza Danny Sullivan, seful companiei de consultanta in internet Calafia Consulting. “Toata relatia pe care o are compania cu consumatorii si cu advertiserii trece printr-un browser, iar Google nu mai vrea intermediari”, observa Jeffrey Lindsay, analist in cadrul Sanford C. Bernstein.

    Dar nimeni nu garanteaza ca Google va reusi fara dificultate sa castige o parte din piata browserelor cu Chrome, mai ales avand in vedere ca Internet Explorer este folosit de aproape trei din patru utilizatori de internet din lume. Deocamdata, Dean Hachamovitch, directorul general al Internet Explorer, a declarat doar ca asteapta cu mare interes competitia. Cu atat mai mult cu cat, prin experienta pe care o are in domeniul internetului, Google este un concurent mult mai puternic pentru Microsoft decat era Netscape cand a inceput razboiul browserelor.

    Cum va evolua insa concurenta cu Firefox, tinand cont ca Google sustine de mai multa vreme, atat tehnic, cat si fi nanciar Mozilla Foundation, compania din spatele Firefox, singurul competitor notabil al Internet Explorer pana acum? Parteneriatul Google-Mozilla va continua pana in 2011, sustine Sergey Brin. “Proiectul a fost insa pornit cu greu, inclusiv in perspectiva ideii ca miscarea noastra va fi privita ca un sabotaj la adresa Firefox”, a comentat Erik Kay, unul dintre inginerii care au lucrat la dezvoltarea browserului de internet al Google.

    “In orice caz, se anunta o competitie interesanta, iar cei care vor avea cel mai mult de castigat vor fi consumatorii care vor benefi cia de functionalitati noi”, crede Robert Lande, de la American Antitrust Institute si profesor de drept la University of Baltimore. Chrome se prezinta ca un browser complet minimalist, apreciat de multi din cei ce l-au probat ca nefiind de natura sa “rupa piata” si sa-i atraga pe cei obisnuiti cu Internet Explorer sau Firefox.

    Pentru a raspunde insa din start celor ce ar comenta ca numai un browser ar mai fi trebuit ca sa consolideze controlul Google asupra modului cum oamenii folosesc internetul, Larry Page si Sergey Brin, cofondatorii Google, spun ca noul Chrome ofera utilizatorilor o optiune prin care isi pot proteja intimitatea, accesand site-uri fara ca acestea sa fie inregistrate in memoria computerului. Dezvoltat departe de ochii lumii in ultimii doi ani si pastrat secret pana in ultima clipa, browserul Chrome este disponibil, deocamdata in versiune beta, numai pentru computerele care folosesc sistemul de operare Windows, dar compania lucreaza si la cate o versiune pentru Mac-uri si pentru Linux.

    De saptamana trecuta, browserul este disponibil in 122 de tari din lume si in peste 40 de limbi diferite, intre care si romana. In ce priveste asteptarile pentru Chrome, Sundar Pichai spune destul de evaziv ca numarul utilizatorilor browserului va ajunge intr-un orizont de timp apropiat sa fi e de ordinul milioanelor. Cifra depinde aproape in totalitate de modul cum va evolua Chrome. Avantajul din acest punct de vedere e ca noul browser e un proiect open-source, ceea ce inseamna ca poate fi modificat si imbogatit si de dezvoltatori din afara Google.

  • Pe toti ne cheama Google

    Pentru cei mai multi utilizatori de internet, Google este cel mai mare motor de cautare din lume. In spatele acestui superlativ stau insa multe alte servicii, compania putand fi asemanata cu o caracatita care si-a extins de-a lungul vremii tentaculele intr-o multime de domenii. Practic, Google are acum in jur de 117 servicii online diferite, de cautare, de publicitate, de comunicare si socializare, de statistica, de localizare in spatiu, nemaipunand la socoteala alte 11 care nu mai exista in prezent pentru ca fie nu au trecut de perioada beta, de testare pe piata, fie au fost incorporate in servicii mai complexe. Numai pentru cautare online, spre exemplu, compania ofera 35 de servicii, majoritatea fiind pagini de internet echivalente Google, dar care isi concentreaza cautarea pe un singur domeniu, cum ar fi filme, muzica, fotografii sau stiri.

    Cu toate acestea, pozitia dominanta pe internet nu pare a fi suficienta pentru Google, care vrea acum sa atraga online si ceea ce de obicei se petrecea exclusiv pe computerele personale – stocarea de continut digital pe serverele Google, plecand de la documente si pana la melodii, poze, filme sau orice alt tip de fisiere, pe principiul deja cunoscut ca „the network is the computer“, adica tot ceea ce se gaseste pe un anumit hard disk poate fi mutat pe internet, spre a fi accesibil de oriunde. Despre un astfel de serviciu, la care compania ar fi inceput sa lucreze in urma cu cativa ani, se zvoneste de multa vreme, insa publicatia The Wall Street Journal a scris la finalul anului trecut, citand surse apropiate planurilor Google, ca Gdrive, cum se va numi serviciul, ar putea fi lansat in lunile urmatoare.

    Conducerea Google nu a dorit sa comenteze informatia. „Capacitatea de stocare este o componenta importanta in strategia noastra de a atrage clienti catre aplicatiile online“, spune unul dintre reprezentantii companiei, refuzand insa sa vorbeasca despre alte servicii de stocare in afara de cele pe care deja le ofera, incepand cu Gmail si cu Google Docs, de lucru in retea pe baza unor documente accesibile mai multor utilizatori. „Mail-ul, continutul digital si documentele se vor muta pe internet, fiind deci mai usor de accesat si de utilizat“, spune acelasi reprezentant al Google. „Ne vom concentra pe imbunatatirea serviciilor web, in care intra si capacitatea de stocare, dar momentan nu avem niciun anunt de facut.“

    Gdrive ar urma sa furnizeze un anumit spatiu de stocare gratis, iar suplimentarea lui sa se plateasca, desi nu se stie cum anume vor fi structurate costurile, avand in vedere ca noul serviciu ar urma sa functioneze ca un fel de inglobant al tuturor serviciilor de stocare oferite de Google, cu acces la documente pe baza cautarii dupa cuvinte-cheie. Pentru cei ce isi creeaza o adresa de Gmail noua, spatiul de stocare porneste de la 2,8 GB de memorie si poate depasi 5 GB, in conditiile in care capacitatea creste cu peste 25 MB in fiecare zi. Anul acesta, compania a inceput sa ofere si utilizatorilor de alte servicii posibilitatea de a cumpara spatiu de stocare in cadrul acestora. Spre exemplu, Picasa Web Albums, unde pot fi pastrate fotografii, ofera gratuit un spatiu de 1 GB, dar utilizatorii pot plati 20 de dolari pentru 6 GB in plus, 75 de dolari daca vor 25 GB, 250 de dolari pentru 100 GB si 500 de dolari pentru 250 GB. „Fiecare din aceste servicii are propria sa componenta de oferta gratuita. Dar are sens ca la un moment dat sa fie unite sub acelasi acoperis“, a declarat Jason Freidenfelds, purtator de cuvant al Google, pentru revista Popular Mechanics.

    Pentru un serviciu ca Gdrive, analistii considera ca preturi precum cele de mai sus ar fi prea mari; ar fi nerentabil sa platesti 500 de dolari pentru 250 GB, cand un hard disk de patru ori mai mare va costa in 2010 in jur de 300 de dolari, potrivit estimarilor Microsoft. Avantajul unui asemenea serviciu de stocare online este insa evident mobilitatea, faptul ca accesul la continutul digital nu mai depinde de computerul unde fisierele sunt salvate si nici de echipamente portabile de stocare, ci doar de accesul la internet printr-un cont personal protejat de parola.

    Dar cat de sigur ar putea fi acest sistem, pentru utilizatori care stocheaza pe Gdrive documente importante? Faptul ca exista un cont si o parola nu garanteaza siguranta informatiilor, mai ales ca pentru un hot de informatii, parola nu reprezinta o piedica prea mare. Iar avantajul mobilitatii ar putea deveni un dezavantaj in situatii in care conexiunea la internet nu functioneaza sau nu exista deloc, cum se intampla in avion, de exemplu.

    Gdrive nu este prima initiativa de acest gen, principalii competitori ai Google, Microsoft si Yahoo!, avand deja in oferta si servicii de stocare online. Dar cu toate acestea, servicii precum SkyDrive, Box.net, Mozy sau Yahoo! Briefcase nu au castigat foarte multi adepti. Acesta din urma, spre exemplu, a propus un model greoi de acces la continutul digital plasat pe internet – utilizatorii trebuie sa acceseze un site si sa urmeze mai multi pasi pana ajung la documentele stocate online. Metoda pare totusi ceva mai eficienta impotriva furtului de informatii.

  • Yahoo va refuza oferta Microsoft

    Oferta de preluare facuta de Microsoft, in valoare de 41,5 mld. $, corespunde unui pret de aproximativ 31 de dolari pentru fiecare actiune Yahoo. Potrivit surselor citate, boardul Yahoo va lua in calcul in mod serios o oferta de preluare doar daca valoarea unei actiuni depaseste 40 de dolari.

    In cazul refuzului boardului Yahoo, Microsoft are posibilitatea de a se adresa in mod direct principalilor actionari ai Yahoo cu o oferta de preluare, dar si de a incerca sa schimbe structura boardului Yahoo cu ocazia adnarii generale anuale a actionarilor, care areloc in luna iunie. De cealalta parte, membrii boardului Yahoo au propus ca varianta alternativa un parteneriat cu Google, parteneriat ce ar putea aduce reduceri de costuri importante si venituri considerabile.

    Cititi mai multe despre oferta facuta de Microsoft, precum si despre viziunea lui Bill Gates, fondatorul Microsoft, despre revolutia digitala.

    Sursa originala foto: ABCNews