BusinessMagazin

Tag: finantare

  • UniCredit Tiriac Bank acorda credite pentru fermierii beneficiari de fonduri nerambursabile

    Banca a semnat in acest sens Conventia Generala cu APIA (Agentia de Plati si Interventie in Agricultura) si Conventii tripartite cu APIA si FGCR (Fondul de Garantare a Creditului Rural).

    De asemenea, UniCredit Tiriac Bank intentioneaza sa semneze in perioada imediat urmatoare Conventia privind finantarea capitalului de lucru pentru desfasurarea activitatilor curente de catre beneficiarii ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate voluntar in favoarea bunastarii pasarilor, respectiv a bunastarii si protectiei porcinelor.

    Politica Agricola Comuna (PAC) este sustinuta de doua instrumente financiare: 1) Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala – FEADR, din care este finantat Programul National de Dezvoltare Rurala (PNDR) si 2) Fondul European de Garantare Agricola – FEGA, care sprijina in special platile directe la hectar (SAPS) si programul de restructurare / reconversie a plantatiilor viticole.
    Pentru SAPS, Romania va beneficia in 2012 de peste 1 miliard de euro din FEGA, iar una dintre prioritatile bancii va fi acordarea de facilitati de finantare fermierilor care vor depune cererea de plata pe suprafata incepand cu data de 1 martie.

    In primii patru ani de la aderare, Romania a beneficiat de fonduri FEGA de peste 2,3 miliarde de euro. Gradul de absorbtie a acestor fonduri a fost usor sub 100%, FEGA fiind in prezent instrumentul financiar european cu cel mai mare grad de absorbtie in Romania.

    Fermierii au beneficiat si de anumite masuri de sprijin finantate din bugetul national, atat aferente sectorului vegetal (Plati Nationale Complementare Directe – PNDC vegetal), cat si zootehnic (PNDC – bovine, PNDC – ovine si caprine, bunastarea pasarilor / porcinelor), care au inregistrat, la randul lor, un grad de absorbtie foarte ridicat.

    UniCredit Tiriac Bank ofera mai multe instrumente de creditare pentru agriculturorii care beneficiaza de fonduri europene si nationale nerambursabile, atat prin facilitati de finantare dedicate asigurarii capitalului de lucru pana la incasarea subventiilor gestionate de APIA, cat si prin credite punte, credite de investitii, scrisori de garantie bancara si scrisori de confort pentru proiecte de investitii prin Programul National de Dezvoltare Rurala (PNDR).

    UniCredit Tiriac Bank, a cincea banca din Romania după valoarea activelor, face parte din reteaua grupului italian UniCredit, cel mai mare grup bancar din Europa Centrala si de Est si unul dintre cele mai mari din Europa. Banca are circa 544.000 de clienti, pe care ii deserveste prin intermediul a peste 240 de sucursale.

  • Dezacordul de la Viena: mai puţini bani pentru Europa de Est

    Argumentul iniţial al băncii centrale austriece a fost că o raţionalizare a expunerilor pe piaţa din Est ar ajuta Austria să-şi păstreze ratingul AAA, însă între timp Standard & Poor’s a redus ratingurile a nouă ţări din zona euro, inclusiv al Austriei (AA+), aşadar termenii discuţiei s-au schimbat.

    Economistul-şef al BERD, Erik Berglof, a anunţat că Austria a acceptat o interpretare mai flexibilă a reglementării care cere băncilor să limiteze la 110% raportul dintre noile credite acordate de subsidiarele din Est şi finanţarea locală, însă austriecii au insistat că regula, deşi neobligatorie, va rămâne o formă de a “convinge cu argumente morale” băncile.

    In noiembrie, vestea că Austria îşi protejează ratingul impunând băncilor să limiteze finanţările pentru filialele est-europene a stârnit cea mai mare indignare, dintre toate capitalele regiunii, la Bucureşti. Preşedintele Băsescu a avertizat băncile să nu-şi retragă finanţarea “după ce au făcut aici profituri uriaşe” şi a cerut ca statele din Est să nu fie puse să plătească “lăcomia băncilor”. Dintre toate pieţele estice, băncile austriece aveau la 31 martie 2011 expunerile cele mai mari în Cehia (53,17 mld. euro), România (30,2 mld. euro) şi Ungaria (28,99 mld. euro), conform unui raport al băncii centrale de la Viena.

  • De unde bani, dacă băncile nu mai dau credite?

    Din 2004, de când s-a extins mai rapid creditarea în România, şi până în 2011 inclusiv, profitul net în sistemul bancar a fost de 16,7 miliarde de lei, şi chiar dacă din cauza crizei, în 2010 şi în primele trei trimestre din 2011, o parte dintre bănci au înregistrat pierderi totale de 1,3 mld. lei, sistemul bancar a rămas cu un câştig net de peste 15 mld. lei, ceea ce “e un bilanţ rodnic”, declara luna trecută Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR.

    Mai mult, din profitul total au fost distribuite ca dividende mai puţin de 5 miliarde, iar aproape 12 miliarde au fost reinvestite: “băncile n-au fugit repede cu banii să-i ofere acţionarilor, ci i-au reinvestit pe cei mai mulţi, mizând pe dezvoltare într-un mediu economic stabil, predictibil, cu potenţial de absorbţie şi generator de profituri substanţiale”, observa Georgescu.

    Discursul său răspundea, indirect, temerilor că extinderea crizei în zona euro şi cerinţele noi de adecvare a capitalului vor duce la o fugă a băncilor străine din România, cu consecinţa secării creditului, devastatoare pentru o economie atât de dependentă de banii din străinătate. Restrângerea creditării a fost, de fapt, o problemă acuzată de oamenii de afaceri încă din 2009, de la începutul crizei în România, însă a revenit în prim-plan după recomandarea din noiembrie a băncii centrale din Austria ca instituţiile financiare ale ţării care au filiale în Est să limiteze la 110% proporţia dintre creditele nou acordate de aceste filiale, pe de o parte, şi depozitele noi ori alte resurse de finanţare atrase local (ceea ce era, în fond, un apel la reducerea supraexpunerii).

    În cel mai recent raport privind sectorul bancar din Europa Centrală şi de Est, analiştii Raiffeisen Research din Viena afirmă, într-adevăr, că până în 2015, “cu posibila excepţie a Albaniei, este improbabil ca sectoarele bancare din Europa de Sud-Est să cunoască rate mari de creştere nominală a volumelor de credite şi active”. Mai ales că vârful creditelor neperformante nici n-a fost încă atins în unele ţări, iar volumul respectivelor credite va putea descreşte până în 2015 doar la aproximativ o treime din nivelul actual, într-un scenariu optimist (ceea ce pentru România ar însemna scăderea de la circa 15% la aproximativ 3% în totalul împrumuturilor), sau la aproximativ două treimi, intr-un scenariu pesimist.

    Cu toate acestea, “piaţa bancară din România are toate şansele să fie cea mai atractivă din sud-estul Europei în aceşti ani, datorită atât faptului că este cea mai mare din Europa de Sud-Est, cât şi şanselor de creştere aparent sustenabilă, ceea ce înseamnă o rată de creştere nominală a creditelor şi a activelor de circa 8-11% anual în euro”, cred analiştii Raiffeisen.

    Pentru 2012, singurul bancher care a anunţat până acum un obiectiv de creştere a creditării cu două cifre este Robert Rekkers, care a afirmat la evenimentul Meet the CEO, organizat în decembrie de BUSINESS Magazin, că Banca Transilvania, cea mai mare instituţie bancară cu capital privat autohton, are ca ţintă o majorare a creditării cu 10%. Cât priveşte băncile cu capital majoritar străin, speranţele ca ele să-şi majoreze creditarea vor fi direct legate de capacitatea şi de efortul lor de a atrage depozite, având în vedere situaţia băncilor-mamă: “S-a observat în ultimele şase luni o scădere masivă a finanţării pentru sistemul bancar european, îndeosebi la nivelul finanţărilor pe termen lung. Prin urmare, capitalul va fi mai scump şi mai greu de accesat în 2012. Desigur, liderii politici şi conducerea Băncii Centrale Europene pot schimba această situaţie, prin asigurarea de lichiditate suficientă sistemului bancar şi prin recapitalizarea băncilor cu probleme”, comentează Vasile Iuga, country managing partner al PwC România.

    Din punctul de vedere al beneficiarilor de împrumuturi, Dragoş Dinu, partener al firmei de consultanţă pentru industria farmaceutică Link Resource, spune că nu se aşteaptă însă la foarte multe investiţii noi pentru 2012 în care antreprenorii să fie dornici să apeleze la credite, într-un context volatil şi înainte de alegeri. “Finanţările, atâtea câte vor fi, se vor duce către businessurile stabile şi care şi-au dovedit capacitatea de a se restructura şi de a-şi relua creşterea în 2011 sau către zona de fuziuni şi achiziţii”, afirmă el.

    Alina Radu, partener NNDKP, adaugă că băncile vor continua să fie selective cu proiectele finanţate, iar pe măsură ce condiţiile de creditare devin mai stricte, companiile care sunt parte din grupuri cu prezenţă internaţională s-ar putea îndrepta mai degrabă spre soluţii de finanţare la nivelul grupului în loc de a discuta obţinerea unei finanţări la nivel local, pentru că prima abordare le facilitează obţinerea de credite şi condiţiile de acordare.

    Pentru împrumuturile către persoane fizice, Marius Popescu, directorul general al ING Pensii, anticipează că adoptarea regulamentului privind creditele pentru populaţie “va restricţiona semnificativ creditul în valută”, însă, în acelaşi timp, reducerea treptată a dobânzii de politică monetară de către BNR (ajunsă acum la 5,75%) reprezintă un semnal de încurajare a creditării in lei, aşa încât “este posibil să asistăm la o revigorare uşoară a împrumuturilor în moneda naţională şi la o diminuare a creditului în valută, în condiţiile în care şi resursele de finanţare în valută ale instituţiilor financiare vor fi sub presiune”.

    În afară de reducerea dozată cu atenţie a dobânzii – suficient de puţin încât să nu provoace o scădere a a atractivităţii depozitelor, suficient de mult încât să încurajeze ieftinirea creditelor în lei -, BNR a susţinut puternic în ultimul an reorientarea populaţiei de la o cultură a consumului la una a economisirii. De câte ori a avut ocazia, guvernatorul Mugur Isărescu a îndemnat la redescoperirea prudenţei de către consumatori, inclusiv prin dojeni politicoase la adresa celor care s-au supraîndatorat pe termen lung pentru maşini sau plasme.

    Marius Ghenea, preşedintele Fit Distribution, introduce în discuţie şi un alt punct de vedere: “Anatemizarea creditării a fost o mare greşeală pentru România. Mulţi încă mai consideră creditele de orice fel o pată pe onoarea personală şi a familiei, ceea ce este anormal şi ar trebui să încercăm să depăşim acest complex, posibil implantat în mintea românilor, culmea, chiar de comunişti”, odată cu efortul grotesc din anii ’80 de achitare a întregii datorii externe. Deocamdată, cultural vorbind, va fi greu de găsit un echilibru între intenţia normală de dezvoltare pe credit şi pornirile fie spre îndatorare excesivă, fie spre strângerea excesivă a curelei. Mai ales când, după ce înainte de criză am avut creşteri ale creditării cu câte 60% pe an, acum şi o creştere cu 10% ni se pare un record.

  • Săptămâna neagră a ungurilor. De ce îl urăşte Viktor Orban pe guvernatorul băncii centrale

    Legea respectivă, care îl privează pe guvernatorul băncii de dreptul de a-şi numi asistenţii şi adaugă noi membri, numiţi politic, ai consiliului de politică monetară, are la origine nu numai dorinţa guvernului Viktor Orban de a controla banca centrală (deşi nu într-atât încât să cheltuiască pentru necesităţi curente rezervele valutare ale acesteia, aşa cum au circulat zvonuri în ultimele zile), ci şi antipatia premierului Orban faţă de guvernatorul Andras Simor (foto), o veche oaie neagră pentru şeful Fidesz.

    În 2009, pe când era în opoziţie, Orban l-a acuzat pe Simor, precum şi pe diverşi oficiali ai guvernului, că şi-au transferat averile în companii din paradisuri fiscale, ca să le ferească de fiscul ungar. Simor a recunoscut atunci că are o companie înregistrată în Cipru, iar ulterior presa a dezvăluit că din 2007 până în 2008, 850 de milioane de forinţi din declaraţia de avere a lui Simor au dispărut, luând cel mai probabil calea companiei din Cipru, astfel încât guvernatorul nu mai figura în declaraţia din 2008 decât cu 67 de milioane de forinţi. Orban a cerut atunci demisia lui Simor, motivând că un guvernator de bancă centrală nu se cuvine să fie un milionar cu averea în paradisuri fiscale.

    Dincolo de legea privind banca centrală, cauza tensiunilor dintre Ungaria şi FMI-UE se leagă de fapt de toată retorica anti-FMI şi anti-investitori străini a guvernului Orban, notează Danske Bank într-un raport, referindu-se la tendinţa guvernului de a arunca vina pe străini pentru dificultăţile economice ale ţării şi mai ales la deciziile de taxare suplimentară a băncilor sau a companiilor telecom ori la naţionalizarea sistemului de pensii private.

    Întreruperea negocierilor pentru acordul preventiv cu FMI din cauza respectivei legi i-a alarmat pe investitori, în ciuda faptului că fundamentele economice ale ţării s-au îmbunătăţit, notează The Wall Street Journal. Deficitul bugetar a fost redus, balanţa de cont curent este excedentară, iar rezervele valutare sunt mult mai mari decât la vremea crizei din 2008, aşa încât Ungaria nu se află în pericol de incapacitate de plată, în condiţiile în care în februarie va începe rambursarea împrumutului UE-FMI din 2008.

    În cele din urmă, Viktor Orban a cedat şi a anunţat vineri, după o întâlnire organizată la invitaţia lui Andras Simor, că guvernul şi banca centrală vor să încheie de urgenţă un acord de finanţare externă cu FMI şi UE.

  • BCE a împrumutat 31 miliarde dolari băncilor europene cu probleme de finanţare

    BCE a împrumutat 12 bănci cu 6,15 miliarde de euro pe perioadă de şapte zile, în timp ce 34 de instituţii de credit au accesat finanţări totale de 25,5 miliarde de dolari pe 84 de zile. Ambele tipuri de împrumut au dobândă de 0,58%. Miercuri au ajuns la scadenţă împrumuturi similare acordate de BCE în valoare de 33 miliarde de dolari şi 1,35 miliarde de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Grecia, nevoită să renunţe la euro dacă nu va obţine al doilea acord de finanţare internaţională

    “Acordul de finanţare externă trebuie semnat, altfel vom ieşi de pe pieţe, vom ieşi din euro. Situaţia va fi mult mai grea”, a declarat Kapsis la Skai TV. Grecia încearcă să ajungă la o înţelegere cu FMI, Comisia Europeană şi deţinătorii privaţi de obligaţiuni privind detaliile acordului de finanţare externă. Guvernul elen are următoarea scadenţă semnificativă în martie, riscând intrarea în insolvenţă dacă nu va obţine până atunci un împrumut extern.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Principalele două consecinţe pentru România după summitul UE: reducerea deficitului bugetar şi finanţarea datoriei publice

    Statele UE se chinuie să-şi reducă deficitul bugetar, cheltuielile şi datoriile într-o perioadă în care devine clar că o nouă recesiune nu poate fi evitată, potrivit Ziarul Financiar. Astfel, ele sacrifică mijloacele cu care-şi pot proteja economiile şi populaţia de declinul economic pe altarul stricteţii fiscale, al unei uniuni monetare mai strânse.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mesaj dur al preşedintelui Băsescu către sistemul bancar austriac: Continuaţi finanţarea aici pentru că aţi făcut profituri de miliarde

    “Cred că declaraţia Băncii Austriei, prin care solicită oprirea finanţărilor băncilor austriece în afara ţărilor din zona euro ori este o greşeală ori este o neînţelegere.Noi am fost condiţionaţi la aderarea la Uniunea Europeană de predarea participaţiilor majoritare la cele mai mari bănci. Să vii acum şi să spui că nu mai continui finanţarea în România este o lipsă totală de înţelegere a situaţiei. Este o lipsă de fair-play. Băncile austriece au făcut profituri uriaşe din 2000 până chiar în 2009 şi nu pot veni acum să spună că nu mai continuă finanţarea economiei româneşti. Să apeleze mecanismele de finanţare puse la dispoziţie de UE şi să continue finanţarea statului român, a companiilor şi a persoanelor fizice din România”.

    Declaraţia preşedintelui vine după ce Banca centrală a Austriei a cerut băncilor să nu mai crediteze Europa de Est decât din depozitele locale. Luate la un loc, cele trei bănci controlate de austrieci, BCR, Raiffeisen şi UniCredit înregistrau la sfarşitul lunii septembrie un raport credite/depozite de 127,5%, avand în portofolii credite de 14,8 mld. euro la depozite de 11,6 mld. euro. Adăugând Volksbank, raportul explodează la 551% pentru că această bancă a neglijat atragerea de depozite.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • În plină răzmeriţă populară, Egiptul cere ajutorul FMI (VIDEO)

    Ministrul de finanţe Hazem el-Beblawi a declarat duminică pentru Reuters că va cere FMI să vină să negocieze, urmând ca discuţiile să se bazeze pe cele începute lunile trecute, când însă autorităţile militare ale ţării au renunţat la idee, din dorinţa de a evita îndatorarea externă a ţării.

    Declaraţiile ministrului vin într-un moment de maximă tensiune, în care pentru a doua zi consecutiv, poliţia egipteană se luptă cu protestatarii la Cairo. În preajma pieţei Tahrir, centrul manifestaţiilor din februarie pentru înlăturarea de la putere a lui Hosni Mubarak, poliţiştii înfruntă circa 5.000 de protestatari, pe care îi combat cu bastoane, gloanţe de cauciuc şi gaze lacrimogene.

    Sâmbătă, doi oameni au murit – unul la Cairo, altul la Alexandria – şi 676 au fost răniţi în cursul violenţelor care au marcat capitala egipteană şi alte oraşe din ţară. Un număr de 55 de manifestanţi au fost arestaţi, conform unui oficial din Ministerul de Interne care a dorit să-şi păstreze anonimatul. Protestele sunt motivate de ritmul lent al reformelor democratice şi de faptul că generalii egipteni care i-au luat locul lui Mubarak nu mai vor să părăsească puterea în favoarea unui guvern civil.

    “Violenţele de ieri ne arată că Mubarak e încă la putere”, a declarat pentru AP un protestatar rănit la frunte de un glonţ de cauciuc. Manifestanţii, care au aruncat cu pietre şi sticle în poliţişti, au blocat piaţa Tahrir, strigând “Libertate, libertate!”, şi au încercat să campeze aici, la fel ca la manifestaţiile din februarie.

    La finele lui octombrie, o misiune a FMI care a vizitat Egiptul ca să studieze necesităţile de finanţare ale ţării a comunicat că instituţia n-a primit nicio cerere oficială de împrumut. La 16 noiembrie, guvernul a anunţat că Egiptul va primi o finanţare de 200 de milioane de dolari de la Fondul Monetar Arab, cu sediul în Abu Dhabi, urmând ca o nouă tranşă să fie furnizată în decembrie.

    Până acum, Egiptul a primit susţinere financiară în valoare de 1 miliard de dolari de la statele Golfului, pentru acoperirea deficitului bugetar care s-a mărit după înlăturarea lui Mubarak. Guvernul estimează un deficit de 8,6% din PIB în anul financiar care se va încheia în iunie 2012, în timp ce deficitul pentru anul financiar 2010-2011 a fost estimat la 9,5% din PIB.

  • Ce ne aşteaptă în 2012: de unde creditare, de unde finanţare, de unde creştere?

    “Nu trebuie să ne dovedim curajul dând cu capul într-un perete ca să vedem care e mai tare”, a rezumat guvernatorul Mugur Isărescu abordarea BNR, după ce banca centrală a redus dobânda de politică monetară doar cu 0,25%, la 6%, spre dezamăgirea comentatorilor care aşteptau o reducere radicală, de natură să impulsioneze rapid creditarea şi să corespundă cu scăderea spectaculoasă, dar deocamdată temporară a inflaţiei anuale până la 3,45% în septembrie.

    Viziunea străinilor însă e tocmai pe dos faţă de cea a comentatorilor români: reprezentantul FMI, Jeffrey Franks, a avut un moment de îndoială, sugerând că în locul BNR ar fi amânat scăderea dobânzii până la anul, din cauza riscului de ieşire a capitalurilor şi de depreciere a leului, iar analiştii Citigroup, şi mai decişi, cred că riscurile ca inflaţia să crească din cauza scumpirii utilităţilor şi pericolul de depreciere a leului sunt chiar mai mari decât eventualele beneficii pentru economie ale tăierii dobânzii. Cine are dreptate? Sau, altfel zis, de ce ar trebui să ne temem mai mult, de o recesiune din lipsa accesului la credite noi cu costuri mai mici sau de o fugă a capitalurilor care i-ar afecta, prin scăderea leului, pe cei împovăraţi de credite vechi?

    Îndemnurile adresate BNR de a fi mai curajoasă, adică de a reduce mai mult dobânda, au la bază o lungă tradiţie de transmisie slabă în mediul bancar a acestui mecanism de politică monetară: BNR tăia dobânda la leu, însă la credite, mai ales la cele în valută, efectul se vedea târziu şi insuficient, iar băncile îşi justificau inerţia prin riscurile specifice economiei româneşti, diferite inclusiv faţă de cele ale ţărilor est-europene mai avansate. Numai că, spre deosebire de perioada 2006-2009, când băncile comerciale de la noi aveau o relaţie “tare” cu băncile-mamă, care le furnizau lichiditate din belşug, aşa încât dobânzile lor depindeau în mai mică măsură de cea a BNR, “băncile-mamă nu mai sunt acum deloc generoase, pentru că la rândul lor au nevoie de capital; nu înseamnă că îşi retrag liniile de finanţare, dar nu le mai asigură că la scadenţă le vor reînnoi, astfel încât şi acordul de la Viena, care există în continuare, dar există fără cifre, este mult mai flexibil”, afirmă Mugur Isărescu.

    Prin urmare, politica de dobânzi a băncilor comerciale se schimbă, iar “ceea ce va face BNR în materie de dobândă se va transmite treptat şi lor”. Mai mult, tot invers faţă de anii trecuţi, orice reducere de dobândă se va transmite mai mult la credite şi mai puţin la depozite, anticipează Isărescu, întrucât băncile vor fi nevoite să se bazeze mai mult pe resursele atrase de pe piaţa internă şi deci să menţină sus dobânzile la depozite, încurajând economisirea atât de promovată de autorităţi în ultima vreme ca alternativă la traiul pe credit din perioada de boom. Efectul acestei nevoi de resurse e vizibil, de pildă, la nivelul unor bănci ca Piraeus, Bancpost, Bank of Cyprus sau Alpha Bank, care practică dobânzi de peste 7% la depozitele în lei pe trei sau patru luni.

    Reînnoirea acordului de la Viena a părut prioritatea zero pentru ţările din Est cu ocazia recentelor summituri europene, iar preşedintele Traian Băsescu a ţinut să obţină de la preşedintele CE, Jose Barroso şi de la cancelarul german Angela Merkel garanţii că băncile occidentale, confruntate cu necesităţile noi de recapitalizare şi cu escaladarea crizei datoriilor suverane, nu se vor retrage complet către ţările de origine, luând cu ele şi şansa creşterii economice a ţărilor din Est în 2012. Guvernatorul BNR a ţinut să transmită însă un mesaj surprinzător de calm, spunând că “pe undeva, eu nu regret că acordul de la Viena e acum mai flexibil – cu toate că evenimentele din ultimele săptămâni m-au pus şi pe mine pe gânduri -, pentru că există posibilitatea ca prin norme prudenţiale, aceste fluxuri să fie nu numai monitorizate, dar şi controlate”.

    Calmul lui Isărescu e împărtăşit şi de bancheri, care continuă să afirme că una e nevoia momentană de prudenţă şi alta e gândirea pe termen lung, determinantă pentru prezenţa pe o piaţă sau alta. “Perspectivele de creştere pe termen mediu şi lung ale sectorului bancar rămân extrem de favorabile în Rusia, Polonia, Cehia, România, Slovacia şi Albania”, se arată într-un raport de săptămâna trecută al analiştilor Raiffeisen Bank. “Aceste şase ţări, care reprezintă împreună 80% din totalul activelor bancare din Europa Centrală şi de Est, au şanse mari să continue să crească rapid, iar creşterea nominală a activelor şi a creditelor să o depăşeasca pe aceea a PIB.” Demetrios Efstathiou, director de strategie al RBS pentru Europa Centrală şi de Est, Orientul Mijlociu şi Africa, se referă la băncile din România cu capital grecesc, afirmând că acestea nu intenţionează să transfere capital de aici către banca-mamă, operaţiunea fiind greu de realizat, şi că singura schimbare posibilă ar fi că nu se mai măreşte portofoliul de credite.

    Declaraţia guvernatorului BNR că “noi trebuie să ne pregătim de un proces de dezintermediere” (deleveraging) nu se referă, prin urmare, atât la vreo golire a pieţei româneşti de bănci cu capital străin, cât la o schimbare de model mult mai largă, despre care atât analiştii şi bancherii români, cât şi presa externă, agenţia Standard&Poor’s sau şefa FMI, Christine Lagarde, au vorbit în ultimele luni: faptul că ţările din Europa de Est, în cazul cărora BERD deplângea încă de anul trecut dependenţa prea mare de finanţarea prin bănci străine şi de creditele în valută acordate de acestea, vor fi nevoite să găsească alte surse de finanţare, de preferinţă create şi dezvoltate pe plan local.

    Un rezumat brutal al situaţiei îl oferea, luna trecută, tot Mugur Isărescu atunci când comenta că, dacă acum câţiva ani României i se cerea să privatizeze mai repede sistemul bancar (cu bănci străine), acum se deplânge, dimpotrivă, faptul că sistemul e dominat excesiv de bănci străine, ceea ce creează o vulnerabilitate în plus economiei româneşti, ca şi altora aflate în situaţii asemănătoare şi pentru care prognozele actuale nu sunt deloc roze (un exemplu nebăgat prea mult în seamă la noi este Croaţia, care încă din 2005 se lăuda cu un sistem bancar unde peste 90% din active erau deţinute de bănci străine; în România, proporţia în prezent este de circa 84%).

    La rândul lor, analiştii de la ING Group evaluează riscurile de finanţare pentru pieţele emergente în 2012, examinând mai mulţi factori (ponderea mare în PIB a datoriilor pe termen scurt şi lung care ajung la scadenţă în 2012, deficitele fiscale şi de cont curent) spre a ajunge la concluzia că, dintre toate regiunile cu economii emergente, Europa de Est prezintă riscurile cele mai mari, urmată la mare distanţă de Africa, America Latină, ţările fostei URSS şi apoi Asia.