BusinessMagazin

Tag: actiuni

  • Cum să investeşti la bursă în câţiva paşi

    1. ÎNVAŢĂ

    Să investeşti poate fi un demers înspăimântător. Până la urmă, cu toţii ştim că acţiunile au consecinţe, iar unele pot fi devastatoare, mai ales când este vorba de bani. Dacă nu ştii ce faci, atunci investiţia pe bursă s-ar putea să se ţi se pară ca o joacă la Las Vegas. Pe bursă nu te joci. Pe bursă investeşti. Înainte de a începe să investeşti, trebuie să te familiarizezi cu termeni, să ştii ce este o acţiune sau ce sunt dividendele. Există destule resurse de învăţare online, atât în România, cât şi în străinătate. Nu trebuie să fii matematician pentru a investi la bursă.

    Începutul se rezumă la învăţare, testare şi multă răbdare. „Trebuie să avem răbdare şi să nu ne grăbim să investim cu bani reali. Trebuie să fim pregătiţi să limităm pierderile de start”, adaugă Mihai.

    „Trebuie citit tot ce se poate citi privind investiţiile pe bursă, trebuie înţeleşi termenii folosiţi, trebuie testate modalităţi de investiţii cu bani virtuali şi trebuie să avem câteva luni să vedem dacă deciziile noastre sunt bune sau mai puţin bune”,
    Spune Laurenţiu Mihai, autor al site-ului de educaţie financiară laurenţiumihai.ro şi cofondator al agenţiei de marketing digital The Pharmacy.

    2. ÎNŢELEGE RISCUL

    Celebra vorbă „Nu rişti, nu câştigi” este esenţială atunci când vine vorba de investiţii. Asta nu înseamnă că trebuie să rişti toate economiile într-o direcţie, ci trebuie să înţelegi că dacă vrei câştiguri mai mari şi mai rapide, trebuie să accepţi un risc direct proporţional. Totuşi, dacă nu eşti confortabil cu riscul, poţi investi în titluri de stat sau în acţiuni la companiile de stat care de obicei au riscuri mici, dar şi randamente pe măsură. „Există riscuri când vine vorba de investiţiile pe termen scurt, dar există riscuri şi pentru investiţiile pe termen lung. Nu este nimic în neregulă cu speculaţia. Contează foarte mult tipul de personalitate al celui care investeşte, dar şi timpul de care dispune”, este de părere Ludwik Sobolewski, şeful Bursei de Valori Bucureşti.

    „Recomandarea mea este ca orice începător să dedice în jur de 6 luni pentru a testa mecanismele, cu bani virtuali, iar după aceea să investească sume mici. Dacă nu este timp, recomand fondurile de investiţii în funcţie de riscul acceptat”,
    spune Mihai.

    Potrivit unui studiu Vanguard, un portofoliu format doar din acţiuni a avut o rentabilitate medie anuală de 10,1% între 1926 şi 2015, în timp ce un portofoliu de obligaţiuni a avut o rentabilitate de 5,4%. Concret, acest lucru înseamnă că dacă ai fi investit acum 50 de ani 5.000 de dolari, cu un randament de 10,1%, azi ai fi avut 614.000 de dolari, iar la randamentul de 5,4%, ai fi câştigat doar 69.000 de dolari.

    Un studiu din 2015 realizat de BlackRock arată că millennialii preferă să-şi păstreze economiile sub formă de bani, fie într-un cont de economii, fie sub saltea. Dar asta poate nu este cea mai bună decizie, având în vedere dobânzile foarte mici.

    3. DIVERSIFICAREA PORTOFOLIULUI

    Atunci când investeşti, e bine să-ţi diversifici portofoliul, adică să nu-ţi pui toate economiile într-un singur loc. O soluţie ar fi fondurile de investiţii care investesc fie pe plan local, fie pe plan internaţional.

    „Vechiul proverb «nu-ţi pune toate ouăle într-un singur coş» este încă valabil. Poţi să investeşti singur sau prin intermediul unui fond de investiţii. Cu o parte din bani poţi cumpăra acţiuni, cu o altă parte obligaţiuni, poţi să aloci o sumă către un fond de pensii pentru pilonul III. Există această posibilitate de a crea un portofoliu diversificat, astfel încât să nu fi expus”,
    spune Sobolewski.

    „Pentru un tânăr de 30 de ani, care nu are foarte multe responsabilităţi şi care îşi permite să rişte, îi recomand să cumpere acţiuni. Poate nu de toţi banii, dar 70% i-aş investi în acţiuni. Ideal pentru cineva care vrea să investească la bursă ar fi să facă acest lucru ca strategie pe termen lung, nu să speculeze”, este de părere Ronnie Khreis, analist în cadrul companiei de brokeraj Intercapital Invest.

    4. UITĂ-TE LA COMISIOANE

    Nu poţi controla evoluţia bursei şi nici dacă acţiunile cresc sau scad. Ceea ce poţi face este să-ţi administrezi atent costurile, adică să te uiţi la comisioanele de tranzacţionare atunci când cumperi şi vinzi acţiuni. Păstrează costurile de tranzacţionare reduse limitând tranzacţiile inutile sau utilizând fonduri care nu au comisioane la vânzare şi cumpărare de acţiuni.

    5. GÂNDEŞTE PE TERMEN LUNG

    „După calculele mele, după un an de activitate pe bursă putem spune că avem o minimă experienţă. După ce finalizăm un exerciţiu financiar anual, atunci putem spune că am înţeles cum stau lucrurile”, este de părere Laurenţiu Mihai. Tot el mai spune că este important să gândim investiţia pe termen lung (5-20 de ani), „cât mai mult timp posibil pentru a beneficia de puterea dobânzii compuse”.

    „Chiar dacă tindem să subliniem importanţa investiţiilor pe termen mediu sau pe termen lung, noi le sugerăm oamenilor să aibă o atitudine mai activă, să speculeze, să folosească bursa ca pe o platformă pentru a obţine venituri într-un timp mai scurt”, adaugă şeful BVB.
     

  • Acţiunile DIGI intră la tranzacţionare la bursă după ce compania a stabilit un nou record pentru piaţa de capital din România

    Preţul acţiunilor în cadrul ofertei a fost de 40 lei / acţiune. La acest preţ, valoarea ofertei a fost de peste 944 milioane lei (207 milioane euro).

    Un număr de 23,91 milioane de acţiuni au fost incluse în oferta DIGI, reprezentând 25,6% din numărul total de acţiuni emise de societate.

    „Primul emitent din sectorul telecom vine la Bursa de Valori Bucureşti ca urmare a unei operaţiuni de piaţă de succes. Faptul că încep să intre la bursă companii din sectoare economice tot mai diverse şi dinamice arată gradul de diversificare şi de modernizare al pieţei de capital româneşti. Cu randamente de peste 16% în doar patru luni, România este piaţa care are una dintre cele mai mari creşteri din Europa în acest an,” a declarat Ludwik Sobolewski, CEO al BVB.

    „Piaţa de capital din România stabileşte noi recorduri şi face paşi rapizi spre un nou statut, devenind astfel mai atractivă atât pentru companiile care vor să se listeze, cât şi pentru investitorii care vor să-şi diversifice portofoliul sau să facă primul pas spre piaţa de capital. Suntem convinşi că listarea DIGI va îndemna şi alte companii antreprenoriale să urmeze acest model şi să se listeze la bursă pentru accesul la capitalul oferit de investitori atât de necesar dezvoltării într-un mediu economic extrem de competitiv la nivel local şi internaţional,” a spus Lucian Anghel, preşedintele BVB.

    „Listarea pe Bursa de Valori Bucureşti este un moment important pentru istoria companiei noastre şi pentru planurile ambiţioase de viitor. Oferta DIGI Communications a fost un succes fără precedent, fapt dovedit de interesul foarte ridicat atât pe tranşa de retail, cât şi pe cea instituţională. Le mulţumim tuturor investitorilor pentru încrederea acordată, atât celor care au fost alături de noi până în acest moment, cât şi celor care ni se alătură pe drumul pe care pornim astăzi. Privim cu mare încredere către viitor şi promitem să continuăm să fim un reper şi un lider în inovaţie în industria noastră,” a declarat Serghei Bulgac, CEO Digi.

  • Plusurile şi minusurile săptămânii care s-a încheiat

    UPS

    + Norvegia va lansa primul cargo electric autonom din lume în 2018. Acesta va fi 100% electric, va avea o autonomie de 120 km şi va putea transporta o greutate de 3.000 până la 3.500 t. Nava va fi lansată fără echipaj din 2020, cu condiţia să primească toate autorizaţiile necesare.

    + Preţul energiei solare din India a atins cel mai scăzut nivel de până acum. India este cel de-al treilea cel mai mare poluator din lume, estimându-se că emisiile de dioxid de carbon se vor dubla odată cu dezvoltarea economiei.

    + Săptămâna aceasta s-a încheiat cea mai mare vânzare de acţiuni a unei companii private din istoria Bursei de Valori Bucureşti, valoarea totală a subscrierilor de acţiuni Digi pe tranşa de retail fiind de 4,3 miliarde de lei (1 mld. euro).

    + Moon Jae-In,fost avocat specializat în apărarea drepturilor omului, şi-a început mandatul de preşedinte al Coreei de Sud. El a câştigat alegerile cu 41% din sufragii şi va sta la putere timp de cinci ani.

    + Doi asteroizi din sistemul solar au primit nume româneşti. Numele preşedintelui Agenţiei Spaţiale Române (ROSA), Marius-Ioan Piso, şi numele primului şi singurului cosmonaut român, Dumitru-Dorin Prunariu, vor trăi printre stele. Marius-Ioan este un asteroid descoperit în 1981 şi are un diametru de 2,6 km. Prunariu a fost descoperit în acelaşi an (1981), pe 24 octombrie, şi are un diametru de 6 km.

    + Apple a devenit prima companie americană cu o valoare de piaţă de peste 800 mld. dolari. Acţiunile Apple au terminat şedinţa de marţi, 9 mai, în creştere cu 1%, la 153,99 de dolari, ceea ce oferă o valoare totală de 803 mld. dolari. Dacă tendinţa va continua, compania ar putea ajunge la o valoare de piaţă de peste 1.000 mld. dolari spre sfârşitul acestui an.

    + Hornbach lansează proiectul ”Şcoala de carte şi meserii“ ce oferă tinerilor accesul la învăţământ profesional în sistem dual pentru calificarea de comerciant-vânzător. Programul durează trei ani şi elevii vor putea opta pentru această formă de învăţământ începând din septembrie 2017.

    + Mocăniţa, simbol al Ţării Moţilor, va fi repusă în circulaţie în această vară, după 20 de ani, între Lunca Arieşului şi Baia de Arieş, pe o distanţă de 23 de kilometri, urmând să efectueze curse regulate în scop turistic. Proiectul este susţinut de Cristian Răspopa, om de afaceri din judeţul Mureş, alături de alţi investitori.

    DOWNS

    – România este ţara cu cel mai scăzut nivel al reciclării din UE. Numai 5% din deşeuri ajung să fie supuse proceselor de reciclare. În 2013 au fost colectate circa 270 kg pe cap de locuitor şi au fost reciclate doar 3% din acestea.

    – Rata reală a şomajului din zona euro se situează peste nivelul sugerat de datele oficiale, ceea ce pune în continuare presiune descendentă pe creşterile salariale, relevă un studiu al Băncii Centrale Europene. Rata şomajului se situează la aproximativ 15%, cu mult peste rata oficială a şomajului de 9,5%

    – Guvernul federal din Elveţia a activat o clauză prevăzută în Acordul cu Uniunea Europeană care prevede introducerea în mod temporar a unor restricţii pe piaţa muncii elveţiană pentru cetăţenii români şi bulgari. În următoarele 12 luni permisele pentru români şi bulgari vor fi limitate la 996. Anul trecut în jur de 3300 de români şi bulgari au muncit în Elveţia.

    – În Mexic s-a înregistrat un număr mai mare de asasinate decât în ţări ”unde există conflicte armate“, mai multe crime decât au avut loc în Irak sau Afganistan. 23.000 de crime au avut loc în Mexic anul trecut. Doar în Siria s-au înregistrat mai multe: 60.000.

    – Autoinjectoarele pentru anafilaxie (reacţie alergică severă), aşa numitele EpiPen, pot furniza o doză eficientă chiar şi după patru ani de la data de expirare, arată un studiu publicat de Lee Cantrell, profesor la Universitatea California. Preţul dispozitivelor a crescut cu 400% din 2007 până în prezent.

    – Doar 26% din populaţia în vârstă de peste 15 ani a României a efectuat cel puţin un sejur turistic în scop personal în anul 2014, în condiţiile în care media la nivelul Uniunii Europene este de 60%, iar în Finlanda a fost de 88,2%, potrivit datelor Eurostat.

    – Simona Halep a coborât patru poziţii în clasamentul WTA, cea mai slabă clasare din ultimii trei ani. De altfel, toate sportivele noastre au înregistrat căderi: Begu se află pe locul 36 după o coborâre de 7 poziţii, Niculescu este pe locul 51 după o coborâre de 3 poziţii, iar Sorana Cîrstea este pe locul 83 după o coborâre de 19 locuri.

     

  • Care sunt cele două cuvinte care l-au costat pe Mark Zuckerberg 2,5 miliarde de dolari

    Investitorii Facebook vindeau acţiunii ale Facebook ieri după ce conducerea reţelei a avertizat că veniturile din publicitate ar putea fi “seminifactiv” (1) reduse şi că se pregătesc de investiţii “agresive” (2). Alegerea acestor cuvinte a făcut ca acţiunile Facebook să scadă cu 5% şi ca Mark Zuckerberg să piardă 2.5 miliarde de dolari din avere, scrie Yahoo Finance.

    Asta în ciuda faptului că Facebook a avut un trimestru financiar foarte bun, depăşind aşteptările analiştilor de pe Wall Street.

    Facebook continuă să facă mulţi bani în continuare din advertising, înregistrând o creştere de 50% an de an în ultimii ani, iar în ultimul trimestru veniturile din publicitate au crescut cu 59% la 6,8 miliarde de dolari, advertising-ul de pe mobile însemnând în jur de 85% din această sumă.

    Cu toate acestea, compania se aşteaptă ca veniturile din advertising să nu mai crească atât de mult. Deşi nu au oferit date, reprezentanţii companiei au spus că această creştere veniturilor din publicitate ar putea fi semnificativ redusă şi că “va continua să muncească din greu pentru a inova” anunţurile publicitare.

  • Care sunt cele două cuvinte care l-au costat pe Mark Zuckerberg 2,5 miliarde de dolari

    Investitorii Facebook vindeau acţiunii ale Facebook ieri după ce conducerea reţelei a avertizat că veniturile din publicitate ar putea fi “seminifactiv” (1) reduse şi că se pregătesc de investiţii “agresive” (2). Alegerea acestor cuvinte a făcut ca acţiunile Facebook să scadă cu 5% şi ca Mark Zuckerberg să piardă 2.5 miliarde de dolari din avere, scrie Yahoo Finance.

    Asta în ciuda faptului că Facebook a avut un trimestru financiar foarte bun, depăşind aşteptările analiştilor de pe Wall Street.

    Facebook continuă să facă mulţi bani în continuare din advertising, înregistrând o creştere de 50% an de an în ultimii ani, iar în ultimul trimestru veniturile din publicitate au crescut cu 59% la 6,8 miliarde de dolari, advertising-ul de pe mobile însemnând în jur de 85% din această sumă.

    Cu toate acestea, compania se aşteaptă ca veniturile din advertising să nu mai crească atât de mult. Deşi nu au oferit date, reprezentanţii companiei au spus că această creştere veniturilor din publicitate ar putea fi semnificativ redusă şi că “va continua să muncească din greu pentru a inova” anunţurile publicitare.

  • Capcană în portbagaj: detaliul pe care îl ignori zilnic şi te costă o amendă de 300 de lei

    Poliţia rutieră face o dată la un timp acţiuni de control de rutină. Pe lângă verificarea legalităţii actelor, ele pot să însemne şi verificarea accesoriilor pe care nu vrem să le folosim vreodată. Trusa medicală, extinctorul sau triunghiurile reflectorizante pot să vă aducă amenzi ori dacă nu le aveţi pe toate, ori dacă nu sunt conforme legii. Mai există însă un caz în care puteţi să luaţi amendă. Iar la acest detaliu nu se gândeşte probabil nimeni. La fel cum nu s-a gândit un şofer din Arad, oprit pentru un control de rutină.

    AFLAŢI AICI DE CE ŞI CU CÂT A FOST AMENDAT ŞOFERUL DIN CAUZA TRUSEI MEDICALE ŞI A EXTINCTORULUI, DEŞI LE AVEA!

  • Cum a reuşit una dintre cele mai bogate femei din lume să piardă într-un singur an o avere de 4.5 miliarde de dolari

    Holmes a fondat în 2013 Theranos, o companie ce promitea să revoluţioneze modul în care sunt diagnosticate bolile, prin testarea sângelui. Testarea prin sânge este dificilă, scumpă şi nu s-a schimbat din 1960 încoace. Se face în spitale şi în birourile medicilor. Flacoane cu sânge sunt trimise şi testate, iar acest lucru durează săptămâni întregi, procedurile fiind supuse deseori erorilor umane. Desigur, un ac înfipt în braţul persoanelor testate sperie de asemenea persoanele care evită uneori analizele medicale din cauza acestei proceduri.

    În locul acestui procedeu, Elizabeth Holmes ne propunea să mergem la o farmacie să luam dispozitivul creat de compania ei care ar putea extrage o picătură de sânge fără durere.

    Aşadar estimarea iniţială s-a bazat pe faptul că deţine 50% din acţiunile Theranos. Acţiuni care nu se tranzacţionează pe bursă şi o parte au fost achiziţionate de către investitori privaţi la o evaluare a companiei de 9 miliarde de dolari. Între timp, compania a fost acuzată că testele nu sunt precise şi Theranos este investigată de mai multe agenţii federale. În plus, veniturile anuale ale Theranos nu au depăşit 100 milioane de dolari, ceea ce a făcut ca Forbes să-şi reevalueze estimarea.

    Astfel evaluarea adevărată a companiei este de 800 milioane de dolari, nu 9 miliarde. Dintre care 734 milioane au fost strânşi din diferite finanţări, potrivit experiţilor. La o evaluare atât de mică, averea lui Holmes este aproape de zero, mai ales că ea are acţiuni ordinare, faţă de cele preferenţiale pe care le deţin anumiţi investitori, ceea ce înseamnă că ea primeşte banii abia după acei investitori.

    Theranos nu a vrut să dea un răspuns oficial la acestă veste.

  • Cum a reuşit una dintre cele mai bogate femei din lume să piardă într-un singur an o avere de 4.5 miliarde de dolari

    Anul trecut, Forbes îi estima averea lui Elizabeth Holmes la 4.5 miliarde de dolari, făcând-o astfel cea mai bogată femeie din lume care şi-a construit averea singură. Acum averea ei este estimată de aceeaşi publicaţie la nimic, la zero.

    Holmes a fondat în 2013 Theranos, o companie ce promitea să revoluţioneze modul în care sunt diagnosticate bolile, prin testarea sângelui. Testarea prin sânge este dificilă, scumpă şi nu s-a schimbat din 1960 încoace. Se face în spitale şi în birourile medicilor. Flacoane cu sânge sunt trimise şi testate, iar acest lucru durează săptămâni întregi, procedurile fiind supuse deseori erorilor umane. Desigur, un ac înfipt în braţul persoanelor testate sperie de asemenea persoanele care evită uneori analizele medicale din cauza acestei proceduri.

    În locul acestui procedeu, Elizabeth Holmes ne propunea să mergem la o farmacie să luam dispozitivul creat de compania ei care ar putea extrage o picătură de sânge fără durere.

    Aşadar estimarea iniţială s-a bazat pe faptul că deţine 50% din acţiunile Theranos. Acţiuni care nu se tranzacţionează pe bursă şi o parte au fost achiziţionate de către investitori privaţi la o evaluare a companiei de 9 miliarde de dolari. Între timp, compania a fost acuzată că testele nu sunt precise şi Theranos este investigată de mai multe agenţii federale. În plus, veniturile anuale ale Theranos nu au depăşit 100 milioane de dolari, ceea ce a făcut ca Forbes să-şi reevalueze estimarea.

    Astfel evaluarea adevărată a companiei este de 800 milioane de dolari, nu 9 miliarde. Dintre care 734 milioane au fost strânşi din diferite finanţări, potrivit experiţilor. La o evaluare atât de mică, averea lui Holmes este aproape de zero, mai ales că ea are acţiuni ordinare, faţă de cele preferenţiale pe care le deţin anumiţi investitori, ceea ce înseamnă că ea primeşte banii abia după acei investitori.

    Theranos nu a vrut să dea un răspuns oficial la acestă veste.

  • A reuşit să transforme 3.000 de dolari într-o companie cu cifră de afaceri de opt cifre: “Succesul este duşmanul progresului”

    „Lucram pentru o companie şi am încercat mai întâi acolo să dezvolt afacerea, un concept de închiriere a utilajelor. Am fost printre primele trei firme din România care au oferit serviciul acesta, de închiriere de nacele”, îşi aminteşte Ştefan Ponea, CEO al Industrial Access, modul în care a pornit la drum. În februarie 2005, a renunţat la statutul de angajat, iar o lună mai târziu punea bazele Industrial Access. La acea vreme, explică Ştefan Ponea, piaţa era destul de mică, fiind formată din doi-trei jucători importanţi. „Astăzi vorbim de o piaţă mare, cu peste 80 de jucători, care se ridică la aproximativ 250 de milioane de euro. Vorbim de închirieri nacele, utilaje de construcţii, macarale, stivuitoare şi aşa mai departe. Şi sunt doar firme pornite după 1990, nu sunt privatizate – pe acestea le-am scos din calcul. Noi suntem printre cele mai vechi firme rămase în picioare şi fără brand schimbat sau alte lucruri de genul ăsta. Am avut nişte principii sănătoase, suntem auditaţi încă din primul an de companii din Big 4.”

    Investiţia iniţială? 3.000 de dolari, din care doar 600 erau ai săi, povesteşte Ponea. „Am făcut un proiect, am avut trei parteneri inactivi în business; ei trebuiau să vină cu o investiţie de 8 milioane de euro, dar n-au mai venit cu nimic. Am făcut deci un plan de afaceri, o bancă m-a ajutat şi mi-a acordat un credit de 200.000 de euro. Cu 100.000 de euro am luat primele şase utilaje, iar restul a reprezentat capital de lucru.”

    În doar 6 luni a obţinut profit: „7 martie a fost de fapt prima zi în care am avut voie să facturez; ţin şi acum minte, pentru că sărbătorim în fiecare an. La 30 iunie aveam deja profit. La vremea respectivă, piaţa de închirieri nu exista, dacă voiai să-ţi cumperi un utilaj, aşteptai 6 sau 8 luni.“

    Explozia activităţii firmei a avut loc după intrarea în acţionariat a unui fond de investiţii, actualul Axxess Capital (la acea vreme Balkan Accession Fund), în decembrie 2007. „Am reuşit, printr-o conjunctură fericită, să scap de ceilalţi acţionari, care nu făceau nimic şi cereau mereu bani din companie. Fondul respectiv a vrut să investească într-o firmă de leasing operaţional, pe care doi dintre partenerii mei o deţineau împreună; cei doi au spus că vor să dea Industrial Access la pachet, ca bonus, doar că atunci când investitorii au început procesul de due diligence au văzut că Industrial Acces era sănătoasă, ce era în acte era şi în realitate, în vreme ce a lor era cam şvaiţer.” Prin urmare, cei de la Axxess au decis să cumpere 80% din companie, deţinere care a ajuns la 90% după majorarea de capital.

    Alături de noii parteneri, Ştefan Ponea a schiţat un plan de afaceri pe 5 ani care prevedea venirea unei crize. „În industria noastră, există o ciclicitate care nu depinde de ţară”, spune el. „În ultima jumătate de secol, în industria de închirieri intervalul a fost de şapte ani. Noi deja eram cu doi ani de creştere puternică şi nu ne aşteptam la mai mult de cinci ani fără criză, sau măcar o scădere. Nu m-am aşteptat însă la criza care a venit.”

    Flota a crescut, într-un singur an, de 100 la 700 de utilaje; iar avansul companiei a fost mai rapid decât putea susţine piaţa, crede Ştefan Ponea. „Teoria unui fond asta e: vin, iau gogoaşa, o injectez cu capital, o cresc şi apoi o vând din nou. Neşansa noastră a fost că am prevăzut scăderea pentru 2010-2011, iar ea a venit în mai puţin de 8 luni. Într-o dimineaţă care nu «spunea nimic» ne-am trezit cu utilajele în curte. Şi treaba asta a continuat, în timp ce nouă încă ne veneau utilajele comandate, au tot venit până în aprilie 2009.”

    Nu doar flota s-a dezvoltat; numărul angajaţilor a crescut de la 14 la 55, compania a deschis numeroase puncte de lucru şi a extins afacerea în afara graniţelor, în ţări precum Bulgaria sau Serbia – toate acestea într-un an. „Evident, a trebuit să schimbăm strategia; am vândut din flotă, pentru că ne uitam la utilaje cum rugineau. A fost şi o reaşezare serioasă a costurilor cu forţa de muncă, explodaseră şi erau complet disproporţionate faţă de rezultate, performanţe şi aşa mai departe. Noi avem şi acum oameni în firmă care sunt pe salariile din 2008, atât de mari au fost atunci. Şi asta pentru că aveai nevoie de creştere, nu-ţi puteai permite să aştepţi mai mult de două săptămâni să găseşti om şi ca să găseşti oameni buni trebuia să plăteşti enorm.”

    Compania a obţinut plusuri ale veniturilor şi în anii de criză, iar 2011 a fost cel mai eficient an, cu un avans de 60%. A urmat o nouă perioadă de extindere, ilustrată cel mai bine de investiţiile în utilaje. „Am cumpărat de la firme de leasing şi de la bănci, la licitaţii, la 40% din preţul de nou, pentru că noi aveam cash. În România nu ai ce companii să cumperi cu totul, sunt puţine viabile din acest punct de vedere. Noi ne-am uitat după asta, pentru că fondul avea forţă financiară, dar nu am avut în ce să investim. Care arătau mai bine din punctul de vedere al veniturilor aveau probleme în ceea ce priveşte profitabilitatea sau procesele interne.”

    Situaţia dificilă în care s-a regăsit piaţa de construcţii după 2009 a dus la insolvenţa sau falimentul unui număr importante de companii de profil. Ultimii ani au adus o înviorare, dar una fragilă, notează un raport al ARACO (Asociaţia Română a Antreprenorilor de Construcţii). Piaţa locală a crescut în 2015 cu 10% faţă de anul precedent, dar valoarea rămâne cu 35% mai mică faţă de cea înregistrată în 2008, ultimul an de avans.

    În 2015 (ultimul bilanţ închis) cifra de afaceri a companiei consolidată pe România, Bulgaria şi Moldova a fost de 12,3 milioane de euro. Profitul net, după taxe, a fost de 1,9 milioane de euro. 2016 a fost mai slab din punct de vedere al veniturilor, explică CEO‑ul companiei, dar profitabilitatea s-a menţinut la acelaşi nivel. În momentul de faţă, Industrial Access desfăşoară operaţiuni în opt ţări, având o flotă de 2.700 de utilaje estimată la 32 de milioane de euro la preţ original.

  • A reuşit să transforme 3.000 de dolari într-o companie cu cifră de afaceri de opt cifre: “Succesul este duşmanul progresului”

    „Lucram pentru o companie şi am încercat mai întâi acolo să dezvolt afacerea, un concept de închiriere a utilajelor. Am fost printre primele trei firme din România care au oferit serviciul acesta, de închiriere de nacele”, îşi aminteşte Ştefan Ponea, CEO al Industrial Access, modul în care a pornit la drum. În februarie 2005, a renunţat la statutul de angajat, iar o lună mai târziu punea bazele Industrial Access. La acea vreme, explică Ştefan Ponea, piaţa era destul de mică, fiind formată din doi-trei jucători importanţi. „Astăzi vorbim de o piaţă mare, cu peste 80 de jucători, care se ridică la aproximativ 250 de milioane de euro. Vorbim de închirieri nacele, utilaje de construcţii, macarale, stivuitoare şi aşa mai departe. Şi sunt doar firme pornite după 1990, nu sunt privatizate – pe acestea le-am scos din calcul. Noi suntem printre cele mai vechi firme rămase în picioare şi fără brand schimbat sau alte lucruri de genul ăsta. Am avut nişte principii sănătoase, suntem auditaţi încă din primul an de companii din Big 4.”

    Investiţia iniţială? 3.000 de dolari, din care doar 600 erau ai săi, povesteşte Ponea. „Am făcut un proiect, am avut trei parteneri inactivi în business; ei trebuiau să vină cu o investiţie de 8 milioane de euro, dar n-au mai venit cu nimic. Am făcut deci un plan de afaceri, o bancă m-a ajutat şi mi-a acordat un credit de 200.000 de euro. Cu 100.000 de euro am luat primele şase utilaje, iar restul a reprezentat capital de lucru.”

    În doar 6 luni a obţinut profit: „7 martie a fost de fapt prima zi în care am avut voie să facturez; ţin şi acum minte, pentru că sărbătorim în fiecare an. La 30 iunie aveam deja profit. La vremea respectivă, piaţa de închirieri nu exista, dacă voiai să-ţi cumperi un utilaj, aşteptai 6 sau 8 luni.“

    Explozia activităţii firmei a avut loc după intrarea în acţionariat a unui fond de investiţii, actualul Axxess Capital (la acea vreme Balkan Accession Fund), în decembrie 2007. „Am reuşit, printr-o conjunctură fericită, să scap de ceilalţi acţionari, care nu făceau nimic şi cereau mereu bani din companie. Fondul respectiv a vrut să investească într-o firmă de leasing operaţional, pe care doi dintre partenerii mei o deţineau împreună; cei doi au spus că vor să dea Industrial Access la pachet, ca bonus, doar că atunci când investitorii au început procesul de due diligence au văzut că Industrial Acces era sănătoasă, ce era în acte era şi în realitate, în vreme ce a lor era cam şvaiţer.” Prin urmare, cei de la Axxess au decis să cumpere 80% din companie, deţinere care a ajuns la 90% după majorarea de capital.

    Alături de noii parteneri, Ştefan Ponea a schiţat un plan de afaceri pe 5 ani care prevedea venirea unei crize. „În industria noastră, există o ciclicitate care nu depinde de ţară”, spune el. „În ultima jumătate de secol, în industria de închirieri intervalul a fost de şapte ani. Noi deja eram cu doi ani de creştere puternică şi nu ne aşteptam la mai mult de cinci ani fără criză, sau măcar o scădere. Nu m-am aşteptat însă la criza care a venit.”

    Flota a crescut, într-un singur an, de 100 la 700 de utilaje; iar avansul companiei a fost mai rapid decât putea susţine piaţa, crede Ştefan Ponea. „Teoria unui fond asta e: vin, iau gogoaşa, o injectez cu capital, o cresc şi apoi o vând din nou. Neşansa noastră a fost că am prevăzut scăderea pentru 2010-2011, iar ea a venit în mai puţin de 8 luni. Într-o dimineaţă care nu «spunea nimic» ne-am trezit cu utilajele în curte. Şi treaba asta a continuat, în timp ce nouă încă ne veneau utilajele comandate, au tot venit până în aprilie 2009.”

    Nu doar flota s-a dezvoltat; numărul angajaţilor a crescut de la 14 la 55, compania a deschis numeroase puncte de lucru şi a extins afacerea în afara graniţelor, în ţări precum Bulgaria sau Serbia – toate acestea într-un an. „Evident, a trebuit să schimbăm strategia; am vândut din flotă, pentru că ne uitam la utilaje cum rugineau. A fost şi o reaşezare serioasă a costurilor cu forţa de muncă, explodaseră şi erau complet disproporţionate faţă de rezultate, performanţe şi aşa mai departe. Noi avem şi acum oameni în firmă care sunt pe salariile din 2008, atât de mari au fost atunci. Şi asta pentru că aveai nevoie de creştere, nu-ţi puteai permite să aştepţi mai mult de două săptămâni să găseşti om şi ca să găseşti oameni buni trebuia să plăteşti enorm.”

    Compania a obţinut plusuri ale veniturilor şi în anii de criză, iar 2011 a fost cel mai eficient an, cu un avans de 60%. A urmat o nouă perioadă de extindere, ilustrată cel mai bine de investiţiile în utilaje. „Am cumpărat de la firme de leasing şi de la bănci, la licitaţii, la 40% din preţul de nou, pentru că noi aveam cash. În România nu ai ce companii să cumperi cu totul, sunt puţine viabile din acest punct de vedere. Noi ne-am uitat după asta, pentru că fondul avea forţă financiară, dar nu am avut în ce să investim. Care arătau mai bine din punctul de vedere al veniturilor aveau probleme în ceea ce priveşte profitabilitatea sau procesele interne.”

    Situaţia dificilă în care s-a regăsit piaţa de construcţii după 2009 a dus la insolvenţa sau falimentul unui număr importante de companii de profil. Ultimii ani au adus o înviorare, dar una fragilă, notează un raport al ARACO (Asociaţia Română a Antreprenorilor de Construcţii). Piaţa locală a crescut în 2015 cu 10% faţă de anul precedent, dar valoarea rămâne cu 35% mai mică faţă de cea înregistrată în 2008, ultimul an de avans.

    În 2015 (ultimul bilanţ închis) cifra de afaceri a companiei consolidată pe România, Bulgaria şi Moldova a fost de 12,3 milioane de euro. Profitul net, după taxe, a fost de 1,9 milioane de euro. 2016 a fost mai slab din punct de vedere al veniturilor, explică CEO‑ul companiei, dar profitabilitatea s-a menţinut la acelaşi nivel. În momentul de faţă, Industrial Access desfăşoară operaţiuni în opt ţări, având o flotă de 2.700 de utilaje estimată la 32 de milioane de euro la preţ original.