BusinessMagazin

Tag: casa

  • Companiile aeriene lansează în ianuarie cele mai mari promoţii din an. Cu cât s-au redus tarifele de zbor

    Biletele de avion cu perioada de calatorie in luna ianuarie sau februarie sunt mai ieftine cu aproximativ 40 – 45% decat media pretului biletelor in restul anului, daca sunt rezervate din timp. Pe de alta parte, in luna ianuarie companiile aeriene lanseaza cele mai mari promotii din an.

    Luna decembrie este cunoscuta drept cea mai scumpa si aglomerata luna pentru calatoriile cu avionul, potrivit reprezentanţilor agenţiei de turism online Vola.ro.  Cresterea numarului celor ce isi doresc sa mearga acasa de sarbatori sau a celor ce cauta sa petreaca sarbatorile departe de casa, a adus cu sine si cele mai mari preturi la biletele de avion, de pe parcursul intregului an. Cu toate acestea, turistii romani care isi doresc sa calatoreasca in sezonul de iarna mai au o sansa. Luna ianuarie aduce cele mai ieftine zboruri pentru calatorii de euroopeni sau intercontinentali, de pe parcursul intregului an si, totodata, aduce si cele mai mari promotii la biletele de avion.

    Astfel, daca in alte luni ale anului pretul mediu al unui zbor spre Roma este de 20 de euroo dus – intors, in luna ianuarie turistii au posibilitatea sa isi achizitioneze un bilet de avion cu pana la 50% reducere. Situatia se repeta si in cazul altor destinatii-vedeta pentru turistii romani precum Londra, Milano, Paris si altele. Per total, daca opteaza sa calatoreasca in luna ianuarie, turistii romani pot lua bilete cu pana la 40% mai ieftine decat in restul anului.

    Dincolo de preturile considerabil mai mici pentru calatorii in lunile ianuarie si februarie, calatorii impatimiti se pregatesc si de cele mai mari reduceri din an la biletele de avion, care sunt implementate de companiile aeriene in prima parte a lunii ianuarie. 

    Luna ianuarie s-a impamantenit printre turisti si companii aeriene drept luna cu cele mai mari reduceri la bilete de avion. Majoritatea companiilor aeriene au promotii inca din primele zile ale anului cu pana la 50 – 60% reducere. Dincolo de reducerile clasice ale companiilor aeriene, prin sistemul Smart Connections implementat de Vola.ro, putem combina ofertele a 2 sau mai multe companii aeriene, astfel incat pasagerii nostri au acces la cel mai mic tarif de zbor, indiferent de destinatie. a declarat Daniel Truica, CEO Vola.ro

    Destinatiile externe cele mai cerute de turistii romani vor ramane si in anul 2017 Londra, Roma, Milano si Paris. Dintre destinatiile interne, cererea de bilete pentru Cluj va creste considerabil, in special datorita companiilor low cost care  vor opera mai multe zboruri pe aeroportul Avram Iancu. 

    In cazul city break-urilor, Roma se claseaza in topul preferintelor clientilor Vola.ro si in 2017. Barcelona si Paris sunt urmatoarele doua variante in ordinea popularitatii. In topul destinatiilor de city-break se mai afla Dubai si Lisabona. Un mini-sejur la Roma format din avion si 2 sau 3 nopti de cazare incepe de la 109 euro, la Venetia de la 119 de euroo, respectiv 129 euro la Milano.

  • Ce recompensă oferă WikiLeaks pentru scurgeri de informaţii din Adminisraţia SUA

    WikiLeaks a promis, marţi, o recompensă pentru orice scurgere de informaţii de la Casa Albă înainte de încheierea mandatului preşedintelui american Barack Obama, relatează BFMTV.

    “Aviz administratorilor informatici: nu lăsaţi Casa Albă să distrugă din nou istoria Statelor Unite. Copiaţi (documentele) acum şi trimiteţi-le la WikiLeaks când vreţi !”, a anunţat organizaţia.

    “Oferim o recompensă de 20.000 de dolari pentru orice informaţie care permite arestarea sau boicotarea oricărui agent al Administraţiei Obama care a distrus dosare importante”, a mai comunicat WikiLeaks.

    Fondatorul său, Julian Assange, a acordat apoi un lung interviu postului de televiziune american Fox la ambasada Ecuadorului din Londra, unde s-a refugiat din iunie 2012.

    El a refuzat din nou să spună care este sursa care a transmis către WikiLeaks documente furate din căsuţa de e-mail a lui John Podesta, şeful campaniei candidatei democrate Hillary Clinton.

    Citiţi continuarea pe www.gandul.info

  • Ce recompensă oferă WikiLeaks pentru scurgeri de informaţii din Adminisraţia SUA

    WikiLeaks a promis, marţi, o recompensă pentru orice scurgere de informaţii de la Casa Albă înainte de încheierea mandatului preşedintelui american Barack Obama, relatează BFMTV.

    “Aviz administratorilor informatici: nu lăsaţi Casa Albă să distrugă din nou istoria Statelor Unite. Copiaţi (documentele) acum şi trimiteţi-le la WikiLeaks când vreţi !”, a anunţat organizaţia.

    “Oferim o recompensă de 20.000 de dolari pentru orice informaţie care permite arestarea sau boicotarea oricărui agent al Administraţiei Obama care a distrus dosare importante”, a mai comunicat WikiLeaks.

    Fondatorul său, Julian Assange, a acordat apoi un lung interviu postului de televiziune american Fox la ambasada Ecuadorului din Londra, unde s-a refugiat din iunie 2012.

    El a refuzat din nou să spună care este sursa care a transmis către WikiLeaks documente furate din căsuţa de e-mail a lui John Podesta, şeful campaniei candidatei democrate Hillary Clinton.

    Citiţi continuarea pe www.gandul.info

  • Ce poţi să cumperi cu 30 de lei în Africa?

    Ce poţi să cumperi cu 7 dolari (30 de lei)? Poţi să iei o masă la McDonalds, o pereche de şosete, în Danemarca mi s-a răspuns că poţi lua un mouse, în Marea Britanie un ebook. Dar în India cu 7 dolari poţi cumpăra legume pentru o săptămână întreagă şi o pungă de orez pentru familie. În Bangladesh această sumă este mai mult decât suficientă pentru aţi plăti chiria zilnică la casă, 2kg de orez şi cartofi, iar în Africa sub-Sahariană cu 7 dolari îţi poţi ilumina casa pentru o lună întreagă, scrie Forbes.

    Off Grid Electric este un startup african care oferă energie solară pentru casele aflate în Tanzania şi Rwanda pentru doar 7 dolari pe lună. Acest tarif ar putea schimba totul având în vedere că în prezent costul pentru energie este mult mai mare în prezent. Pentru această sumă, compania oferă un set de panouri fotovoltaice care pot genera suficientă energie pentru a alimenta patru becuri sau pentru a încărca un telefon mobil. După 3 ani echipamentul devine gratis şi clientul nu mai trebuie să plătească acei 7 dolari.

    Având susţinerea lui Elon Musk, startup-ul deja alimentează 125.000 de case şi operaţiuni se extind şi speră să atingă 2 milioane de clienţi până în 2020. 

  • Ce poţi să cumperi cu 30 de lei în Africa?

    Ce poţi să cumperi cu 7 dolari (30 de lei)? Poţi să iei o masă la McDonalds, o pereche de şosete, în Danemarca mi s-a răspuns că poţi lua un mouse, în Marea Britanie un ebook. Dar în India cu 7 dolari poţi cumpăra legume pentru o săptămână întreagă şi o pungă de orez pentru familie. În Bangladesh această sumă este mai mult decât suficientă pentru aţi plăti chiria zilnică la casă, 2kg de orez şi cartofi, iar în Africa sub-Sahariană cu 7 dolari îţi poţi ilumina casa pentru o lună întreagă, scrie Forbes.

    Off Grid Electric este un startup african care oferă energie solară pentru casele aflate în Tanzania şi Rwanda pentru doar 7 dolari pe lună. Acest tarif ar putea schimba totul având în vedere că în prezent costul pentru energie este mult mai mare în prezent. Pentru această sumă, compania oferă un set de panouri fotovoltaice care pot genera suficientă energie pentru a alimenta patru becuri sau pentru a încărca un telefon mobil. După 3 ani echipamentul devine gratis şi clientul nu mai trebuie să plătească acei 7 dolari.

    Având susţinerea lui Elon Musk, startup-ul deja alimentează 125.000 de case şi operaţiuni se extind şi speră să atingă 2 milioane de clienţi până în 2020. 

  • Viaţa extravagantă a cuplului a cărei vilă este denumită “noua casă Playboy” – VIDEO

    Conduc super maşini. Organizează petreceri cu tigri în cuşti şi vor ca 10 femei frumoase să trăiască alături de ei în casa lor din Beverly Hills. Ei sunt Maria şi Bastian Yotta.

    Business Insider prezintă viaţa extravagantă a cuplului în clipul de mai sus.

     

  • Povestea tânărului fără casă care zboară la clasa I fără să plătească şi spune că oricine ar putea să-i urmeze exemplul

    Ben Schlappig are 25 de ani şi este un blogger axat pe turism. Nu are o casă fiindcă îşi petrece majoritatea timpului în aer, zburând la clasa I – fără să plătească de cele mai multe ori. El a declarat într-un interviu acordat Business Insider că oricine ar putea să obţină bilete la clasa I gratis. ”Poate suna ca un clişeu, dar îmi trăiesc visul”, a declarat Schlappig.  

    Blogul lui se numeşte ”One Mile at a Time” şi are peste 34.000 de followeri pe Twitter şi peste 55.000 de followeri pe Instagram. Călătoritul este mai mult decât un hobby pentru Schlappig, este aproape o obsesie. ”De la o vârstă fragedă, tot ce mi-am dorit să fac a fost să zbor”, a declarat el pentru Business Insider.  Obsesia s-a transformat însă într-un job real. Îşi câştigă existenţa datorită blogului său şi a afacerii de consultanţă în turism pe care o deţine. Este cunoscut mai ales pentru călătoriile sale în jurul lumii gratis, folosindu-se de cardurile de fidelitate ale companiilor aeriene (frequent-flyer) şi de bonusurile de pe cartea de credit.

    În 2015  Schlappig a zburat aproximativ 500.000 mile şi a petrecut mai mult timp în afara Statelor Unite ale Americii decât în ţara sa de origine. De Revelion a zburat în Maldive cu un zbor la clasa I cu Etihad. Cum a reuşit să facă acest lucru?

    ”Când pasagerii trec pe la clasa I presupun că oamenii de acolo sunt multimilionari şi plătesc mii de dolari ca să ocupe locurile respective. Dar nu este aşa, în majoritatea cazurilor, cei care ocupă acele locuri nu au plătit pentru acestea. Sunt mai ales oameni care au făcut un efort mai mare decât alţii de a acumula mile pe cardurile lor de fidelitate”, a declarat Schlappig. 

    Ghidat de pasiunea lui, Schlappig a decis în urmă cu doi ani să îşi vândă apartamentul din Seattle şi toate lucrurile din acesta. ”Sunt vagabond în mod voluntar”, a declarat el. Îşi petrece majoritatea timpului zburând sau cazat la hoteluri din toată lumea. Zboară internaţional cel puţin o dată pe săptămână şi încearcă să nu stea în acelaşi loc mai mult de trei zile. Majoritatea nopţilor petrecute de el la hotel sunt plătite prin programele de loialitate ale companiilor de la care a obţinut cardurile sale de creit. Toate lucrurile sale încap într-un bagaj de mână şi spune că prin acest mod de viaţă, economiseşte banii pe care i-ar plăti pe chirie, pe o maşină sau orice alte costuri ce le-ar implica traiul într-un loc fix. Preferă în schimb să zboară la clasa I şi să stea la hoteluri de cinci stele, astfel că Schlappig spune că ajunge să cheltuie aceiaşi bani pe care i-ar cheltui dacă ar sta într-un singur loc.

    Totuşi, valoarea călătoriilor sale este mult mai mare decât banii cheltuiţi de el: ”Costul de retail al călătoriilor mele din 2015 este de peste un milion de dolari, iar eu am cheltuit mult mai puţin decât atât.” Schlappig a început să acumuleze mile de la 14 ani, când a văzut că United Airlines oferea 5.000 de mile bonus pentru un segment de zbor.

    Şi-a convins părinţii să îi plătească zborurile interne, iar până la 15 ani, ajunsese să zboare aproape în fiecare weekend. ”Mi-a plăcut, dar ca să fiu sincer, chiar şi eu credeam că sunt uşor nebun”, a declarat el pentru Business Insider. A ajuns să acumuleze mile gratuite pe care le-a folosit pentru zborurile anuale ale familiei în Germania, de unde erau părinţii săi originari, iar de atunci a învăţat să îşi transforme pasiunea într-o profesie şi într-un stil de viaţă.

     

  • A riscat toţi banii familiei pentru a vinde produse de care nu auzise nimeni. Acum e milionar

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • Dacă ai de gând să pleci câteva zile de acasă şi vrei să ţii hoţii departe, iată o soluţie de care sigur nu ştiai

     

    Dacă ai de gând să pleci câteva zile de acasă şi vrei să ţii hoţii departe, ai putea să instalezi un sistem de securitate în jurul casei. Dacă e prea multă bătaie de cap şi stai în Berlin, altă opţiune ar fi să-l suni pe Maximilian Kraft. Pentru 29 de euro pe zi, va parca o maşină de poliţie în faţa casei tale.  

    Kraft obişnuia să închirieze maşini false de poliţie pentru companiile care se ocupă cu producţii cinematografice, când i-a venit ideea asta. Într-o seară, unul dintre angajaţii săi a luat o maşină de poliţie acasă după o zi pe platoul de filmare şi a parcat-o în faţa casei peste noapte. A doua zi, vecinul a venit la el să-l întrebe dacă poate să-nchirieze maşina pentru o zi, pentru că i s-a părut cea mai bună cale prin care să sperie hoţii. Când Kraft a auzit asta, a decis să-nchirieze maşini orcui e dispus să plătească 29 de euro pe zi pentru una.

    Maşinile lui nu sunt înregistrate ca maşini reale de poliţie, dar pentru că arată destul de convingător, pare că e ilegal să le conduci. „Luminile albastre sunt ataşate printr-un sistem cu magneţi. Când mergem la un client le dăm jos”, a zis Kraft pentru VICE. „Şi scrisul poate fi scos, astfel încât când livrezi una, arată doar ca o maşină argintie cu o dungă albastră. Să conduci aşa ceva nu e ilegal. Când mergem la un client, adăugăm literele şi luminile.”

    Cititi mai multe pe www.promotor.ro

  • Romanul care a lucrat de la 16 ani ca ospătar, iar acum conduce o afacere de circa jumătate de milion de euro

    Laurel Sanda a lucrat de la 16 ani ca ospătar în cadrul unor restaurante precum Casa Doina, Velvet, Select, Intercontinental, iar la 23 de ani s-a îmbarcat pe un vas de croazieră în cadrul companiei Princess Cruises, cu gândul să strângă banii pentru a-şi lua o maşină. În prezent, deţine restarantul Britannia din cartierul bucureştean Rahova, ce a înregistrat afaceri de circa 2 milioane de lei (aprox. 450.000 de euro) în 2015, anul în care Sanda a acordat interviul Business Magazin. 

    Laurel Sanda a lucrat pe pe vasele de croazieră şase contracte, până în 2004. „A fost un capitol din viaţa mea, au fost doar şase ani, dar parcă a fost o viaţă întreagă, într-o altă viaţă“, rememorează el experienţa de pe vapor şi, deşi au trecut 11 ani de când lucrează pe uscat, îşi aduce aminte toate detaliile. În prima săptămână de muncă, era uimit de familiaritatea cu care chelnerii îi tratau pe pasageri: „Aveam un şef italian pe care l-am întrebat cum este posibil să tratezi astfel clienţii. «Dacă vrei să faci bani, aici trebuie să fii prietenos, nu sobru», mi-a replicat el“.

    Între timp, a devenit şi el prietenos şi a început să le arate pasagerilor chiar şi almanahul despre România, pe care îl ducea cu el în fiecare călătorie, pentru a-l arăta turiştilor, majoritatea cu vârste de peste 50 de ani şi dornici de explorare. În schimb, unii dintre ei îi povesteau despre războaiele în care au luptat, în Vietnam, în Al Doilea Război Mondial şi chiar şi despre bombardarea Ploieştiului, la care participaseră. A fost o perioadă în care a asimilat mult şi exemplifică de la cele 20 de feluri de cereale şi 10 dressing-uri de salată, despre care nu ştia că există înainte să se îmbarce pe vapor, până la lecţiile de management.

    După îmbarcare, a slăbit 20 de kilograme, dar atitudinea sa pozitivă şi discuţiile cu pasagerii i-au adus nu doar premii din partea companiei în care lucra, ci şi venituri consistente. Ajunsese să câştige chiar 5.000 sau 10.000 de dolari lunar şi se întorcea în România la finalul unui contract cu economii de 20-30.000 de dolari.

    „Am plecat de la nivel 1 de servire şi am ajuns la nivel internaţional, la 10. Totuşi, profesionalismul l-am învăţat în ţară, iar pe vas am învăţat prietenia, modul ideal de interacţiune cu clientul. La noi în ţară există o altă mentalitate de a servi clientul, cu un stil mult mai formal, foarte diferit de ospătăria americană, în care trebuie să fii foarte «friendly», să vorbeşti mult“, descrie Laurel Sanda principalele lucruri învăţate pe vapor. Din experienţa acumulată pe vasele de croazieră, i-a învăţat şi pe angajaţii din cadrul restaurantului său să nu fie insistenţi şi să recomande fără să fie agresivi. În plus, fiecare dintre ei este familiarizat cu specificul jargonului de vaporean, ce include cuvinte precum „brata“ (prea multe lucruri de făcut într-un timp foarte scurt). Sanda s-a întors acasă în 2004, după ce a „avut noroc să facă investiţiile potrivite“.

    A investit mare parte din banii câştigaţi pe vapor în imobiliare, la sfatul unuia dintre şefii săi italieni, care îi spunea că situaţia din Italia, cu preţuri foarte mici la apartamente care vor creşte ulterior, avea să se repete şi în România. „Fiţi deştepţi şi investiţi“, le spunea italianul, iar Laurel Sanda a început să trimită bani acasă. Sora sa a investit cei 20.000-30.000 dolari trimişi într-o casă de schimb valutar din sectorul cinci, care acum a ajuns, potrivit lui Sanda, la o cifră de afaceri „de ordinul milioanelor de euro“. Afacerea, care ajunsese să susţină traiul de zi cu zi al familiei, a fost unul dintre motivele pentru care Laurel Sanda a ales să rămână acasă, după şase contracte.

    Lucrurile au luat o altă turnură în 2006, odată cu bula imobiliară, când a început să vândă terenuri şi să facă tranzacţii, „cu profituri exagerate“. „Prima investiţie majoră a fost într-un teren de 5.000 de metri pătraţi în prelungirea Ghencea care a costat 25.000 de dolari.“ Dacă în anul achiziţiei (2000) terenul costa 4 dolari metrul pătrat, câţiva ani mai târziu valoarea acestuia a crescut la 250 de euro/mp. Cea mai bună decizie a fost însă vânzarea unei case în cartierul bucureştean Aviaţiei, pe care a construit-o treptat împreună cu soţia sa pe durata contractelor sale şi în care investise aproximativ 300.000 de euro.

    A început proiectul Britannia în 2004, odată cu achiziţia terenului de 300 de metri pătraţi din Rahova, în care a investit 30.000 de dolari. „Erau foarte mulţi bani atunci, în condiţiile în care un apartament costa 8-10.000 de dolari.“ A investit 800.000 de euro în restaurantul construit de la zero, treptat, după un design propriu. Restaurantul, format din trei saloane distribuite pe trei etaje şi o terasă, cât şi un loc de joacă pentru copii, are circa 450-500 de locuri şi aduce aproximativ 200-300 de clienţi zilnici. „Eu am plecat de la o premisă: pe vapor era lux la preţ social, acesta fiind şi conceptul pe care ne axăm în acest restaurant“, explică el filosofia din spatele afacerii sale. Printre planurile sale de viitor se află deschiderea unui nou restaurant.