BusinessMagazin

Tag: familie

  • Povestea lui Richard Whitney, omul care a ajuns şeful Bursei din New York cu bani împrumutaţi de la părinţi

    Doi ani mai târziu, cu bani împrumutaţi de la familie, şi-a cumpărat un loc în cadrul Bursei din New York. După ce s-a căsătorit cu Gertrude Sheldon Sands, în 1916, a fost susţinut de socrul lui, preşedinte al clubului social Union League Club. Whitney a devenit astfel membru al mai multor cluburi sociale elitiste ale oraşului şi a fost numit chiar trezorier al New York Yacht Club. În 1919, a fost ales membru al consiliului de guvernare al New York Stock Exchange şi la scurt timp a fost numit vicepreşedinte al acesteia.

    Pe 24 octombrie 1929, piaţa de acţiuni a ajuns în cădere liberă, iar operaţiunile de la Bursa din New York se desfăşurau în stare de panică. Până la prânzul acelei zile, rămasă în istorie drept „Joia Neagră„, 11 investitori importanţi s-au sinucis. La 1 p.m., mai mulţi bancheri de pe Wall Street, printre care Thomas W. Lamon, şeful Morgan Bank, şi Albert H. Wiggin, preşedintele Chase National Bank, s-au întâlnit pentru a găsi o soluţie.

    L-au ales pe Whitney să acţioneze în numele lor într-o mişcare ce avea să oprească prăbuşirea pieţei. Cu resursele bancherilor, Whitney a intrat la NYSE şi a plasat o licitaţie pentru achiziţionarea unui număr mare de acţiuni în compania U.S. Steel, la un preţ cu mult peste cel al pieţei. A plasat apoi oferte similare pentru acţiunile unor companii de renume, iar acestea au oprit căderea pieţei şi au adus stabilitate.

    Aceasta a fost însă temporară, iar piaţa s-a prăbuşit în următoarea săptămână, marţi; brokerii de pe Wall Street au fost copleşiţi de comenzile de vânzare de miercuri. Richard Whitney a decis ca a doua zi bursa să fie deschisă târziu, iar la sfârşitul zilei a hotărât să o închidă până luni, sperând că investitorii se vor calma astfel. În primăvara lui 1930 a fost ales preşedinte al New York Stock Exchange.

    Chiar dacă era recunoscut ca un geniu al finanţelor, Richard Whitman a făcut mai multe investiţii speculative şi a avut pierderi masive, pentru care a fost nevoit să împrumute de la fratele lui, care ocupa o poziţie importantă în cadrul Morgan Bank, dar şi de la alţi prieteni.  Pentru a-şi acoperi pierderile a furat fonduri de la New York Stock Exchange Gratuity Fund, de la New York Yacht Club, unde era casier, dar şi 800.000 de dolari în obligaţiuni de la socrul lui.

    O anchetă din 1938 a scos la iveală toate ilegalităţile pe care le făcuse. Compania lui a intrat în faliment, el a fost închis la Sing Sing, unde s-a dovedit un prizonier model şi a fost eliberat condiţionat după trei ani şi patru luni. I s-a interzis însă implicarea în afaceri cu acţiuni şi a trăit o viaţă liniştită în Far Hills, New Jersey, până la moartea sa din 1974.
     

  • Povestea Lupului de pe Wall Street: cum a ajuns de la vânzător de îngheţată la o avere de zeci de milioane de dolari


    Aşa că a renunţat la studii şi, după mai multe afaceri nereuşite (a încercat de pildă să vândă carne şi fructe de mare), a fost angajat în cadrul firmei de brokeraj L.F. Rothschild. A prins gustul tranzacţionării de titluri de valoare şi, după câţiva ani de muncă în cadrul mai multor firme de brokeraj, şi-a perfecţionat abilităţile în domeniu. A şi câştigat suficienţi bani pentru a-şi porni propria firmă, Stratton Oakmont, unde a angajat mai mulţi prieteni din copilărie în poziţii de management.

    De exemplu la conducerea diviziei de corporate finance i-a angajat pe Andrew şi Kenny Greene, iar Daniel Porush a fost numit partener junior. Iar tatăl, Max Belfort, a primit funcţia de CFO al firmei. În firmă se practica schema de trading cunoscută drept „pump and dump„, prin care este influenţată creşterea preţului unei acţiuni pe baza unor declaraţii sau recomandări înşelătoare sau exagerate în urma căreia autorii schemei îşi vând partea de acţiuni la preţul astfel creat, iar victimele pierd mare parte din investiţie. Oakmont a devenit astfel una dintre cele mai mari şi influente firme de brokeraj din lume.

    Belfort a creat şi un cult în care angajaţii firmei concurau nu doar pentru cât de mulţi bani câştigau, ci şi cât de mult puteau să cheltuiască. Faptul că majoritatea erau tineri a condus şi la un comportament dezechilibrat, de pildă consumul de droguri, jocurile de noroc şi prostituţia. Pe măsură ce influenţa lui Belfort a crescut, el a finanţat fondarea altor firme de brokeraj, iar capacitatea lui Belfort de a influenţa preţul de vânzare al acţiunilor a crescut. În timp Belfort a investit şi în companii precum Dollar Time Group şi Steve Madden Shoes. Abilitatea lui de a manipula preţurile acţiunilor i-a dus la profituri uriaşe, cel mai relevent exemplu fiind listarea bursieră a companiei Steve Madden Shoes, din care Jordan a câştigat 20 de milioane de dolari în mai puţin de trei minute.

    Pe măsură ce Stratton Oakmont a continuat să se extindă, Belfort şi-a ascuns câştigurile într-o bancă din Elveţia. Averea şi influenţa Stratton Oakmont creşteau în mod direct proporţional cu suspiciunile autorităţilor, iar o investigaţie îndelungă a adus acuzaţii împotrivia firmei şi a lui Belford. S-a ajuns la o înţelegere în care el a renunţat la conducerea Stratton Oakmont, vânzând partea lui din companie lui Daniel Porush. La scurt timp după vânzare, Belfort a intrat sub investigaţia FBI pentru spălare de bani.

    FBI l-a acuzat de fraudă şi spălare de bani, pentru care a fost condamnat la patru ani de închisoare şi o amendă de 110 milioane de dolari. A fost închis timp de 22 de luni, iar în acest timp a dezvoltat o pasiune pentru scris. În 2008, Jordan Belfort şi-a publicat autobiografia sub titlul „Lupul de pe Wall Street„. Anul următor, a lansat cel de-al doilea volum, „Prinderea lupului de pe Wall Street„, în care a detaliat viaţa lui de după arest. Astăzi, Belfort trăieşte în Los Angeles, California, în apropierea celor doi copii. Are propria companie, care organizează traininguri de vânzări şi cursuri motivaţionale.

     

  • Şi-au lăsat baltă joburile ca să vândă cârnaţi. În doi ani au depăşit suta de mii de euro

    Impulsionaţi de dorinţa de a aduce în Bucureşti o parte din mâncarea autentică românească, aşa cum este aceasta în Maramureş sau Bucovina, soţii Oprea au investit 15.000 de euro în conceptul băcăniei. Atmosfera prietenoasă din băcănie a atras, în ultimii doi ani, clienţi variaţi, de la pensionari la manageri.

    “La noi nu se găsesc înlocuitori de mâncare şi băutură, ci produse naturale, autentice, al căror gust poate nici nu este cunoscut de multe persoane. Întrucât ne pasă de sănătatea noastră şi a clienţilor noştri, am ales să avem la vânzare numai preparate tradiţionale, atestate, de la gospodării sau mici producători locali”, a declarat Liviu Oprea, manager Băcănia cu suflet.

    Printre cel mai bine vândute produse în cadrul băcăniei se numără mezelurile (pastramele de raţă, gâscă şi crap, rulada de iepure sau vită, muşchiul perpelit şi parizerul oltenesc, slănina), brânzeturile maturate sau caşurile de capră cu diverse adaosuri, precum mărarul sau prazul, şi vinurile de la Crama Oprişor, Casa Isărescu, ale Aureliei Vişinescu, Davino de la Dealu Mare etc.

    Referitor la cine trece pragul Băcăniei cu suflet, acesta a adăugat că un sfert sunt clienţi companii, în timp ce restul sunt persoane fizice.

    Pentru a răspunde cerinţelor acestora, băcănia îşi propune ca în 2014 să folosească şi o bucătărie unde să poată pregăti propriile prăjituri şi plăcinte de casă, dar şi cozonaci.

    Băcănia cu suflet a luat naştere în decembrie 2011, ca o afacere de familie a soţilor Doina şi Liviu Oprea. Cu un design tradiţional, din lemn, băcănia este formată din trei încăperi: una cu băuturi tradiţionale românesti, cealaltă cu produse alimentare tradiţionale şi ecologice, precum mezeluri şi dulceţuri, iar ultima cu accesorii tradiţionale de design interior – farfurii pictate manual şi vase din fontă ce readuc în prezent obiceiurile de gătit ale altădată. Produsele din Băcănia cu suflet sunt tradiţionale, atestate, majoritatea lor provenind exclusiv din România, din gospodării particulare sau de la mici producători.
     

  • Capitalistul săptămânii: John Pierpont Morgan

    Şi-a început cariera în 1857 în calitate de contabil în cadrul firmei Duncan, Sherman & Co. din New York, reprezentanţa americană a firmei londoneze George Peabody & Co. Patru ani mai târziu, a devenit agent în cadrul firmei din New York a tatălui său, Junius Chase. Între 1864 şi 1871 a fost membru al firmei Dabney, Morgan & Co., iar apoi partener în cadrul Drexel, Morgan & Co., care a devenit în scurt timp sursa predominantă pentru finanţarea guvernului american.

    Firma a fost reorganizată drept J.P. Morgan and Co. în 1895 şi, datorită abilităţii lui Morgan, a devenit una dintre cele mai puternice bănci din lume. Datorită legăturilor cu firma englezească Peabody şi a conexiunilor cu lumea financiară londoneză, Morgan a reuşit să asigure capitalul pentru finanţarea marilor corporaţii americane cu ajutorul bancherilor britanici.

    A început reorganizarea companiilor constructoare de căi ferate în 1885, odată cu stabilirea unei înţelegeri între două dintre cele mai mari astfel de companii, New York Central Railroad şi Pennsylvania Railroad. În procesul de restructurare a acestora, Morgan a devenit membru al consiliului director al mai multor astfel de companii. Între 1885 şi 1888, şi-a extins influenţa asupra liniilor ferate din Pennsylvania şi Ohio, iar după panica financiară din 1893 a fost solicitat pentru reabilitarea mai multor companii feroviare importante din ţară.

    A câştigat, în acelaşi timp, control asupra acţiunilor de restructurare ale acestor companii, devenind unul dintre cei mai puternici magnaţi din industria feroviară: controla, în 1902, 8.000 de kilometri din liniile ferate. Apoi Morgan a alcătuit un sindicat care a realimentat rezerva de aur epuizată a guvernului american cu 62 de milioane de dolari în aur şi a început să finanţeze mai mulţi din giganţii industriali americani.

    În 1891, a participat la fuziunea dintre Edison General Electric şi Thomson-Houston Electric Company, realizând astfel General Electric, liderul pieţei de producţie a echipamentului electric. În 1898 a finanţat fondarea Companiei Federale de Oţel, iar în 1901 a participat la fuziunea dintre aceasta şi gigantul Carnegie Steel Company şi alte câteva companii producătoare de oţel, formând United States Steel Corporation, prima corporaţie de miliarde de dolari din lume. În 1902, Morgan a reunit mai multe companii producătoare de echipament agricol sub numele International Harvester Company.

    În acelaşi an, a organizat, cu mai puţin succes, International Mercantile Marine (IMM), o aglomerare a majorităţii liniilor de vapoare transatlantice, inclusiv White Star, compania care deţinea Titanic. În 1912, Morgan avea locuri rezervate pentru prima călătorie a Titanicului, dar a renunţat din cauza unei boli. J.P. Morgan este una dintre cele mai importante figuri ale capitalismului american, statut păstrat chiar şi după moartea lui din 1913.
     

  • Horia Moculescu este internat la Spitalul Floreasca şi ar putea fi operat

     Potrivit surselor citate, Horia Moculescu a fost internat duminică dimineaţa în Spitalul Floreasca, fiind supus mai multor investigaţii medicale pentru a se stabili cauza durerilor abdominale.

    Diagnosticul pus în urma investigaţiilor este de colică biliară, iar medicii vor decide dacă este necesar ca Horia Moculescu să fie operat, au precizat sursele citate.

    Horia Moculescu, născut pe 18 martie 1937, la Râmnicu-Vâlcea, este pianist, interpret vocal, compozitor, mediator şi creator de programe TV. A învaţat autodidact acordeonul la vârsta de şase ani, apoi a urmat cursurile medii la Turda, la Liceul de Băieţi (astăzi Colegiul Naţional Mihai Viteazul din Turda), unde s-a remarcat prin virtuozitatea cu care interpreta piese de muzică uşoară la pian şi la acordeon.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care au fost veniturile românilor în ultima parte a anului trecut şi câţi bani s-au cheltuit

     “Potrivit rezultatelor anchetei bugetelor de familie, în trimestrul III 2013, veniturile totale medii lunare au reprezentat, în termeni nominali, 2.528 lei pe gospodărie şi 886 lei pe persoană. Veniturile băneşti au fost, în medie, de 2.182 lei lunar pe gospodărie (765 lei pe persoană), iar veniturile în natură de 346 lei lunar pe gospodărie (121 lei pe persoană)”, se arată într-un comunicat al INS.

    Salariile şi celelalte venituri asociate acestora au format cea mai importantă sursă de venituri (49,1% din veniturile totale ale gospodăriilor în trimestrul I 2013, respectiv 51,2% în trimestrul II şi 53,1% în trimestrul III 2013).

    La formarea veniturilor totale ale gospodăriilor au contribuit, de asemenea, veniturile din prestaţii sociale (22,7%), veniturile din agricultură (4,2%), veniturile din activităţi neagricole independente (2,9%) şi cele din proprietate şi din vânzări de active din patrimoniul gospodăriei (1,7%). O pondere importantă deţin şi veniturile în natură (13,7%), reprezentând în principal contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (12%).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noul pachet de bază, prezentat de Ministerul Sănătăţii: “Aici nu vorbim de servicii acordate pe număr de consultaţii, ci pe episoade de îngrijire”

     Forma finală a pachetului de bază şi a celui minimal a fost lansată în dezbatere publică, duminică, de Ministerul Sănătăţii, ministrul Eugen Nicolăescu subliniind, într-o conferinţă de presă, că proiectul prevede “în mod deosebit” trecerea de la medicina spitalicească la cea prespitalicească şi de prevenire şi depistarea precoce a bolilor, pentru a “descărca” spitalele de servicii nejustificate.

    Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a declarat, într-o conferinţă de presă, că pachetul de bază avea nevoie de acordul scris al Comisiei Europene.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • MASA DE CRĂCIUN: Cât costă meniul tradiţional de sărbători

     O masă tradiţională de Crăciun – care cuprinde tobă, caltaboş, şuncă, cârnaţi, lebăr, brânză, ouă umplute, salată de boeuf, piftie de porc, sarmale, friptură, cozonac şi o prăjitură – poate costa o familie între 370 şi 500 de lei.

    Astfel, pentru aperitivul tradiţional, costurile ajung până la 100 de lei, din care se pot cumpăra 500 grame de tobă (între 10 şi 15 lei), caltaboş (opt lei), şuncă (între 16 şi 20 de lei), cârnaţi (între 15 şi 30 de lei), lebăr (şapte lei) şi 200 de grame de telemea (20 de lei).

    Pentru o porţie de 10 ouă umplute se adaugă 20 de lei, iar o porţie de salată boeuf poate costa până la 40 de lei (1,9 lei un kilogram de morcovi, 2 lei un kilogram de cartofi, 3,5 lei jumătate de kilogram de rădăcină de pătrunjel şi jumătate de păstârnac, 7 lei o cutie de mazăre şi între 20 şi 23 de lei un kilogram de piept de pui).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea ardelenilor care deţin cel mai frumos magazin din lume. Magazinul de pe Calea Victoriei a câştigat în faţa Tiffany’s, Macy’s sau Apple Store

    Sculptură din sticlă colorată, cu pardoseală din inox şi marmură tip joc de şah, păzită de vitrine din fier forjat creează ambientul magazinului concept al Casei de Bijuterii Sabion, cel mai frumos magazin dintr-un centru comercial. Premiul a fost acordat în cadrul unei competiţii internaţionale din 2011 unde au participat retaileri precum Tiffany’s, Macy’s sau Apple Store.

    Relocat recent pe Calea Victoriei, sub numele Galeriile Sabion, magazinul se adaugă altor 16 magazine răspândite în ţară şi atelierelor din Târgu-Mureş, care, însumate, compun o afacere estimată la nouă milioane de lei (aproximativ două milioane euro). Aproape jumătate din această sumă – circa 800.000 de euro – a fost investită în amenajarea magazinului concept al bijuteriilor Sabion – majoritatea realizate în fabrica proprie din Târgu-Mureş. „Identitatea noastră este una, iar ce se vede în centrele comerciale este cu totul altceva. Acolo există o serie de reguli care nu depind doar de noi. Dacă vrei să fii consilierul personal al clientului, trebuie să fii chiar personal”, explică Claudiu Bologa, fondatorul Sabion, motivele relocării Galeriilor Sabion pe Calea Victoriei.

    Identitatea Sabion a început să se contureze în 1998, odată ce Bologa şi-a pus în aplicare planul de a deschide o afacere de familie cu bijuterii: „Cunosc meseria de bijutier din copilărie, de la rude care erau bijutieri în perioada interbelică şi din poveştile familiei.„ Antreprenorul a început cu un magazin de bijuterii şi un mic atelier în Târgu-Mureş, iar în câţiva ani s-a extins în tot Ardealul, următoarele magazine fiind deschise în Sighişoara, Oradea, Bistriţa şi Cluj-Napoca.

    „Dacă în 2002 aveam trei locaţii, în 2013 am ajuns la 17; am încercat să creştem nu doar pe verticală, ci şi pe orizontală, să avem stabilitate„, descrie Bologa modul cum şi-a condus afacerea în cei 15 ani de activitate. Antreprenorul oferă şi posibilitatea achiziţionării de francize, singura dintre acestea fiind în prezent cea din Baia Mare. Costurile pentru o franciză variază între 100.000 şi 500.000 de euro, în funcţie de oraş şi de suprafaţa magazinului.

    Primul magazin din Capitală a fost inaugurat abia în 2010, în Cocor Department Store, după mai bine de opt luni de lucru. „Nu poţi să vinzi o bijuterie care nu este produsă în serie dacă nu este expusă într-o astfel de locaţie, vorbim despre artă„, argumentează el. „Galeria de artă” creată de designerii proprii în 2010 a fost mutată piesă cu piesă în noul spaţiu de pe Calea Victoriei. Conceptul magazinului a fost creat  de artiştii Atelierelor Sabion şi de proprietarii companiei, care, împreună, totalizează un număr de 40 de angajaţi.

    Dintre ei, nu mai puţin de şase fac parte din familia mureşeanului Bologa, indiferent că vorbim despre soţii, fraţi, fini şi nepoţi. Restul sunt bijutieri cu zeci de ani de experienţă în materie de prelucrare de metale nobile, dar şi tineri designeri, gravori, toreutici, cizelori, majoritatea absolvenţi ai Universităţii de Arte din Târgu-Mureş.

  • Nelson Mandela a murit înconjurat de familie

     “Până în ultimul moment, noi am fost acolo”, a povestit ea jurnalistului Komla Dumor.

    “Copiii au fost acolo, nepoţii au fost acolo, Graça (soţia sa) a fost acolo, am fost cu toţii în jurul lui şi până în ultimul moment am fost alături de el joi toată ziua”, a asigurat ea. Fostul preşedinte sud-african a murit joi la vârsta de 95 de ani, după o lungă agonie.

    Boala sa a reprezentat “o perioadă foarte lungă şi dureroasă”, dar ultima săptămână înaintea morţii a fost “minunată”, a asigurat fiica sa cea mare.

    Ea a declarat că speră ca lumea să îşi amintească de tatăl său nu numai pentru lupta sa politică în favoarea libertăţii, ci şi pentru valorile morale şi spirituale pe care le-a apărat el.

    Cititi mai mutle pe www.mediafax.ro