BusinessMagazin

Tag: tehnologie

  • Una dintre cele mai mari bănci din lume vrea să înlocuiască 48.000 de oameni cu roboţi. Angajaţii actuali sunt „uneori ineficienţi”

    Este una dintre cele mai mari bănci din lume, dar se pare că zeci de mii de locuri de muncă la Deutsche Bank riscă să fie luate de către roboţi. John Cryan, CEO al Deutsche Bank, spune că actualii angajaţi sunt prea „predispuşi la erori” şi „uneori ineficienţi”, potrivit Daily Mail. 

    În următorii trei ani, firma intenţionează să implementeze acest trend în speranţa de a ţine pasul cu rivalii săi. Cryan a vorbit cu Financial Times despre planurile sale de a crea mai mult spaţiu pentru tehnologie în companie.

    „Angajam 97.000 de oameni. Colegii au cel mult jumătate din acest număr”, a spus CEO-ul. În 2015, Deutsche Bank a anunţat că va desfiinţa peste 9.000 de locuri de muncă în următorii cinci ani, iar până în prezent compania a renunţat la aproximativ 4.000 de oameni. Cryan a explicat că în următorii ani vor folosi tehnologia pentru a eficientiza procesele. „Acţionăm mult prea mult manual, ceea ce ne face predispuşi la erori, respectiv ineficienţi. Există, însă, tehnologizare”, declară acesta.

    „Fiecare bancă are, în prezent, un departament imens şi înfloritor de oameni care fac aceleaşi lucruri. Nu este un avantaj competitiv şi eşti expus la greşeli”, a adăugat el. Totuşi, nu a menţionat cu exactitiate ce locuri de muncă riscă să fie automatizate.

    Vestea sa vine la doar o lună după ce un raport a arătat că 70% dintre americani se tem că jobul lor va fi, în curând, preluat de un robot.Studiul, realizat de Centrul de Cercetare Pew, a constatat o anxietate larg răspândită în legătură cu impactul general al schimbărilor tehnologice. 

     

  • Realitatea se schimbă pentru retaileri – VIDEO

    Jean-Francois Chianetta este un tânăr îmbrăcat în blugi şi cu un tricou cu imprimeu; are părul dezordonat, ca şi cum abia s-ar fi ridicat din pat. Nu ai zice că este CEO al Augment, companie care de şase ani de zile se ”joacă“ cu tehnologia de realitate augmentată şi care are, în prezent, peste 40 de clienţi din 140 de ţări, majoritatea în Europa şi America. El se află în Copenhaga, la ShopTalk, cel mai mare târg din Europa dedicat retailului, pentru a vorbi despre tehnologia pe care compania lui o poate aduce către toţi retailerii care îşi doresc să profite de ea.

    Tehnologia nu este foarte nouă, dar a fost adusă în prim-plan anul trecut de jocul Pokemon Go, care a demonstrat companiilor că utilizarea tehnologiei într-un mod corect poate crea un întreg val de isterie.

    IKEA este un exemplu în acest sens. Retailerul a dezvoltat încă din 2013 în aplicaţia sa o nouă caracteristică, care le permite clienţilor să aşeze modele 3D ale produselor direct în camera unde vor să amplaseze canapeaua, dulapul etc. Un alt pionier în domeniu a fost firma de adidaşi Converse, care a lansat o aplicaţie în 2010 cu care puteai ”proba“ adidaşi ca să vezi cum ţi-ar sta în combinaţie cu o anumită pereche de blugi, de exemplu. Puteai fotografia rezultatul şi apoi să distribui fotografia prietenilor.

    ”Pentru retaileri este o metodă de a obţine o rată de conversie mai mare. Pentru clienţi este o soluţie pentru a se asigura că alegerea lor este exact ceea ce cumpără. Astfel vor scădea ratele de returnare a produselor. De asemenea, utilizatorii vor petrece mai mult timp în aplicaţie“, spune Chianetta, fondatorul şi CEO-ul Augment, companie franţuzească ce activează în domeniu din 2011. Concret, el spune că rata de conversie amagazinului creşte cu cel puţin 20%, iar rata de retur scade cu 40% şi ”timpul petrecut în aplicaţie se triplează“.

    Augment are 150 de clienţi în peste 40 de ţări, majoritatea în Europa şi SUA, şi de la înfiinţare până în prezent compania a strâns 6 milioane de dolari de la investitori. Printre cei mai importanţi clienţi se numără Decathlon, Leroy Merlin sau Cdiscount şi lucrează cu firme precum Lenovo sau Philips pentru a crea modele 3D.

    ”Tehnologia noastră poate fi integrată în aplicaţia retailerului, sub formă de «plug and play». De exemplu, la Leroy Merlin, atunci când te uiţi în aplicaţia magazinului, în dreptul unui obiect apare un buton care după ce-l apeşi îţi permite să vezi cum ar arăta obiectul real în spaţiul în care te afli. Astfel ai o idee despre cât de mare este produsul şi unde-l vei putea pune“, spune francezul.
    Această tehnologie este utilă pentru retaileri nu doar pentru că le dă şansa utilizatorilor să vadă cum vor arăta obiectele în propria casă, dar şi pentru că îi face să vină în magazinele fizice. Retailerul Lowe a folosit ochelarii de realitate augmentată de la Microsoft, HoloLens, pentru a le da clienţilor ocazia să testeze diferite produse. De exemplu, s-ar putea uita la o întreagă mobilă de bucătărie, apoi să schimbe uşor culorile, materialele, stilul blatului, ordinea componentelor înainte de a lua o decizie în ce priveşte achiziţia. Proiectul a fost un test şi demonstrează faptul că marile magazine sunt interesate de o astfel de tehnologie şi de noi metode de a atrage şi a convinge clienţii să cumpere.

    Totuşi nu toată lumea este convinsă de beneficiile realităţii augmentate pentru magazinele clasice. ”Unul dintre dezavantajele implementării realităţii augmentate pentru magazine de mobilă este faptul că s-ar putea să scadă traficul în magazine. Chiar şi acum, în era shoppingului online, consumatorii ezită să cumpere produse precum mobilă fără a le vedea în persoană. Acum cu AR, clienţii nu mai au niciun motiv pentru a vizita magazinele“, spune Kelly Jo Sands, vicepreşedinte executiv al Ansira, provider de soluţii tehnologice de marketing.

    Chianetta a pornit compania având în minte ideea realităţii augumentate, însă la acea vreme, deşi nu au trecut decât şase ani de atunci, jucătorii din retail nu erau interesaţi de perspectivele oferite de această tehnologie; ba chiar mulţi dintre ei nici nu aveau dezvoltate aplicaţii proprii unde puteau utiliza realitatea augmentată mai eficient, explică tânărul antreprenor. Soluţia a fost să se îndrepte către alte industrii şi au găsit contracte în construcţii, manufactură sau arhitectură. ”Am lucrat cu Coca-Cola, Colgate, Unilever; ne foloseau tehnologia pentru a vinde produsele. Mergeau la client şi le arătau modelele 3D.“
    Francezul vinde tehnologia sub formă de abonament, SaaS (Software as a Service), iar costul variază în funcţie de mărimea catalogului magazinului, însă în momentul de faţă se situează în jurul a câteva mii de euro pe lună. ”Recuperarea investiţiei se face destul de repede; dacă retururile scad, atunci şi costurile se reduc. Nu este o investiţie pe termen lung, ci plăteşti lunar şi poţi opri serviciul dacă nu ţi se pare că merită“, consideră Chianetta.

    Conform unui sondaj realizat de Google, mai mult de două treimi (69%) dintre consumatori se aşteaptă ca retailerii să lanseze o aplicaţie cu funcţii de realitate augmentată în următoarele şase luni.

    Atât Apple cât şi Google pregătesc terenul pentru aplicaţii de realitate agumentată; ambele companii au lansat platforme (ARKit şi ARCore) prin care dezvoltatorii pot începe să creeze aplicaţii şi jocuri bazate pe această tehnologie. |n plus, atât noile modele iPhone cât şi smartphone-urile Google Pixel îmbrăţişează tehnologia de realitate augmentată. Deja orice utilizator de iPhone 8 pooate juca tot felul de jocuri care au această tehnologie în spate. Un reprezentant al Google, pe scena ShopTalk, a declarat că în urmă cu ceva timp compania a trecut la o abordare ”mobile first“, însă în viitorul apropiat acest lucru se va schimba din nou, de data aceasta prin ”AI first“ (inteligenţă artificială).

    |n 2016, veniturile de la aplicaţii AR, la nivel global, au fost de 725 de milioane de dolari, potrivit Statista. |n 2020, veniturile ar urma să ajungă, conform prognozelor, la 6,2 miliarde de dolari, iar până în 2025 să facă un salt uriaş la 15,4 miliarde de dolari – o valoare de peste două ori şi jumătate mai mare.

    ”Consider că suntem abia la început şi lucrurile vor evolua mult în acest sens. |n viitor, sute de milioane de device-uri vor fi compatibile cu această tehnologie, vor apărea ochelari AR, iar posibilităţile vor fi numeroase“, crede Jean-François Chianetta.

  • Salariul net a crescut cu 12 lei în septembrie faţă de august, ajungând la 2.376 de lei

    Valorile cele mai mari ale câştigului salarial mediu nominal net s-au înregistrat în activităţi de servicii în tehnologia informaţiei (inclusiv activităţi de servicii informatice) (6.022 de lei), iar cele mai mici în hoteluri şi restaurante (1.399 de lei).

    În septembrie 2017 comparativ cu septembrie 2016, câştigul salarial mediu nominal net a crescut cu 13,5%. Indicele câştigului salarial real faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent a fost de 111,5%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tehnologia obligă băncile să se schimbe dacă nu vor să piardă clienţi

    În septembrie anul acesta ING România a anunţat lansarea primului credit de nevoie personale instant, ce poate fi obţinut doar online, fără să fii nevoit să te deplasezi la o sucursală. ”Este practic acelaşi credit pe care-l ofeream în sucursale, doar că acum este şi online“, dă asigurări Daniel Llano Manibardo, director retail banking al ING. Acest lucru este posibil datorită protocolului de lucru cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi a semnăturii electronice certificate care are aceeaşi valoare legală cu semnătura tradiţională.

    Clientul ING solicită emiterea unui certificat digital de către InfoCERT SPA Italy, prin intermediul Home’Bank, pe care îl va folosi pentru a semna termenii şi condiţiile creditului. Cei care vor să acceseze un astfel de împrumut trebuie să aibă cel puţin 18 ani, să fi fost angajat timp de cel puţin un an şi cel puţin 6 luni la actualul angajator, dar şi să aibă venituri stabile (salariu sau pensie) raportate la ANAF de minimum 1.000 de lei.

    ”Suntem foarte fericiţi de rezultatele acestui împrumut. Am avut o lansare graduală pentru a putea culege feedback de la clienţi“, spune Manibardo. El nu oferă informaţii precise despre numărul de aplicanţi sau de credite acordate până acum, invocând că nu poate divulga informaţii înainte de închiderea semestrului financiar; menţionează însă că au acordat sute de astfel de împrumuturi.

    Rata dobânzii este fixă şi variază între 8,25% şi 11,95%. Cea mai mică rată este obţinută de clienţii care au salariu la ING şi care optează pentru asigurare. ”Oferim discount-uri la asigurare dacă aleg un împrumut pentru a încuraja clienţii să se protejeze. Când comparăm nivelul de credite neperformante cu cele din piaţă, ING este la jumătate“, explică directorul de retail al ING decizia de a promova achiziţia unei asigurări.

    Acum doar clienţii ING pot avea acces la acest împrumut, dar în viitor – pe parcursul anului viitor – va fi disponibil şi celor care încă nu au o relaţie cu această bancă.

    Ideea acestui credit a apărut în urmă cu doi ani; în septembrie 2015, ING a lansat creditele instant în colaborare cu ANAF. ”Vânzările s-au triplat şi satisfacţia clienţilor a crescut“, spune Daniel Llano Manibardo. Clienţii au întrebat de ce era nevoie să meargă la sucursale pentru a accesa un astfel de împrumut; acest fapt i-a pus pe gânduri pe reprezentanţii ING.
    Răspunsul a fost în semnătura digitală sau semnătura electronică, echivalent al semnăturii tradiţionale şi care are aceeaşi valoare legală ca şi cea de pe hârtie. Astfel, o persoană ar putea să semneze pentru un împrumut, să-şi plătească taxele, să înfiinţeze o companie sau chiar să voteze. Lucruri deja posibile în Estonia datorită sistemului digital pus la punct în detaliu.

    Practic, semnătura electronică este un număr reglementat de către Uniunea Europeană, însă nu este o metodă de semnare de acte foarte întâlnită în rândul consumatorilor, ci mai degrabă  una care uşurează activitatea companiilor. ”Existau nişte bariere pentru utilizarea unei astfel de semnături. Prima era că trebuia să meargă într-un loc fizic pentru a putea solicita o semnătură digitală şi a doua era costul şi faptul că trebuie să plătească pentru a reînnoi acest certificat“, spune Manibardo; el precizează că ING se ocupă de aceste costuri, dar o dată la trei ani clientul trebuie să plătească pentru reînoirea certificatului.

    Clienţii tot mai mobili şi mai mereu online preferă interacţiunile în mediul virtual, lucru vizibil şi în statisticile băncii olandeze. în acest moment, un client vizitează o sucursală la fiecare 10 luni, sună la fiecare nouă luni şi se conectează la aplicaţie la fiecare trei zile. Mai mult, numărul de interacţiuni online cu banca a crescut de la 20 de milioane anul trecut, la 60 de milioane în prezent. ”Aproape 60% dintre clienţii ING interacţionează cu banca prin canalale digitale“.

    El atribuie această creştere faptului că ING se află în expansiune atât în ce priveşte cota de piaţă, dar şi activele; acest lucru este influenţat şi de apetitul tot mai mare pentru serviciile bancare online. 24% dintre clienţi accesau Home’Bank la începutul lui 2017, dar până la final, această pondere ar urma să ajungă la 35%. ”Toate produsele noastre vor fi disponibile şi online. Asta este evoluţia naturală a lucrurilor. Iar asta va fi o realitate la anul. în acest moment, jumătate din produsele ING sunt disponibile online“, explică directorul de retail strategia de digitalizare a băncii.

    Un alt serviciu non-tradiţional pe care ING îl oferă este ING Bazar, ce poate fi accesat din aplicaţia Home’Bank, prin care utilizatorii pot obţine discount-uri la cumpărături. Din 2015, când a fost implementat serviciul, peste 50.000 de clienţi (în jur de 20% dintre clienţii care au Home’Bank) au cumpărat produse prin bazar şi ”au beneficiat de discount-uri cumulate de peste 1 milion de euro“, potrivit lui Daniel Llano Manibardo.

    ”Industria bancară se transformă, mergem dincolo de bankingul tradiţional, explorăm oportunităţi noi şi ne gândim cum putem fi relevanţi pentru clienţii noştri“, adaugă Manibardo. într-adevăr, băncile trebuie să găsească metode noi de a atrage clienţi şi de a-i menţine, mai ales în condiţiile în care tot mai multe startup-uri din zona de fintech (financial technology) au propuneri interesante şi astfel ar putea să atragă din clienţii băncilor. Startup-ul din Marea Britanie pe nume Loot poate administra banii clientului la fel ca orice bancă şi poate emite un card cu care poţi face cumpărături, însă spre deosebire de instituţiile de banking, Loot poate analiza profilul consumatorului şi poate vedea unde şi în ce fel îşi cheltuieşte clientul banii astfel încât să poată face predicţii şi avertizări. Astfel, Loot ajută utilizatorul să-şi administreze mai bine finanţele şi cheltuielile. Un lucru pe care o bancă nu-l face astăzi. Acesta este doar un exemplu al micilor companii financiare care propun servicii inedite pentru clienţii băncilor.

    În 2015, numai în SUA au fost fondate 1.000 de companii fintech, dar în anul următor numărul acestora s-a înjumătăţit; în 2017 au apărut 88 de companii de acest fel. în prezent, multe dintre companii aleg să lucreze pentru marile bănci. ”Avem parteneriate cu peste 100 de startup-uri Fintech. Faptul că lucrăm cu ei ne aduce agilitate, experienţă antreprenorială şi o viziune asupra tehnologiei foarte fresh. Noi avem mulţi clienţi, suntem organizaţi, interesaţi de agilitate şi avem resursele să implementăm programe“, spune Manibardo care dă două exemple de astfel de parteneriate.

    Unul în Spania, cu Kabbage, cu ajutorul căruia pot acorda împrumuturi online deoarece acolo nu există un protocol de lucru dintre bănci şi biroul de taxe şi impozite. Altul este Scalable, cu care lucrează pe piaţa din Germania; acest serviciu le permite clienţilor să investească pe bursă, în urma sfaturilor primite din partea unui robot (algoritm). Un sfătuitor robot, care face procesul mai eficient şi care le permite clienţilor să facă investiţii cu aceeaşi acurateţe precum un om, susţine Manibardo; şi, bineînţeles, cu un cost mai mic pentru companie.

    Întrebat dacă un astfel de serviciu – investiţii ghidate de un algoritm – ar putea ajunge şi în România, Manibardo răspunde că în cadrul ING diferite produse sunt testate în mai multe ţări şi când au succes este luată în calcul introducerea şi pe alte pieţe.
    Dacă nu era deja evident, la fel ca şi în cazul altor industrii şi cea bancară se află sub influenţa tehnologizării; unele bănci au început să implementeze chatbots cu care clienţii pot discuta, dar şi algoritmi de inteligenţă artificală cu ajutorul cărora instituţiile financiare pot colecta mai multe informaţii despre nevoile şi dorinţele clienţilor lor. ”De exemplu, dacă un client intră des pe pagina produsului de economisire, înseamnă că e interesat şi noi trebuie să ţinem cont de asta când îi oferim următorul produs. Sucursala ar trebui să aibă informaţia, cei de la call center ar trebui să ştie asta şi aşa mai departe“.

    ”Bankingul, la fel ca orice alt serviciu, trece printr-o transformare semnificativă şi este foarte influenţat de digitalizarea economiei“, concluzionează Daniel Llano Manibardo şi precizează că aproape jumătate din oamenii de la divizia ING retail România nu lucrau în banking în urmă cu trei ani, explicaţia fiind că este nevoie de oameni din industrii diferite pentru a se adapta la noile trenduri.

     

  • Sorin Grindeanu a primit avizul comisiilor parlamentare pentru postul de preşedinte al ANCOM

    Fostul premier Sorin Grindeanu este propunerea actualului prim-ministru, Mihai Tudose, pentru funcţia de preşedinte al ANCOM, aceasta fiind transmisă conducerii Parlamentului, a precizat, luni, secretarul Camerei Deputaţilor, Ioana Bran.

    Potrivit Ioanei Bran, Birourile permanente reunite ale celor două Camere (BPR) au luat act, luni, de demisia lui Adrian Diţă din funcţia de preşedinte ANCOM şi au fixat termen pentru audierea lui Sorin Grindeanu de către comisiile parlamentare de specialitate şi elaborarea Raportului data de 26 octombrie, Grindeanu fiind propunerea transmisă de premierul Mihai Tudose pentru această funcţie.

    Premierul Mihai Tudose i-a propus, luni, precedesorului său Sorin Grindeanu să îl numească preşedinte ANCOM, potrivit unor surse guvernamentale, după ce vineri fostul preşedinte al autorităţii, Adrian Diţă, şi-a depus demisia.

    Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, nu a respins, săptămâna trecută, varianta numirii lui Sorin Grindeanu ca preşedinte al ANCOM.

    Fostul preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Comunicaţiilor (ANCOM), Adrian Diţă, şi-a dat demisia vineri din această funcţie.

    Adrian Diţă a preluat funcţia de preşedinte al ANCOM la data de 11 mai, când plenul reunit al Senatului şi Camerei Deputaţilor l-a votat cu 236 de voturi „pentru” şi 10 voturi „împotrivă”. Anterior, Adrian Diţă a fost director de Public Affairs la Telekom România.

  • Fostul preşedinte al Estoniei: Proiectele naţionale de digitalizare trebuie să fie coordonate direct de cel mai puternic om din ţară

    „Aş recomanda cu tărie ca întotdeauna responsabilul cu digitizarea să nu fie un „ministru IT”. O astfel de funcţie nu face decât să permită celorlalţi membri ai guvernului să nu se preocupe de digitizare şi să evite această respon­sa­bilitate. În plus ceilalţi miniştri nu simt respon­sabilitatea de a lua în considerare propunerile Ministerului digitizării. Întotdeauna este cel mai indicat ca politica de digitizare să fie condusă de către un departament care să fie subordonat şi să răspundă direct prim-ministrului sau preşedintelui, în funcţie de sistemul de guvernământ”, a declarat Hendrik Ilves. El va participa în data de 7 noiembrie la Microsoft Summit, unul dintre cele mai importante evenimente de tehnologie şi business de pe piaţa locală, care va avea loc la Teatrul Naţional din Capitală. Ziarul Financiar este partenerul media al Microsoft Summit.

    Estonia se află aproape de sfârşitul unui proces de digitalizare în care cei 1,3 milioane de locuitori au o identitate digitală, iar aproape 99% dintre servicii sunt realizabile online. Cu ajutorul identităţiii digitale peste 90% dintre acţiunile legale care erau condiţionate de deplasarea cetăţeanului la anumite societăţi sau instituţii pot fi realizate acum cu ajutorul unui smartphone, unui laptop sau unei tablete – Estonia fiind astfel una dintre cele mai avansate ţări la nivel global.

    Cum ar trebui să abordeze statul relaţia cu firmele private? „Aş planifica încă de la început să pornesc la drum împreună cu cei din sectorul privat, luând în considerare nevoile şi temerile lor şi asigurându-mă totodată că serviciile lor îndeplinesc anumite standarde. Nu mă tem că sectorul privat ar ceda tentaţiilor de a abuza de acest parteneriat: e în interesul lor să ofere servicii prin intermediul sistemului, plătesc pentru a utiliza un mediu cu un nivel înalt de securitate şi asta e”. Cel mai important lucru nu este însă tehnologia, avertizează fostul preşedinte al Estoniei.

    “Tehnologia, şi simt că nu pot sublinia asta îndeajuns, este pe plan secundar sau poate chiar mai puţin importantă în ziua de astăzi, când legea lui Moore a făcut ca totul să fie atât de ieftin. Ceea ce are importanţă sunt Politicile, Legile şi Regulamentele. Fără dorinţa politică de a implementa elementele esenţiale enumerate la întrebarea de mai devreme, nu se va întâmpla nimic”.

    Cum a ajuns Estonia la poziţia de lider de acum, care a fost momentul în care Ilves a decis să insiste în această direcţie? “Din perspectiva mea cel puţin, aceasta a fost la origine o idee care a crescut din sentimentul de neputinţă care te cuprindea câteodată când realizai drumul enorm de lung pe care Estonia îl avea de parcurs pentru a recupera lipsa de progres din comunism.  După independenţă, Estonia era extrem de săracă. Dacă înainte de al doilea război mondial Estonia şi Finlanda aveau acelaşi PIB pe cap de locuitor, în 1991 PIB-ul pe cap de locuitor al Finlandei era de 13 ori mai mare. Recuperarea părea imposibilă, un veritabil paradox al lui Zeno. Cu toate acestea, am realizat că într-un domeniu – digitizarea – eram mai mult sau mai puţin la acelaşi nivel. Până la urmă primul browser web, Mosaic, a apărut de abia în 1993. M-am gândit că dacă a ajunge din urmă statele avansate ar dura prea mult în alte domenii, în digitizarea societăţii Estonia pornea din acelaşi punct ca toată lumea, neexistând avantaje reale pentru nimeni, sărac sau bogat,  deci, de ce să nu încercăm?

    Astfel că am considerat că digitizarea ar trebui să fie un obiectiv important.  Bazându-mă pe propria mea experienţă educaţională am considerat că trebuie să aducem şcolile estoniene online, ceea ce după multă opoziţie şi critici chiar violente ale <<stupidităţii>> sugestiei, s-a finalizat totuşi în 1998.

    Am considerat că e-guvernarea poate avea multe utilizări, însă m-am gândit că sectorul privat se va computeriza oricum şi va necesita o mulţime de ingineri. Cu toate acestea, în 1993 nu puteam prevedea cum va arăta Estonia ca ţara digitizată, însă ştiam de pe atunci că fiind o ţară mică va trebui să valorificăm la maxim resursa umană, lăsând oamenii să facă ceea ce fac ei mai bine şi punând în seama computerelor un volum cât mai mare de muncă care s-ar putea face digital”, a explicat fostul şef de stat.

    De unde pasiunea pentru tehnologie? „În urmă cu 49 de ani, când eram în clasa a noua, am avut şansa ca profesoara mea de matematică, care urma cursurile de doctorat în educaţie matematică la acea vreme, să ia decizia de a încerca să predea un mic curs de programare.  La clasă aveam un teleprinter cu bandă de hârtie perforată şi un modem de telefon prin intermediul căruia ne conectam la un mainframe aflat la 30 km depărtare. Am învăţat să programam în Basic. Încă am vie amintirea emoţiei absolute pe care am trăit-o când am rulat un program scris de mine care imprima yâx2 (adică x la pătrat). O parte dintre elevii care au participat la acel curs au continuat mai târziu studiile în informatică. Eu nu, însă la facultate, folosind cunoştinţele acumulate, am învăţat să scriu asamblare şi am programat un PDP-8 pentru unul dintre laboratoare. Trebuia să foloseşti un limbaj de asamblare deoarece PDP-8, aşa cum sugerează şi numele lui, avea o memorie de doar 8K, ceea ce astăzi reprezintă dimensiunea unui e-mail gol”, a povestit Ilves.

    Întrebat care ar fi paşii care ar trebui să fie urmaţi de un stat în proiectele de digitalizare, fostul preşedinte al Estoniei a oferit o schiţă pentru un asemenea parcurs.

    Digitizarea este un proces care trebui urmat pas cu pas, iar principalele etape sunt:

    1. Identitate pe bază de chip obligatorie şi universală. Este necesar să fie universală şi obligatorie astfel încât atât sectorul public, cât şi sectorul privat să dezvolte servicii şi să se bazeze pe populaţie că le va utiliza.

    2. Acest ID trebuie să fie conectat la o bază de date naţională pentru a îi oferi statut de semnătură legală, echivalent cu cel al unei semnături olografe, ceea ce creşte spectaculos puterea ID-ului în tranzacţii.

    3. Autentificare multi-pas şi criptare completă pentru a asigura securitatea.

    4. Un schimb de date distribuit astfel încât conexiunile sunt întotdeauna între utilizatori şi servicii sau baze de date specifice, asigurând astfel faptul că nimeni nu poate avea acces la altceva decât la ceea ce are dreptul să acceseze.

    5. Doar în momentul când punctele 1-4 sunt implementate se poate începe adăugarea de servicii (e-reţete, e-fişe medicale, e-cadastru, etc.)

    Care (şi cât de extinsă) ar trebui să fie implicarea companiilor privare în e-guvernare? Care sunt domeniile în care că ar putea aduce firmele private un plus de valoare? „De la bun început sectorul privat a fost motorul e-serviciilor. Centrul de autentificare care verifică fiecare tranzacţie este un parteneriat public-privat în proporţie de 50-50. Sectorul privat adaugă la sistem serviciile sale pentru o securitate sporită a tranzacţiilor. Companiile private semnează contracte şi îşi achită taxele aproape exclusiv prin sistemul digital în Estonia. În acelaşi timp, trăind în Mecca-ul inovaţiei şi IT-ului, Silicon Valley, sunt consternat faţă de cât de primitivă poate fi viaţa offline. Birocraţia nedigitizată pare că abia a ieşit din anii ’50. Deci, în timp ce poţi să te joci cu realitatea augmentată pe iPhone-ul tău 10, trebuie să dovedeşti băncii sau sistemului şcolar că locuieşti unde locuieşti cu o copie xerox a facturii de energie electrică”, a răspuns fostul şef de stat.

    Toomas Hendrik Ilves va fi prezent în 7 noiembrie la Microsoft Summit 2017.  Ziarul Financiar este partenerul media al Microsoft Summit.

  • În prima jumătate a anului 2017 valoarea echipamentelor cu jet de cerneală vândute de Epson în România a fost cu 18% mai mare decât în 2016

    În prima jumătate a anului 2017,  Epson a livrat cu 10% mai multe imprimante şi multifuncţionale cu jet de cerneală decât în perioada ianuarie – iunie 2016. Din punct de vedere valoric, Epson a înregistrat un avans de  aproximativ 18 procente faţă de 2016, conform IDC Quarterly Hardcopy Peripherals Tracker, 2017Q2. În perioada aprilie – iunie 2017, în România s-au vândut echipamente cu jet de cerneală în valoare de 2,04 milioane de euro, în creştere cu 25% faţă de trimestrul 2/2016.

    „Pentru a doua jumătate a anului estimăm livrări în creştere faţă de perioada ianuarie – iunie 2017. Ne bazăm predicţiile pe noua generaţie de imprimante cu jet de cerneală din gama EcoTank ITS, economice, rapide şi ecologice, pe care le anunţăm astăzi”, a declarat Simona Decuseară, Sales and Marketing Manager Epson pentru România şi Bulgaria.

    Epson lansează următoarea generaţie de imprimante EcoTank ITS pentru utilizatori casnici (L3050, L3060, L3070, L4150, L4160) şi o gamă Premium EcoTank ITS pentru companiii (L6160, L6170, L6190). În total, gama EcoTank ITS va avea acum 21 de modele.

    Imprimantele au un design nou, mai compact, cu rezervor de cerneală frontal şi recipiente mai mari, fiind mai economice şi mai uşor de utilizat.

    Gama EcoTank ITS asigură un cost per pagină foarte mic datorită cernelurilor cu randament ridicat şi a rezervoarele de mare capacitate. Pe lângă economia de bani, imprimantele asigură economie de timp, perioada dintre alimentări fiind mult mai mare. Toatemodelele au recipente pentru reumplere de mare capacitate şi beneficiază de o garanţie extinsă de până la trei ani.

    Modelele L4150, L4160, L6160, L6170, L6190 au modul Wi-Fi, Wi-Fi Direct şi o serie de alte opţiuni pentru imprimarea de fotografii şi documente de pe diverse dispozitive mobile. În plus, modelele L6160, L6170, L6190 dispun de Ethernet şi opţiunea Scan-to-Cloud.

    Pentru zona de business, Epson lansează imprimantele Premium EcoTank ITS (L6160, L6170, L6190) ce utilizează capul de printare PrecisonCore şi cerneală Epson originală de tip pigment, pentru o imprimare clară şi pentru ca documentele să reziste mai mult în timp, cerneala fiind rezistentă la apă şi la sublinierea cu markere. Cu cerneala iniţială se pot tipări până la 14.000 de pagini alb-negru/ 11.200 de pagini color.

    Toate modelele EcoTank ITS anunţate, respectiv L3050, L3060, L3070, L4150, L4160, L6160, L6170, L6190 sunt disponibile de luna aceasta, la preţuri estimative cuprinse între 850 lei şi 1700 lei.

    Epson a investit 400 de milioane de euro în zona de producţie şi va investi alte 185 de milioane de euro în tehnologia PrecisionCore inkjet în următorii 3 ani.
     

  • Comisarul european care sperie giganţii. “Trebuie să-ţi susţii punctul de vedere, chiar dacă toată lumea crede că eşti un idiot”

    Nicio altă autoritate nu are puterea Margrethei Vestager de a urmări în justiţie evaziunea fiscală, de a lovi marile companii cu amenzi de miliarde de euro sau de a le forţa să-şi schimbe modelul de business. Prin supravegherea activităţilor comerciale din Europa, comisarul european antitrust Vestager este una dintre cele mai puternice femei de pe continent. O femeie care a înfruntat bărbaţii care conduc unele dintre cele mai puternice companii din lume.

    Iar ultimele sale acţiuni, cum ar fi amenda record dată Google, ar putea sugera că a dat de gustul sângelui coloşilor din Silicon Valley.

    Vestager nu s-a lăsat intimidată de spectacolul agresiv dat de Tim Cook, CEO-ul Apple, chiar în biroul ei, pe 21 ianuarie 2016, după cum povesteşte revista Wired. Şapte luni mai târziu îşi anunţa verdictul: facilităţile fiscale obţinute de Apple în Irlanda sunt ilegale, iar compania americană trebuie să dea înapoi statului irlandez taxe neplătite de 13 miliarde de euro, plus dobândă. A fost o decizie şoc pentru toată lumea.

    Vestager are cazuri deschise contra Amazon, Qualcomm şi Facebook, toate multinaţionale americane care fac istorie în industria tehnologiei.

    Danezei Vestager nici de ruşi nu i-a fost frică. Gazprom, companie rusească de stat şi cel mai mare exportator de gaze al lumii, a scăpat fără amendă într-un caz de abuz de poziţie dominantă pe piaţă, dar numai după ce a făcut concesii care în urmă cu câţiva ani erau de neconceput, scrie Politico. Gazprom, considerat de mulţi observatori un instrument de influenţă geopolitică al Kremlinului, a acceptat să joace în Europa după regulile UE, ba chiar să-şi prezinte contractele spre verificare agenţilor uniunii.

    Însă cazul cu care Vestager face istorie este amenda de 2,4 miliarde de euro dată Google, cea mai mare astfel de sancţiune impusă unei companii într-un caz antitrust. Crima companiei americane care deţine cel mai popular motor de căutare pe internet este de a favoriza unele dintre propriile servicii de shopping în defavoarea celor ale rivalilor. Decizia a fost o surpriză nu doar pentru Google sau companiile rivale, ci şi pentru oamenii din echipa lui Vestager care lucrau la caz. Politico a refăcut filmul vânătorii.

    Episodul începe cu un apel telefonic, într-o noapte de luni, de la Bruxelles. În California era trecut de vremea prânzului. La un capăt al liniei era Vestager, comisarul european al concurenţei. La celălalt capăt, Sundar Pichai, CEO-ul Google. Vestager i-a transmis sec că a doua zi, în aproximativ 12 ore, îşi va face publice concluziile: gigantul din Silicon Valley îşi manipulează rezultatele căutărilor pentru a-şi susţine în mod nejustificat propriile operaţiuni. Apelul telefonic transatlantic a fost primul anunţ oficial adresat Google că ancheta Comisiei Europene a fost finalizată, potrivit unor persoane din ambele tabere. Conversaţia a fost scurtă, ca pentru afaceri.

    Vestager i-a spus lui Pichai că a analizat argumentele companiei sale, însă va amenda Google. Ceea ce nu i-a spus a fost mărimea amenzii.

    Aceasta, împreună cu o copie a deciziei de 242 de pagini, vor fi furnizate abia a doua zi, cu doar câteva ore înainte ca Vestager să urce pe scenă în faţa publicului, marţi, la prânz.

    După o anchetă care a durat 2.401 de zile şi s-a încheiat după luni de planificare meticuloasă, Vestager era hotărâtă să nu lase pe nimeni să-i fure spectacolul.

    Anunţul de marţi va veni ca unul dintre momentele hotărâtoare ale carierei lui Vestager, moment în care ea şi UE îşi etalează autoritatea în faţa uneia dintre cele mai puternice companii din lume, după ani incertitudini.

    Chiar acum un an, cazul împotriva Google părea îngropat în birocraţia din Bruxelles. Comisia se chinuia să se lupte cu una dintre cele mai mari şi mai bogate companii din lume. Vestager a trebuit să-şi întărească poziţia cu un set nou de acuzaţii – o mutare pe care mulţi au considerat-o un semn de slăbiciune. Computerele sale se chinuiau să prelucreze tonele de date de la Google. Au existat şi semne de diviziuni interne în departamentul ei.

    Membri ai echipei lui Vestager au fost de atunci mult timp sub presiune intensă din partea comisarului pentru a aduce rezultate, lucrând ore lungi pentru a pune cap la cap unul dintre cele mai complexe cazuri din istoria anchetelor antitrust din UE. Şi au reuşit, fără a lăsa să se scurgă în afară prea multe informaţii despre progresul lor. Echipa comisarului are aproximativ 900 de membri.

    Luni, chiar înainte ca Vestager să discute cu Pichai, consilierii importanţi din Bruxelles ai Google nu ştiau că o decizie este iminentă. Au aflat doar din presă că un verdict care ar fi trebuit să vină la sfârşitul lunii iulie a fost devansat brusc pentru sfârşitul săptămânii, miercuri, apoi pentru marţi seara şi în cele din urmă pentru marţi la prânz. Consilierii nu au fost singurii lăsaţi să orbecăiască.

    Controlul strict al informaţiei exercitat de Vestager s-a extins şi asupra membrilor echipei sale. Cu o oră înaintea anunţului, dimensiunea amenzii era cunoscută doar unui grup restrâns de insideri apropiaţi ai comisarului – nu şi întregii echipe care a anchetat Google. Data anunţului a fost ţinută secretă pentru oficialii din divizia antitrust a lui Vestager care nu lucrau la caz.

    Rivalii Google – companiile care au adus cazul în faţa Comisiei – nu au avut nici ele mai multe informaţii. Mulţi dintre ei erau ocupaţi cu pregătirile pentru şedinţele viitoare programate cu anchetatori lui Vestager, consultări în care se aşteptau să ofere ultimele contribuţii înainte de anunţarea verdictului.

    Aceste întâlniri programate au fost doar una dintre multele direcţii greşite – voite sau nu – care au lăsat lumea să se scalde într-o mare de incertitudini în ceea ce priveşte intenţiile comisarului antitrust. În săptămânile de dinaintea deciziei, printre consilieri şi jurnalişti circulau zvonuri despre o amendă de puţin peste un miliard de euro.

    Vestager a reuşit chiar să păstreze închis robinetul cu informaţiile schimbate cu câteva săptămâni în urmă, atunci când s-a consultat cu autorităţile naţionale de protejare a concurenţei cu privire la verdict.

    În spatele cortinei, în biroul lui Vestager de la etajul 10 al clădirii Berlaymont, un fort al Comisiei, se făceau de luni întregi pregătiri pentru ziua cea mare. Un comunicator formidabil care pune un accent special pe pregătire, Vestager şi-a consumat săptămâni întregi ascultând interviuri cu înalţi oficiali, examinând punctele forte şi slabe ale cazului, trecând în revistă întrebări dintre cele mai dificile şi pregătind răspunsurile pe care le-ar da de pe podium.

  • Comisarul european care sperie giganţii. “Trebuie să-ţi susţii punctul de vedere, chiar dacă toată lumea crede că eşti un idiot”

    Nicio altă autoritate nu are puterea Margrethei Vestager de a urmări în justiţie evaziunea fiscală, de a lovi marile companii cu amenzi de miliarde de euro sau de a le forţa să-şi schimbe modelul de business. Prin supravegherea activităţilor comerciale din Europa, comisarul european antitrust Vestager este una dintre cele mai puternice femei de pe continent. O femeie care a înfruntat bărbaţii care conduc unele dintre cele mai puternice companii din lume.

    Iar ultimele sale acţiuni, cum ar fi amenda record dată Google, ar putea sugera că a dat de gustul sângelui coloşilor din Silicon Valley.

    Vestager nu s-a lăsat intimidată de spectacolul agresiv dat de Tim Cook, CEO-ul Apple, chiar în biroul ei, pe 21 ianuarie 2016, după cum povesteşte revista Wired. Şapte luni mai târziu îşi anunţa verdictul: facilităţile fiscale obţinute de Apple în Irlanda sunt ilegale, iar compania americană trebuie să dea înapoi statului irlandez taxe neplătite de 13 miliarde de euro, plus dobândă. A fost o decizie şoc pentru toată lumea.

    Vestager are cazuri deschise contra Amazon, Qualcomm şi Facebook, toate multinaţionale americane care fac istorie în industria tehnologiei.

    Danezei Vestager nici de ruşi nu i-a fost frică. Gazprom, companie rusească de stat şi cel mai mare exportator de gaze al lumii, a scăpat fără amendă într-un caz de abuz de poziţie dominantă pe piaţă, dar numai după ce a făcut concesii care în urmă cu câţiva ani erau de neconceput, scrie Politico. Gazprom, considerat de mulţi observatori un instrument de influenţă geopolitică al Kremlinului, a acceptat să joace în Europa după regulile UE, ba chiar să-şi prezinte contractele spre verificare agenţilor uniunii.

    Însă cazul cu care Vestager face istorie este amenda de 2,4 miliarde de euro dată Google, cea mai mare astfel de sancţiune impusă unei companii într-un caz antitrust. Crima companiei americane care deţine cel mai popular motor de căutare pe internet este de a favoriza unele dintre propriile servicii de shopping în defavoarea celor ale rivalilor. Decizia a fost o surpriză nu doar pentru Google sau companiile rivale, ci şi pentru oamenii din echipa lui Vestager care lucrau la caz. Politico a refăcut filmul vânătorii.

    Episodul începe cu un apel telefonic, într-o noapte de luni, de la Bruxelles. În California era trecut de vremea prânzului. La un capăt al liniei era Vestager, comisarul european al concurenţei. La celălalt capăt, Sundar Pichai, CEO-ul Google. Vestager i-a transmis sec că a doua zi, în aproximativ 12 ore, îşi va face publice concluziile: gigantul din Silicon Valley îşi manipulează rezultatele căutărilor pentru a-şi susţine în mod nejustificat propriile operaţiuni. Apelul telefonic transatlantic a fost primul anunţ oficial adresat Google că ancheta Comisiei Europene a fost finalizată, potrivit unor persoane din ambele tabere. Conversaţia a fost scurtă, ca pentru afaceri.

    Vestager i-a spus lui Pichai că a analizat argumentele companiei sale, însă va amenda Google. Ceea ce nu i-a spus a fost mărimea amenzii.

    Aceasta, împreună cu o copie a deciziei de 242 de pagini, vor fi furnizate abia a doua zi, cu doar câteva ore înainte ca Vestager să urce pe scenă în faţa publicului, marţi, la prânz.

    După o anchetă care a durat 2.401 de zile şi s-a încheiat după luni de planificare meticuloasă, Vestager era hotărâtă să nu lase pe nimeni să-i fure spectacolul.

    Anunţul de marţi va veni ca unul dintre momentele hotărâtoare ale carierei lui Vestager, moment în care ea şi UE îşi etalează autoritatea în faţa uneia dintre cele mai puternice companii din lume, după ani incertitudini.

    Chiar acum un an, cazul împotriva Google părea îngropat în birocraţia din Bruxelles. Comisia se chinuia să se lupte cu una dintre cele mai mari şi mai bogate companii din lume. Vestager a trebuit să-şi întărească poziţia cu un set nou de acuzaţii – o mutare pe care mulţi au considerat-o un semn de slăbiciune. Computerele sale se chinuiau să prelucreze tonele de date de la Google. Au existat şi semne de diviziuni interne în departamentul ei.

    Membri ai echipei lui Vestager au fost de atunci mult timp sub presiune intensă din partea comisarului pentru a aduce rezultate, lucrând ore lungi pentru a pune cap la cap unul dintre cele mai complexe cazuri din istoria anchetelor antitrust din UE. Şi au reuşit, fără a lăsa să se scurgă în afară prea multe informaţii despre progresul lor. Echipa comisarului are aproximativ 900 de membri.

    Luni, chiar înainte ca Vestager să discute cu Pichai, consilierii importanţi din Bruxelles ai Google nu ştiau că o decizie este iminentă. Au aflat doar din presă că un verdict care ar fi trebuit să vină la sfârşitul lunii iulie a fost devansat brusc pentru sfârşitul săptămânii, miercuri, apoi pentru marţi seara şi în cele din urmă pentru marţi la prânz. Consilierii nu au fost singurii lăsaţi să orbecăiască.

    Controlul strict al informaţiei exercitat de Vestager s-a extins şi asupra membrilor echipei sale. Cu o oră înaintea anunţului, dimensiunea amenzii era cunoscută doar unui grup restrâns de insideri apropiaţi ai comisarului – nu şi întregii echipe care a anchetat Google. Data anunţului a fost ţinută secretă pentru oficialii din divizia antitrust a lui Vestager care nu lucrau la caz.

    Rivalii Google – companiile care au adus cazul în faţa Comisiei – nu au avut nici ele mai multe informaţii. Mulţi dintre ei erau ocupaţi cu pregătirile pentru şedinţele viitoare programate cu anchetatori lui Vestager, consultări în care se aşteptau să ofere ultimele contribuţii înainte de anunţarea verdictului.

    Aceste întâlniri programate au fost doar una dintre multele direcţii greşite – voite sau nu – care au lăsat lumea să se scalde într-o mare de incertitudini în ceea ce priveşte intenţiile comisarului antitrust. În săptămânile de dinaintea deciziei, printre consilieri şi jurnalişti circulau zvonuri despre o amendă de puţin peste un miliard de euro.

    Vestager a reuşit chiar să păstreze închis robinetul cu informaţiile schimbate cu câteva săptămâni în urmă, atunci când s-a consultat cu autorităţile naţionale de protejare a concurenţei cu privire la verdict.

    În spatele cortinei, în biroul lui Vestager de la etajul 10 al clădirii Berlaymont, un fort al Comisiei, se făceau de luni întregi pregătiri pentru ziua cea mare. Un comunicator formidabil care pune un accent special pe pregătire, Vestager şi-a consumat săptămâni întregi ascultând interviuri cu înalţi oficiali, examinând punctele forte şi slabe ale cazului, trecând în revistă întrebări dintre cele mai dificile şi pregătind răspunsurile pe care le-ar da de pe podium.

  • Pista de biciclişti care se încarcă de la lumina soarelui şi rămâne aprinsă toată noaptea – GALERIE FOTO

    Ciclismul este una dintre metodele de a circula cele mai prietenoase cu mediul înconjurător; graţie acestei noi invenţii a polonezilor, a devenit chiar şi mai prietenos.

    Este vorba de o pistă de biciclişti care luminează noaptea, alimentându-se în timpul zilei de la lumina soarelui. Pista se află în nordul Poloniei, în apropiere de Lidzbark Warminski, şi a fost creată la Institutul de Tehnologie Badan.

    Pista este realizată dintr-un material sintetic care poate lumina timp de zece ore după ce a fost încărcat. Conceptul nu este unul nou, fiind iniţial dezvoltat în Olanda – diferenţa este că olandezii foloseau led-uri, nefiind vorba despre o sursă naturală de energie.