BusinessMagazin

Tag: poveste

  • Povestea lui Wilhelm Maybach, unul dintre pionierii automobilismului

    Motoarele create de Maybach sunt considerate cele mai sofisticate motoare ale secolului XIX, invenţiile lui fiind indispensabile pentru orice model al producătorilor de automobile din toată lumea. Wilhelm Maybach s-a născut în 1846, în Heilbronn, din regiunea germană Baden-Württemberg, într-o familie de tâmplari.

    Opt ani mai târziu, s-a mutat împreună cu familia în apropiere de Stuttgart. Ambii săi părinţi au murit şi instituţia filantropică Reutlingen l-a luat pe Maybach ca student. Fondatorul acesteia, Gustav Werner, a descoperit înclinaţiile tehnice ale lui Maybach şi l-a trimis ca ucenic într-un atelier de inginerie. Până la vârsta de 19 ani, devenise inginer calificat. Managerul atelierului, Gottlieb Daimler, în vârstă de 29 de ani, a observat eforturile lui şi l-a luat drept asistentul său principal.

    În 1869, Maybach şi Daimler s-au angajat într-o companie producătoare de locomotive, unde Daimler ocupa funcţia de membru al comitetului executiv. În 1972, Daimler s-a mutat într-o companie producătoare de motoare din Köln. Nikolaus Otto, unul dintre proprietarii companiei, s-a concentrat pe dezvoltarea motoarelor împreună cu Daimler, iar Maybach s-a alăturat echipei ca şef de design. În 1880, Daimler şi Otto au avut neînţelegeri ce au determinat plecarea lui Daimler din companie.

    Cu banii obţinuţi în urma plecării, Daimler şi-a cumpărat o casă, lângă care a construit un atelier. Maybach l-a urmat, iar cei doi au început să lucreze la propriile motoare. Până la sfârşitul anului 1885, Maybach şi Daimler au dezvoltat primul lor motor, privit în prezent drept un precursor al motoarelor moderne pe benzină. Câteva luni mai târziu, au instalat o versiune mai mică a motorului pe o bicicletă şi au creat prima motocicletă din lume, pe care Maybach a condus-o trei kilometri, atingând o viteză maximă de 12 km/oră. Au demonstrat ulterior că motorul lor poate fi folosit în multe moduri: pe bărci, pe maşini de stradă, în aer.

    Vânzările lor au crescut, mai ales pentru Barca Neckar cu motor. În 1889, cei doi au construit primul autovehicul pe care l-au creat de la zero, iar, un an mai târziu, au fondat Daimler Motoren Gesellshaft. În următorul deceniu, DMG s-a extins, vânzând motoare de la Moscova la New York.  Totuşi, se considera că producţia de automobile nu va fi profitabilă, astfel că DMG şi Deutz-AG au fuzionat, în pofida neînţelegerilor lui Daimler cu Otto. În 1895, Maybach a creat prototipul Daimler-Mercedes, marca Mercedes-Jellinke, după numele fiicei lui Emil Jellinek, un dealer austriac ce a cumpărat 36 de automobile de la ei, cu scopul de a-i convinge să facă designul pentru o nouă maşină de curse pentru el. 

    În 1900, Maybach a avut primul contact cu Ferdinand von Zeppelin, care voia să îmbunătăţească motorul aeronavei Zeppelin LZ1. Contele a fondat compania Luftschiffbau Zeppelin, iar Wilhelm Maybach a devenit asistent tehnic în cadrul unei subsidiare a acesteia, alături de Karl Benz, care era manager tehnic. În 1912, subsidiara a primit numele Maybach Motorenbau (Compania de construcţii de motor Maybach). În 1916, au dezvoltat o aeronavă ce s-a vândut înainte de sfârşitul Primului Război Mondial în număr de 2.000 de unităţi.

    După Primul Război Mondial, tratatul de la Versailles a interzis producţia de aeronave în Germania, aşa că Maybach s-a întors spre producţia de motoare diesel de mare viteză pentru uz naval şi rutier, cât şi către motoarele de benzină pentru automobile. Datorită unui contract nefavorabil, a început să producă şi automobile, iar primul automobil Maybach W3 a fost lansat în 1921.

  • Povestea craiovencei de la Oxford care, alături de alţi specialişti, ar putea revoluţiona medicina

    Monica Enescu este o tânără din Craiova, ce se ocupă în prezent cu finalizarea doctoratului în Imagistică Medicală la Universitatea Oxford. Ea şi-a propus să găsească o soluţie pentru a ajuta bolnavii de cancer, iar pentru a face acest lucru, lucrează în cadrul unui proiect ce are drept centru de interes studiile clinice ale noilor tratamente pentru cancer, care sunt supervizate cu ajutorul imagisticii, potrivit informaţiilor publicate de site-ul Ligii Studenţilor Români în Străinătate. Enescu face parte dintr-o echipă multidisciplinară, în care ocupă rolul inginerului. În cadrul proiectului, rolul ei este de a modela matematic tumorile şi de a propune soluţii software în scopul analizei optime a imaginilor.

    Monica Enescu s-a născut la Craiova, iar în 2004 a început cursurile Colegiului Naţional Fraţi Buzeşti cu specializarea Matematică-Informatică Bilingv Engleză. Şi-a dorit mereu să îi ajute pe oameni, şi-a dorit provocări şi a început să îşi caute vocaţia la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, Politehnica din Bucureşti. A urmat şi Facultatea de Sociologie la Universitatea din Bucureşti.

    În noiembrie 2009, s-a angajat la centrul de imagistică medicală al KU Leuven, Belgia unde a lucrat la o cercetare fundamentală pentru prelucrarea imaginilor medicale.

    Este pasionată şi de educaţie şi predă în cadrul cursurilor de Imagistică medicală, Metode numerice, şi C++ ale Universităţii Oxford şi a îndrumat proiecte ale studenţilor din ani mai mici.

     

  • Aparat de făcut cafea, care arată şi câte calorii sunt într-o ceaşcă, prezentat la Techsylvania

    O echipă de ingineri IT români şi olandezi din Cluj-Napoca a realizat primul aparat inteligent de făcut cafea din lume, care îţi arată câte calorii are o ceaşcă şi care permite consumatorului să îşi personalizeze cafeaua, printr-o aplicaţie, proiectul fiind prezentat în cadrul Techsylvania.

    Prototipul primei maşini inteligente de făcut cafea, Troffee, a fost prezentat în cadrul “Techsylvania”, cel mai mare eveniment IT care s-a desfăşurat la Cluj-Napoca, între 6 şi 9 iunie, aparatul fiind creaţia unei echipe de ingineri IT româno-olandeză.

    POVESTEA PROIECTULUI PRIMEI MAŞINI INTELIGENTE DE FĂCUT CAFEA

  • Povestea unei invingatoare in lupta cu cancerul: “Cand am aflat diagnosticul, lumea s-a naruit în jurul meu”

    Când a aflat că are cancer la sân, în formă agresivă, lumea s-a năruit în jurul ei. Avea 34 de ani, doi copii de şase şi opt ani şi o familie minunată. Cu gândul la cei dragi, a căpătat o forţă “supranaturală” care a ajutat-o să învingă.

    Irina Petecel a venit să susţină prima ediţie a cursei “Happy Run” – Race for the Cure România. A povestit cum a fost atunci când a aflat că are cancer, cum a trăit după aceea şi cum a reuşit să devină învingătoare într-o luptă grea şi nemiloasă.

    CITEŞTE MAI MULTE DESPRE POVESTEA IRINEI PETECEL

  • Povestea unei invingatoare in lupta cu cancerul: “Cand am aflat diagnosticul, lumea s-a naruit în jurul meu”

    Când a aflat că are cancer la sân, în formă agresivă, lumea s-a năruit în jurul ei. Avea 34 de ani, doi copii de şase şi opt ani şi o familie minunată. Cu gândul la cei dragi, a căpătat o forţă “supranaturală” care a ajutat-o să învingă.

    Irina Petecel a venit să susţină prima ediţie a cursei “Happy Run” – Race for the Cure România. A povestit cum a fost atunci când a aflat că are cancer, cum a trăit după aceea şi cum a reuşit să devină învingătoare într-o luptă grea şi nemiloasă.

    CITEŞTE MAI MULTE DESPRE POVESTEA IRINEI PETECEL

  • Inventatorul român care a intrat în Cartea Recordului pentru cel mai lung zbor cu o planşă zburătoare

    Povestea hoverboard-ului începe odată cu filmul Back to the future II, din 1989, în care Marty McFly, personajul principal, foloseşte un astfel de dispozitiv pentru a se deplasa.

    De-a lungul anilor, mai mulţi inventatori au încercat să dezvolte un “skateboard zburător”, dar fără a avea prea mult succes.

    Cătălin Alexandru Duru, un inventator român din Canada, a stabilit un record mondial Guinness pentru cel mai lung zbor cu un dispozitiv numit hoverboard (o planşă zburătoare cu elice), deasupra unui lac din Canada, potrivit celor de la Daily Mail.

    Cătălin Alexandru Duru s-a ridicat la cinci metri altitudine şi a parcurs lungimea a peste două terenuri de fotbal, respectiv peste 275 de metri, înainte de a ateriza în apele lacului Ouareau din Quebec, Canada.

    El susţine că acest dispozitiv pe care l-a inventat în 12 luni poate fi folosit oriunde şi poate atinge înălţimi “înspăimântătoare”, pe care le va explora în viitor.

    Cătălin Alexandru Duru trebuia să atingă o distanţă de peste 50 de metri pentru a depăşi precedentul record Guinness, dar performanţa sa, de peste 275 de metri, a fost una zdrobitoare, potrivit sursei citate.

    După ce a stabilit acest record mondial, Cătălin Alexandru Duru a declarat că a vrut să arate că un zbor stabil pe un hoverboard poate fi obţinut de un om în picioare şi controlat doar prin înclinarea picioarelor sale.

  • Inventatorul român care a intrat în Cartea Recordului pentru cel mai lung zbor cu o planşă zburătoare

    Povestea hoverboard-ului începe odată cu filmul Back to the future II, din 1989, în care Marty McFly, personajul principal, foloseşte un astfel de dispozitiv pentru a se deplasa.

    De-a lungul anilor, mai mulţi inventatori au încercat să dezvolte un “skateboard zburător”, dar fără a avea prea mult succes.

    Cătălin Alexandru Duru, un inventator român din Canada, a stabilit un record mondial Guinness pentru cel mai lung zbor cu un dispozitiv numit hoverboard (o planşă zburătoare cu elice), deasupra unui lac din Canada, potrivit celor de la Daily Mail.

    Cătălin Alexandru Duru s-a ridicat la cinci metri altitudine şi a parcurs lungimea a peste două terenuri de fotbal, respectiv peste 275 de metri, înainte de a ateriza în apele lacului Ouareau din Quebec, Canada.

    El susţine că acest dispozitiv pe care l-a inventat în 12 luni poate fi folosit oriunde şi poate atinge înălţimi “înspăimântătoare”, pe care le va explora în viitor.

    Cătălin Alexandru Duru trebuia să atingă o distanţă de peste 50 de metri pentru a depăşi precedentul record Guinness, dar performanţa sa, de peste 275 de metri, a fost una zdrobitoare, potrivit sursei citate.

    După ce a stabilit acest record mondial, Cătălin Alexandru Duru a declarat că a vrut să arate că un zbor stabil pe un hoverboard poate fi obţinut de un om în picioare şi controlat doar prin înclinarea picioarelor sale.

  • A inceput cu o maşină de îngheţată cumpărată prin credit, iar acum deţine o companie estimată la 200 de milioane de euro

    Suceveanul Vasile Armenean este un alt antreprenor al cărui nume se confundă cu Betty Ice. Deşi are o echipă de peste 600 de angajaţi şi venituri de 87,5 milioane de lei anul trecut, el participă în continuare la crearea reţetelor Betty Ice. Fondată în urmă cu 20 de ani, compania suceveană deţine o fabrică în judeţul Suceava, este prezentă în reţelele de magazine moderne şi tradiţionale, dar deţine şi magazine proprii. Betty Ice are peste 100 de chioşcuri cu îngheţată şi patru magazine mari în toată ţara, dar şi alte două unităţi în construcţie, în Bucureşti şi în Iaşi.

    Vasile Armenean a dezvoltat cea mai puternică firmă locală de pe piaţa locală a îngheţatei, estimată la 200 de milioane de euro, şi încă o conduce, în dorinţa de a ajunge lider de piaţă. „Într-un concediu petrecut în România în 1990, am adus o maşină de îngheţată din Austria, pe care am cumpărat-o prin credit, am închiriat un spaţiu în Suceava şi am testat piaţa timp de o lună”, spunea Vasile Armenean, într-un interviu acordat în 2009, anul apariţiei în catalog. În 1987-1988, Armenean a lucrat la o gelaterie din Austria şi acolo i-a venit pentru prima dată ideea de a lansa un business similar şi în ţară.

    El a fondat afacerea Betty Ice în 1994, la Suceava. Aflată în al 21-lea an de operare, compania a ajuns la o cifră de afaceri de 91 de milioane de lei în 2014. Vasile Armenean, devenit acţionar unic în 1998 (anterior deţinuse doar pachetul majoritar), primeşte oferte în mod regulat de la investitori, dar spune că nu vrea să vândă Betty Ice, ci să o lase moştenire copiilor: „Nu voi ceda decât maximum 30% din acţiuni şi doar dacă voi fi nevoit să obţin finanţare în acest fel”. 

    Mai multe poveşti de succes ale antreprenorilor ce au ajuns să se identifice cu brandul creat puteţi citi în articolul de copertă al Business Magazin al acestei săptămâni. 

     

  • A trecut prin trei crize şi mai mulţi ani de boom, iar acum “vinde” branduri

    Ionuţ Ilie şi-a petrecut mai bine de o treime din viaţă în cadrul gigantului anglo-olandez Unilever. Deşi este corporatist de aproape 20 de ani, încă îşi ţine trează capacitatea de a improviza, inclusiv în business.

    Mi-ar fi plăcut să am o poveste spectaculoasă despre începuturile mele şi despre cum am ajuns să fac meseria pe care o practic astăzi, însă cred că o să vă dezamăgesc“, răspunde dezinvolt Ionuţ Ilie, directorul de vânzări al Unilever. Ionuţ Ilie iese din tiparul corporatistului clasic, vorbeşte liber şi fără multe foi cu cifre în faţă sau cu răspunsuri prestabilite. De fapt, vorbeşte despre jobul său şi despre businessul local al Unilever la fel de dezinvolt ca atunci când povesteşte pasionat despre călătoria sa prin Asia de Sud-Est, mai exact în Thailanda, Cambodgia şi Singapore.

    „Nu cred despre mine că am fost vreun rebel în tinereţe, însă cu siguranţă am fost unul dintre cei care au făcut exact pe dos decât şi-ar fi dorit familia, care visa ca eu să devin doctor sau poate inginer. Sau orice presupunea să ai o diplomă, pentru că era foarte important la acea vreme.“ Recunoaşte că nu a avut niciodată un răspuns la întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare”, însă avea o idee despre lucrurile pe care voia să le aibă atunci când va fi mare: „Răspunsul era invariabil: o să am o casă pe pământ şi o piscină în formă de rinichi“. După cum spune astăzi, îşi preluase imaginea unui clişeu de bunăstare din serialele vremii, respectiv „Om bogat, om sărac“ sau „Dallas“.

    Ionuţ Ilie este directorul de vânzări al Unilever South Central Europe. De la Bucureşti, Unilever South Central Europe controlează operaţiunile din mai multe ţări din regiune: România, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Albania, Macedonia, Moldova şi Kosovo. Piaţa locală este dintre acestea cea mai importantă, contribuind, potrivit ultimelor informaţii disponibile, cu peste 50% din venituri.

    Nu s-a gândit niciodată că va deveni om de afaceri sau executiv deoarece era „în plină perioadă comunistă fără iz de perestroika“. Astfel, „după mai multe rătăciri şi încercări“, a urmat sfatul familiei şi a decis să devină economist: „Nu îmi era clar ce fac economiştii, dar am urmat într-un final îndemnurile tatălui meu, care îmi spunea mereu că el se străduieşte să îmi ofere halat alb în loc de salopetă“. Când a terminat „şcoala de economişti“, unde a înţeles în sfârşit ce face un economist, a decis ce nu vrea să facă şi anume contabilitate, statistică sau să lucreze în sistemul bancar. Toate erau profesii riguroase, marcate de un grad mare de rutină. „Îmi doream ceva care să-mi permită să mă mişc liber, să aibă o anumită dinamică şi să presupună contact cu oameni.“ Era dispus să muncească mult şi voia să câştige pe măsură. Ionuţ Ilie îşi aminteşte că la momentul acela multinaţionalele abia începuseră să îşi facă apariţia pe piaţă, la început prin intermediul unor firme partenere, iar apoi cu birouri de reprezentare. Ulterior, au urmat achiziţiile.

    „Am început ca agent de vânzări într-o companie cipriotă, Cosmos, care distribuia diverse produse, printre care şi un brand Unilever, şi anume Bona Prima“, povesteşte Ionuţ Ilie, precizând că Bona Prima era primul brand lansat de anglo-olandezi local după achiziţia Dero Ploieşti (acum 20 de ani). Era jobul creionat după viziunea sa de atunci şi afirmă că „eram un agent bun“. Acela a fost primul său contact cu Unilever. A urmat apoi un anunţ în România Liberă despre o poziţie de merchandiser pentru Unilever, a aplicat şi a fost recrutat.

    „Aşa a început călătoria“, afirmă Ionuţ Ilie, de altfel pasionat de călătorii, mai ales în locuri îndepărtate, în ţări cu o cultură deosebită. Următoarea expediţie de pe lista sa este din nou în Asia, în Malaiezia, Vietnam şi China, şi ar vrea să meargă împreună cu fiul său, peste 1-2 ani, când acesta va ajunge la vârsta să aprecieze o astfel de excursie. „Pe mine Asia m-a fascinat pentru că oamenii se bucură de ceea ce au deşi este foarte puţin.“

  • Povestea antreprenorului care a abandonat meseria de medic în favoarea unei afaceri aflate în pragul falimentului

    În 2007, fostul medic Raul Ciurtin spunea în textul ce îi descria profilul din catalogul tinerilor manageri că are un obiectiv clar: păstrarea identităţii companiei Albalact, alături de ritmul de dezvoltare. El preluase frâiele Albalact în 1999, într-un moment când compania se afla într-o situaţie precară.

    În 2007, Ciurtin conducea deja o afacere de circa 29 de milioane de euro şi 508 de angajaţi. A reuşit să îşi îndeplinească obiectivul, în special datorită celor două mărci lansate şi promovate intens, Fulga şi Zuzu. Evoluţia companiei, înfiinţată în 1971 şi privatizată în 1999, a luat o turnură spectaculoasă în momentul când conducerea companiei a hotărât să intre, din 2004, pe segmental lactatelor UHT şi să lanseze un brand care să se deosebească de celelalte de pe piaţă: „Aşa s-a născut Fulga, văcuţa care se mişcă, vorbeşte şi face glume“. Prezenţa mărcii în portofoliul de produse a avut un efect imediat: cifra de afaceri a companiei a crescut de la 6,4 milioane de euro în 2003 la 11 milioane de euro în 2004 şi 16,5 milioane de euro în 2005. Bazându-se tot pe strategia unui brand jovial, au decis în 2006 să lanseze marca Zuzu. Gama Zuzu a adus o creştere de 70% în 2006 a cifrei de afaceri, care a depăşit pragul de 29 de milioane de euro.

    Despre abandonarea meseriei de medic în favoarea unei cariere în management, Ciurtin spune că a fost cea mai dificilă decizie din viaţa sa, pentru că „nu ştii niciodată dacă va fi un loz câştigător sau nu“, dar între timp a ajuns la concluzia că „traseul meu de până acum a fost mai bun decât cel pe care îl visam“. Albalact este în prezent al doilea cel mai mare jucător de pe piaţa lactatelor, cu o cifră de afaceri 423 milioane de lei (aproximativ 96 de milioane de euro) în 2013.