Tag: pret

  • Opinie Valentin Ghiuş: Istoria se repetă, şi în finanţe

    Valentin Ghiuş este FX & Commodities Trader.


    Atunci, miniştrii energiei din statele membre OPEC declarau creşterea preţului la petrol cu 70%, de la $2,9/baril la $5,6/baril, urmând ca pe 22 decembrie 1973, şahul Iranului să propună un nou preţ, de $11,65/baril. Între octombrie şi decembrie 1973, preţul petrolului se apreciază cu 300%, iar în 1974 depăşeşte nivelul de $12/baril.

    În consecinţă, în anii ce au urmat, au crescut dificultăţile economice din ţările industrializate, statele în curs de dezvoltare au fost nevoite să se împrumute pentru a plăti contravaloarea importurilor, iar conflictele militare nu au întârziat să apară.

    Pe 5 iunie 2015, OPEC decide, în şedinţa de la Viena, să se respecte în continuare plafonul de producţie de 30 de milioane de barili zilnic şi recomandă statelor membre să adere la această limită. Ştirea a determinat scăderea preţului pentru petrolul internaţional cu doar $1,62/baril şi tranzacţionarea la nivelul de $62,10/baril.

    Această şedinţă, a 167-a în cadrul OPEC, a fost doar o confirmare de susţinere a deciziei luate pe 27 noiembrie 2014, când membrii OPEC au votat să se păstreze nivelul de producţie de 30 milioane barili zilnic (în pofida surplusului ce a determinat scăderea preţului petrolului la sfârşitul anului 2014 cu peste 35% şi aşteptărilor pieţei de reducere a producţiei şi de restabilire a echilibrului cerere-ofertă). Deşi se discută despre supraproducţie, despre pierderea autorităţii OPEC în a controla cererea şi oferta şi implicit preţul (ceea ce pare a fi eronat, dată fiind volatilitatea crescută la ştiri venite dinspre OPEC) sau despre teorii conspiraţioniste cu implicaţii geopolitice, adevărul este incomod, dar de necontestat: o schimbare bruscă şi semnificativă în preţul petrolului va determina o nouă ordine mondială, care se va manifesta iniţial la nivel economic.

    Evenimentele recente de pe piaţa ţiţeiului ne poartă parcă înapoi în timp, în perioada 1973-1974. Atunci s-au ridicat noi puteri economice mondiale în special din rândul ţărilor producătoare şi exportatoare de petrol din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord. Concomitent, Statele Unite, Europa, Japonia, precum şi alţi importatori de petrol au suferit o lovitură economică puternică. Aceasta a fost doar o primă consecinţă, dintr-un domino ce a culminat cu izbucnirea de conflicte generate în principiu de răspândirea internaţională a fundamentalismului islamic, finanţat în mare parte de statele exportatoare de petrol aflate în plină ascensiune economică.

    Scăderea preţului ţiţeiului, înregistrată din vara anului 2014 şi până în prezent, va fi cel mai probabil la fel de perturbatoare ca şocul petrolului din 1973-1974 şi o dovadă că istoria se repetă şi în finanţe. Aşa cum în urmă cu patru decenii evoluţia pieţei petrolului a născut învinşi şi învingători, şi acum, cu toate că taberele sunt diametral opuse, vor exista învinşi şi învingători.

    Rusia, stat care în prezent generează o mare parte din veniturile de export (aproximativ 70%) şi federale (aproximativ 50%) din contracte de petrol şi gaze, a suferit, pe fondul sancţiunilor occidentale şi al scăderii preţului ţiţeiului, o devalorizare abruptă a monedei naţionale, a portofoliilor investiţionale, o scădere a rezervelor băncii centrale şi ieşiri masive de capital. Simultan, obligaţiunile Rusiei au fost retrogradate de către agenţiile de rating internaţionale la statutul de junk.

    Într-un context mult mai amplu, aceste efecte directe generează la rândul lor consecinţe cu implicaţii la nivel micro – proiecte energetice ce devin prea riscante sau neviabile din cauza preţului redus la petrol, polarizare socială şi sărăcie în multe dintre statele producătoare, în unele dintre ele precum Algeria, Venezuela sau Nigeria nici măcar nivelul de $120/baril nefiind suficient pentru acoperirea costurilor de producţie. Un alt stat extrem de afectat de evoluţia nefavorabilă a preţului la ţiţei este Iranul, pentru care este previzionată o scădere de 4% a produsului intern brut în anul fiscal ce urmează (de la 5% la 1%).

    Efectele sunt atât de stringente, încât serviciul militar de doi ani, până nu demult obligatoriu, poate fi răscumpărat şi este înregistrat în prezent ca venit în bugetul ţării. Totodată, scăderea preţului petrolului este unul din motivele pentru care Iranul a demarat negocierile cu occidentul privind programul său nuclear. Până şi organizaţia Statul Islamic a întâmpinat probleme de cash flow, ca urmare a deprecierii preţului ţiţeiului, cu scăderea veniturilor zilnice din vânzarea petrolului de la $1-$2 millioane la $300.000.

    Pieţele financiare, de asemenea, au fost şi sunt în continuare remodelate de evoluţia preţului petrolului; în principal din cauza scăderii evaluării companiilor, în special a celor din domeniul energetic, ale căror rezerve de ţiţei sunt active considerate primordiale în determinarea valorii acţiunilor.

    Coroborat cu scăderea preţurilor, creşterea costurilor va determina transformarea multor rezerve de petrol în active irecuperabile şi neviabile din punct de vedere comercial. Mai mult, fondurile de investiţii şi de pensii care au expunere la ţările producătoare de petrol (ex.: fondul norvegian de pensii are o alocare de 1,5% din totalul titlurilor la nivel mondial investite în instrumente sensibile la evoluţia preţului ţiţeiului) ar putea fi nevoite să lichideze o parte din portofolii pentru onorarea obligaţiilor fiscale, în cazul în care preţul va rămâne scăzut pentru o perioadă îndelungată de timp. Toate acestea vor crea o presiune semnificativă pe pieţele financiare internaţionale.

    De partea cealaltă, a statelor beneficiare de pe urma scăderii preţurilor, se află marii consumatori şi importatori, ţările cu un nivel ridicat al inflaţiei, dar şi consumatorii finali de pretutindeni. Printre aceştia se numără Statele Unite, Brazilia, China, India şi Turcia. Efectele pozitive ale scăderii preţului ţiţeiului sunt notabile: aprecierea PIB-ului, reducerea subvenţiilor pentru sectorul energetic şi folosirea acestora pentru proiecte pe termen lung, cheltuieli mai scăzute cu importurile energetice şi implicit reducerea presiunii pe deficitul de cont curent, dar şi accelerarea tendinţei deflaţioniste (un deziderat urmărit mai ales de economiile dezvoltate şi cu precădere de Europa). Totodată, optimiştii şi cei încrezători în energia regenerabilă speră ca erodarea preţului petrolului să contribuie la îmbunătăţirea tehnologiilor şi metodelor de producere de acest gen şi să se descopere surse de energie regenerabilă mai ieftine şi viabile economic.

    Următoarea şedinţă a OPEC va avea loc în decembrie 2015. Deşi putem estima deja atât evoluţia economiei, cât şi cererea şi oferta de petrol, istoria ne-a învăţat în 1973 şi în 2014 că ar fi hazardată o previziune referitoare la cât de mult va scădea preţul ţiţeiului şi pentru cât timp preţurile se vor menţine la nivelul actual. Totuşi, întrebarea firească este de ce s-ar tranzacţiona petrolul la nivelul actual şi nu la preţul de $46/baril atins în ianuarie 2014, atât timp cât nu s-a schimbat nimic în fundamentele pieţei. O altă întrebare, la fel de firească, este dacă nu cumva evoluţia anormală a ultimului an a devenit evoluţia cu care ne vom obişnui de acum încolo? Doar istoria, cea trecută şi cea care se scrie acum, ne va răspunde precis şi fără echivoc.

  • Se scumpesc asigurările! De când va intra în vigoare măsura

    Setul european de directive Solvency II, care va deveni aplicabil şi asigurătorilor locali de la 1 ianuarie 2016, va duce la scumpirea poliţelor deoarece companiile de asigurări vor avea nevoie de capital suplimentar, a declarat Adrian Marin, membru al asociaţiei asigurătorilor locali (UNSAR) şi director general al Generali în cadrul conferinţei anuale a UNSAR.

    CUM EXPLICĂ ASIGURATORII NECESITATEA SCUMPIRII POLIŢELOR

  • Soluţia pentru înviorarea pieţei imobiliare? Legalizarea marijuanei!

    Legalizarea consumului de marijuana, în 2012, a dus la o creştere importantă a preţului caselor în statul american Colorado, susţine CNN.

    James Paine, managing partner la compania imobiliară West Reality Advisors, confirmă creşterea preţurilor proprietăţilor imobiliare şi terenurilor. Numai în martie Denver a înregistrat a doua cea mai mare creştere a preţurilor caselor, de 10% faţă de perioada similară a anului trecut, după San Francisco.

    Marijuana nu a fost singurul factor care a influenţat piaţa, dar legalizarea sa a contribuit şi la creşterea numărului de slujbe în zonă. Şi nu este vorba numai de posturi de cultivatori sau vânzători, ci şi în industria de servicii de securitate sau electricieni. Denver şi împrejurimile sale a devenit şi un cluster pentru companii din tehnologie.

    Este adevărat că au fost şi probleme: un agent imobiliar spune că a avut dificultăţi cu vânzarea unei proprietăţi, pentru că vecinii cultivau atât de multă marijuana încât au iscat îngrijorări în rândul potenţialilor cumpărători.

    Se manifestă şi o reducere a numărului de oferte – în mod normal pe piaţa din Denver erau scoase la vânzare în jur de 24.000 de case, dar în prezent oferta a scăzut la doar 4000. Au crescut şi chiriile, aşa că este mai convenabil şi mai economic să cumperi o casă.

  • Divertiland Chiajna s-a redeschis. Cum arată parcul de distracţii şi cât costă biletele – FOTO

    Parcul acvatic Divertiland Chiajna s-a redeschis de vineri. Bucureştenii pot ajunge cu trenul la parcul de distracţii Divertiland Chiajna, în 20 de minute, preţul călătoriei cu trenul din Gara de Nord până la destinaţie fiind de patru lei pentru adulţi şi doi lei pentru elevi şi studenţi.

    GALERIE FOTO CU PARCUL DE DISTRACŢII DIN CHIAJNA

     

  • Aproape 70% dintre români nu au stat la un hotel în ultimele şase luni

    Cele mai accesate servicii accesate de români în ultimele şase luni aparţin industriei de retail, supermarket-uri/hypermarket-uri (98,3% dintre respondenţi), farmaceutice (de 90% dintre respondenţi) şi banking (de 81,2% dintre respondenţi), potrivit unui studiu al companiei de cercetare KPI. Dimpotrivă, cele mai puţin utilizate sunt serviciile financiare ne-bancare (88,3% dintre respondenţi nu au folosit), ale companiilor de transport aerian (73,6% nu au folosit) şi ale hotelurilor (67,5% dintre respondenţi nu au folosit).

    În urma analizei răspunsurilor respondenţilor, a rezultat că cel mai important element în alegerea unui furnizor de bunuri sau servicii îl reprezintă calitatea produselor sau serviciilor livrate. Acest criteriu este urmat de preţ şi de rapiditatea în procesarea comenzilor. Elementul cel mai puţin important în alegere îl reprezintă naţionalitatea furnizorului. Este importantă şi îndeplinirea promisiunilor.

  • Măsura neaşteptată care va schimba online-ul românesc

    Dacă până acum, domeniile înregistrate în cadrul sistemului de înregistrare de nume de domenii Romanian Top Level Domain (ROTOLD) se supuneau unor reguli precum: folosirea caracterelor standard (litere latine de la a la z, fără diacritice), cifre arabe 0..9 şi semnul minus “-”, cât şi faptul că un nume de domeniu nu poate începe şi nu se poate termina cu “-” şi nu poate conţine “–”, reprezentanţii ROTOLD au anunţat modificarea acestor reguli. Ei au anunţat disponibilitatea unei noi versiuni  software pentru sistemul de înregistrare nume de domenii ce  va permite folosirea de diacritice. Măsura a fost luată în contextul în care adresele clasice s-au epuizat şi există cerere pentru mai multe domenii web, astfel că în adresele web vor putea fi incluse şi caracterele diacritice ”ă”, â, î, ş ţ”.

    Preţul pentru înregistrarea unui domeniu .ro în cadrul ROTOLD este de 33, 19 euro şi se plăteşte o singură dată. Pentru celelalte extensii (.com, .eu, .net, .org, .biz, .info) preţul pentru înregistrare sau prelungire este de 9, 99 euro pe an. Domeniu care conţine una din extensiile de mai sus trebuie   prelungit în termen de 36 de zile de la data expirării cu datele proprietarului de drept. Depăşirea perioadei  presupune aplicarea taxei de reactivare în valoare de 100 de euro plus  TVA.

     


     

  • Iată ce se întâmplă cu mâncarea de la supermarketurile româneşti când intră în termenul de expirare. Capcanele promoţiilor „XXL” sau „3 la preţ de 1”

    Anual, peste 2,2 milioane de tone de mâncare sunt aruncate la coş doar în România, ţara noastră clasându-se astfel pe locul nouă la nivel european. Risipa de alimente a ajuns un motiv real de îngrijorare în UE încă de anul trecut, când un studiu comandat de Comisia Europeană a arătat că, în medie, un cetăţean european aruncă 179 de kilograme de mâncare în fiecare an, risipa dublându-se în perioada 2006-2012.

    Pentru a contracara acest fenomen, în Franţa, spre exemplu, Parlamentul a votat la începutul acestei săptămâni o lege prin care marii retaileri sunt obligaţi să doneze produsele ce urmează să expire unor organizaţii caritabile.

    Iată ce se întâmplă cu mâncarea care intră în „termenul de expirare” în supermarketurile din România

  • Diferenţe uriaşe intre zonele capitalei: peste 1.500 de euro pe metrul pătrat la apartamente

    Zona a rămas factorul determinant în stabilirea preţurilor locuinţelor pe piaţa bucureşteană, diferenţele dintre cele mai bune zone şi cele mai slab cotate putând ajunge şi la 1.500 de euro pe metrul pătrat. Un studiu imobiliarte.net relevă, de exemplu, că preţul mediu al unui apartament cu trei camere din Ferentari este de 500 de euro/mp, iar în Primăverii preţul unui metru pătrat ajunge la 2.200 de euro.

    Garsoniere

    În luna mai, preţul mediu de vânzare al unei garsoniere din Bucureşti este de 1014 euro/mp. Pentru acelaşi tip de locuinţă, amplasată în sectorul 1, zona Dorobanţi, un cumpărător trebuie să plătească un preţ mediu de 1.469 euro/mp. Sectorul 1 este recunoscut ca fiind cel mai scump sector al Capitalei, însă există şi aici zone unde preţul este sub media garsonierelor din Bucureşti luna aceasta, şi anume, cartierul Bucureştii Noi, unde preţul este de 926 euro/mp. Cea mai scumpă zonă pentru garsoniere în sectorul 3 este Decebal, acolo unde preţul mediu este de 1.262 euro/mp, în cealaltă extremă situându-se cartierul Balta Albă, unde preţul mediu este de 938 euro/mp. Cele mai scumpe garsoniere din sectoarele 4 şi 5 se găsesc în cartierul Tineretului – 1.223 euro/mp, respectiv zona Cişmigiu – 1.247, în vreme ce zonele cele mai ieftine sunt Giurgiului – 871 Euro/mp, respectiv Ferentari – 777 Euro/mp. În sectoarele 2 şi 6, cele mai ridicate preţuri medii se întâlnesc în zona Moşilor – 1169 euro/mp şi în cartierul Crângaşi – 1053 euro/mp, în vreme ce zonele cele mai accesibile sunt Ferdinand – 944 euro/mp, respectiv Ghencea – 842 euro/mp.

    2 camere

    În ceea ce priveşte preţul mediu de vânzare al unui apartament cu 2 camere din Bucureşti, acesta este de 1.003 euro/mp în mai, de două ori mai mic decât cel cerut de proprietarii din cartierul Primăverii – 2.162 euro/mp. Cei care preferă zona de nord a Capitalei pot opta şi pentru un apartament cu 2 camere în cartierul Bucureştii Noi, acolo unde preţul mediu este de 1.060 euro/mp. La mare distanţă de Primăverii, cea mai scumpă zonă din sectorul 2 la apartamentele cu 2 camere este Dacia, cu un preţ mediu de 1.466 euro/mp. În schimb, cartierul Pantelimon trage în jos media apartamentelor cu 2 camere din sectorul 2, aici proprietarii cerând 886 euro/mp. La mijlocul clasamentului se situează sectoarele 3 şi 5, cu cele mai scumpe apartamente cu 2 camere în zona Decebal – 1.297 euro/mp, respectiv Cotroceni – 1.338 euro/mp, care contrastează cu zona 23 August – 865 euro/mp, respectiv cartierul Ferentari – 642 euro/mp. În sectoarele 4 şi 6, zonele de top sunt Tineretului – 1.223 euro/mp, respectiv Crângaşi – 964 euro/mp, în timp ce zonele în care proprietarii au pretenţii mai scăzute sunt Giurgiului – 806 euro/mp, respectiv Ghencea – 854 euro/mp.

    3 camere

    Şi când vine vorba de apartamentele cu 3 camere, tot cartierul Primăverii este în top, cu un preţ mediu de 2.225 euro/mp, mai mult decât dublu faţă de cel mai accesibil cartier din sectorul 1, Bucureştii Noi – 1.057 euro/mp şi chiar decât preţul mediu de vânzare al apartamentelor cu 3 camere din Bucureşti – 1.067 euro/mp. Al doilea cel mai scump preţ mediu al apartamentelor cu 3 camere (excluzând sectorul 1) provine din sectorul 5, cartierul Cotroceni – 1.338 euro/mp. În cealaltă extremă se regăseşte cartierul Ferentari, cu un preţ mediu al apartamentelor cu 3 camere de 545 euro/mp. În sectoarele 2 şi 3, cele mai scumpe zone sunt Dacia – 1.404 euro/mp, respectiv Decebal – 1.362 euro/mp, în vreme ce pretenţiile cele mai scăzute le au proprietarii din Pantelimon – 873 euro/mp, respectiv Balta Albă – 901 euro/mp. În sectorul 4, proprietarii din zona Parcului Carol cer cei mai mulţi bani pentru un apartament cu 3 camere – 1.332 euro/mp, în vreme ce preţul mediu în zona Brâncoveanu este de 972 euro/mp, cel mai mic din sectorul 4. Singurul sector în care preţul mediu al apartamentelor cu 3 camere nu depăşeşte preţul mediu pe Bucureşti este sectorul 6, acolo unde cel mai scump cartier este Crângaşi – 964 euro/mp, iar cel mai ieftin este Giuleşti – 723 euro/mp, conform cifrelor oferite de Imobiliare.net.

    4 camere

    În mai, preţul mediu de vânzare al unui apartament cu 4 camere din Bucureşti este de 1.014 euro/mp.Tot în sectorul 1 se înregistrează cel mai ridicat preţ mediu şi în cazul apartamentelor cu 4 camere, în cartierul Aviaţiei – 1.987 euro/mp, la fel cum în Bucureştii Noi este cel mai accesibil preţ din acest sector – 828 euro/mp. În sectorul 5 se înregistrează cea mai mare discrepanţă de preţ dintre toate tipurile de locuinţe din Bucureşti, cea mai scumpă zonă fiind în Cotroceni – 1.761 euro/mp, iar cea mai ieftină în Ferentari – 534 Euro/mp, preţ mediu pentru un apartament cu 4 camere. Piaţa Muncii este vârful iceberg-ului în sectorul 3, cu un preţ mediu de 1.710 euro/mp, în timp ce în cartierul Balta Albă preţul coboară până la 849 euro/mp. În sectoarele 2 şi 4 cele mai ridicate preţuri medii se întâlnesc în zona Dacia – 1.215 euro/mp, respectiv Văcăreşti 1238 euro/mp, în timp ce zonele cele mai accesibile din acest sector sunt Fundeni – 684 euro/mp şi Giurgiului – 678 euro/mp. Cel mai scump cartier din sectorul 6 în ceea ce priveşte preţul mediu al apartamentelor cu 4 camere este Crângaşi – 955 euro/mp, în timp ce pretenţiile cele mai scăzute le au proprietarii din Militari – 781 euro/mp.

  • Piaţa mondială a artei se află la cel mai ridicat nivel din istorie

    Preţul record confirmă interesul tot mai mare al investitorilor pentru lucrările de artă.  Piaţa mondială a artei a atins în 2014 cel mai ridicat nivel din istorie, de 51 de miliarde de euro, în creştere cu 7% faţă de anul precedent şi peste nivelul de 48 de miliarde de euro înregistrat înainte de recesiunea declanşată în 2007.

    Reprezentanţii casei Christie’s estimaseră iniţial că tabloul Les femmes d’Alger (Version O) se va vinde cu aproximativ 140 milioane de dolari, însă licitaţia a fost mult mai disputată, iar preţul final de vânzare a fost de 179,4 milioane de dolari (inclusiv comisionul de 12% al casei Christie’s).

    Considerată a fi cea mai importantă pictură a lui Picasso aflată în proprietate privată, Les femmes d’Alger a fost vedeta unui turneu mondial de promovare, la Hong Kong, Londra şi Manhattan.

    Les femmes d’Alger fusese vândută anterior la licitaţie în anul 1997, fiind tranzacţionată cu 31,9 milioane de dolari. De această dată, preţul de pornire a fost fixat la 100 milioane de dolari. Identitatea noului proprietar al acestei opere de artă ce aparţine curentului cubist nu a fost dezvăluită.

    Precedentul record mondial de preţ pentru o operă de artă vândută la licitaţie a aparţinut unui triptic de Francis Bacon, intitulat Three Studies of Lucian Freud, care a fost vândut cu 142,4 milioane de dolari, tot de casa Christie’s, în 2013.

    O sculptură realizată în 1947 de artistul elveţian Alberto Giacometti, L’homme au doigt, a stabilit la rândul ei un record mondial de preţ pentru o sculptură, după ce a fost vândută cu 141,3 milioane de dolari. Precedentul record mondial de preţ pentru o sculptură aparţinea aceluiaşi artist elveţian, a cărui operă L’homme qui marche I a fost vândută la licitaţie cu 104,3 milioane de dolari în 2010.

    Aceste recorduri au fost stabilite la licitaţia organizată de casa Christie’s pe 11 mai, la New York, intitulată Looking Forward to the Past, în cadrul căreia au fost puse în vânzare opere aparţinând unor curente artistice diverse şi unor artişti celebri, precum Claude Monet şi Andy Warhol. Licitaţia a generat încasări totale de 705,9 milioane de dolari, depăşind cu mult estimările specialiştilor (578 milioane – 668 milioane de dolari). O singură operă dintre cele 35 care au fost puse în vânzare nu şi-a găsit cumpărător.

    Printre celelalte opere vândute pe 11 mai cu sume considerabile la New York s-a aflat un alt tablou de Picasso, Buste de femme (Femme a la resille), care a fost achiziţionat cu 67,4 milioane de dolari.

    Tabloul No. 36 (Black Stripe) de Mark Rothko şi pictura Le Parlament de Claude Monet s-au vândut fiecare cu 40,5 milioane de dolari. Alte recorduri mondiale au fost stabilite pentru artiştii Chaim Soutine, Peter Doig şi Jean Dubuffet – al cărui tablou Paris Polka s-a vândut cu 24,8 milioane de dolari, depăşind de peste trei ori estimările specialiştilor.

    Cumpărătorul lucrării Les femmes d’Alger va rămâne cel mai probabil anonim, provocând un nou val de speculaţii legate de identitatea sa şi destinaţia lucrării. În ultimii ani, nivelul superior al pieţei de artă a atras sume considerabile de bani proveniţi din Asia, în special din China, pe măsură ce noua clasă de superbogaţi îşi extinde investiţiile în lucrări de artă scumpe.

    Lumea artei din New York a intrat în trepidaţie în aprilie, când un chinez misterios, îmbrăcat în jeanşi şi hanorac, a câştigat licitaţia organizată de casa Sotheby pentru lucrarea L’Allee des Alyscamps a pictorului Vincent van Gogh, adjudecată pentru suma de 66 de milioane de dolari.

    Tabloul, care înfăţişează şiruri de plopi în toamnă, a fost pictat în 1888, perioadă în care, potrivit Sotheby, Van Gogh a surprins pe pânză expresii de mare frumuseţe şi exuberanţă. Tabloul a fost finalizat cu doar o lună înainte ca artistul să îşi taie o parte dintr-o ureche. Iniţial, tabloul a fost estimat la 40 de milioane de dolari.

  • AdePlast a crescut în primele trei luni cu 25%

    Din perspectivă europeană, România trebui să-şi facă temele la capitolul termoizolare pentru a nu ajunge în situaţia Ungariei, care este la un pas să plătească sute de mii de euro pe lună penalităţi pentru că nu este în grafic cu implementarea unei legislaţii care să transpună la nivel naţional prevederile aşa numitei Directive Europene “20/20/20”. „Din acest punct de vedere ţara noastră este cu un pas în faţa Ungariei, deoarece avem o lege adoptată în acest sens în cursul anului trecut, dar asta nu înseamnă totul. Este nevoie şi de implementarea măsurilor dedicate reducerii consumurilor de energie, printre care se află şi programul de termoizolare a locuinţelor. Aceste programe pot genera destulă piaţă pentru producătorii români de materiale de construcţii” declară Bogdan Pîrvu.

    AdePlast continuă să crească la 3 luni cu peste 25 de procente, ajungând la o cifră de afaceri de aproximativ 59 mil lei in primul trimestru. La 3 luni AdePlast are un avans pe zona de termosistem de peste 30 procente, aceasta categorie incluzând toate cele trei componente de bază produse de fabricile AdePlast: polistiren, adezivi şi tencuieli decorative.

    „Lunile de început de an nu sunt cele mai importante din perspectiva fluxului de business în industria noastră, dar performanţa economică bună dintr-un an se poate întrezări încă din primul trimestru. Am reuşit performanţe superioare faţă de primul trimestru din 2014, cu toate ca şi anul trecut am avut creşteri masive fata de anul precedent, chiar mai mari decât acum. Cele 25 de procente ne arată că partenerii de afaceri ai AdePlast au semnale că anul acesta va merge mai bine ca 2014”, precizează Bogdan Pîrvu.

    În acest început de an, atât autorizaţiile de construcţii, dar mai ales lucrările noi de construcţii au deja un avans de mai bine de 15% faţă de 2014. „Piaţa se poate dezgheaţa şi probabil că în perioada următoare vor fi cereri mai consistente dinspre dezvoltatori. Asta e bine pentru că nu este sănătos ca o piaţă ca a noastră să se întreţină doar din recondiţionări şi reamenajări. Oricum, avansul pieţei trebuie să rămână în parametri uşor scalabili pentru a nu ajunge într-o zonă de dezvoltare haotică”, consideră Bogdan Pîrvu.

    “Pentru trimestrul doi suntem puţin mai rezervaţi în ceea ce priveşte evoluţia pieţei, comparativ cu anul trecut. Să ne aducem aminte că în 2014 atât Paştele ortodox, cât şi cel catolic, au fost în aceeaşi zi, ceea ce a însemnat că s-a lucrat mai mult în luna aprilie, faţă de anul acesta.  De asemenea, nici vremea nu a mai fost atat de prietenoasă. Aşteptăm de la lunile mai şi iunie o creştere a pieţei, dar suntem de un optimism moderat”, precizează Bogdan Pîrvu.

    Membranele hidroizolante vândute de AdePlast au avut o contribuţie semnificativă  la cifra de afaceri consolidată a firmei. „Pentru acest an ţinta noastră este sa dublăm cifra de afaceri pe acest segment. Ne-am facut deja loc pe piaţă şi acum suntem în grafic cel puţin pentru atingerea targetului nostru,” declară Alex Bărbuţ, Export & Development Manager AdePlast.

    Pentru export, balonul de oxigen al AdePlast a fost obţinerea anul trecut a certificatului ETAG, care certifică european termosistemul AdePlast. „Marca AdePlast este deja cunoscută în ţări ca Ungaria, Bulgaria, Austria sau chiar mai la vest. Pentru a depăşi cele 3 milioane de euro realizate la export anul trecut, ne bazam cel mai mult pe platforma noastră din Oradea, care este cel mai bine pozitionată sa livreze catre Vestul Europei” declară Alex Bărbuţ.

     „Totuşi, trebuie să fim precauţi cu avansul pieţei de construcţii cu toţii: dezvoltatori, reseleri, clienţi finali. Trebuie să se înţeleagă nevoia de calitate a materialelor folosite în construcţii. Nimeni nu are de câştigat dacă se va produce ieftin şi prost. Meseriaşul  îşi va strica reputaţia, iar clientul final va cheltui mai mult fiind nevoit să refacă lucrarea în scurt timp. Situaţia este şi mai gravă în cazul lucrărilor de anvergură. Deci, noi suntem pentru dezvoltare, cu conditia ca aceasta sa să fie durabilă”, este de părere Bogdan Pîrvu.

    AdePlast este cel mai important producător roman de material pentru construcţii cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.

    Oradea. Capacitatea de producţie este de 250.000 de tone adezivi şi mortare uscate, 50.000 de tone de vopsea  şi tencuieli decorative pe an  şi 700.000 metri cubi de polistiren expandat (EPS), având inclusă şi capacitatea de producţie de polistiren grafitat în cobranding cu firma BASF.

    Ploieşti. Pe platforma industrială de la Ploieşti se află o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone, o fabrică de polistiren expandat (EPS) de 1.050.000 de metri cubi, o line de producţie de polistiren grafitat de 150.000 de metri cubi, la care se adaugă  fabrica de vopsele,, tencuieli decorative, lacuri şi emailuri, cu o capacitate de 50.000 tone pe an.

    Roman. AdePlast deţine o zonă industrială care include o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone şi  o linie de producţie de polistiren expandat cu o capacitate anuală de 700.000 de metri cubi. Astfel, Adeplast devine producătorul de termosistem numărul 1 din România, având toate materialele componente realizate în fabricile proprii.