BusinessMagazin

Tag: deces

  • Cea mai vârstnică persoană din lume a murit la 116 ani, după şase zile de la dobândirea acestui titlu

    Gertrude Weaver, care a spus că elementul cheie al longevităţii este amabilitatea, a deţinut doar şase zile titlul de cea mai vârstnică persoană din lume. “S-a bucurat atunci când a citit articole despre ea, în care se spunea că era cea mai bătrână persoană de pe planetă”, a spus Kathy Langley, administrator la Silver Oaks Health & Rehabilitation Center din oraşul Camden, din statul american Arkansas.

    Gertrude Weaver s-a născut pe 4 iulie 1898, potrivit Gerontology Research Group, o organizaţie care validează vârstele celor mai bătrâni oameni în viaţă. În prezent mai există doar trei persoane în viaţă pe planetă ale căror certificate de naştere indică faptul că au venit pe lume înainte de anul 1900, afirmă aceeaşi organizaţie.

    Fiică a unui arendaş, Gertrude Weaver s-a născut în Arkansas, în apropiere de graniţa cu Texas, şi a lucrat ca menajeră.

    În prezent, cea mai bătrână persoană din lume cunoscută este Jeralean Talley, care s-a născut pe 23 mai 1899 şi va împlini vârsta de 116 ani luna viitoare.

    Jeralean Talley locuieşte în Inkster, o suburbie a oraşului american Detroit, şi spune că longevitatea ei se datorează credinţei în Dumnezeu.

    Jeralean Talley locuieşte alături de fiica ei Thelma şi a participat la concursuri de bowling până la vârsta de 104 ani. Nu a fumat şi nu a consumat alcool niciodată, iar singura intervenţie chirurgicală pe care a suportat-o vreodată a fost o operaţie de extirpare a amigdalelor.

    Misao Okawa, femeia japoneză care spunea că longevitatea ei se datora “lucrurilor delicioase” pe care le-a mâncat de-a lungul vieţii, a deţinut titlul de cea mai bătrână persoană din lume până la moartea ei, pe 1 aprilie, la vârsta de 117 ani.

     

  • A preluat conducerea companiei după dispariţia soţului şi a readus-o pe profit de la pierderi record

    Moştenitorii lui George Naghi, fondatorul producătorului de mezeluri Aldis Călăraşi care a decedat în 2011 într-un accident de şalupă, au reuşit să aibă în 2012 un profit de 0,2 milioane de euro, după ce în anul precedent compania pierduse 2,2 milioane de euro. 

    Constanţa (Alina) Naghi, văduva omului de afaceri, a preluat conducerea companiei şi cel mai mare pachet de acţiuni (81%).

    Deşi a marcat profit în 2012, un an dificil pentru piaţa mezelurilor, Aldis a avut încasări cu 20% mai mici, ajungând la 61 milioane de euro. După preluarea companiei de către Alina Naghi, Aldis a trecut printr-un proces de restructurare: a concediat aproape 400 de persoane şi a vândut pentru 3 milioane de euro Aldis AP, divizia responsabilă de producţia agricolă şi de afacerile cu animale, către Nutricom Olteniţa (companie deţinută de omul de afaceri de origine libaneză Hanna Rabih Daher, cu afaceri de 45 milioane de euro/an).

    Patronul producătorului de mezeluri Aldis, George Naghi, a decedat, în august 2011, iar soţia sa a fost internată în Spitalul Judeţean de Urgenţă din Călăraşi, după ce ambarcaţiunea cu motor în care se aflau, care se deplasa pe Braţul Borcea, a ieşit de pe luciul apei şi a lovit malul. Şalupa în care se aflau George Naghi şi soţia sa, Alina, condusă de patronul firmei Aldis, se deplasa pe Braţul Borcea, dinspre Portul Călăraşi către zona Chiciu, iar la un moment dat ambarcaţiunea a ieşit de pe luciul apei şi s-a lovit de mal, undeva la intersecţia dintre Braţul Borcea şi Canalul Siderurgic.

    Constanţa (Alina) Naghi face parte din ediţia a patra a catalogului 200 CELE  MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, disponibilă pe piaţă din martie 2015.

  • Robert Burns Jr., membru fondator al trupei Lynyrd Skynyrd, a murit într-un accident de maşină

    Muzicianul nu purta centura de siguranţă în momentul în care automobilul pe care îl conducea a părăsit carosabilul, s-a lovit de o cutie poştală şi s-a izbit apoi de un copac, în apropiere de Cartersville, o localitate aflată la nord-vest de oraşul Atlanta, a anunţat, sâmbătă, Poliţia Statală din Georgia.

    Robert Burns Jr. era singur în automobil în momentul producerii accidentului. Autorităţile locale au deschis o anchetă.

    Robert Burns Jr. a fost unul dintre membrii fondatori ai trupei Lynyrd Skynyrd, cunoscută pentru piese precum “Free Bird” şi “Sweet Home Alabama”.

    A rămas în trupă de la înfiinţarea acesteia, la mijlocul anilor ’60, în Jacksonville, Florida, şi până în 1974, participând inclusiv la înregistrările pentru albumul de debut al formaţiei, intitulat “Pronounced ‘Lĕh-‘nérd ‘Skin-‘nérd”. Acel album a făcut ca trupa să devină celebră şi să definească un nou stil muzical, southern rock, care s-a bucurat de o imensă popularitate în deceniul următor.

    Robert Burns Jr. a părăsit trupa Lynyrd Skynyrd în 1974 şi a fost înlocuit cu toboşarul Artimus Pyle.

    În 1977, trei membri ai formaţiei – solistul Ronnie Van Zant, chitaristul Steve Gaines şi cântăreaţa Cassie Gaines – au murit într-un accident de avion în Mississippi. Toboşarul Artimus Pyle a supravieţuit.

    În ultimii ani, Robert Burns Jr. a cântat în mai multe trupe-tribut Lynyrd Skynyrd cu care a susţinut numeroase concerte în statele din sudul Statelor Unite ale Americii.

    Trupa Lynyrd Skynyrd a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame în 2006.

  • Cineastul portughez Manoel de Oliveira a murit la vârsta de 106 ani

    Informaţia a fost confirmată de producătorul de film Luis Urbano, care citează surse din familia cineastului portughez, potrivit 20minutes.fr.

    Ultima producţie cinematografică regizată de Manoel de Oliveira, scurtmetrajul “O Velho do Restelo”, a fost lansată pe marile ecrane în vara anului 2014. Pelicula a fost proiectată apoi la Festivalul de Film de la Veneţia.

    De la primul său film, “Douro, Faina Fluvial”, lansat în 1931, Manoel de Oliveira a făcut peste 50 de lungmetraje de ficţiune şi documentare, realizând cea mai mare parte a operei sale după ce trecuse de vârsta de 60 de ani.

    Începând din 1988, a realizat aproape în fiecare an câte un film. Printre actorii care au colaborat cu regizorul de-a lungul vremii se numără Marcello şi Chiara Mastroianni, Catherine Deneuve, John Malkovich, Leonor Silveira şi nepotul său, Ricardo Trepa.

    Cel mai recent lungmetraj al său, “O Gebo e a Sombra”, datează din 2012. Această comedie cu accente dramatice, adaptată după piesa omonimă a portughezului Raul Brandao, cu actriţele Claudia Cardinale şi Jeanne Moreau, a fost prezentată la Festivalul de la Veneţia.

    Filmele lui Manoel de Oliveira, cu estetică exigentă, îşi datorează succesul mai degrabă criticii de specialitate şi premiilor obţinute în străinătate decât recunoaşterii venite din partea marelui public.

    Manoel de Oliveira a primit, în 1999, premiul special al juriului în selecţia oficială a Festivalului de la Cannes, pentru filmul “A Carta/ Scrisoarea”, iar, cu doi ani înainte, “Viagem ao Princípio do Mundo” a câştigat premiul FIPRESCI la acelaşi festival.

    Pentru a-i aduce un omagiu acestui artist cu o creativitate uluitoare, născut în 1908, la Porto, în acest oraş a fost inaugurat de curând un muzeu, amenajat în clădirea Fundaţiei Serralves, consacrat carierei excepţionale a cineastului portughez.

    În decembrie 2014, Manoel de Oliveira a fost decorat de Guvernul francez cu medalia de Înalt Ofiţer al Legiunii de Onoare.

  • Asasinarea lui Boris Nemţov continuă seria de crime care vizează criticii Kremlinului – GALERIE FOTO

    Boris Nemţov, în vârstă de 55 de ani şi o figură carismatică a politicii ruse, s-a remarcat în timpul fostului preşedinte rus Boris Elţîn şi a devenit un critic înverşunat al preşedintelui Vladimir Putin. El a fost împuşcat mortal de persoane necunoscute, în noaptea de vineri spre sâmbătă, în apropierea Kremlinului.

    “Aceasta este una dintre ultimele asasinări ale unor persoane care au criticat autorităţile din Rusia în ultimii ani. Nu ştim, bineînţeles, cine a făcut acest lucru sau de ce, dar cu siguranţă va trimite un mesaj îngrozitor persoanelor care luptă pentru aceeaşi cauză pentru care a luptat Nemţov”, remarcă reporterul New York Times Peter Baker, pentru CNN.

    Jurnalistul consideră că este posibil ca această crimă să nu aibă totuşi o conexiune politică: “În Rusia există mai multe niveluri, lucruri pe care nu le vedem. Nu putem exclude (un motiv despre care noi nu ştim). Dar chiar dacă nu este o lovitură politică, acest asasinat are ramificaţii politice puternice”.

    Asasinarea liderului opoziţiei ruse este ultima dintr-o serie de crime comise în ultimii ani şi care au vizat critici ai preşedintelui rus Vladimir Putin, unii dintre aceştia fiind ucişi cu cruzime.

    Unul dintre cele mai proeminente astfel de asasinate a fost cel al jurnalistei Anna Politkovskaia, la 7 octombrie 2006, chiar în ziua în care Vladimir Putin sărbătorea împlinirea a 54 de ani.

    Politkovskaia, unul dintre puţinii jurnalişti ruşi care au denunţat abuzurile din timpul şi de după războiul din Cecenia, a fost ucisă în holul clădirii din Moscova în care locuia. Ea lucra pentru publicaţia Novaia Gazeta.

    Organizatorul şi executantul asasinării jurnalistei Anna Politovskaia au fost condamnaţi în iunie 2014 la închisoare pe viaţă de un tribunal din Moscova, în timp ce trei dintre complicii acestora au primit pedepse cuprinse între 12 şi 20 de ani de închisoare. Rustam Mahmudov a fost declarat vinovat că a tras asupra jurnalistei în momentul intrării în imobilul în care locuia, în timp ce Lom-Ali Gaitukaev, unchiul asasinului, a fost identificat drept organizatorul atentatului. De asemenea, tribunalul l-a condamnat la 20 de ani de închisoare pe poliţistul Serghei Hagikurbanov, găsit vinovat pentru participare la pregătirea asasinatului. Cei doi fraţi ai atacatorului, Ibragim şi Djabrail Mahmudov, acuzaţi că au supravegheat-o pe Anna Politovskaia şi l-au avertizat pe fratele lor în momentul sosirii, au primit pedepse de 12, respectiv 14 ani de închisoare. Ancheta nu a reuşit însă identificarea unor eventuale persoane care să fi comandat asasinatul.

    Asasinarea jurnalistei a fost urmată de alte crime.

    În noiembrie 2006, Aleksandr Litvinenko, un transfug din serviciile secrete ruse (FSB) care colabora cu serviciul britanic de informaţii externe MI6, a murit la Londra, la vârsta de 43 de ani, după ce a fost otrăvit cu poloniu-210, o substanţă radioactivă extrem de toxică şi aproape nedectabilă. El a fost prima victimă a unui “asasinat radioactiv”.

    Într-o scrisoare sfâşietoare şi plină de furie, redactată pe patul de moarte, Litvinenko l-a acuzat pe Vladimir Putin că a ordonat asasinarea sa, o acuzaţie pe care Kremlinul a respins-o de fiecare dată.

    “Puteţi reuşi să reduceţi la tăcere un om, dar nemulţumirea protestelor din întreaga lume vă va răsuna în urechi tot restul vieţii, domnule Putin”, le-a dictat el poliţiştilor care au venit să îi ia depoziţia.

    La doi ani după asasinarea Annei Politkovskaia, jurnalistul rus Mihail Beketov a fost victima unei agresiuni violente, în urma căreia a devenit hemiplegic, după mai multe luni petrecute în comă, având amputate câteva degete şi un picior şi fiind incapabil să vorbească.

    Redactor-şef al unei publicaţii din Himki, un oraş de la periferia moscovită, Beketov, care a lansat o serie de acuzaţii de corupţie la adresa proiectului controversat de construire a unei autostrăzi, apărat de administraţia locală, a decedat în aprilie 2013, la vârsta de 55 de ani.

    În ianuarie 2009, avocatul Stanislav Markelov, în vârstă de 34 de ani, şi jurnalista Anastasia Baburova, în vârstă de 25 de ani, care lucra pentru bisăptămânalul Novaia Gazeta, au fost împuşcaţi mortal în centrul capitalei ruse.

    Stanislav Markelov a fost ucis imediat după ce a denunţat într-o conferinţă de presă eliberarea fostului colonel rus Iuri Budanov, condamnat la zece ani de închisoare, în 2003, pentru că sugrumase o tânără de origine cecenă în vârstă de 18 ani. Jurnalista a fost rănită în timp ce încerca să îl oprească pe agresor şi a murit la spital. Ea era stagiară la Novaia Gazeta, pentru care a lucrat şi Anna Politkovskaia, şi scrisese numeroase articole vizând problemele de rasism şi ultranaţionalism din Rusia.

    Într-un interviu acordat în martie 2009, preşedintele rus de atunci Dmitri Medvedev recunoştea că în Rusia au loc asasinate politice, în urma mai multor crime neelucidate comise la Moscova, ale căror victime au fost mai mulţi jurnalişti. “Nu cred că este vorba în toate cazurile de acţiuni politice. Dar în unele situaţii este posibil să fie vorba despre răzbunare politică, sunt absolut sigur”, afirma el.

    În iulie 2009, Natalia Estemirova, care reprezenta organizaţia neguvernamentală Memorial în Cecenia şi lupta împotriva abuzurilor comise de autorităţile acestei republici instabile din Caucazul de Nord, a fost răpită şi ucisă în Caucazul rusesc.

    Trupul Nataliei Estemirova a fost găsit într-o pădure din apropiere de Nazran, principalul oraş din Inguşetia, cu urme de gloanţe. Aceasta era o apropiată a jurnalistei Anna Politkovskaia şi unul dintre puţinii critici ai execuţiilor din Cecenia în timpul celor două conflicte între forţele separatiste şi armata rusă, după dezmembrarea URSS.

    După o perioadă de acalmie, în martie 2013, opozantul rus Boris Berezovski, în vârstă de 67 de ani, care era exilat în capitala britanică din 2000, a fost găsit mort în reşedinţa sa din Ascot, un oraş situat la aproximativ 60 de kilometri sud-vest de Londra. În urma autopsiei s-a stabilit că probabila cauză a morţii este spânzurarea, iar medicul legist nu a găsit nicio urmă de agresiune. Apropiaţi ai lui Berezovski au susţinut însă că suspectează că a fost vorba despre un asasinat.

    Fostă eminenţă gri a Kremlinului în timpul lui Boris Elţîn, căzut în dizgraţie odată cu preluarea puterii de către Vladimir Putin, Berezovski obţinuse statutul de refugiat politic în Marea Britanie în 2003. Moscova a cerut Londrei în mai multe rânduri, dar fără succes, extrădarea acestui om de afaceri controversat, inculpat în Rusia pentru că a făcut apel la o lovitură de stat. El era vizat de numeroase anchete în Rusia, ultima datând din mai, după ce le-a propus o recompensă celor care “îl vor aresta pe periculosul criminal Putin”.

  • Omul de afaceri Costel Comana s-a sinucis în toaleta unui avion pe ruta Columbia-Costa Rica. DNA îl cerceta pentru corupţie

     UPDATE 12:17 – MAE confirmă că un român s-a sinucis în toaleta unui avion, pe ruta Columbia-Costa Rica

    Ministerul Afacerilor Externe a confirmat, joi, pentru MEDIAFAX, că bărbatul care s-a sinucis în toaleta unui avion, pe ruta Columbia-Costa Rica, este român, precizând că acesta a fost găsit strangulat.

    Ministerul Afacerilor Externe a precizat că, în data de 25 februarie, consulul onorific al României în Republica Costa Rica a informat telefonic Ambasada României la Ciudad de Mexico, în a cărei circumscripţie se află şi Costa Rica, asupra decesului unui cetăţean român.

    Potrivit MAE, incidentul a fost semnalat misiunii diplomatice şi de către autorităţile locale competente, care au confirmat la rândul lor, decesul cetăţeanului român.

    ”Potrivit primelor informaţii obţinute, cetăţeanul român s-ar fi sinucis prin strangulare, în grupul sanitar al avionului. Cetăţeanul român se afla la bordul unei aeronave care efectua o cursa între aeroportul Bogota, Columbia, şi aeroportul internaţional Juan Santamaria din San Jose, Costa Rica. Acesta era însoţit de o femeie de cetăţenie română”, se menţionează în răspunsul Ministerului de Externe.

    Consulul onorific al României în Costa Rica s-a deplasat în regim de urgenţă la aeroport pentru discuţii cu oficiali ai Procuraturii şi pentru a acorda asistenţă consulară cetăţenei române care însoţea persoana decedată. Cetăţenei române i-au fost luate declaraţii de către autorităţile locale competente, în prezenţa consulului onorific, care i-a facilitat traducerea din română în spaniolă. Au fost întreprinse, în regim de urgenţă, demersuri de informare a familiei cetăţeanului român şi de obţinere a deciziei acesteia privind repatrierea trupului neînsufleţit, mai menţionează MAE.

    Atât consulul onorific al României în Republica Costa Rica, cât şi Ambasada României la Ciudad de Mexico menţin cazul în atenţie, păstrează permanent legătura cu autorităţile locale şi vor continua acordarea asistenţei consulară în limita competenţelor legale, mai anunţă Ministerul de Externe.

    UPDATE 12:09 – Omul de afaceri Costel Comana, românul găsit mort în toaleta unui avion pe ruta Columbia-Costa Rica

    Omul de afaceri Costel Comana, care controla societatea Regiotrans, anchetat într-un dosar de corupţie în care partenerul său de afaceri Iorgu Ganea a fost arestat, este românul găsit mort în toaleta unui avion care efectua un zbor din Columbia în Costa Rica.

    Presa din Costa Rica, citată de Noticiasrcn.com, a relatat, joi, că românul care s-a sinucis în toaleta unui avion de pe ruta Columbia-Costa Rica se numeşte Costel Comana şi are 53 de ani.

    Potrivit Noticiasrcn.com, românul plecase din Brazilia spre Costa Rica, trecând prin Bogota.

    Sursa citată a precizat că bărbatul a părăsit Brazilia, pentru a evita să fie prins.

    Potrivit site-ului, românul era însoţit în avion de o femeie care călătorea alături de el, iar aceasta a văzut că este nervos şi că a mers la toaleta din avion de mai multe ori. După o perioadă mai îndelungată, în care Costel Comana nu s-a întors de la toaletă, femeia s-a dus şi a încercat uşa. Neprimind niciun răspuns, a forţat uşa, împreună cu personalul din avion, românul fiind descoperit fără viaţă.

    Sursa citată mai menţionează că pasagerul român nu avea bilet de întoarcere la Bogota.

    Potrivit Revistei Forbes, Costel Comana figura în Top 500 miliardari, cu afaceri în domeniul feroviar.

    Primele informaţii despre românul găsit mort în toaleta unui avion care efectua un zbor de la Bogota la San Jose, capitala Costa Ricăi au fost date, joi, de compania columbiană Avianca, citată de Xinhua în pagina electronică.

    “Avianica anunţă cu regret că un pasager român a fost găsit mort la bordul zborului LR 697 operat astăzi (miercuri) de către filiala sa LACSA pe ruta Bogota-San Jose”, a anunţat compania columbiană într-un comunicat, precizând că zborul comercial a decolat de la Bogota la ora locală 8.01 (16.31, ora României) şi a sosit la San Jose la ora locală 9.05 (18.05, ora României).

    Autorităţile din Costa Rica au confirmat moartea românului şi au demarat o investigaţie cu privire la cauzele incidentului. Avianca a transmis condoleanţe familiei şi prietenilor cetăţeanului român.

    Omul de afaceri Costel Comana, care controla operatorul de transport feroviar Regiotrans, alături de Iorgu Ganea, era cercetat în dosarul în care oficiali din Ministerul Transporturilor şi din CFR sunt suspectaţi de luare de mită pentru favorizarea unor firme la licitaţii.

    În acest dosar, omul de afaceri Iorgu Ganea şi Estrella Ştefănescu, şefa Serviciului Urmărire Transporturi din CFR, au fost arestaţi preventiv în 20 februarie.

    De asemenea, sunt urmăriţi penal Claudiu Octavian Dumitrescu, director al Direcţiei Feroviare din cadrul Direcţiei Generale Transport şi Infrastructură din Ministerul Transporturilor, şi Costache Nicolau, director general al Regionalei Căi Ferate Braşov. În acelaşi caz se fac acte de urmărire penală şi faţă de SC Regiotrans SRL Braşov, Florin Hădărean, directorul societăţii, şi Gheorghe Valentin Ciapraz.

    Procurorii au făcut, în 18 februarie, percheziţii la Ministerul Transporturilor, Compania Naţională CFR, Regionala CFR din Braşov şi mai multe firme.

    Procurorii susţin că, în perioada decembrie 2011 – ianuarie 2012, prin intermediul lui Claudiu Dumitrescu, reprezentant al Ministerului Transporturilor în compania CFR Călători, oamenii de afaceri Comana şi Ganea au acţionat constant în comisiile specializate din MT pentru menţinerea modului de calcul al subvenţiei prevăzute în contractele de servicii publice pentru transportul feroviar de călători aferente perioadei 2012 – 2015.

    În perioada 28 septembrie 2012 – 19 decembrie 2012, Dumitrescu le-ar fi divulgat sistematic celor doi oameni de afaceri date şi informaţii cu privire la strategia vizată pe linia obţinerii subvenţiei pentru transportul feroviar de călători de către principalul concurent al firmei Regiotrans – operatorul naţional de călători SNTFC “CFR Călători” SA Bucureşti. Astfel, în 28 septembrie 2012 Dumitrescu i-ar fi informat pe cei doi despre intenţia companiei CFR Călători de a creşte cu aproximativ trei milioane numărul de kilometri pe care intenţionează să-i opereze în cadrul pachetului minim social pentru anul 2013, aspect care ar fi determinat diminuarea coeficientului tren/kilometru calculat pentru ceilalţi operatori feroviari privaţi, inclusiv Regiotrans.

    Estrella Ştefănescu este acuzată că ar fi favorizat Regiotrans şi RC-CF Trans, firmele oamenilor de afaceri Iorgu Ganea şi Costel Comana, în licitaţii, primind în schimb de la aceştia diverse bunuri şi servicii, printre care card de combustibil, cazări la pensiuni, telefoane mobile, dar şi bani pentru a participa la o nuntă în familie, se arată în documentele anchetatorilor.

  • Primul preşedinte al Bulgariei postcomuniste, Jelio Jelev, a murit la vârsta de 79 de ani

    Informaţia a fost confirmată de preşedinţia republicii, care a evocat “o moarte subită”, fără a preciza cauza sau locul decesului.

    Filosof şi profesor, Jelev a prezidat Bulgaria din 1990 până în 1996, câştigând primul scrutin prezidenţial liber din perioada postcomunistă.

    Exclus din Partidul Comunist în 1965, Jelev a fost trimis “în exil” la ţară pentru că a criticat, în teza sa de doctorat, anumite teorii ale lui Lenin.

    Profitând de o ameliorare temporară a regimului, el a reuşit să publice în 1981 o carte intitulată “Fascismul”, în care asimila implicit comunismul cu fascismul. Opera a fost retrasă rapid din librării, dar a continuat să se vândă clandestin.

    În ianuarie 1989, Jelev a co-fondat Clubul glasnost şi al perestroika, o organizaţie anti-totalitară care căuta să îşi exprime criticile faţă de regimul comunist prin sprijinirea politicii liderului sovietic reformator Mihail Gorbaciov.

    După înlăturarea de la putere a dictatorului comunist Todor Jivkov la 10 noiembrie 1989, Jelev a fondat adunarea anticomunistă Uniunea Forţelor Democratice (UFD). El a fost numit de Parlament preşedinte al republicii în august 1990, înainte de a câştiga primele alegeri prezidenţiale libere în 1991, pentru un mandat de cinci ani.

    După ce a părăsit puterea în 1996, Jelev a creat o fundaţie cu numele său, consacrată cercetării în domeniul politicii balcanice.

  • Poetul şi compozitorul american Rod McKuen a murit la vârsta de 81 de ani

    Rod McKuen a adaptat în limba engleză, în anii ’60 şi ’70, cântecele celebrului cântăreţ belgian Jacques Brel, pe care l-a promovat intens în America de Nord, în special cu piesa “Le moribond”.

    Artistul a murit joi la Los Angeles în urma unei insuficienţe respiratorii, ce a fost declanşată de o pneumonie, a anunţat unul dintre prietenii săi, producătorul Jim Pierson, citat de Los Angeles Times.

    McKuen a compus numeroase cântece pentru o serie de muzicieni de searmă, precum Johnny Cash, Barbra Streisand şi Frank Sinatra.

    Potrivit revistei Variety, Rod McKuen a publicat şi 30 volume de poezie, dintre care “Listen to the Warm”, care s-a vândut în câteva milioane de exemplare.

    La apogeul carierei sale, Rod McKuen era “laureatul non-oficial al poeţilor din America de Nord”, potrivit New York Times.

  • Povestea antreprenorului care a pus bazele primului lanţ de restaurante în sistem de franciză

    A făcut primii paşi spre antreprenoriat în clasa a opta, când a renunţat la şcoală pentru a lucra ca vânzător în magazinul de ţigări al tatălui său. Johnson a luptat în Primul Război Mondial, în Forţa Expediţionară Americană. La întoarcerea acasă, tatăl său a murit, lăsându-i afacerea şi datoriile acumulate. A vândut afacerea tatălui în 1924 şi a împrumutat 2.000 de dolari pentru a cumpăra o mică farmacie în Wollaston, un cartier din micul oraş Quincy, aflat în apropierea oraşului Boston. Vindea bomboane, ziare, ţigări şi medicamente, dar cel mai mare succes al afacerii era adus de un dozator de suc datorită căruia şi-a răscumpărat în scurt timp datoria.

    Dornic să îşi dezvolte afacerea, s-a hotărât să vândă şi îngheţată, după reţete speciale. În verile anilor 1920, Johnson a reuşit să îşi crească afacerea prin vânzările de îngheţată, băuturi şi hot dogs pe plaja din Massachusetts. Fiecare stand a fost profitabil şi, pe măsură ce succesul acestora creştea, Johnson a reuşit să îi convingă pe bancherii locali să îi împrumute bani pentru a deschide un restaurant. A deschis restaurantul la sfârşitul anilor ‘20, în Quincy. Popularitatea restaurantului a crescut odată cu mutarea producţiei spectacolului realizat după piesa ”Interludiu ciudat” a lui Eugene O’Neill din Boston în Quincy, după ce primarul Bostonului a interzis-o. Restaurantul se afla chiar lângă teatru, astfel că sute de bostonieni influenţi au luat masa în restaurantul său.

    Dorinţa lui Johnson de a-şi creşte afacerea era logică, dar prăbuşirea pieţei bursiere din 1929 l-a împiedicat să facă acest lucru. În 1932, a reuşit totuşi să convingă un prieten să  deschidă un al doilea restaurant Howard Johnson în Orleans, Massachusetts, în sistem de franciză. Acesta a fost una dintre primele contracte de franciză din Statele Unite ale Americii. Până la sfârşitul anului 1936, numărul francizelor Howard Johnson a crescut până la 41, iar până în 1939 numărul acestora a ajuns la 107 şi la venituri de 10,5 milioane de dolari. Johnson s-a dovedit a fi foarte eficient în menţinerea standardelor de calitate.

    Acorda atenţie tuturor detaliilor legate de ospitalitate, inclusiv asupra logo-ului oranj şi albastru marin, creat de artistul John Alcott în 1930. Efectele celui de Al Doilea Război Mondial au scăzut însă drastic numărul de restaurante pe care Johnson le deţinea, de la 200 la 12, iar el a reuşit să îşi menţină afacerea datorită alimentelor pregătite pentru lucrătorii din război şi pentru armata americană. După război, a reuşit să reabiliteze afacerea: până în 1951, vânzările companiei Howard Johnson au ajuns la 115 milioane de dolari, iar în 1954 existau 400 de restaurante Howard Johnson în 32 de state, dintre care 10% erau deţinute de el, iar restul erau francize. În acelaşi an, compania s-a extins cu primul motel, în Savannah, Georgia.

    În 1959, Howard Deering Johnson a predat stafeta companiei fiului său, Howard Brennan Johnson, în vârstă de 29 de ani, pe care l-a ghidat până la moartea sa, în 1972, la 76 de ani. În 1961 compania a fost listată la bursă, iar până în 1975 deschisese mai mult de 1.000 restaurante şi peste 500 de moteluri în 42 de state ale SUA şi Canada. După acest an de apogeu, compania a intrat în declin, atât din cauza embargoului petrolului din 1974, când restaurantele şi motelurile au avut scăderi drastice ale profitului din cauza că oamenii nu mai călătoreau, cât şi din cauza concurenţei care afecta modelul de business al restaurantelor de a servi mâncare semipreparată cu ingrediente de calitate în restaurante tradiţionale, mai costisitor decât inovaţiile aduse de competitori precum McDonald’s.

    În 1979, tânărul Johnson a vândut compania lui G. Michael Hostage, proprietarul Imperial Group PLC din Anglia, în schimbul a 630 de milioane de dolari. A urmat o serie de alte tranzacţii, fuziuni, achiziţii şi redenumiri; în prezent, restaurantele au dispărut aproape în totalitate, iar lanţul hotelier face parte din Wyndham Hotel Group Worldwide, care a operat brandul sub mai multe niveluri care variază în funcţie de preţ, dotări şi servicii oferite: Howard Johnson Express Inns, Howard Johnson Inss, Howard Johnson Hotel şi Howard Johnson Plaza. Dacă motelurile au trecut testul timpului, restaurantele au dispărut aproape în totalitate, doar două mai fiind operate în SUA. În 2013, Wyndham a propus o revigorare a brandului Howard Johnson care începând cu anul acesta ar aduce o selecţie de îngheţate înapoi în hoteluri, un nou logo, eliminarea nivelurilor multiple de branding şi alte transformări.

  • Iustin Capră, inventatorul rucsacului zburător, a murit la 81 de ani

    Conform reprezentanţilor Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti, Iustin Capră a decedat luni seară, în jurul orei 19.00, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    El se afla internat de duminică în secţia “Iinterne”, fiind cunoscut ca diabetic, necropsia urmând a stabili cauza morţii. În 22 februarie Iustin Capră ar fi împlinit 82 de ani.

    Capră este unul dintre cei mai cunoscuţi inventatori români, obţinând numeroase premii la saloane internaţionale. Printre distincţiile obţinute se numără premiul “Ifia Eco”, obţinut la Geneva, în 2008) pentru cea mai bună invenţie ecologică, respectiv un Triciclu electric sau hibrid (realizat împreună cu Marian Velcea), Diploma Salonului Internaţional de invenţii de la Geneva, Medalia de Aur la Salonul Internaţional de Inventică Pro Invent 2009-Cluj-Napoca, Premiul Arca 2007 pentru întreaga activitate.

    Printre invenţiile sale se numără un rucsac zburător, construit în anul 1956, un aparat portativ pentru zbor individual, pentru care inventatorul a fost la acea vreme arestat, fiind bănuit că l-a făcut pentru a fugi din România.

    Conform paginii oficiale de pe o reţea de socializare, la trei ani şi jumătate de la realizarea rucsacului zburător invenţia lui Iustin Capră a fost brevetată de americani şi folosită de cosmonauţi la deplasările intercapsulare, iar în anul 2002 americanii au recunoscut oficial că ideea i-a aparţinut inventatorului român.

    Iustin Capră a construit maşini nepoluante fără volan şi fără pedalier, cu comenzi făcute de la un buton de pe carcasa fotoliului, a construit mai multe prototipuri de maşini şi motorete, alimentate de acumulatori.

    Capră, care a fost de profesie inginer şi a lucrat ca ofiţer de aviaţie, locuia în judeţul Prahova, unde s-a născut.

    “De meserie eu sunt român, iar la asta nu voi renunţa niciodată, chiar dacă cei din jur mă privesc ca pe un tataie ţicnit”, scria Iustin Capră în urmă cu o săptămână pe pagina sa de pe o reţea de socializare.