“De fiecare data cand merg la cumparaturi si vad pe rafturile
din supermarket 1.500-2.000 de produse, ma intreb de ce nu vede
nimeni, dincolo de bunuri, si acelasi numar de deseuri de
ambalaje.” Profesorul Michael Braungart anticipa la inceput de
octombrie la Bruxelles spusele specialistilor de mediu din Comisia
Europeana si liniile de responsabilitate pe care le traseaza pentru
anii ce urmeaza. Practic, dincolo de obiectivele de reciclare pe
care fiecare stat membru trebuie sa le indeplineasca pana la
termenul agreat, preventia aparitiei gunoiului, sarcina care cade
exclusiv in sarcina producatorilor, a ajuns in centrul
atentiei.
“Producatorul are anumite responsabilitati, iar o parte dintre
ele trebuie sa si le asume singur. Noua directiva-cadru stipuleaza
ca pana in 2013 fiecare stat membru trebuie sa aiba o strategie
privind preventia”, spune Ionut Georgescu, directorul Directiei
Deseuri din Ministerul Mediului si Padurilor. De fapt, lucrurile
nici nu pot sta altfel, dat fiind ca la consumator e imposibil sa
vorbim de preventia aparitiei gunoiului, ci mai degraba de
colectare selectiva si eficienta.Tendintele in materie, la nivel
european si mondial, sunt clare in privinta a ceea ce se numeste
“economia verde”. Producatorii devin constienti de faptul ca
responsabilitatea pe care o au se transpune atat in indeplinirea
obligatiilor si a tintelor de reciclare a ambalajelor puse pe
piata, pe principiul “poluatorul plateste”, cat si in dezvoltarea
unor tehnologii care sa le permita eficientizarea productiei de
ambalaje din punct de vedere ecologic.
Unii dintre producatori au preocupari in acest domeniu, nu ca
scop in sine si in mod constient, ci pur si simplu ca o reactie de
adaptare la piata. De fapt, se cauta solutii eficiente de ambalare
de catre producatori ca raspuns la necesitatea de a diminua
costurile de productie, manipulare si transport. Nu trebuie sa
uitam nicio clipa faptul ca de regula ceea ce a miscat cu adevarat
lucrurile a fost forta pietei sau anumite actiuni proactive la
nivel european, cu repercusiuni si pe piata romaneasca. In cazul
detergentilor concentrati, de exemplu, a scazut cantitatea de
ambalaj, raportat la unitatea de produs – deci cu toate ca scopul
principal nu a fost neaparat legat de protectia mediului, ci
aspecte legate de eficientizarea costurilor, s-a inregistrat si un
impact pozitiv asupra naturii.
“In acest moment, nu cred ca reciclabilitatea conteaza pe piata
romaneasca pentru un producator de ambalaj pentru simplul motiv ca
nu exista niciun instrument legal, economic sau de alta natura care
sa-l determine sa faca acest lucru”, incepe o discutie cu BUSINESS
Magazin Sorin Popescu, directorul general al Eco-Rom Ambalaje. In
acest caz, putem sa ne amintim reactia pietei la eco-taxa pentru
sacose, cand solutia a fost de a gasi cai prin care sa se
demonstreze ca materialul utilizat este biodegradabil, evident
numai ca reactie la o cerinta legala.
Popescu sustine ca ar conta mai mult in acest moment
diferentierea produselor si costul ambalajului: “Pentru cost, in
masura in care raportul ambalaje din materie prima virgina versus
cele din materie prima secundara, adica din deseuri, inclina spre
cele din urma, atunci acestea devin mai competitive”.Iar primii
pasi par sa vina de la multinationale, producatori cu activitate si
in tari in care managementul deseurilor e o reala preocupare pentru
cetateni.
“Majoritatea marilor producatori europeni prezenti in Romania
stiu de multa vreme ca ambalajele sunt surse importante de avantaj
concurential pentru produsele lor”, remarca Stefan Liute,
directorul de strategie al Grapefruit, agentie specializata in
strategii de branding, adaugand ca, la noi, doar o parte dintre
producatori au invatat acest lucru, dar e “imbucurator” ca numarul
celor care investesc in ambalaje bune din toate punctele de vedere
creste. Lucrurile se misca insa lent, iar cert e ca raportul dintre
imaginea produsului, ca aspect vizual, si apropierea sa de natura
nu se va echilibra decat atunci cand caracterul ecologic sau
reciclabil va fi combinat cu eficienta economica. Altfel spus, cand
ambalajele ecologice vor fi si cele mai atractive din punctul de
vedere al costurilor pentru producatori, atunci ele vor avea o
pondere semnificativa din piata. Intre timp, caracterul ecologic
este cu adevarat important pentru un numar mic de branduri, in
general de nisa.
