BusinessMagazin

Tag: industrie

  • El este singurul angajat al unei companii de 1,2 miliarde de dolari

    Andrew Chain este un one-man-show ce concurează cu branduri de zeci de miliarde de dolari.
     
    Tânărul de 30 de ani este fondator şi unic angajat al companiei PureFunds, un fond de investiţii specializat în securitate cibernetică evaluată la peste 1,2 miliarde de dolari. Compania are în portofoliu companii importante în domeniu, precum Cisco sau Fortinet.
     
    PureFunds s-a lansat la 12 zile după atacul împotriva Sony Pictures, activând pe o nişă dominată de compania BlackRock.
     
    BlackRock, lider de piaţă în industrie, gestionează conturi în valoare de peste un trilion de dolari, potrivit Bloomberg.
     

  • O companie din industria automotive din China, interesată să investească 12 mil. de euro în Arad

    Reprezentanţii companiei chineze, care desfăşoară afaceri în industria de componente auto, s-au întâlninit cu viceprimarul municipiului Arad, Călin Bibarţ pentru a tatona investiţia în Arad.

    „Compania mai analizează posibilităţi în Bulgaria sau Ungaria, însă preferă România, unde se ia în calcul Arad”, a declarat, vineri, corespondentului MEDIAFAX, Florina Bota-Ştefan, care consiliează compania chineză.

    Compania mai are câte o fabrică în China şi Mexic, iar acum vrea să investească în vestul României sau în altă ţară din Europa de Est, având în vedere că are mulţi clienţi importanţi în ţări din vestul Europei.

    La Arad, investitorii s-au întâlnit cu autorităţile, care i-au asigurat pe reprezentanţii companiei chineze de tot suportul.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Doar 2 din 100 de firme din România sunt performante, dar ele generează aproape jumătate din valoarea creată de sectorul companiilor nefinanciare

    13.100 de firme din România sunt calificate de studiu BNR drept performante; în total, există 608.000 de companii active înregistrate. Efectul pe care îl au aceste 2,1% din firmele de pe piaţa românească în economie este uriaş. Companiile-elită sunt un etalon în ce priveşte capacitatea economiei de a face faţă provocărilor viitoare, de a genera creştere economică sustenabilă şi de a schimba structura economiei spre sectoare mai inovative, bazate pe cunoaştere. Firmele performante au avut profit mulţi ani, au un grad scăzut de îndatorare şi productivitate ridicată, au un rol important la nivelul ramurii economice în care îşi desfăşoară activitatea şi gestionează mai eficient resursele umane şi materiale.

    Verdictul dat de analiza acestei elite economice este că, în lipsa unor modificări structurale importante în economie, o creştere anuală sustenabilă a PIB nu poate depăşi 3-4%. De exemplu, dacă am fi avut în economie, în ultimul deceniu, numai firme care ar fi obţinut rezultate precum cele mai performante companii, atunci creşterea medie anualizată a PIB ar fi fost de 3,5% în perioada 2006-2015 (faţă de 2,65% cât a fost efectiv), reiese dintr-un studiu publicat de Banca Naţională, coordonat de Florian Neagu, director adjunct al Direcţiei Stabilitate Financiară.

    În aceste condiţii, ce am putea să facem dacă ne dorim creşteri mai mari ale PIB în mod sustenabil? Iniţiativa ar aparţine în mod preponderent autorităţilor, nu firmelor, care şi-au făcut treaba, susţin autorii studiului.

    „Avem în vedere, pe lângă reforme structurale (în special în infrastructură şi educaţie) care să sprijine firmele să genereze mai multă valoare adăugată, eficientizarea administraţiei publice, debirocratizarea, reevaluarea cheltuielilor cu asigurările sociale şi o mai bună colectare fiscală (inclusiv prin întărirea disciplinei financiare a firmelor). De altfel, în opinia managerilor care conduc firmele cele mai performante, problema cea mai presantă cu care se confruntă în desfăşurarea activităţii este nivelul ridicat al fiscalităţii. Disponibilitatea forţei de muncă bine pregătite este pe locul secund. Accesul la finanţare este enumerat de firmele cele mai performante ca fiind pe ultimul loc în lista problemelor cu care se confruntă”, se arată în analiza realizată de specialiştii din BNR.

    Cele mai multe firme performante din economia României au dimensiune mică, iar problema este că provin din sectoare care nu solicită un grad de inovare sau un nivel de cunoştinţe ridicat, conform studiului.

    Numărul de companii din sectoarele cu grad tehnologic ridicat şi foarte ridicat este redus – circa 630 -, dar acestea au o pondere ridicată în total valoare adăugată brută din industria prelucrătoare (38,3%, în decembrie 2015). Adică aportul pe care îl au la PIB este însemnat. Şi analiza companiilor celor mai performante din sectoarele prestatoare de servicii arată că multe au activităţi în sectoare care presupun niveluri mai reduse ale cunoaşterii (less knowledge-intensive services) şi generează valoare adăugată semnificativ mai mare decât firmele cele mai performante care funcţionează în sectoare cu creativitate mai ridicată (sectoarele de tip knowledge-intensive services).

    În funcţie de dimensiunea firmelor performante, ponderea cea mai ridicată este deţinută de întreprinderile mici (62%), urmată de cele mijlocii (29%) şi corporaţii (7%), în timp ce microîntreprinderile au o pondere de 2%.

    Iar după ramura de activitate, cele mai multe companii performante aparţin sectoarelor industrie prelucrătoare şi comerţ (30%, respectiv 26,4%), urmate de servicii (21%) şi construcţii (13%).

    În ce priveşte piaţa muncii, firmele performante au un rol important angajând circa 44% din numărul total de salariaţi din industria prelucrătoare şi 22% din sectorul servicii (cele două sectoare deţin cei mai mulţi salariaţi aparţinând companiilor nefinanciare).

    Împărţirea companiilor din industria prelucrătoare după criteriul tehnologic indică faptul că o pondere foarte ridicată face parte din sectoarele low-tech şi medium low-tech (84%, în decembrie 2015), după cum indică studiul publicat de BNR.

    Analizând companiile performante în funcţie de provenienţa capitalului, se constată că cele mai multe firme performante sunt cu capital majoritar autohton, adică 10.800 din totalul de circa 13.100 de companii. Însă contribuţia la generarea valorii adăugate brute a acestora este mai redusă decât cea a firmelor performante cu capital majoritar străin (16,8% în totalul valorii adăugate brute generate comparativ cu 18,9% în decembrie 2015). Astfel, forţa economică (capacitatea de a produce valoare adăugată) a unei firme cu capital majoritar românesc este în medie de circa şase ori mai mică decât în cazul uneia cu capital majoritar străin, conform studiului publicat de BNR

    Specialiştii de la banca centrală au identificat câteva caracteristici care pot explica rezultatele firmelor performante.

    În primul rând, îşi asumă riscuri mai mici şi mai puţine şi sunt prudente în ce priveşte datoriile. Astfel, structura bilanţieră a acestor entităţi este mai prudentă decât a restului economiei, ceea ce indică faptul că se pot obţine rezultate economice sustenabile şi fără asumarea de riscuri sau fără practicarea de măsuri care sunt sau care ar putea fi interpretate ca fiind optimizări fiscale excesive. Gradul de îndatorare a firmelor performante este scăzut, capitalurile proprii menţinându-se componenta principală a pasivului (54% în 2015, în scădere de la 79,5%, în anul 1994).

    În al doilea rând, cele mai performante firme beneficiază de o monitorizare mai amplă din partea creditorilor specializaţi, în condiţiile în care apelează într‑un număr considerabil mai mare la resursele băncilor pentru a-şi finanţa activitatea comparativ cu restul firmelor din economie. În consecinţă, aceste firme sunt mai constrânse să fie disciplinate, pentru că se află continuu sub monitorizarea creditorului (bancă sau instituţie financiară nebancară), iar deteriorări ale sănătăţii financiare pot să fie observate mai de timpuriu şi remediate într-o măsură mai mare decât în lipsa unei asemenea monitorizări. Aproximativ 67% dintre companiile cele mai performante utilizează credite în finanţarea activităţii (concentrând circa 30% din creditul total acordat companiilor nefinanciare de către bănci şi IFN, în decembrie 2015).

  • Cum au ajuns fabricile Americii să fie invadate de roboţi ruropeni şi japonezi

    Vickers Engineering întruchipează potenţialul industriei prelucrătoare americane. Producătorul de utilaje din Michigan furnizează piese de mare precizie unor clienţi precum Toyota şi Volkswagen, cu fabrici în SUA, şi exportă în Mexic şi Canada. Numărul angajaţilor a crescut de cinci ori, iar salariul mediu s-a dublat în ultimii zece ani, după cum povesteşte directorul executiv Matt Tyler.

    Din ce se trage forţa acestui succes „fabricat în America”? Echipamentele industriale avansate nemţeşti şi japoneze. Când Vickers a cumpărat pentru prima dată roboţi industriali, în 2006, a avut de ales doar dintre modele europene şi japoneze, iar de atunci a tot cumpărat roboţi japonezi. „Nu am găsit nicio opţiune made in America”, spune Tyler.

    Vickers nu este caz unic. Problema este generală în SUA. Industria americană se automatizează într-un ritm alert, dar de această transformare profită mai ales producătorii de roboţi din alte ţări. Roboţii străini invadează fabricile americane, scrie The Wall Street Journal, explicând că SUA pierd în faţa companiilor europene şi japoneze cursa pentru fabricarea de utilaje de producţie de înaltă tehnologie necesare automatizării industriei prelucrătoare.

    În 2016, piaţa de roboţi nord-americană a stabilit un record istoric în ceea ce priveşte comenzile şi livrările, potrivit The Robotic Industries Association (RIA). Anul trecut, 34.606 de roboţi, evaluaţi la aproximativ 1,9 miliarde de dolari, au fost comandaţi de firme din America de Nord. În 2015 au fost comandaţi cu 10% mai puţine unităţi. În industria auto, creşterea a fost de 17%. De asemenea, anul trecut au fost livraţi în regiune 30.875 de roboţi, evaluaţi la 1,8 miliarde de dolari, cu 10% mai mult faţă de 2015. Livrările pentru industria auto au urcat cu 25%.

    Datele Departamentului pentru Comerţ arată că SUA au înregistrat anul trecut cu Japonia, cu Uniunea Europeană şi cu Elveţia un deficit comercial de 4,1 miliarde de dolari în ceea ce priveşte „bunuri avansate flexibile pentru industria prelucrătoare” (adică utilaje care se pot adapta rapid la diferite circumstanţe). Deficitul este de două ori mai mare ca în 2003, dar mai mic în comparaţie cu cel de 7 miliarde de dolari din 2001. Însă o mare parte a reducerii reflectă faptul că furnizorii străini de echipamente se extind în SUA şi nu indică în niciun fel o revenire a americanilor.

    Firmele americane pierd şi acasă cotă de piaţă, potrivit VDMA, un grup de lobby care reprezintă peste 3.200 de companii germane. VDMA este cea mai mare asociaţie industrialăeuropeană. În 1995, producătorii americani reuşeau să acopere 81% din cererea internă pentru echipament industrial. În 2015, de când sunt cele mai recente date, ponderea era de 63%.
    Deficitul comercial reprezintă o problemă dificilă pentru preşedintele Trump, care vrea ca SUA să producă mai mult şi să importe mai puţin. El i-a criticat pe fabricanţii de maşini, pe cei de aparate de aer condiţionat şi pe cei de utilaje agricole pentru mutarea în afara ţării a liniilor de producţiei. Companiile au răspuns trâmbiţând investiţii în fabricile americane. Însă o industrie prelucrătoare în expansiune ar cumpăra şi mai mult echipamente de la producători străini. Companiile nu au de unde alege. 

    Dacă Vickers ar putea găsi ce-i trebuie în SUA, ar alege „cu siguranţă varianta americană”, spune Tyler.

    Pe producătorii din industrie îi nelinişteşte lipsa furnizorilor americani de roboţi deoarece produsele digitalizate, miniaturizate şi personalizate ale viitorului depind din ce în ce mai mult de inovaţia din maşinile folosite pentru a le fabrica.
    O analiză pregătită în 2012 pentru preşedintele Barack Obama de Consiliul Ştiinţific concluzionează că „adevărul greu de digerat” este că SUA au rămas în urma altor naţiuni bogate în ceea ce priveşte inovarea în industrie.

    Departamentul pentru apărare, care vrea fabrici sofisticate capabile să producă un arsenal modern, a propus anul trecut măsuri care „s-o ajute pe Rosie de la sculărie (Rosie the Riveter – un prototip cultural american ce le reprezintă pe femeile Americii care au lucrat în fabrici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial) să devină expertă în tehnologie, aşa cum i-a fost destinat să fie”. 

    Noble Plastics din Louisiana, un producător de piese turnate din plastic variind de la componente pentru sondele petroliere la capace pentru sticluţe cu lipici, a început în 2000 cu un utilaj de injectat, produs în  Ohio de compania americană Newbury Industries. Aşa cum se întâmplă frecvent în industria de profil, Newbury a fost cumpărată în 1996 de către o companie germană, pe care un rival din Japonia a achiziţionat-o în 2008.

    Astăzi, în interiorul a ceea ce preşedinta Missy Rogers descrie ca fiind „o clădire deloc impunătoare dintr-un oraş foarte mic”, Noble operează o reţea digitală care leagă utilaje de injectat mase plastice de la compania germană Arburg şi braţe robotice de la Fanuc, companie niponă şi liderul mondial în producţia de roboţi industriali. Reţeaua foloseşte elemente americane precum motoare şi senzori şi sisteme americane pentru proiectare şi managementul procesului, „însă Fanuc este inima sistemului nostru”, explică Rogers. Ea şi soţul ei participă adesea la târguri de tehnologie industrială pentru a sta „în fruntea haitei”. Şi caută să-i identifice pe cei mai inovatori furnizori. „Vezi aceleaşi nume şi companii în fiecare an”, de obicei din Japonia sau din Europa. „Eu vreau să cumpăr de la oamenii care încearcă mereu să-şi facă sistemele mai bune.”

    SUA dominau industria prelucrătoare de vârf în anii 1970, când cea mai modernă tehnologie era reprezentată de maşini-unelte. Detroit era atunci de departe liderul domeniului. Primul robot industrial din lume, Unimate, un colos de două tone construit la Connecticut, a fost instalat în 1961 la uzina General Motors din Trenton, New Jersey, potrivit Federaţiei Internaţionale de Robotică. GM şi Ford au testat roboţi în anii 1970. GM a intrat în parteneriat cu Fanuc în 1982.
    În anii 1980, industria prelucrătoare americană s-a prăbuşit, aproape şapte din zece producători americani de maşinile-unelte dând faliment din cauza declinului cererii, a dolarului puternic şi a erorilor de strategie.

    Declinul a continuat în acest secol, în condiţiile în care producătorii americani au o parte mai mare din operaţiuni, iar baby boomerii s-au pensionat. Retragerea producătorilor din industria manufacturieră a însemnat o cerere mai mică pentru experţi în producţie, ceea ce a accelerat delinul tehnologiei manufacturiere. 

    „În SUA a existat un exod al creierelor din sectorul tehnologiei manufacturiere”, explică Alex West, specialist la firma de consultanţă IHS Markit.

  • A făcut cel mai mare pariu tehnologic şi i-a reuşit. Anul acesta a vândut compania pentru 15 milioane de dolari

    În urmă cu aproximativ un an, compania a lansat o colecţie de 12 smartwatch-uri. „Când Vector Watch s-a născut, am pornit de la ideea că viaţa noastră este extrem de fragmentată, că ar trebui să fie mai puţin dependentă de telefon şi de notificările acestuia: vezi pe ceas cine te sună şi cine îţi scrie şi de ce este asta important, aşa că poţi să decizi să ignori persoana respectivă; altfel, dacă iei telefonul ca să vezi SMS-ul, poate începi să răspunzi, poate mai intri şi în alte aplicaţii şi aşa pierzi 10 minute. 10 minute, de mai multe ori pe zi, înseamnă mult timp pierdut“, descria antreprenorul, într-un interviu acordat anterior, ideea care a stat la baza conceptului Vector Watch.

    Andrei Pitiş ezită să facă estimări exacte despre numărul de unităţi pe care şi-a propus să le vândă anual, dar crede că vor ajunge în top 5 al producătorilor de smartwatch-uri, cu câteva zeci de mii de ceasuri vândute într-un an la nivel global, concurând cu jucători precum Apple, Samsung sau Motorola.

    Anul trecut, compania Vector Watch a obţinut o nouă finanţare – a treia, în valoare de 5 milioane de dolari, care va fi utilizată pentru extinderea biroului din SUA şi dezvoltarea produsului, potrivit ZF. Aceasta este cea de-a treia investiţie a grupului Gecad în Vector, anterior start‑up‑ul a mai primit o finanţare de de 2 milioane de dolari şi o alta de 0,5 milioane de euro. 

    Anul acesta reprezentanţii Vector Watch au anunţat pe site-ul companiei că au vândut compania către Fitbit, liderul de piaţă pe segmentul de fitness wearables. Iniţial nu au dezvăluit valoarea tranzacţiei, dar apoi în februarie 2017 a fost dezvăluit că Vector Watch a fost cumpărată pentru 15 milioane de dolari

    Andrei Pitiş a fost director al companiei de IT Ixia în anii ‘90, iar apoi a devenit antreprenor. Una dintre ultimele sale investiţii înainte de Vector Watch a fost aplicaţia de administrare online a comenzilor de taxi Clever Taxi.

    Puteţi citi mai multe despre Vector Watch aici

  • Top 100 cei mai admiraţi CEO: Veronica Savanciuc, CEO al Lowe România

    Lowe este acum unul dintre cele mai mari grupuri de comunicare din România, format din mai multe agenţii care oferă servicii integrate de comunicare: creaţie, PR, media buying, digital şi comunicare medicală.

    CEO-ul Lowe România a pornit în urmă cu 20 de ani în definirea celor 3C – Compania, Creativitatea şi Clientul, trei concepte care transcend manualele de marketing şi care ar trebui să fie noţiuni fundamentale pentru oricine se simte atras de publicitate şi de industria de comunicare. Începutul a însemnat două calculatoare Macintosh şi şapte tineri entuziaşti, printre care cei doi fondatori ai Plus Advertising, Veronica Savanciuc şi Paul Radu, şi un birou mare şi cam prea gol undeva pe o stradă centrală în Bucureşti, în 1993.

    Veronica Savanciuc venea din poziţia de director de marketing al DHL, compania de transport intrată pe piaţa locală în 1992. „La începutul anilor ’90 nu era deloc greu să accezi într-o poziţie de middle management în cadrul unei companii”, îşi aminteşte acum, făcând comparaţie cu strategiile de dezvoltare a carierei din ziua de astăzi.

  • A făcut cel mai mare pariu tehnologic şi i-a reuşit. Anul acesta a vândut compania pentru 15 milioane de dolari

    În urmă cu aproximativ un an, compania a lansat o colecţie de 12 smartwatch-uri. „Când Vector Watch s-a născut, am pornit de la ideea că viaţa noastră este extrem de fragmentată, că ar trebui să fie mai puţin dependentă de telefon şi de notificările acestuia: vezi pe ceas cine te sună şi cine îţi scrie şi de ce este asta important, aşa că poţi să decizi să ignori persoana respectivă; altfel, dacă iei telefonul ca să vezi SMS-ul, poate începi să răspunzi, poate mai intri şi în alte aplicaţii şi aşa pierzi 10 minute. 10 minute, de mai multe ori pe zi, înseamnă mult timp pierdut“, descria antreprenorul, într-un interviu acordat anterior, ideea care a stat la baza conceptului Vector Watch.

    Andrei Pitiş ezită să facă estimări exacte despre numărul de unităţi pe care şi-a propus să le vândă anual, dar crede că vor ajunge în top 5 al producătorilor de smartwatch-uri, cu câteva zeci de mii de ceasuri vândute într-un an la nivel global, concurând cu jucători precum Apple, Samsung sau Motorola.

    Anul trecut, compania Vector Watch a obţinut o nouă finanţare – a treia, în valoare de 5 milioane de dolari, care va fi utilizată pentru extinderea biroului din SUA şi dezvoltarea produsului, potrivit ZF. Aceasta este cea de-a treia investiţie a grupului Gecad în Vector, anterior start‑up‑ul a mai primit o finanţare de de 2 milioane de dolari şi o alta de 0,5 milioane de euro. 

    Anul acesta reprezentanţii Vector Watch au anunţat pe site-ul companiei că au vândut compania către Fitbit, liderul de piaţă pe segmentul de fitness wearables. Iniţial nu au dezvăluit valoarea tranzacţiei, dar apoi în februarie 2017 a fost dezvăluit că Vector Watch a fost cumpărată pentru 15 milioane de dolari

    Andrei Pitiş a fost director al companiei de IT Ixia în anii ‘90, iar apoi a devenit antreprenor. Una dintre ultimele sale investiţii înainte de Vector Watch a fost aplicaţia de administrare online a comenzilor de taxi Clever Taxi.

    Puteţi citi mai multe despre Vector Watch aici

  • DEZASTRU NUCLEAR în Franţa. Scandal fără precedent care face ţările lumii să TREMURE. Totul s-a anunţat deja

    Noi dezvăluiri întunecă şi mai mult orizontul industriei nucleare franceze în ceea ce presa locală a descris a fi un scandal fără precedent în istoria acesteia, un scandal care ştirbeşte reputaţia giganţilor Areva şi EDF, companii controlate de statul francez, şi trezeşte temeri în mai multe ţări ale lumii. 

    Au fost extrem de multe avertismente, dar totul a continuat până când scandalul nu a mai putut fi ţinut sub control.

    DEZASTRU NUCLEAR în Franţa. Scandal fără precedent care face ţările lumii să TREMURE. Totul s-a anunţat deja

     

  • DEZASTRU NUCLEAR în Franţa. Scandal fără precedent care face ţările lumii să TREMURE. Totul s-a anunţat deja

    Noi dezvăluiri întunecă şi mai mult orizontul industriei nucleare franceze în ceea ce presa locală a descris a fi un scandal fără precedent în istoria acesteia, un scandal care ştirbeşte reputaţia giganţilor Areva şi EDF, companii controlate de statul francez, şi trezeşte temeri în mai multe ţări ale lumii. 

    Viitorul industriei nucleare franceze se joacă, probabil, la uzina de forjare Creusot Forge a Areva, după cum scrie Le Monde. Din 2015 unitatea face obiectul unui audit aprofundat executat de Areva, EDF, de Autoritatea de Siguranţă Nucleară (Autorité de sûreté nucléaire – ASN) şi de experţi independenţi veniţi din SUA, Canada, Marea Britanie, China şi Finlanda. Obiectivul lor este de a se asigura că această verigă esenţială pentru lanţul nuclear francez respectă toate standardele interna ţionale. Uzina de forjare de la Creusot a furnizat timp de mai mulţi ani piese neconforme cu regle mentările mai multor centrale nucleare. Cu astfel de componente sunt dotate 17 reactoare nucleare din SUA. La centrala  Flamanville din Franţa, unde ar trebui să intre curând în funcţiune un reactor dotat cu echipamente furnizate de Creusot, a avut loc o explozie la începutul lunii februarie. Docu mente noi, obţinute de France Inter, şi mai multe mărturii arată că Areva şi EDF au fost alertate de ASN încă din 2005 că la această unitate sunt nereguli, dar au preferat să continue acolo producţia de echipamente sensibile.

    Producţia comercială la Creusot este oprită din 2016 după ce ASN a descoperit nereguli de fabricaţie şi documentaţie falsă, notează Reu ters. Din cauza acestor probleme au fost suspendate lucrările la două reac toare ale EDF. În prima dintr-o serie de scrisori publicate de ASN, datată 12 decem brie 2005 şi adresată către EDF, sunt menţionate nereguli de fabricare la uzina de forjare despre care instituţia spunea că pun sub semnul îndoielii calitatea pro ducţiei.

    De asemenea, ASN îndemna EDF să monitorizeze cu atenţie regulile de siguranţă de acolo. Publicarea scrisorilor ur mează unei anchete a France Inter în care se arată că EDF şi furnizorul său Areva au permis Creusot să fabrice baza şi învelişul vasului reactorului de la Flamanville în pofida avertis mentelor ASN.

    Au urmat mai multe avertis mente, dar uzina a continuat să producă echipamentele, care au fost instalate pe reactor în 2014. În 2015, Areva a descoperit că există proble me cu concentraţii excesive de car bon în componente. Astfel de con centraţii pot slăbi oţelul. La cererea ASN, Areva a lansat un audit la uzi na de forjare în ale cărei con cluzii, publicate în 2016, se arată că „au fost găsite anomalii, în curs de caracte rizare, în procesul de fa bricaţie“.

    Compania asigura că „anomaliile reflectă acţiuni din trecut şi că origanizarea şi modurile de funcţionare nu mai permit în prezent astfel de anomalii“.

    Problemele ar preceda achiziţia fabricii de câtre Areva în 2006. Din 2010, situaţia s-ar fi îmbunătăţit , potrivit masajelor către public ale Areva. France Info notează că între 2003 şi 2006 „mulţi executivi au părăsit uzina, ca  aceasta este slab întreţinută şi pierde oameni pricepuţi“. Mai mulţi salariaţi au explicat că „procedurile de verificare a calităţii nu sunt acelea aplicate de obicei în industria nucleară“. France Info vorbeşte de o cultură a neglijenţei la Creusot.

    EDF a ales Areva pentru reactorul de la Flamanville în 2007, argumentând că doar această compania poate respecta condiţiile tehnice.

    Reactorul ar fi trebuit finalizat anul viitor, iar ASN trebuie să stabilească dacă acesta poate funcţiona în siguranţă în pofida punctelor slabe. Permisiunea pentru costruirea reactorului de generaţia a treia de la Flamanville a fost dată în aprilie 2004 de guvernul Raffarin. Le Parisien scrie, citând un raport din mai 2016, că piese neconforme fabricate la Creusot au fost livrate în întreaga industrie nucleară. Spre exemplu, un generator de vapori instalat la Fessenheim, în Alsacia, în 2012 este prea scurt.

    În SUA, Comisia de Reglementare din sectorul Nuclear a identificat 17 reactoare care au echipamente produse la Creusot.

    Fabrica este o piesă a istoriei siderurgiei franceze. Funcţionând din secolul al XVIII-lea, Creusot a fabricat sute de piese care începând cu anii 1960 sunt dotate centrale nucleare din toată lumea.

     

  • Mihai Pohonţu se întoarce în România pe funcţia de CEO al Amber

    În trecut, Mihai Pohonţu a ocupat poziţia de vicepreşedinte pentru platforme emergente în cadrul Samsung Electronics, unde a creat un ecosistem puternic dedicat dezvoltatorilor pentru gama de produse a companiei. Înainte de Samsung, Mihai Pohonţu a condus departamentul Product Operations din cadrul Disney Interactive şi a ocupat poziţia de vicepreşedinte şi General Manager of Central Development Services al Electronic Arts. În România, a fondat si condus biroul local al Electronic Arts.

    Amber a raportat pentru anul 2016 o cifră de afaceri de 6,5 milioane euro, un vârf atins de compania românească. Cifra reprezintă o creştere de 62,5% faţă de cea raportată în 2015. Creşterea se datorează proiectelor complexe pe care studioul le-a dezvoltat pe cele mai mari platforme de gaming precum PC, iOS, Google Play, Amazon, Windows Phone 8, Windows 8/8.1/10, Apple TV, Apple Watch, Samsung & LG Smart TV şi pe platforme de dezvoltare de jocuri precum Unity, Unreal, Cocos2D, Marmalade, FMOD.

    De asemenea, numărul angajaţilor a crescut cu 67% procente, de la 168 în 2016 la 280, în prezent. În acest moment, Amber caută specialişti pentru următoarele poziţii: Project Manager, Project Coordinator, Test Lead şi Functional Lead pentru departamentul de testare, Production Manager, Project Manager si Game Developer pentru divizia de Creative Services.
    Mihai Pohonţu a fost de două ori pe coperta Business Magazin, în 2006 şi 2014.

    Prima dată am scris despre el în 2006, când i-am intuit potenţialul – venise în România să pună bazele unei reţele de studiouri de jocuri, pentru Jamdat (companie pe care o fondase alături de mai mulţi parteneri şi care a fost ulterior cumpărată de Electronic Arts) – şi a doua oară în 2014, când şi-a confirmat potenţialul, devenind vicepreşedinte al Disney Interactive, divizia de jocuri a gigantului de divertisment cu baza la Los Angeles.

    Citiţi mai multe despre povestea lui Mihai Pohonţu aici