BusinessMagazin

Tag: familie

  • Fără publicitate! Fără jocuri! Fără şmecherii! Totul face 19 mld. dolari

    FACEBOOK A ANUNŢAT CĂ OFERĂ 16 MILIARDE DE DOLARI PENTRU APLICAŢIA DE MESAGERIE INSTANT WHATSAPP, ACEASTA FIIND ACHIZIŢIA CEA MAI IMPORTANTĂ DIN ISTORIA REŢELEI DE SOCIALIZARE. Facebook va plăti 4 miliarde de dolari în numerar şi 12 miliarde în acţiuni. Pe lângă cele 16 miliarde dolari, fondatorii şi angajaţii WhatsApp vor primi acţiuni în valoare de 3 miliarde dolari.

    „WhatsApp este pe punctul de a conecta un miliard de persoane. Serviciile care ating un astfel de nivel au o valoare neverosimilă„, a afirmat Mark Zuckerberg.„WhatsApp a construit un serviciu de mesagerie mobilă în timp real care deţine o poziţie de lider şi care creşte foarte rapid„, subliniază Facebook într-un comunicat. Grupul dezvăluie că WhatsApp are peste 450 de milioane de utilizatori lunar, dintre care 705 sunt activi zilnic, şi că peste un milion de persoane îşi deschid cont în fiecare zi. Volumul de mesaje trimise se apropie de volumul total al SMS-urilor operatorilor de telecomunicaţii la nivel mondial.

    ABORDARE CONTRA PIEŢEI. Jim Goetz, partener la fondul de capital de risc Sequoia Capital, spune că aversiunea lui Jan Koum faţă de publicitate şi folosirea datelor personale ale utilizatorilor pentru a vinde reclame provine din copilăria petrecută în comunism, cu teama permanentă de „poliţia secretă„.

    Sequoia Capital este singurul investitor care a avut încredere în WhatsApp şi a finanţat devreme dezvoltarea companiei. Alături de Koum şi Acton, Sequoia va fi al treilea mare câştigător al mutării companiei Facebook.

    WhatsApp nu adună informaţii referitor la numele, sexul, adresa sau vârsta utilizatorilor. Pentru utilizarea serviciului este suficientă confirmarea numărului de telefon. „Este o abordare clar contra pieţei, influenţată de experienţele lui Jan dintr-o copilărie petrecută într-un stat comunist cu poliţie politică. L-a făcut să aprecieze mijloacele de comunicare care nu sunt urmărite sau ascultate„, explică Goetz într-o postare publicată miercuri pe blogul fondului Sequoia Capital.

    Angajat la Yahoo până în 2007, Koum a părăsit compania alături de programatorul Brian Acton, deziluzionaţi de obsesia cu publicitatea a companiilor de servicii online.
    În 2009, cei doi au înfiinţat propria firmă, cu o strategie bazată pe crearea unei aplicaţii de mesagerie uşor de utilizat, ignorând complet advertisingul.

    „Nimeni nu se trezeşte dimineaţa gândindu-se la publicitate, nimeni nu adoarme cu gândul la noile reclame pe care le va vedea mâine. Fără publicitate! Fără jocuri! Fără şmecherii!„, scria Koum în 2012 într-o postare pe blog.

  • Atenţie la înşelăciunile prin metoda “Accidentul”. Cum vă puteţi feri de astfel de hoţi

    Metoda “Accidentul” reprezintă schema prin care un necunoscut care de obicei se dă drept avocat sau amic contactează telefonic rudele unei persoane despre care povestesc că a fost implicată într-un accident rutier grav sau o altă ilegalitate şi că rudele respective trebuie să plătească urgent victimelor accidentului o anumită sumă de bani pentru a elibera din arest sau a scăpa de la închisoare persoana (de obicei fiul celor apelaţi telefonic).

    Poliţia Română adresează următoarele recomandări tuturor cetăţenilor contactaţi de astfel de falşi avocaţi sau “binevoitori”:

    În cazul unui accident, nu există noţiunea de plată a unor despăgubiri, decât în urma unei hotărâri judecătoreşti în acest sens sau dacă este făcută prin intermediul unor societăţi de asigurări.

    Orice accident/eveniment de circulaţie are două variante de soluţionare: 1) depunerea unei plângeri la unitatea de poliţie care se va ocupa mai departe de cazul respectiv; 2) înţelegerea amiabilă a părţilor, ceea ce presupune repararea daunelor folosind poliţa de asigurare auto obligatorie. Orice alte variante sunt excluse, iar dacă sunt puse în practică ele nu sunt legale.

    Oricine poate fi victima unui accident, dar, într-un moment critic ca acesta, singura urgenţă este cea medicală, nicidecum aspectul financiar. Atât victima, cât şi autorul unui accident nu au nevoie de bani ca să primească îngrijiri medicale.

    De asemenea, trebuie să cunoaşteţi faptul că, în conformitate cu reglementările în vigoare, un accident de orice fel, mai ales unul rutier grav, este de obicei anunţat de persoane oficiale, abilitate să facă acest lucru.

    Chiar dacă ar putea exista alte surse, care să transmită informaţia înainte ca aceasta să vă parvină în mod oficial, datele trebuie verificate înainte de a întreprinde vreo acţiune.

    În niciun caz nu daţi crezare imediat unor “poveşti” anunţate telefonic de persoane care pretind că au calitate oficială, ci verificaţi informaţia printr-un apel la 112 sau sesizaţi cea mai apropiată unitate de poliţie.

    Cum puteţi evita să fiţi înşelaţi:

    – verificaţi dacă ruda în cauză a fost implicată într-un eveniment rutier (cereţi date despre unitatea medicală, de poliţie sau parchet unde s-ar afla aceasta şi sunaţi pentru confirmare). În astfel de situaţii, reprezentanţii Poliţiei sau ai Parchetului nu reţin telefoanele mobile.

    – dacă sunteţi contactat de un “binevoitor”, care vă apelează în numele unei rude apropiate, şi nu aţi putut verifica veridicitatea informaţiilor, solicitaţi-i acestuia o întâlnire directă şi anunţaţi Poliţia la numărul de urgenţă 112 pentru a vă acorda sprijin.

    – fiţi atenţi la persoanele cu care intraţi în contact, pe stradă, în jurul blocului, aparent întâmplător. Este posibil ca acestea să vă urmărească, să încerce să se împrietenească cu dumneavoastră şi să afle detalii despre familie sau vecini.

    – nu primiţi în locuinţă persoane care pretind că sunt de la diverse societăţi comerciale (de furnizare a unor servicii, firme de curierat, comis-voiajori etc.), decât după ce aţi verificat actul de identitate şi legitimaţia de serviciu. Nu le furnizaţi acestora informaţii despre membrii familiei dumneavoastră sau despre vecini.

    – verificaţi orice informaţie prin care vi se solicită telefonic să trimiteţi bani prin terţi unor rude, despre care vi spune o poveste, de obicei impresionantă.

    – nu oferiţi nici un fel de date cu caracter personal prin intermediul convorbirilor telefonice, indiferent de calitatea invocată de interlocutor.

    – nu trimiteţi coduri de reîncărcare electronică a cartelelor telefonice, în nici un caz unor persoane străine, indiferent de calitatea pe care acestea susţin că o au.

    – nu daţi crezare veştilor prin care sunteţi anunţaţi că sunteţi fericiţii câştigători ai unor concursuri, la care nu aţi participat.

    – nu achitaţi niciodată în avans sume de bani pentru ridicarea unor premii; plata impozitelor sau a altor taxe se realizează ulterior încasării acestora!

    – nu ezitaţi să cereţi sprijinul poliţiştilor sau al rudelor apropiate înainte de a da curs unor astfel de solicitări.
     

  • Povestea bancherilor care au deţinut jumătate de Bucureşti

    Banca Chrissoveloni a fost până în 1933, la căderea Bursei de pe Wall Street, una dintre cele mai puternice instituţii financiare din România, fiind construită de-a lungul a mai multe generaţii de familia Chrissoveloni. Sediul central al băncii, construit de arhitectul G.M. Cantacuzino, este astăzi sediul Băncii Naţionale a României (BNR). 

    Zenni Chrissoveloni a venit în Principatele Române în 1848 şi a pus bazele unei bănci şi ale unei companii exportatoare în Galaţi, care s-au extins ulterior în Brăila şi în Bucureşti. Afacerile au prosperat apoi sub conducerea lui Nicolas Z. Chrissoveloni, fiul lui Zenni, perioadă în care s-au dezvoltat investiţiile familiei în imobiliare şi agricultură. În 1879, el a cumpărat de la Dimitrie Mavrocordat domeniile Ghidigeni şi Corăşti, unde a construit o şcoală care există şi astăzi, biserica satului, o vilă şi a dezvoltat distileria de coniac existentă acolo.

    După Primul Război Mondial, afacerile familiei au fost preluate de Jean şi Dumitru, fiii lui Nicolas. Jean a transformat distilatorul de coniac într-o fabrică modernă de producţie de alcool, iar prieteniile sale în cercurile înalte au ajutat la creşterea afacerii. Vila lui din Ghidigeni, de pildă, găzduia deseori oaspeţi precum regina Maria şi regele Ferdinand.

    În timpul Primului Război Mondial, vila a fost transformată într-un spital în care soţia lui Jean, Sybille, şi regina Maria au lucrat ca voluntare. Jean Chrissoveloni a pus bazele şi a condus regimentul de transporturi militare Regina Maria. Sub conducerea lui, afacerea s-a răspândit în Europa, cu birouri deschise în Paris, Londra, Atena şi New York şi noi achiziţii de terenuri în România, Grecia şi Macedonia; a fost construită clădirea de birouri de pe Lipscani, cu ajutorul arhitectului G.M. Cantacuzino.

    Jean Chrissoveloni a murit la 46 de ani, în 1926, iar fiul lui, Nicky, care a studiat la Oxford, s-a întors în România în 1931. Avea 22 de ani şi s-a alăturat consiliului director al băncii, iar în 1936 a devenit preşedinte al boardului, conducând banca împreună cu Dimitrie Ghica. Familia a făcut eforturi disperate pentru ca banca să nu dea faliment, iar Nicky Chrissoveloni şi-a pus propria avere la bătaie. A plătit cererile de retragere ale clienţilor băncii din propriii bani şi a acoperit în proporţie de 95% plângerile clienţilor. În 1934, la un an după ieşirea din criza economică, deşi slăbită substanţial, banca a fost declarată viabilă de BNR.

    Sub managementul lui Nicky Chrissoveloni, banca şi-a recâştigat reputaţia şi poziţia de lider în sistemul românesc bancar. Instituţia a fost atât de puternică, încât la 3 iunie 1948 profitul raportat pentru anul anterior a ajuns la 2 miliarde de lei; comuniştii au naţionalizat banca opt zile mai târziu. Nicky Chrissoveloni a fost arestat în scurt timp, iar după 1960 el şi familia lui au emigrat în Grecia. A murit departe de ţara natală, în 1971, şi a fost îngropat pe insula Glyvada din apropiere de Atena.

     

  • Sub 25 la sută dintre copii au frecventat programe de tip after school în anul şcolar 2012-2013

     Organizaţia World Vision a prezentat, marţi, un program de cercetare privind nevoie de programe de tip “Şcoală după şcoală”, realizat în 11 judeţe din ţară, pe un eşantion de 830 de părinţi.

    Potrivit cercetării, venitul mediu lunar al familiei are valori până la 2.250 lei/ pe lună în cazul a 78,8 la sută dintre persoanele investigate, iar 31,8 la sută dintre acestea au venituri sub 750 lei/lună/familie.

    Situaţia diferă, la acest capitol, de la un judeţ la altul. Astfel, peste 50 la sută din persoanele investigate în judeţele Dolj şi Vaslui au declarat că au un venit mediu lunar pe familie de sub 750 lei. În acelaşi timp, aproape trei sferturi dintre respondenţii din judeţele Constanţa, Vaslui şi Vâlcea şi 94 la sută din Dolj declară venituri sub 1.500 lei/lună/familie.

    Doar în judeţele Bistriţa şi Hunedoara, 24,5 la sută, respectiv 36 la sută dintre respondenţi au declarat venituri de peste 3.000 lei/lună/familie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Familia Peugeot decide luni dacă să aprobe două acorduri menite să asigure viitorul grupului auto

     Consimţământul familiei este necesar pentru ca PSA să poată anunţa miercuri, odată cu rezultatele financiare, un acord privind recapitalizarea, în cadrul căruia statul francez şi partenerul chinez Dongfeng vor prelua participaţii egale la grup, relatează Reuters.

    Peugeot ar urma să anunţe şi o alianţă separată cu banca spaniolă Banco Santander, referitoare la finanţarea achiziţiilor de vehicule.

    Ambele proiecte vor fi discutate luni în consiliile de administraţie ale holdingurilor familiei Peugeot, FFP şi Etablissements Peugeot Freres, a spus sursa.

    Grupul Peugeot negociază de mai multe luni un plan de salvare în urma căruia statul francez şi compania Dongfeng vor obţine participaţii egale la producătorul auto francez. Potrivit planului, PSA va beneficia de o majorare de capital de 4 miliarde de euro şi de o colaborare mai strânsă cu compania chineză.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Capitalistul săptămânii: Nicolae Malaxa

    Acolo a obţinut diploma de inginer şi a început activitatea în domeniul producţiei de fontă. Imediat după Primul Război Mondial, la data de 3 august 1921, a înfiinţat la periferia Bucureştiului un atelier de fabricare de material rulant şi pentru reparat locomotive şi vagoane. În 1923, a început construcţia din temelii a unei uzine lângă Halta Titan, iar câţiva ani mai târziu, a încheiat un contract cu societatea Căilor Ferate Române pentru fabricarea unor locomotive de concepţie românească. Pentru obţinerea contractului s-a dovedit utilă o lege publicată în 1927, prin care se încuraja dezvoltarea industriei naţionale. În 1928, pe porţile fabricii a ieşit prima locomotivă cu abur care purta numele constructorului român.

    Cel mai mare nivel al producţiei a fost realizat în 1935, când s-au fabricat 93 de locomotive, iar începând cu 1939, uzinele Malaxa au fost în măsură să construiască toate categoriile şi tipurile de locomotive. În paralel cu producţia de locomotive, Nicolae Malaxa a construit fabrica de ţevi din oţel fără sudură, aplicând pentru prima dată pe continent un procedeu american de laminare. În 1937-1938, în incinta fabricii de material rulant, industriaşul a construit fabrica de muniţii de artilerie şi armament. Nicolae Malaxa a fost un precursor al vremurilor sale, asigurându-le muncitorilor salarii printre cele mai bune din România, asistenţă socială şi medicală, echipamente de lucru şi masă la cantină. În 1945, a construit şi primul prototip al unui automobil marca Malaxa, a cărui evoluţie a fost întreruptă de regimul comunist. La sfârşitul anilor ’30, din concernul Malaxa făceau parte şi uzinele Faur, Republica, Tohan Zărneşti şi Magazinele Unite de Fierărie din Galaţi.

    Gloria lui Malaxa nu este lipsită însă de controverse: istoricii susţin că s-a îmbogăţit datorită sprijinului acordat de guvern sub formă de credite şi comenzi de stat. Guvernul îi oferea capitalul, iar apoi cumpăra producţia solicitată, fiind ani în care 98% din producţie era livrată către stat, iar profiturile atingeau rate cuprinse între 300 şi 1.000%. Au existat zvonuri care spuneau că afacerea era puternic sprijinită de regele Carol al II-lea, către care s-ar fi întors o parte din profituri. După naţionalizare, regimul comunist l-a tolerat pe Malaxa, el devenind salariatul propriei uzine, unde a lucrat ca inginer până în 1948. În acest an, a plecat cu o delegaţie comercială la Vie-na şi nu s-a mai întors în ţară. A plecat apoi în SUA, unde a cerut cetăţenie, care nu i-a fost acordată din cauza renumelui că livrase material de război Germaniei şi îi finanţase pe legionari. Nicolae Malaxa a trăit astfel cu resursele băneşti pe care le avea în bănci până în 1965, când a murit în New Jersey.

  • Povestea lui Richard Whitney, omul care a ajuns şeful Bursei din New York cu bani împrumutaţi de la părinţi

    Doi ani mai târziu, cu bani împrumutaţi de la familie, şi-a cumpărat un loc în cadrul Bursei din New York. După ce s-a căsătorit cu Gertrude Sheldon Sands, în 1916, a fost susţinut de socrul lui, preşedinte al clubului social Union League Club. Whitney a devenit astfel membru al mai multor cluburi sociale elitiste ale oraşului şi a fost numit chiar trezorier al New York Yacht Club. În 1919, a fost ales membru al consiliului de guvernare al New York Stock Exchange şi la scurt timp a fost numit vicepreşedinte al acesteia.

    Pe 24 octombrie 1929, piaţa de acţiuni a ajuns în cădere liberă, iar operaţiunile de la Bursa din New York se desfăşurau în stare de panică. Până la prânzul acelei zile, rămasă în istorie drept „Joia Neagră„, 11 investitori importanţi s-au sinucis. La 1 p.m., mai mulţi bancheri de pe Wall Street, printre care Thomas W. Lamon, şeful Morgan Bank, şi Albert H. Wiggin, preşedintele Chase National Bank, s-au întâlnit pentru a găsi o soluţie.

    L-au ales pe Whitney să acţioneze în numele lor într-o mişcare ce avea să oprească prăbuşirea pieţei. Cu resursele bancherilor, Whitney a intrat la NYSE şi a plasat o licitaţie pentru achiziţionarea unui număr mare de acţiuni în compania U.S. Steel, la un preţ cu mult peste cel al pieţei. A plasat apoi oferte similare pentru acţiunile unor companii de renume, iar acestea au oprit căderea pieţei şi au adus stabilitate.

    Aceasta a fost însă temporară, iar piaţa s-a prăbuşit în următoarea săptămână, marţi; brokerii de pe Wall Street au fost copleşiţi de comenzile de vânzare de miercuri. Richard Whitney a decis ca a doua zi bursa să fie deschisă târziu, iar la sfârşitul zilei a hotărât să o închidă până luni, sperând că investitorii se vor calma astfel. În primăvara lui 1930 a fost ales preşedinte al New York Stock Exchange.

    Chiar dacă era recunoscut ca un geniu al finanţelor, Richard Whitman a făcut mai multe investiţii speculative şi a avut pierderi masive, pentru care a fost nevoit să împrumute de la fratele lui, care ocupa o poziţie importantă în cadrul Morgan Bank, dar şi de la alţi prieteni.  Pentru a-şi acoperi pierderile a furat fonduri de la New York Stock Exchange Gratuity Fund, de la New York Yacht Club, unde era casier, dar şi 800.000 de dolari în obligaţiuni de la socrul lui.

    O anchetă din 1938 a scos la iveală toate ilegalităţile pe care le făcuse. Compania lui a intrat în faliment, el a fost închis la Sing Sing, unde s-a dovedit un prizonier model şi a fost eliberat condiţionat după trei ani şi patru luni. I s-a interzis însă implicarea în afaceri cu acţiuni şi a trăit o viaţă liniştită în Far Hills, New Jersey, până la moartea sa din 1974.
     

  • Povestea Lupului de pe Wall Street: cum a ajuns de la vânzător de îngheţată la o avere de zeci de milioane de dolari


    Aşa că a renunţat la studii şi, după mai multe afaceri nereuşite (a încercat de pildă să vândă carne şi fructe de mare), a fost angajat în cadrul firmei de brokeraj L.F. Rothschild. A prins gustul tranzacţionării de titluri de valoare şi, după câţiva ani de muncă în cadrul mai multor firme de brokeraj, şi-a perfecţionat abilităţile în domeniu. A şi câştigat suficienţi bani pentru a-şi porni propria firmă, Stratton Oakmont, unde a angajat mai mulţi prieteni din copilărie în poziţii de management.

    De exemplu la conducerea diviziei de corporate finance i-a angajat pe Andrew şi Kenny Greene, iar Daniel Porush a fost numit partener junior. Iar tatăl, Max Belfort, a primit funcţia de CFO al firmei. În firmă se practica schema de trading cunoscută drept „pump and dump„, prin care este influenţată creşterea preţului unei acţiuni pe baza unor declaraţii sau recomandări înşelătoare sau exagerate în urma căreia autorii schemei îşi vând partea de acţiuni la preţul astfel creat, iar victimele pierd mare parte din investiţie. Oakmont a devenit astfel una dintre cele mai mari şi influente firme de brokeraj din lume.

    Belfort a creat şi un cult în care angajaţii firmei concurau nu doar pentru cât de mulţi bani câştigau, ci şi cât de mult puteau să cheltuiască. Faptul că majoritatea erau tineri a condus şi la un comportament dezechilibrat, de pildă consumul de droguri, jocurile de noroc şi prostituţia. Pe măsură ce influenţa lui Belfort a crescut, el a finanţat fondarea altor firme de brokeraj, iar capacitatea lui Belfort de a influenţa preţul de vânzare al acţiunilor a crescut. În timp Belfort a investit şi în companii precum Dollar Time Group şi Steve Madden Shoes. Abilitatea lui de a manipula preţurile acţiunilor i-a dus la profituri uriaşe, cel mai relevent exemplu fiind listarea bursieră a companiei Steve Madden Shoes, din care Jordan a câştigat 20 de milioane de dolari în mai puţin de trei minute.

    Pe măsură ce Stratton Oakmont a continuat să se extindă, Belfort şi-a ascuns câştigurile într-o bancă din Elveţia. Averea şi influenţa Stratton Oakmont creşteau în mod direct proporţional cu suspiciunile autorităţilor, iar o investigaţie îndelungă a adus acuzaţii împotrivia firmei şi a lui Belford. S-a ajuns la o înţelegere în care el a renunţat la conducerea Stratton Oakmont, vânzând partea lui din companie lui Daniel Porush. La scurt timp după vânzare, Belfort a intrat sub investigaţia FBI pentru spălare de bani.

    FBI l-a acuzat de fraudă şi spălare de bani, pentru care a fost condamnat la patru ani de închisoare şi o amendă de 110 milioane de dolari. A fost închis timp de 22 de luni, iar în acest timp a dezvoltat o pasiune pentru scris. În 2008, Jordan Belfort şi-a publicat autobiografia sub titlul „Lupul de pe Wall Street„. Anul următor, a lansat cel de-al doilea volum, „Prinderea lupului de pe Wall Street„, în care a detaliat viaţa lui de după arest. Astăzi, Belfort trăieşte în Los Angeles, California, în apropierea celor doi copii. Are propria companie, care organizează traininguri de vânzări şi cursuri motivaţionale.

     

  • Şi-au lăsat baltă joburile ca să vândă cârnaţi. În doi ani au depăşit suta de mii de euro

    Impulsionaţi de dorinţa de a aduce în Bucureşti o parte din mâncarea autentică românească, aşa cum este aceasta în Maramureş sau Bucovina, soţii Oprea au investit 15.000 de euro în conceptul băcăniei. Atmosfera prietenoasă din băcănie a atras, în ultimii doi ani, clienţi variaţi, de la pensionari la manageri.

    “La noi nu se găsesc înlocuitori de mâncare şi băutură, ci produse naturale, autentice, al căror gust poate nici nu este cunoscut de multe persoane. Întrucât ne pasă de sănătatea noastră şi a clienţilor noştri, am ales să avem la vânzare numai preparate tradiţionale, atestate, de la gospodării sau mici producători locali”, a declarat Liviu Oprea, manager Băcănia cu suflet.

    Printre cel mai bine vândute produse în cadrul băcăniei se numără mezelurile (pastramele de raţă, gâscă şi crap, rulada de iepure sau vită, muşchiul perpelit şi parizerul oltenesc, slănina), brânzeturile maturate sau caşurile de capră cu diverse adaosuri, precum mărarul sau prazul, şi vinurile de la Crama Oprişor, Casa Isărescu, ale Aureliei Vişinescu, Davino de la Dealu Mare etc.

    Referitor la cine trece pragul Băcăniei cu suflet, acesta a adăugat că un sfert sunt clienţi companii, în timp ce restul sunt persoane fizice.

    Pentru a răspunde cerinţelor acestora, băcănia îşi propune ca în 2014 să folosească şi o bucătărie unde să poată pregăti propriile prăjituri şi plăcinte de casă, dar şi cozonaci.

    Băcănia cu suflet a luat naştere în decembrie 2011, ca o afacere de familie a soţilor Doina şi Liviu Oprea. Cu un design tradiţional, din lemn, băcănia este formată din trei încăperi: una cu băuturi tradiţionale românesti, cealaltă cu produse alimentare tradiţionale şi ecologice, precum mezeluri şi dulceţuri, iar ultima cu accesorii tradiţionale de design interior – farfurii pictate manual şi vase din fontă ce readuc în prezent obiceiurile de gătit ale altădată. Produsele din Băcănia cu suflet sunt tradiţionale, atestate, majoritatea lor provenind exclusiv din România, din gospodării particulare sau de la mici producători.
     

  • Capitalistul săptămânii: John Pierpont Morgan

    Şi-a început cariera în 1857 în calitate de contabil în cadrul firmei Duncan, Sherman & Co. din New York, reprezentanţa americană a firmei londoneze George Peabody & Co. Patru ani mai târziu, a devenit agent în cadrul firmei din New York a tatălui său, Junius Chase. Între 1864 şi 1871 a fost membru al firmei Dabney, Morgan & Co., iar apoi partener în cadrul Drexel, Morgan & Co., care a devenit în scurt timp sursa predominantă pentru finanţarea guvernului american.

    Firma a fost reorganizată drept J.P. Morgan and Co. în 1895 şi, datorită abilităţii lui Morgan, a devenit una dintre cele mai puternice bănci din lume. Datorită legăturilor cu firma englezească Peabody şi a conexiunilor cu lumea financiară londoneză, Morgan a reuşit să asigure capitalul pentru finanţarea marilor corporaţii americane cu ajutorul bancherilor britanici.

    A început reorganizarea companiilor constructoare de căi ferate în 1885, odată cu stabilirea unei înţelegeri între două dintre cele mai mari astfel de companii, New York Central Railroad şi Pennsylvania Railroad. În procesul de restructurare a acestora, Morgan a devenit membru al consiliului director al mai multor astfel de companii. Între 1885 şi 1888, şi-a extins influenţa asupra liniilor ferate din Pennsylvania şi Ohio, iar după panica financiară din 1893 a fost solicitat pentru reabilitarea mai multor companii feroviare importante din ţară.

    A câştigat, în acelaşi timp, control asupra acţiunilor de restructurare ale acestor companii, devenind unul dintre cei mai puternici magnaţi din industria feroviară: controla, în 1902, 8.000 de kilometri din liniile ferate. Apoi Morgan a alcătuit un sindicat care a realimentat rezerva de aur epuizată a guvernului american cu 62 de milioane de dolari în aur şi a început să finanţeze mai mulţi din giganţii industriali americani.

    În 1891, a participat la fuziunea dintre Edison General Electric şi Thomson-Houston Electric Company, realizând astfel General Electric, liderul pieţei de producţie a echipamentului electric. În 1898 a finanţat fondarea Companiei Federale de Oţel, iar în 1901 a participat la fuziunea dintre aceasta şi gigantul Carnegie Steel Company şi alte câteva companii producătoare de oţel, formând United States Steel Corporation, prima corporaţie de miliarde de dolari din lume. În 1902, Morgan a reunit mai multe companii producătoare de echipament agricol sub numele International Harvester Company.

    În acelaşi an, a organizat, cu mai puţin succes, International Mercantile Marine (IMM), o aglomerare a majorităţii liniilor de vapoare transatlantice, inclusiv White Star, compania care deţinea Titanic. În 1912, Morgan avea locuri rezervate pentru prima călătorie a Titanicului, dar a renunţat din cauza unei boli. J.P. Morgan este una dintre cele mai importante figuri ale capitalismului american, statut păstrat chiar şi după moartea lui din 1913.