Avorturile se produc pe bandă rulantă în România. Potrivit ultimelor date ale Institutului Naţional de statistică, în 2015, au avut loc 70.448 de întreruperi de sarcină, cele mai multe la categoria 25-29 ani, unde au fost confirmate 18.153 de cazuri. Mai exact, la fiecare patru sarcini, una este întreruptă.
C.A avea o relaţie de câţiva ani cu Alex când a aflat că e însărcinată. Ea îşi dorea copilul, el nu. Aşa că au ales avortul. Despre ziua aceea nu îi place să vorbească. Poarta însă în suflet dimineaţa aceea geroasă în care a ajuns la spital. Medicul care a întâmpinat-o purta încă urmele unei intervenţii trecute, avea halatul plin de sânge. S-a simţit ca într-o măcelărie. A început să tremure, dar a simţit că e prea tarziu să dea înapoi. Acesta este însă doar unul dintre filmele care oglindeşte această realitate sumbră, una pe care câţiva medici refuză să o mai vadă, pentru că au ales să vadă bucuria din ochii părinţilor care îşi strâng pentru prima oară copilul în braţe, adică au ales viaţa.
Statisticile cu privire la numărul femeilor care ajung la avort se pierd undeva în ceaţă, pentru că multe nu sunt declarate. „Femeile de la ţară apelează şi astăzi la metode empirice, pentru că nu sunt educate, au părinţi rigizi. Nu au curajul să vină şi să spună: Mamă, am 16 ani şi mi-am început viaţa sexuală! Ascund lucrul asta, rămân însărcinate şi se duc la nu ştiu ce babă sau fost doctor. Vin şi la mine femei care trec de 14 săptămâni şi vor să renunţe la sarcină, deşi se ştie că eu nu fac avorturi la cerere”, spune medicul ginecolog Dan Tutunaru pentru Gândul. Acesta vede în avort un pacat, iar celor care care se gândesc la el le ţine o lecţie. „În general, e bine să foloseşti un limbaj mai dur, aşa că le spun: E copilul tău şi tu hotărăşti acum dacă îl omori sau nu. Ori că îl omori acum, la 8 săptămâni, ori la 18 ani, e acelaşi lucru.
