



Depare de forfota orasului, in sanul naturii langa o casuta din povesti, o iesire la iarba verde pare un vis frumos la care multi se gandesc, mai ales la sfarsit de saptamana. Pentru majoritatea, o astfel de evadare dintre betoane e cea mai buna metoda de reincarcare a bateriilor. Daca va doriti o casuta nu departe de Timisoara, unde sa va relaxati cateva zile pe saptamana, solutia ar fi o casa de vacanta.
Daca privim preturile, ar fi chiar un moment bun sa investiti intr-o proprietate la tara, nu departe de Timisoara. Sa stiti ca oferta este chiar bogata, preturile mici, iar daca stiti sa negociati, puteti pune mana cu usurinta pe un chilipir.
Preturile de pe site-urile imobiliare sunt orientative, mai mari decat cele practicate la fata locului. In realitate oferta e cu mult mai mare, in fiecare localitate exista cel putin 2-3 case de vanzare. Cele mai multe sunt case scoase la vanzare de copiii plecati la oras sau prin strainatate, dupa ce batranii, ramasi singuri acasa, s-au stins.
Pe de alta parte, exista si case pentru care preturile sunt nerealist de mari, proprietarii fiind convinsi ca vor obtine bani frumosi pe gospodariile lor, asta dupa ce au trecut prin euforia preturilor din varful boomului imobiliar al anilor 2006-2008. Sunt prea putini cei dispusi sa plateasca zeci de mii de euro pentru o casa batraneasca, fie ea si din caramida, dotata cu toate acareturile, intrucat e mai rentabila constructia unei case noi, dupa standardele de confort actuale, decat achizitia unei case vechi si scumpe.
Exceptandu-i pe cei care cer dar nu primesc pretul cerut…ajungem la chilipiruri, care pornesc de la 4-5.000 de euro si ajung pana la 15.000 de euro pentru casute modeste, dar decente si absolut suficiente pentru un orasean care viseaza doar la un colt de „tara” unde sa poata trage la final de saptamana si sa se bucure de liniste si aer curat.
Anunturile de vanzare din ziare sau de pe internet reprezinta doar o mica parte din oferta reala de case si, in general, au preturi mai mari. Situatia se schimba atunci cand mergeti la fata locului sa va interesati si descoperiti ca exista mult mai multe optiuni, la preturi mai bune. Acestea nu sunt niciodata fixe si veti avea o marja mare de negociere.
Încă din timpul copilăriei petrecute în Munchen, Bastian Yotta era obsedat de Baywatch. La 38 de ani, el a ajuns să trăiască viaţa pe care şi-a dorit-o mereu, inspirată de serialul ce povestea aventurile unui grup de salvamari.
“Am avut o viziune şi am ajuns să o trăiesc – mi-am creat propriul meu Baywatch, iar prietena mea arată chiar mai bine decât Pamela Anderson”, a povestit bărbatul. Dar lucrurile nu au stat mereu aşa: “Cu câţiva ani în urmă eram gras, sărac şi nefericit. Viaţa era principalul meu inamic. Dar am luat decizia să fac tot ceea ce ţine de mine pentru a întoarce lucrurile în favoarea mea. Da, a fost greu. Mi-a fost teamă de eşec. Dar m-am forţat să cred şi să nu uit niciodată unde vreau să ajung.”
Yotta a devenit un antreprenor de succes în software şi ţine, de asemenea, cursuri de dezvoltare personală.
Conduc super maşini. Organizează petreceri cu tigri în cuşti şi vor ca 10 femei frumoase să trăiască alături de ei în casa lor din Beverly Hills. Ei sunt Maria şi Bastian Yotta.
La pomul lăudat să nu te duci cu sacul, spune un vechi proverb românesc. Magazinele ANAF, prin care statul vinde bunurile confiscate, sunt, după cele second-hand, cele mai frecventate de români. Din dorinţa de a achiziţiona diverse produse la preţuri mici, mii de români calcă zilnic pragul acestor magazine în căutare de chilipiruri, scrie renasterea.ro
Din păcate, de cele mai multe ori, pleacă având traista goală. Majoritatea bunurilor sunt de o calitate îndoielnică, iar preţurile, mai mult decât piperate.
Potrivit renasterea.ro, de exemplu, zilele acestea, la magazinul ANAF din Timişoara, amplasat la parterul instituţiei de pe strada Gheorghe Lazăr, se vindeau periuţe de dinţi pentru copii, cu baterie, la 30 de lei (faţă de 45, cu cât se găsesc în alte magazine), pastă de dinţi cu doi lei mai scumpă decât în farmacii (!), şosete de vară la doi lei perechea, router la 450 de lei, şampon la 12 lei.
Potrivit legislaţiei în vigoare, ANAF este obligată să scoată la vânzare toate produsele obţinute în urma confiscării, exceptând ţigările netimbrate, care sunt distruse.
Maşinile şi locuinţele se vând la licitaţie (printr-o procedură extrem de anevoioasă), iar metalele preţioase ajung doar la anumite bijuterii. Surse din cadrul ANAF Timişoara au povestit pentru publicaţia citată mai sus că ultimul stoc de bijuterii din aur pus la bătaie de instituţie a fost foarte greu vândut şi a ajuns la un magazin de profil din Constanţa. Motivul?
Piesele – modele vechi – nu aveau căutare pe piaţa din Timişoara, patronii bijuteriilor din oraşul de pe Bega susţinând că n-ar fi avut cui să le vândă, ci doar să le topească.
În 1938 Winton lucra ca broker la Londra, şi a aflat despre crimele naziste de la un prieten, în timpul unei vacanţe în Elveţia. Şi-a anulat concediul şi a venit la Praga, unde a văzut taberele de refugiaţi. A pus la punct un program de salvarea copiilor din Cehoslovacia, iar la el au venit părinţi care s-au sacrificat şi s-au declarat de acord să nu-i mai vadă niciodată, doar pentru a-i salva. Winton a mituit oficialii nazişti, care au intrat la bănuieli, pentru a câştiga timp. Întors în Marea Britanie, Nicholas Winton a adunat câţiva voluntari, printre care şi mama sa, şi a creat un comitet care s-a ocupat de găsirea unor familii adoptive şi bani pentru cei salvaţi.
La 14 martie 1939, a plecat primul tren din cele opt trenuri care au transportat copiii din Cehoslovacia, prietenul său s-a ocupat de asta. Dar numai 7 trenuri au ajuns la Londra, adică 669 de copii; un tren cu 250 de copii a fost surprins de atacul lui Hitler asupra Poloniei, iar soarta lor este necunoscută, probabil au murit în lagărele de concentrare. Părinţii copiilor salvaţi au murit, până la sfârşitul războiului, în lagărele din Auschwitz şi Bergen Belsen.
După război mulţi dintre cei salvaţi au rămas în Marea Britanie, iar alţii au emigrat în Israel. Astăzi au 70 – 80 de ani, iar printre ei se află regizorul Karel Reisz (filmele “Isadora” şi “Iubita locotenentului francez”) un laureat al premiului Nobel pentru fizică – Walter Kohn, astronomul Arno Penzias, şi el laureat al premiului Nobel, dar şi fondatorul forţelor aeriene israeliene, Hugo Marom.
Soţia lui Winton a trimis scrisori supravieţuitorilor, după ce a găsit documentele, şi a luat legătura cu 80 dintre aceştia; în timpul unei emisiuni la BBC 20 dintre ei şi-au spus povestea. În 1994 Winton a primit o scrisoare de mulţumire din partea statului Israel, în 1998 a fost decorat de cehi iar în 2002 regina Elisabeta a II-a l-a făcut cavaler.
Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO
Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO
Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO
Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO
Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO
Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO
Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO
Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO
Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO
În 1938 Winton lucra ca broker la Londra, şi a aflat despre crimele naziste de la un prieten, în timpul unei vacanţe în Elveţia. Şi-a anulat concediul şi a venit la Praga, unde a văzut taberele de refugiaţi. A pus la punct un program de salvarea copiilor din Cehoslovacia, iar la el au venit părinţi care s-au sacrificat şi s-au declarat de acord să nu-i mai vadă niciodată, doar pentru a-i salva. Winton a mituit oficialii nazişti, care au intrat la bănuieli, pentru a câştiga timp. Întors în Marea Britanie, Nicholas Winton a adunat câţiva voluntari, printre care şi mama sa, şi a creat un comitet care s-a ocupat de găsirea unor familii adoptive şi bani pentru cei salvaţi.
La 14 martie 1939, a plecat primul tren din cele opt trenuri care au transportat copiii din Cehoslovacia, prietenul său s-a ocupat de asta. Dar numai 7 trenuri au ajuns la Londra, adică 669 de copii; un tren cu 250 de copii a fost surprins de atacul lui Hitler asupra Poloniei, iar soarta lor este necunoscută, probabil au murit în lagărele de concentrare. Părinţii copiilor salvaţi au murit, până la sfârşitul războiului, în lagărele din Auschwitz şi Bergen Belsen.
După război mulţi dintre cei salvaţi au rămas în Marea Britanie, iar alţii au emigrat în Israel. Astăzi au 70 – 80 de ani, iar printre ei se află regizorul Karel Reisz (filmele “Isadora” şi “Iubita locotenentului francez”) un laureat al premiului Nobel pentru fizică – Walter Kohn, astronomul Arno Penzias, şi el laureat al premiului Nobel, dar şi fondatorul forţelor aeriene israeliene, Hugo Marom.
Soţia lui Winton a trimis scrisori supravieţuitorilor, după ce a găsit documentele, şi a luat legătura cu 80 dintre aceştia; în timpul unei emisiuni la BBC 20 dintre ei şi-au spus povestea. În 1994 Winton a primit o scrisoare de mulţumire din partea statului Israel, în 1998 a fost decorat de cehi iar în 2002 regina Elisabeta a II-a l-a făcut cavaler.
Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO
Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO
Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO
Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO
Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO
Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO
Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO
Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO
Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO
Orasul care detine recordul Guiness Book in ce priveste perioada de asteptare pentru a gasi un spatiu de locuit, cu chirie, este Stockholm. Este nevoie de nu mai putin de 20 de ani pentru ca o locuinta din capitala Suediei sa se elibereze, relateaza BBC. Din acest motiv, cele mai multe spatii de locuit oferite pentru inchiriat, din acest oras, sunt amenajate in stil minimalist.
Cererea de locuinte de inchiriat in Stockholm este una dintre cele mai acute la nivel mondial. In mod evident, nu este deloc distractiv pentru cei care se muta sa-si care in noua locuinta bunurile lumesti.
Pentru expati, capitala Suediei pare taramul fagaduintei, dar odata obtinuta slujba dorita, nou venitii in oras se vor confrunta cu o intreaga serie de probleme. Spatiile de inchiriat sunt una dintre acestea, pentru ca perioada de asteptare pentru eliberarea acestora poate ajunge si la 20 de ani, motiv pentru care orasul detine recordul Guiness Book din acest punct de vedere ; situatia este valabila mai cu seama in cazul cartierelor bine cotate. Perioada medie de asteptare se plaseaza la noua ani.
« Gasirea unei locuinte in acest oras, pe care il iubesc, s-a dovedit a fi o experienta extrem de neplacuta », povesteste Maeva Schaller, o inginera de 27 de ani care s-a mutat in capitala Suediei din orasul francez Grenoble.
Stockholm este capitala cu cel mai rapid ritm de crestere, din cauza nivelurilor record ale imigratiei ; in plus, se poate lauda cu cea mai mare rata a natalitatii de pe tot continentul european dar si cu o zona in care start-up-urile infloresc. Din aceste motive, populatia orasului a crescut cu aproape un sfert de million de locuitori in numai sapte ani.
In oras, autorizatiile de costructii se dau cu mare dificultate, iar investitiile limitate, de-a lungul mai multor decenii, precum si incapacitatea mai multor serii de guvernanti de a gestiona dezechilibrul dintre cererea si oferta de locuinte a dus la crearea acestei situatii.
De-a lungul ultimilor sase ani, Maeva Schaller a locuit in noua spatii diferite din sapte cartiere diferite, cel mai adesea reusind sa subinchirieze de la cei care au contracte de chirie pe termen lung.
Aceasta situatie afecteaza chiar si companiile, pentru ca unii dintre candidatii pe care si-ar dori sa-i angajeze sunt speriati de dificultatile pe care le pot intampina in cautarea unei locuinte. Asa ca multe firme au inceput sa ia déjà pozitii publice, prin scrisori deschise catre autoritati dar si prin organizarea unor proteste prin care sa atraga atentia asupra acestei probleme.
Marianne Friedman-Foote şi-a petrecut majoritatea nopţilor în Central Park, înfăşurată într-un sac de dormit, la doar o milă depărtare de apartamentul de 10 milioane de dolari unde a crescut.
Friedman-Foote, acum în vârstă de 63 de ani, era cândva o moştenitoare din cartierul Manhattan, nepoata unui influent producător de textile din New York. Avea o menajeră, lua lecţii de balet şi a absolvit studiile unei prestigioase şcoli gimnaziale din New York. La o lună după moartea mamei sale, averea familiei sale i-a alunecat printre degete. Friedman-Foot s-a confruntat cu o depresie severă şi cu o dependenţă de heroină. ”Am crescut într-o casă cu valet. Dar lucrurile rele se întâmplă, nu-i aşa?”, a declarat Friedman-Foote într-un interviu acordat the New York Post. În prezent, trăieşte împreună cu soţul său, Frank, în nordul Central Park. Îşi ţin lucrurile în punci de gunoi şi dorm pe o saltea de spumă.
Familia lui Friedman-Foote deţinea un întreg etaj dintr-o clădire modernă aflată pe Park Avenue. După moartea mamei sale, apartamentul a fost vândut cu trei milioane de dolari, pe care i-a cheltuit împreună cu sora sa, Georgia. Cele două erau nepoatele magnatului din industria textilelor Isidor Kaplan.
În pofida averii lor, Friedman-Foote nu are amintiri plăcute legate de copilăria sa. Mama ei era depresivă şi avea uneori atacuri de panică. După moartea părinţilor, a părăsit casa acestora. A absolvit Boston University, a devenit asistentă şi s-a căsătorit cu primul său soţ. Cuplul a avut o fiică pe nume Giselle – dar, în urmă cu trei decenii, soţul ei a fost relocat în New York. S-au mutat înapoi în cartierul copilăriei ei şi, la scurt timp după, s-au despărţit. Soţul ei s-a mutat în Florida şi a luat-o pe Giselle cu el, iar Friedman-Foote nu şi-a văzut fiica de atunci.
După moartea mamei sale şi după ce şi-a împărţit moştenirea cu sora sa, şi-a cunoscut actualul soţ, pe Frank, un angajat în domeniul construcţiilor. Cei doi au cheltuit banii moşteniţi şi au ajuns ca în cele din urmă să locuiască împreună cu o prietenă; au fost evacuaţi din apartamentul ei după moartea acesteia.
Un avocat a preluat pro bono cazul lor şi speră ca oraşul le va găsi un loc în care să trăiască; crede că vor muri dacă va trebui să petreacă iarna în parc. Între timp, stau la prietenii lor atunci când ei îi primesc.
Preţurile caselor de peste tot în lume a crescut foarte mult în ultimii ani, iar tot mai mulţi tineri se găsesc în imposibilitatea de a achiziţiona o locuinţă. O studentă ce lucrează part time a avut o idee interesantă.
Maggie Butler, 24 de ani, din Tasmania a cumpărat o rulotă dărăpănată pentru 2000 de dolari apoi a mai cheltuit alţi 4000 de dolari pentru a o transforma într-o casă luxoasă. Astfel, rulota are o chicinetă, baie, un mic living şi un dormitor comod.
“Ideea mea a fost să folosesc doar materiale reclicate. Urăsc producţia în masă. Avem o atitudine de înlocuire, nu de a repara lucruri”, a declarat ea. “M-au ajutat prietenii cu electricitatea şi cu instalaţiile sanitare, fapt care a redus costurile”.
Multe obiecte cumpărate au fost second-hand, iar pe altele le-a făcut chiar ea. “A fost o experienţă interesantă, recompensatoare”, a conchis Butler.