BusinessMagazin

Tag: deces

  • Fostul selecţioner Angelo Niculescu a încetat din viaţă

    “Federaţia Română de Fotbal regretă dispariţia, la vârsta de 93 de ani, a lui Angelo Niculescu, fost antrenor al naţionalei României, pe care a calificat-o la Campionatul Mondial din Mexic 1970 şi în sferturile Campionatului European din Belgia 1972“, se arată într-un comunicat al Federaţiei Române de Fotbal.

    Înmormântarea fostului selecţioner va avea loc marţi, 23 iunie 2015, după ora 12.00, la cimitirul Ghencea Militar.

    Angelo Niculescu, născut la 1 octombrie 1921, la Craiova, a rămas în istoria fotbalului românesc ca antrenorul care a calificat naţionala României la Campionatul Mondial din Mexic 1970 şi în sferturile de finală ale Campionatului European din Belgia 1972. Pe parcursul perioadei cât a stat pe banca “tricolorilor”, între 1967 şi 1973, reprezentativa de fotbal a României a disputat 41 de partide internaţionale. Angelo Niculescu este considerat de FIFA drept inventatorul stilului de joc “tiki-taka”, făcut celebru în ultimii ani de FC Barcelona.

    Niculescu a absolvit Institutul de Cultură Fizică (ICF) în 1952, iar ulterior a activat ca profesor de educaţie fizică şi sport în cadrul Institutului de Educaţie Fizică şi Sport (IEFS). A fost şi preşedinte al Colegiului Central al Antrenorilor şi preşedinte de onoare al Şcolii Naţionale de Antrenori. A publicat două cărţi pe teme sportive: “Fotbal. Metode şi mijloace de antrenament” (1972), coautor Ion. V. Ionescu şi “Corabia cu 11 pasageri” (1974). Este membru de onoare al Federaţiei Române de Fotbal şi are titlul de “Antrenor emerit”.

    Cariera de jucător a lui Angelo Niculescu s-a întins pe durata a 12 ani, interval în care a evoluat pentru Rovine Griviţa (1937-1939), FC Craiova (1939-1944), Carmen (1945-1947), Ciocanul (1947-1948) şi Dinamo Bucureşti (1948-1950). Niculescu a evoluat în 93 de meciuri în primul eşalon şi a marcat trei goluri.

    Angelo Niculescu a început cariera de antrenor la echipa de juniori a clubului Dinamo, în anul 1952. După o perioadă Niculescu a preluat pe partea tehnică echipa de seniori şi împreună cu aceştia, în 1955, a câştigat Campionatul Naţional. Între 1957-1959 a fost antrenor al echipelor Steaua Bucureşti şi Tractorul Braşov. Între 1959 şi 1962 a fost antrenor federal la FRF, apoi a revenit la Dinamo, cu care a câştigat Cupa României (1964) şi titlul de campioană (1965).

    Din 1967 a preluat din nou naţionala, pe care a calificat-o la Campionatul Mondial din Mexic 1970, unde a obţinut locul 3, într-o grupă foarte grea, după o victorie cu Cehoslovacia (2-1) şi două înfrângeri la limită în faţa Angliei (0-1) şi Braziliei (2-3). A urmat o calificare în sferturile Campionatului European din Belgia 1972, fază a competiţiei în care România a fost eliminată de Ungaria de abia după trei meciuri, după 1-1 la Budapesta, 2-2 la Bucureşti şi 1-2 la Belgrad, la rejucare.

    Începând cu 1973, Angelo Niculescu a antrenat mai multe echipe din primul eşalon al fotbalului românesc: Sportul Studenţesc (1973-1977), Politehnica Timişoara (1977-1979), Dinamo Bucureşti (1979-1980), SC Bacău (1980-1981), Universitatea Cluj-Napoca (1981-1982) şi Oţelul Galaţi (1982-1983).

  • INEDIT: Cimitir virtual pentru personajele decedate din serialul “Game of Thrones” – FOTO

    Slate Magazine a avut, anul trecut, iniţiativa inedită de a crea un cimitir virtual pentru toate personajele care au decedat în timpul sezoanelor din serialul “Game of Thrones-Urzeala Tronurilor”.

    “Dacă vă uitaţi la Game of Thrones sunt mari şanse să fi urmărit cum unul dintre personajele care conta pentru voi a fost ucis sau a murit: un lord, o regină, un cavaler sau cineva care v-a plăcut sau v-a plăcut să-l urâţi. În general, este greu să-ţi iei la revedere de la cineva, chiar dacă cel care a decedat este doar un personaj fictiv. Din acest motiv am deschis Cimitirul Game of Thrones, unde cele mai apreciate personaje se odihnesc pentru eternitate”, este descrierea de pe www.slate.com.

    Fanii pot astfel să depună flori la mormântul personajului iubit sau pot afla diverse informaţii despre acesta.

    AICI găsiţi cimitirul virtual pentru personajele din Game of Thrones

     

  • Poliţistul de la BCCO Constanţa care s-a împuşcat în cap a murit la spital

    Tânărul, în vârstă de 24 de ani, subofiţer la Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate (BCCO) Constanţa, a fost găsit împuşcat în cap, duminică după-amiază, într-un apartament pe care îl închirise împreună cu un coleg, pe Bulevardul 1 Mai din municipiul Constanţa.

    El a fost transportat în stare foarte gravă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa şi a fost internat în secţia de terapie intensivă, unde a murit duminică noapte.

    Poliţiştii de la IPJ Constanţa şi procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa au deschis o anchetă pentru a stabili ce s-a întâmplat, primele informaţii arătând că tânărul ar fi încercat să se sinucidă, folosind arma din dotare.

    Potrivit procurorilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, tânărul de 24 de ani a absolvit în 2014, iar de atunci a fost angajat la BCCO Constanţa.

    Procurorii spun că, duminică după-amiază, el a luat pistolul din dotare şi s-a împuşcat în cap, zgomotul fiind auzit de colegul său de apartament, care lucrează tot la BCCO Constanţa.

    Acesta a sunat la 112, iar acolo s-a deplasat un echipaj SMURD, care i-a acordat primele îngrjiri rănitului, după care l-a transportat la spital.

     

  • Trompetistul de jazz Marcus Belgrave a murit la vârsta de 78 de ani

    Potrivit site-ului revistei The Hollywood Reporter, celebrul muzician american a murit duminică, într-o clinică din Ann Arbor, un oraş din statul Michigan, din cauza unei insuficienţe cardiace.

    Marcus Belgrave a rămas activ pe scena muzicală din Detroit până în apropiere de momentul morţii sale. Născut într-o familie de muzicieni din Chester, în statul Pennsylvania, a început să cânte la trompetă la vârsta de 12 ani şi s-a alăturat trupei celebrului pianist Ray Charles la sfârşitul anilor 1950.

    S-a mutat în Detroit în 1962 şi a devenit muzician de studio pentru casa de discuri Motown Records, înregistrând pentru artiştii acesteia o serie de piese celebre, precum “My Girl”, ”The Way You Do the Things You Do” şi “Dancing in the Street”.

    După ce casa Motown şi-a mutat sediul general în California la începutul anilor 1970, Marcus Belgrave a decis să rămână în Detroit şi a înfiinţat casa de discuri Tribe Records alături de un colectiv de artişti de jazz.

    A cântat pe scenă şi a înregistrat o serie de piese cu unii dintre cei mai renumiţi muzicieni de jazz din toate timpurile, precum Ella Fitzgerald, Sammy Davis Jr., Dizzy Gillespie, Charles Mingus, Tony Bennett şi John Sinclair.

    A devenit membru fondator al Lincoln Center Jazz Orchestra în 1988, la rugămintea unui alt trompetist de jazz celebru, Wynton Marsalis.

    A fost şi un prolific mentor şi profesor – predând la Universitatea de Stat din Michigan, Universitatea Stanford, Universitatea California din Los Angeles şi Oberlin College din Ohio – pentru o generaţie întreagă de tineri muzicieni talentaţi, iar printre studenţii lui s-au aflat instrumentişti şi intepreţi de jazz care au devenit ulterior celebri pe plan internaţional – Kenny Garrett, Rodney Whitaker, Robert Hurst, Regina Carter, James Carter, Geri Allen, Karriem Riggins, Ray Parker Jr. şi Al Jackson.

  • Anchetă la Spitalul de Urgenţă Arad, după ce un bebeluş a murit la aproape două zile de la naştere

    Potrivit managerului Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Arad, Adrian Wiener, un băieţel a murit, la sfârşitul săptămânii trecute, în unitatea sanitară, la 44 de ore de la naştere, fiind declanşată o anchetă internă.

    ”Este în derulare o anchetă internă, iar în funcţie de rezultatele acesteia se vor lua măsuri”, a declarat, luni, Adrian Wiener.

    Reprezentanţii spitalului spun că, aparent, decesul ar fi fost cauzat de o pneumonie care ar fi putut fi contractată de copil încă dinainte de naştere de la mamă, care ar fi fost răcită.

    Părinţii bebeluşului mort afirmă că acesta a primit ”nota” nouă la naştere, iar pe parcursul sarcinii nu au existat probleme. Nou-născutul a avut 51 centimetri şi o greutate de 3.200 de grame.

    Ei au anunţat că vor depune o plângere la Colegiul Medicilor.

    Medicii legişti vor stabili, în următoarele săptămâni, cauzele decesului copilului.

     

  • Care este cauza morţii “Regelui blues-ului”, B.B. King

    Informaţia a fost confirmată de Biroul de medicină legală din Las Vegas. Artistul american a murit în somn, la primele ore ale dimineţii de vineri, în oraşul Las Vegas, la două săptămâni după ce fusese spitalizat din cauza unui AVC de mică intensitate.

    Darin Brimhall, medicul personal al legendarului chitarist de blues, a confirmat faptul că acele AVC-uri de mică intensitate au fost provocate de diabet.

    Cauza oficială a decesului a fost demenţă multi-infarct, cea mai comună formă de demenţă vasculară, au precizat medicii americani.

    Numeroase personalităţi din industria muzicală, dar şi din alte domenii şi-au exprimat regretul şi tristeţea în urma decesului marelui artist american. Printre aceştia s-au aflat preşedintele Barack Obama, cântăreţii Eric Clapton, Lenny Kravitz, Ringo Starr, Paul McCartney şi Gene Simmons.

    B. B. King a fost diagnosticat cu diabet de tip 2 în anii ’80. Muzicianul a fost internat de urgenţă în prima parte a lunii aprilie, într-o clinică din Las Vegas, din cauza deshidratării, o complicaţie medicală generată de diabet.

    În luna mai, artistul a publicat un mesaj pe contul său de Facebook în care şi-a asigurat fanii că se simţea mai bine şi că primea îngrijiri medicale în domiciliul său din Las Vegas.

    În ultimii ani, artistul american a avut mai multe probleme de sănătate. În octombrie 2014, cântăreţul şi-a anulat cele opt concerte pe care le mai avea programate în turneul său nord-american, după ce a căzut pe scenă, în timpul unei reprezentaţii la House of Blues din Chicago.

    În aprilie 2014, celebrul chitarist şi interpret de blues le-a cerut iertare fanilor săi după o reprezentaţie bizară pe care a susţinut-o la Peabody Opera House din oraşul St. Louis, atribuită ulterior faptului că B.B. King uitase să ia unul dintre medicamentele ce i-au fost prescrise de medici.

    Născut în Mississippi, muzicianul american, căruia i se mai spune “King of the Blues” (“Regele blues-ului”), este considerat unul dintre cei mai mari chitarişti din toate timpurile şi mulţi artişti de seamă, precum Eric Clapton, spun că s-au inspirat de-a lungul anilor din muzica sa.

    B. B. King şi-a început cariera muzicală în 1947. În anii ’50, el susţinea, în medie, 275 de concerte pe an, iar în 1956 a susţinut 342 de concerte. În ultimii ani, cântăreţul a continuat să susţină, în medie, aproximativ 100 de concerte pe an.

    Recompensat cu 15 premii Grammy, B. B. King a avut numeroase piese de succes, cele mai cunoscute fiind “Every Day I Have The Blues” şi “The Thrill Is Gone”, interpretate de artist la chitara lui, Lucille.

    A fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame în 1987. În 1990 a primit National Medal of Arts, iar în 2006 fostul preşedinte american George W. Bush l-a decorat cu Presidential Medal of Freedom.

    În decembrie 2008, B. B. King a concertat împreună cu Foo Fighters şi John Mayer la primul concert susţinut în onoarea artiştilor nominalizaţi la premiile Grammy, care a avut loc în Los Angeles.

  • Un jurnalist demască minciuna din jurul morţii lui Osama bin Laden

    Conform lui Hersh, Osama nu se ascundea în Pakistan, ci era prizonierul armatei pakistaneze, care îl ţinea în arest la domiciliu şi a primit fonduri din partea Arabiei Saudite pentru deţinerea sa. O confirmare a acestei ipoteze ar putea fi un articol din New York Times care preciza, anul trecut, că serviciile pakistaneze de spionaj aveau un birou special desemnat să gestioneze cazul bin Laden.

    O altă inadvertenţă este cea a interogatoriilor dure care au dus la prinderea teroristului, aşa cum apar în filmul Zero Dark Thirty; în realitate a fost vorba de un informator care voia recompensa de 25 de milioane de dolari şi care a luat legătura cu oficialii americani din Pakistan.

    Trupele SEAL nu au dus niciun fel de luptă pentru a ajunge în dormitorul lui bin Laden; mai degraba s-au strecutat în locuinţă şi l-au ucis neînarmant.

    Trupul lui Bin Laden nu a fost aruncat în mare; părţi din trupul său au fost aruncate în munţii Hindukuş de către trupele SEAL pe drumul de întoarcere în Afghanistan.

    Hersh este un laureat al premiului Pulitzer care a scris timp de decenii întregi despre armata SUA şi este un colaborator permanent al revistei New Yorker.

     “Minciuna la nivel înalt rămâne modul preferat de lucru al oficialilor americani, alături de închisorile secrete, atacurile cu drone, atacurile nocturne ale Forţelor Speciale, ignorarea ierarhiei şi eliminarea celor care ar putea spune nu”, consideră Hersh.

  • Oscar Holderer, unul dintre creatorii primei rachete spaţiale americane, a murit

    Savantul american, născut în Germania pe 4 noiembrie 1919, a suferit un accident vascular cerebral săptămâna trecută şi nu s-a mai recuperat de pe urma acestuia, a precizat fiul său, Michael Holderer,  informează bbc.com.

    Oscar Holderer a fost unul dintre cei 120 de ingineri germani care s-au mutat în Statele Unite după cel de-Al Doilea Război Mondial, aducând cu ei în această ţară tehnologia utilizată de Germania nazistă la fabricarea V2, prima rachetă balistică din lume cu rază lungă de acţiune.

    Savanţii germani au jucat un rol esenţial în procesul de construire a rachetei Saturn V care a fost utilizată în celebrul program spaţial Apollo, în cadrul căruia primii oameni au ajuns pe Lună, în 1969.

    Echipa germană, coordonată de Wernher von Braun, a participat la proiectul “Operation Paperclip”, conceput pentru a transfera în Statele Unite tehnologiile utilizate de Germania la fabricarea rachetelor V2 şi a altor rachete.

    Iniţial, inginerii germani s-au instalat într-o bază aflată în White Sands, în statul New Mexico, dar s-au mutat, în anul 1950, în Redstone Arsenal, în statul Alabama, unde au folosit rigle logaritmice şi primele versiuni din lume ale computerelor moderne pentru a construi racheta Saturn V.

    Michael Holderer spune că tatăl său a realizat designul pentru tunelul aerodinamic folosit la construirea rachetei Saturn şi a coordonat proiectul de construire a Centrului pentru zboruri spaţiale Marshall, operat de NASA.

    Ed Buckbee, istoric al explorării spaţiale şi fost agent de presă al NASA, spune că Oscar Holderer a fost ultimul membru supravieţuitor din acel grup de ingineri germani care au venit în Statele Unite imediat după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

    Oscar Holderer a devenit cetăţean american în anul 1955. După ce s-a pensionat, în 1974, a construit pentru NASA diverse dispozitive de testare şi antrenament care sunt folosite şi în zilele noastre la US Space and Rocket Center din oraşul Huntsville.

    Saturn V a rămas până în prezent singura rachetă spaţială capabilă să transporte astronauţi în spaţiu dincolo de orbita joasă a Terrei.

  • Şeful de la Google care ​ia 100 de pastile zilnic ca să trăiască mai mult

    Ray Kurzweil este director al departamentului de inginerie din cadrul Google şi are o viziune futuristă asupra vieţii: el consideră că moartea nu este inevitabilă şi declară public că poate fi învinsă, potrivit publicaţiei americane Entrepreneur. Kurzweil a invitat recent un reporter al Financial Times în propriul apartament din San Francisco, unde şi-a dezvăluit convingerea că, datorită avansului medicinei moderne, în special prin Proiectul Genomului Uman, în următorii 20-25 de ani, toate bolile, dar şi îmbătrânirea, vor fi prevenite.

    Pentru a ajunge acolo, Kurzweil, care spune că deşi are 67 de ani, se simte ca la 50, a adoptat un regim specific, pe care îl urmează împreună cu soţia şi copiii săi. Dieta lui Kurzweil include o varietate de suplimente alimentare, de la cele pentru sănătatea inimii şi până la unele pentru creier. A declarat că ia 30 de astfel de suplimente dimineaţa şi 70 pe parcursul zilei. Obişnuia să ia 250 de pastile, dar a găsit recent înlocuitorii care să-i permită ca în loc de zece pastile, să ia două.
     
    Kurzweil, al cărui tată a murit la 58 de ani din cauza unui stop cardiac, este convins că nu genele sunt cele care ne dictează soarta: ”Înţelepciunea populară spune că genele contează în proporţie de 80%, iar stilul de viaţă, în procent de 20%. Dacă eşti atent, poate fi 90% intervenţia ta, şi 10% genele”, spune el, motivându-şi astfel alegerea de a preveni anumite boli prin pastilele pe care le ia zilnic.

     

  • Scriitorul Günter Grass, laureatul premiului Nobel pentru literatură pe anul 1999, a murit

    Informaţia a fost confirmată luni de fundaţia care poartă numele scriitorului.

    La începutul anului trecut, Günter Grass, o figură majoră a literaturii germane contemporane, a declarat într-un interviu pentru cotidianul regional Passauer Neue Presse că nu va mai scrie romane, din cauza vârstei sale înaintate.

    “Acum am 86 de ani. Nu cred că voi reuşi să mai scriu un roman”, a spus Günter Grass. “Starea mea de sănătate nu îmi permite să fac proiecte pe cinci sau şase ani. Or, aceasta ar fi condiţia pentru activitatea de documentare pentru un roman”, a adăugat renumitul scriitor.

    Romancierul german mai spunea, la acel moment, că se consacrase desenului şi picturii în acuarelă, după o perioadă în care a fost spitalizat.

    Cunoscut pentru convingerile sale politice social-democrate, Günter Grass a declanşat o polemică puternică, în aprilie 2012, după ce a publicat în presa germană un poem în care critica Israelul şi afirma că această ţară “ameninţă pacea mondială” prin arsenalul ei atomic. Statul Israel l-a declarat la scurt timp după aceea pe autorul german persona non grata.

    În 2006, Günter Grass a recunoscut că a făcut parte în tinereţe din Waffen-SS, o unitate de elită a regimului nazist al lui Adolf Hitler, deşi în scrierile sale a criticat adeseori Germania pentru trecutul ei nazist.

    Günter Grass a intrat şi în atenţia poliţiei secrete est-germane, STASI, în 1961, când a scris o scrisoare deschisă în care contesta construcţia Zidului Berlinului, bariera de separare între Berlinul Occidental şi Republica Democrată Germană (RDG).

    Poet, prozator, dramaturg, sculptor şi grafician, Günter Grass s-a născut pe 16 octombrie 1927, la Danzig (Gdansk, aflat în prezent în Polonia), unde şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa, iar cea mai mare parte a operei sale de ficţiune este plasată în universul acestui port la Marea Baltică.

    La 17 ani s-a înrolat în Waffen-SS, iar, în 1945, este luat prizonier de americani. După război a urmat cursurile Academiei de Artă din Dusseldorf (1947 – 1952), apoi Universitatea de Arte Plastice din Berlin. A trăit un timp la Paris, apoi în Italia, iar, din 1960, în Berlinul de Vest şi la ţara, în landul Schleswig-Holstein, potrivit site-ului editurii Polirom.

    Günter Grass a reprezentat vocea unei generaţii de tineri germani care s-au maturizat în anii de după Al Doilea Război Mondial şi au purtat pe umeri povara vinei resimţite de părinţii lor din cauza atrocităţilor comise de trupele naziste.

    A debu­tat în 1956, cu volumul de poezii “Avantajele găinilor-girueta”, dar, ulterior, s-a afirmat ca prozator, cu romanul care îl va consacra pe plan internaţional, “Toba de tinichea” (1959). Împreună cu “Pisica şi şoarecele” (1961) şi “Ani de câine” (1963), acesta intră în alcătuirea “Trilogiei Danzigului”.

    Günter Grass a publicat numeroase cărţi, dintre care pot fi amintite romanele “Anestezie locală” (1969), “Calcanul” (1977), “O chestiune încurcată” (1995) şi “În mers de rac” (2002), volumele de proză scurtă “Întâlnire la Telgte” (1979), “Rubrica naşteri sau germanii sunt pe moarte” (1980) şi “Povestiri lugubre” (1992), volumul de eseuri şi polemici politice “Din jurnalul unui melc” (1972), volumele de versuri “Ultimul dans” (2003) şi “August stupid” (2007).

    În 2006 i-a apărut prima carte de memorii, “Decojind ceapa”, urmată, doi ani mai târziu, de “Aparatul de fotografiat”, ambele stârnind controverse aprinse.

    Activitatea sa literara a fost recom­pensată cu unele dintre cele mai prestigioase distincţii: premiul Buchner (1965), premiul Fontane (1968) şi premiul Nobel pentru literatură (1999).

    La Editura Polirom au apărut: “Toba de tini­chea” (2005, 2007, 2012), “Anestezie locală” (2008), “Pisica şi şoarecele” (2009), “Secolul meu” (2011), “În mers de rac” (2002, 2013), “Decojind ceapa” (2007, 2012), “Aparatul de fotografiat” (2010), “Între Germania şi Germania” (2012) şi “Cuvintele Fraţilor Grimm” (2013).