BusinessMagazin

Tag: vinuri

  • Plusurile şi minusurile săptămânii care se încheie

    PLUSURI

    + Grasa de Cotnari 1985 a primit Marea Medalie de Aur în cadrul Portugal Wine Trophy, unul dintre cele mai cunoscute concursuri internaţionale de vinuri din lume. Vinurile româneşti au primit alte cinci medalii de aur şi două de argint. La competiţie au participat 1.300 de vinuri ale producătorilor din întreaga lume.

    + Absolvenţii care iau 10 la examenul de Bacalaureat vor avea acces gratuit la festivalele de muzică Neversea şi Untold, iar elevii care s-au înscris la examen vor putea cumpăra abonamente cu reducere.

    + Programul Prima chirie a fost lansat oficial. Şomerii care se angajează în localităţi aflate la mai mult de 50 km faţă de domiciliu pot primi o primă de relocare dacă venitul net lunar nu depăşeşte 5.000 de lei.

    + Economia României va înregistra o creştere de 4,4% în acest an, comparativ cu 3,7% cât se estimase în luna ianuarie, anunţă Banca Mondială. În raport, se estimează că în 2018 creşterea economică a României va fi de 3,7%, iar în
    2019 de 3,5%.

    + Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE, formată din cele mai puternic industrializate ţări) prognozează că economia globală va creşte în acest an cu 3,5%, cea mai bună performanţă din 2011.

    + Australia, la cel de-al 103-lea trimestru de economie fără recesiune. Economia australiană a avansat cu 0,3% în primul trimestru al acestui an, confirmând faptul că ţara se bucură de 26 de ani fără recesiune.

    + Simona Halep a obţinut o victorie uriaşă în sferturile turneului de tenis Roland Garros, revenind de la scorul de 3-6, 1-5. Românca a reuşit astfel să o învingă pe Elina Svitolina, urmând să o înfrunte pe Karolina Pliskova din Cehia, locul 3 WTA, în semifinale (La închiderea ediţiei meciul din semifinală nu fusese jucat ).

    MINUSURI

    – Fostul director al FBI James Comey a confirmat că preşedintele american, Donald Trump, i-a cerut să abandoneze ancheta asupra fostului consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională, Michael Flynn, implicat în afacerea amestecului Moscovei în alegerile prezidenţiale din SUA.

    – În 2016, la nivel naţional au fost înregistrate 9.444 de cazuri de tăieri ilegale de arbori, ceea ce reprezintă o medie de 26 de cazuri pe zi, potrivit noului raport al Greenpeace România. Din totalul cazurilor depistate ca fiind ilegale,  3.986 – adică 42% – au fost identificate de către cetăţeni.

    – Un avion militar care avea la bord 116 persoane a dispărut în Myanmar. Fragmente ale avionului militar au fost găsite miercuri după-amiază în Marea Andaman.

    – O catastrofă bancară spaniolă a fost evitată cu preţul de 1 euro. Santander, cea mai mare bancă a Spaniei, va salva de la faliment rivala Banco Popular în schimbul sumei de 1 euro după ce autorităţile europene au intervenit anunţând că Popular este în pragul insolvenţei. Santander va încerca să atragă aproximativ 7 miliarde de euro de la investitori pentru a acoperi costurile redresării
    Popular.

    – Din punctul de vedere al complexităţii financiar-contabile, România ocupă locul 54 într-un clasament global în care locul 1 este ocupat de Turcia, cu mediul cel mai dificil, iar locul 94 – cu mediul cel mai relaxat – este ocupat de Insulele Cayman.

    – Construcţiile de locuinţe au scăzut cu 13% în primul trimestru din 2017 faţă de aceeaşi perioadă din 2016, fiind date în folosinţă 10.084 de locuinţe, în scădere cu 1.506 locuinţe, potrivit Institutului Naţional de Statistică.

    – Tarom, linia aeriană naţională, a înregistrat pierderi de 47 milioane de lei în 2016, iar cifra de afaceri s-a redus cu 5,6%, la 1,07 miliarde de lei. Compania nu a mai înregistrat profit din 2007.

     

  • Carastelec, investiţie de 5 milioane de euro într-o cramă de spumante premium româneşti

    Potrivit reprezentanţilor cramei, suma investită în proiectul lansat pe piaţa locală provine din fonduri europene, proprii şi credite bancare, în proporţie egală. Vinurile produse sunt comercializate doar în magazinele de specialitate şi HoReCa, restaurantele fiind cei mai mari generatori de vânzări. 

    „Volumul produs de Carastelec într-un an de recoltă, fără incidente naturale, este de 200.000 de sticle, preponderent vinuri petiante şi spumante, dar şi o gamă de vinuri liniştite, în ediţii limitate de maxim 3.500 de sticle pe sortiment. Focusul nostru, pe termen lung, este reprezentat de spumantele de calitate superioară. Astfel, pentru gama Carassia, ne-am propus să creştem volumul de la 25.000 de sticle îmbuteliate în prima ediţie, până la 50.000 de sticle. Acelaşi obiectiv îl ţintim şi cu vinurile petiante, vrem să dublăm în următorii doi ani volumul de sticle îmbuteliate”, declară Negele Enikő, Brand & Marketing Manager Crama Carastelec.

     În prezent, Crama Carastelec funcţionează cu un total de 19 angajaţi, dintre care 9 persoane sunt prezente pe plantaţie, patru în cramă, iar restul în vânzări şi administraţie.

    Conform datelor companiei, investiţia în Carastelec a fost gândită şi implementată special pentru producţia spumantelor obţinute prin metodă tradiţională, Carassia, gamă lansată pe piaţa din România în mai 2017 cu obiectivul de a deveni ambasadorul regiunii.

    „Carastelec este o cramă de spumante, a fost înfiinţată pentru gama de spumante Carassia. Atât alegerea locaţiei, a soiurilor tradiţionale folosite şi în zona Champagne, cât şi echiparea cramei au fost gândite pentru a produce spumant din recoltă proprie, întregul proces având loc în aceeaşi locaţie, de la presarea mustului, până la prima şi a doua fermentare, degorjare, remuaj, şi până la etichetare. Astfel, considerăm că investiţia totală de 5 milioane de euro a fost o investiţie pentru această gamă”,  explică Negele Enikő.

    Crama Carastelec a lansat gama Carassia cu obiectivul de a le oferi consumatorilor români o alternativă locală în oferta spumantelor internaţionale. Produsă exclusiv prin metoda tradiţională, cu o maturare îndelungată în sticlă, de minim 20 de luni, noua gamă conţine trei produse distincte: Carassia Blanc de Blancs Brut, Rosé Brut şi Classic Extra Brut.  

    Potrivit datelor OIV, consumul de vin spumant creşte pe plan internaţional, înregistrând în ultimii 10 ani o majorare de 30%, în timp ce producţia acestor vinuri a raportat un plus de 40% pe plan mondial. Prin comparaţie, producţia de vinuri liniştite a crescut cu doar 7% în acelaşi interval de timp. Astfel, susţin reprezentanţii companiei, există un trend vizibil ascendent consumului de  spumante.

    „Tendinţa este promiţătoare. Consumul vinurilor de calitate începe să crească, iar pentru că suntem o ţară receptivă la trenduri internaţionale, şi consumul spumantelor de calitate se va majora. Deşi românii sunt, în mod tradiţional, consumatori sezonieri de spumante – şi de vinuri îmbuteliate, în general – 70% din consum concentrându-se pe perioada Sărbătorilor, sau în jurul evenimentelor importante, am început să întâlnim din ce în ce mai des amatori de spumante la evenimente casual sau wine baruri”, conchide  Negele Enikő, Brand & Marketing Manager Crama Carastelec.

    Planul pe termen lung privind producţia Carassia vizează, după penetrarea pieţei din România şi Ungaria, exportul în alte ţări europene. 

  • România, baza de atac a întregii regiuni

    Piaţa-mamă pe care activează Halewood Wines & Spirits este Marea Britanie, unde cifra de afaceri se ridică la peste 247 milioane de euro (210 milioane de lire sterline), iar compania este foarte puternică şi pe pieţe precum Africa de Sud, China, SUA şi Thailanda. ”|nsă România este o piaţă-cheie, ce reprezintă punctul de plecare pentru a deţine o prezenţă puternică şi notabilă în regiunea Europei de Est“, declară Paul Murden, general manager al Halewood Wines & Spirits România.

    La nivel local, compania are activităţi în cultivarea viţei de vie, deoarece ”vinul de calitate se naşte şi «se cultivă» în  vie“, producţie, distribuţie locală şi export de vinuri româneşti, cât şi import de vinuri şi băuturi spirtoase din diverse colţuri ale lumii. Compania, spune Mulden, s-a axat de-a lungul timpului pe inovaţie, fiind ”primul producător de pe piaţa din România care s-a concentrat pe valorificarea soiului autohton de struguri Fetească Neagră„, despre care se spune că este cel mai valoros soi local, dar şi pe ”portofoliul vast şi atent selectat de vinuri de import, de la cele mai importante case de vinuri internaţionale“. Pe de altă parte, Murden adaugă la atuurile brandului expertiza britanică şi propria divizie de retail, care ”facilitează drumul strugurilor din podgorie către paharul consumatorului final“.

    Producţia medie anuală a Halewood Wines & Spirits este de circa 5.000 de tone de struguri în Ploieşti şi Tohani, iar capacitatea de stocare este de aproximativ 6 milioane de litri de vin. Raportul între vânzările pe canalele retail şi HoReCa este destul de echilibrat, portofoliul companiei având branduri dedicate pentru fiecare segment. ”Există diferenţe între cele două canale, aşadar este nevoie de tipuri diferite de produse care să răspundă cât mai bine nevoilor diferite ale consumatorilor. Trendul produsului potrivit pe canalul potrivit a început cu câţiva ani în urmă şi va continua“, declară reprezentantul Halewood România. Divizia de vânzări interne şi cea de export a vinurilor locale deţin ponderi de circa 50% fiecare în cifra de afaceri a Halewood Wine & Spirits România, care se menţine la o sumă constantă de circa 10 milioane de euro în ultimii ani. Compania exportă atât vinurile companiei, mărci proprii, cât şi etichetele clienţilor, în peste 40 de pieţe dintre care cele mai importante sunt: Marea Britanie (cea mai mare destinaţie de export a firmei), ţările baltice, Germania, ţările nordice şi China, ”o piaţă cu extrem de mult potenţial, unde am înregistrat creşteri constant şi care a intrat, în ultimii ani, în atenţia marilor producători din industria vinului“, spune Murden.

    Anul trecut a adus pentru divizia locală a Halewood Wines & Spirits o creştere a volumelor în categoria produselor premium şi super-premium, în contextul în care consumatorul român este tot mai educat, manifestând un interes clar către vinuri şi băuturi mai rafinate, din categoria premium, spune reprezentantul companiei, opinie împărtăşită şi de alţi jucători din domeniu. ”2016 a adus provocări suplimentare companiei noastre, determinate de evoluţiile pieţelor externe, în special cea din Marea Britanie, care reprezintă una dintre principalele noastre pieţe de export“, adaugă Murden, referindu-se la devalorizarea lirei sterline. Pe de altă parte, prin activităţile de promovare pe piaţa internă, care au vizat atât produsele dezvoltate local, cât şi  portofoliul extins cu alte categorii, compania a reuşit să depăşească provocările rezultate din contextul economic global, spune managerul. Pentru 2017 firma şi-a bugetat o creştere de două cifre pentru întreaga activitate a grupului în România, cuprinzând atât producţia locală, cât şi exporturile, însă concentrarea va rămâne, în continuare, pe produsele premium şi super premium.

  • Povestea româncei care a ajuns contesă, iar acum conduce un business de 10 milioane de lei într-un domeniu dominat de bărbaţi

    Stomatolog de meserie şi provenind dintr-o familie cu istorie veche în producerea vinurilor, Guy de Poix a ajuns în România şi a descoperit potenţialul Dealului Mare (Prahova), una dintre principalele regiuni viticole ale ţării. „Serve este prima firmă privată de vinuri din România, după revoluţie,” spune antreprenoarea, care a fondat firma în 1993 împreună cu Guy Tyrel de Poix. Au ales regiunea Dealu Mare pentru că acolo au găsit o exploataţie mică pentru acea perioadă, sub 1.000 de hectare, la Ceptura. „Am retehnologizat crama existentă, am creat gama Vinul Cavalerului, care a ieşit pentru prima oară pe piaţă în 1994.

    În 1995 am avut prima recoltă“, spune Mihaela Tyrel de Poix. Dificultăţile n-au fost deloc puţine şi în rândul lor, enumeră antreprenoarea, la început au fost piedicile legistlative, în momentul în care încercau să comaseze terenurile. Au urmat apoi dificultăţi de funcţionare, de logistică, de infrastructură, cele legate de formarea şi menţinerea personalului. În 2015, compania a avut o cifră de afaceri de 10,2 milioane de lei şi profit de aproape 1 milion de lei, faţă de 8,8 milioane de lei în 2014, cu un câştig de 1,1 milioane de lei.

    Despre industria vinului spune că i se pare surprinzător că este percepută ca un domeniu al bărbaţilor, „cred că pe ansamblu raportul este de unu la unu”. Din punctul său de vedere sunt argumente suficiente pentru ca lumea vinului să fie în egală măsură a bărbaţilor şi a femeilor, de vreme ce peste 70% dintre cumpărătorii de vin din Europa sunt femei, „cel mai adesea ele aleg şi la restaurant şi, în plus, sunt mai bune degustătoare decât bărbaţii pentru că au gustul şi mirosul mai fin”. Iar numărul mare al doamnelor din domeniul vinului nu face decât să confirme, arată Mihaela Tyrel de Poix, că „este un domeniu la fel de potrivit pentru femei şi pentru bărbaţi. Şi nici nu suntem în competiţie”.

  • Bordeaux nu este doar despre vinuri

    Clădirea este locul în care compania franceză Lectra îşi prezintă soluţiile clienţiilor din industriile fashion & apparel, automotive, de mobilă; include un amfiteatru de invidiat, un cub din sticlă pentru şedinţe, un restaurant, precum şi o imensă „sufragerie” în care sunt prezentate inovaţiile companiei. Lângă, se află chiar unitatea de producţie în care sunt realizate aceste echipamente, ce ar putea fi asemănate, printr-o analogie, cu cele mai noi modele de maşini. Asemănare valabilă şi în cazul costurilor acestor sisteme, care se plasează între 100.000 şi 2 milioane de euro.

    Amfiteatrul din campusul Lectra este plin de această dată de jurnalişti din China, SUA, Europa; personajul principal de pe scenă este francezul Daniel Harari, CEO-ul Lectra, care dezvăluie planurile legate de dezvoltarea companiei pentru următorii doi ani. Lectra are origini în Bordeaux şi o istorie de 44 de ani, perioadă în care a devenit liderul mondial în materie de soluţii de înaltă tehnologie (software de proiectare şi dezvoltare a produselor, cât şi hardware, maşini de croit şi servicii conexe) care se adresează mai ales companiilor din industria modei, auto şi cea a mobilei.

    Potrivit reprezentanţilor companiei, soluţiile Lectra, specifice fiecărui sector de activitate, le oferă clienţilor posibilitatea de a automatiza şi optimiza procesele de concepere, dezvoltare şi producţie. Compania a ajuns anul trecut la venituri de peste 260 de milioane de euro, profit net de peste 30 de milioane de euro şi 1.550 de angajaţi în toată lumea, răspândiţi în cinci call centere internaţionale, trei centre internaţionale de tehnologie avansată şi mai multe birouri de vânzare. În România, Lectra este prezentă cu un birou de vânzări în Cluj şi are clienţi precum producătorul de cămăşi Braiconf şi fabrica Romaniţa din Caracal.

    Compania antreprenorială a fost înfiinţată în 1973, de inginerii Jean şi Bernard Etcheparre, iar în prezent acţionariatul acesteia se împarte între Daniel şi André Harari (36%), investitorii instituţionali şi de retail (63%) şi angajaţii companiei (1%). De-a lungul timpului, a trecut prin mai multe momente esenţiale pentru dezvoltarea businessului, de la vânzarea primului sistem de design computerizat (CAD) pentru industria textilă din lume: în 1976, când avea 10 angajaţi şi vânzări de 0,25 de milioane de euro, până la decizia fraţior Daniel şi André Harari să finanţeze dezvoltarea businessului prin compania de investiţii Compagnie Financière du Scribe şi transformarea acesteia în principalul acţionar al Lectra. Drumul s-a dovedit a nu fi însă mereu lin, ci şi marcat de decizii grele. Fraţii Harari au preluat managementul companiei în 1990. Iniţial, Daniel Harari era managerul companiei, iar fratele său, André Harari, se ocupa de managementul acţiunilor Compagnie Financière du Scribe deţinute în alte companii. Ei au decis să vândă aceste acţiuni şi să fuzioneze cu Lectra; astfel, acţionarii Compagnie Financière du Scribe au devenit proprietarii direcţi ai companiei cu originile în Cestas. „A fost o decizie luată pentru îmbunătăţirea afacerii noastre”, explică Daniel Harari.

    În 2005, a fost luată o altă decizie esenţială pentru dezvoltarea companiei. Concurenţa cu produsele low-cost ale competitorilor internaţionali care şi-au relocat activităţile de producţie în China s-a ascuţit; la fel şi cea reprezentată de competitorii asiatici. Creşterea competitivităţii în contextul unui raport scăzut de schimb dolar/euro, dar şi necesitatea îmbunătăţirii marginilor de profit pentru supravieţuire au adus în discuţie mutarea producţiei din Franţa. „După analizarea tuturor acestor aspecte, am simţit că putem depăşi toate aceste obstacole prin păstrarea centrului de dezvoltare şi cercetare şi a producţiei în Franţa. Uitându-ne astăzi în urmă, a fost alegerea potrivită”, descrie Daniel Harari decizia de a păstra producţia Lectra în Cestas, lângă Bordeaux. Spune că este mândru că a luat această decizie în contextul în care timp de doi ani, la mijlocul anilor 2000, trei dintre colaboratorii Lectra au studiat oportunitatea de mutare parţială sau chiar totală a producţiei şi departamentului de cercetare şi dezvoltare a companiei în China. „Concluzia a fost că o astfel de decizie ne-ar fi ajutat să economisim 28% din costurile noastre. La vremea aceea, scăzusem deja costurile cu 30% din tehnologii, am fi putut să dublăm această valoare. Pentru mine şi fratele meu era de neimaginat ca ADN-ul Lectra să dispară şi să ne despărţim de colaboratorii care şi-au dedicat eforturile şi timpul vreme de 20 de ani acestui proiect.” El precizează că în prezent costurile lor sunt cu 25% mai scăzute decât acelea pe care le-ar fi obţinut prin mutarea producţiei în China.

    Următoarea provocare a venit în 2009, în perioada crizei economice, când majoritatea competitorilor au decis să reducă dimensiunea afacerilor. În 2008 şi 2009, criza economică globală afectase toate segmentele de piaţă cărora li se adresează compania. Vânzările anuale stagnaseră la 153 de milioane de euro şi erau mai scăzute cu 23% comparativ cu 2008. Antreprenorii francezi au decis totuşi, contrar curentului general din industrie, să facă investiţii majore în intervalul 2009-2012 pentru dezvoltarea de noi echipamente tehnologice şi produse software, pentru a fi pregătiţi pentru următoarea etapă din evoluţia companiei. Rezultatele deciziei s-au văzut în anii ce au urmat: veniturile au crescut de la 211 milioane de euro în 2014 şi un profit net de 19,8 milioane de euro la 260,2 milioane de euro şi profit net de 37,3 milioane de euro anul trecut. Potrivit lui Harari, una dintre componentele rezultatelor din prezent a fost decizia de a investi anual 9% din venituri în business.

  • Jucător nou cu ştate vechi în industria vinului

    „A fost o ambiţie să lucrez în industria vinurilor şi cred că vinul m-a ales pe mine în aceeaşi măsură în care eu l-am ales pe el. Am văzut lumina zilei la Jidvei, chiar în castelul de pe eticheta sticlei de vin; în acest castel, părinţii mei au avut prima locuinţă de serviciu”, povesteşte Dan Muntean despre începuturile sale în această nişă. El este unul dintre executivii veterani din industria vinului, cu experienţă de câteva zeci de ani în domeniu; în ultima perioadă a lucrat pentru compania britanică Halewood, care are o cifră de afaceri de circa 10 milioane de euro. „Se spune că sunt foarte puţini cei care, odată intraţi în această industrie, o părăsesc, iar Domeniul Muntean este o nouă provocare, de care aveam nevoie după 30 de ani petrecuţi în această meserie fabuloasă”, adaugă acesta despre decizia luată la finele anului trecut, de a părăsi compania Halewood.

    Domeniul Muntean este, aşadar, o afacere de familie, cu o echipă cu experienţă în domeniu şi care, înainte de toate, „iubeşte vinul şi are o înţelegere profundă a pieţei”, spune fondatorul. Noua companie înglobează atât propria sa viziune despre ceea ce poate şi trebuie să facă pentru şi cu vinul din România, cât şi propriul stil de a face afaceri. Printre ambiţiile sale legate de acest proiect se numără cea de a crea şi de a distribui „vinuri cu personalitate, din soiuri alese cu grijă, care spun o poveste”. Fiind o afacere independentă, Dan Muntean a ales să colaboreze numai cu parteneri internaţionali, „aidoma nouă, businessuri de familie, care iubesc vinul şi pe care românii merită să îi «(de)guste»”.

    Muntean consideră că România are un potenţial viticol profitabil datorită condiţiilor climatice diverse, tipuri de sol potrivite, o istorie a viţei de vie „atât de interesantă, cu soiuri remarcabile”, dar şi o poziţionare geografică ideală. În acest sens, „pentru a putea controla calitatea vinurilor”, conform spuselor sale, se află în faza de finalizare a achiziţiei unei crame şi a unei suprafeţe de circa 70 de hectare de viţă de vie în regiunea viticolă Dealu Mare. Producţia de vinuri proprii va începe din recolta acestei toamne, punând în valoare atât soiuri tradiţionale româneşti, precum Fetească Neagră, Tămâioasă Românească, dar şi soiuri internaţionale, cunoscute printre români, precum Merlot, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon sau Chardonnay. Apreciază că investiţia totală, la finalul proiectului, se va ridica la circa 2,5 milioane de euro.

    Pe lângă producţia de vinuri proprii, Domeniul Muntean se concentrează în prezent pe aducerea în România a unor vinuri reprezentative pentru regiunile din care provin. „Ne bazăm pe o selecţie atentă şi riguroasă a vinurilor, atât din Lumea Veche, cât şi din Lumea Nouă, precum vinuri rose din sudul Franţei, Tempranillo din Spania, rieslinguri germane, shirazuri din Australia sau Carmenere din Chile”. Portofoliul de importuri al firmei reuneşte mărci celebre atât din Europa – grupul Gerard Bertrand, grupul Pesquera Alejandro Fernandez, Dr. Loosen Estates, Chateau Musar cât şi din Lumea Nouă, cum sunt cele produse de Luis Felipe Edwards în Chile sau de Seifried din Noua Zeelandă. Principala direcţie pentru 2017 constă în creşterea prezenţei în cât mai multe unităţi de desfacere, atât în retail, cât şi în HoReCa, dar şi demararea lucrărilor pentru producţia proprie de vin. Conform fondatorului, produsele Domeniul Muntean se vor poziţiona pe un segment de preţuri mediu şi premium, iar printre planurile pe termen lung antreprenorul îşi propune să producă şi să comercializeze „vinuri memorabile la un raport calitate preţ la fel de memorabil, atât pe piaţa României, cât şi la export”. 

    Piaţa vinului din România este mai mare în volum decât pieţe consacrate cum ar fi Portugalia sau Austria, însă, ca valoare, reprezintă doar o parte din valoarea vânzărilor de vin din alte ţări, afirmă Dan Muntean. „În multe cazuri este greu de explicat cum pot exista pe piaţa noastră vinuri româneşti atât de ieftine, după cum este la fel de greu de explicat de ce există, într-o propoţie mult mai redusă, şi vinuri atât de scumpe”, afirmă antreprenorul. În opinia sa, vor trece mai mulţi ani până când piaţa se va maturiza şi până când aceste extreme vor dispărea. Un rol îl pot avea comercianţii la toate nivelurile, prin asumarea calităţii produsului din raft, în aceeaşi măsură ca şi producătorii, „aşa cum se întâmplă în toate pieţele mature”, afirmă Muntean.

    Demers ce va ajuta nu numai consumatorul, dar şi producătorul şi comerciantul, consideră antreprenorul. Pe de altă parte, piaţa vinurilor din România este, „fără îndoială, dinamică şi extrem de competitivă”, dar există loc de creştere în continuare pentru jucătorii care inovează pe piaţă. „De la an la an, creşterea apetitului consumatorului român pentru nou, dorinţa de a experimenta gusturi şi arome noi şi abilitatea de a înţelege vinurile de calitate ne dau această încredere”, mai spune acesta. Conform datelor pblicate recent de ZF, România are circa 180.000 de hectare cu viţă de vie grupate în 37 de podgorii, iar cu acest nivel al suprafeţei ocupate cu viţă, ţara noastră se află pe locul cinci în UE şi pe locul 11 în lume.

    Mai mult, piaţa locală se află pe locul 13 în lume din punctul de vedere al producţiei de vin, într-un top condus de Italia, Franţa şi Spania, potrivit datelor pentru anul 2015 estimate de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV). Producţia locală de vin a fost în 2015 de circa 4,1 milioane de litri, potrivit aceleiaşi surse. Conform datelor de la Ministerul de Finanţe, în România existau la finalul lui 2015 circa 220 de companii care aveau declarat drept CAEN „Fabricarea vinurilor din struguri“, cu afaceri cumulate de 650 milioane de lei, însă piaţa este dominată de câţiva producători mari, cu mii de hectare fiecare. În ultimii ani, tot mai multe crame butic îşi fac loc pe piaţă, targetând în special segmentul premium.

    Oportunitatea de a crea vinuri bune a venit odată cu viile nou plantate şi echipamentele noi de nivel internaţional din cramă, pe care producătorul român le are acum, cu sprijin european la îndemână, spune antreprenorul despre piaţa în care activează. Însă, după părerea sa, unul dintre pericole este ca producătorul să nu îşi înţeleagă consumatorul şi să nu dea aceeaşi atenţie tuturor vinurilor produse, indiferent de palierul de preţ. „Un producător bun trebuie totdeauna judecat după cel mai ieftin vin pe care îl produce, nu după cel mai scump! Observ că există o reticenţă şi din partea comentatorilor de vin din România de a recenza vinuri cu un nivel de preţ scăzut, ca şi cum ele nu ar fi importante… Dar ele sunt importante pentru consumator!”, susţine Muntean.

    Principala schimbare din ultimele decenii pe piaţa vinurilor a fost apariţia lanţurilor de retaileri internaţionali, care a fost de folos în structurarea pieţei, dar şi multiplicarea numărului de magazine de specialitate. Dacă ar fi să traseze câteva perspective ale viitorului acestui segment, Dan Muntean consideră că tot mai mult vin va fi cumpărat din comerţul modern şi din ce în ce mai puţin va fi consumat din comerţul tradiţional şi din autoconsum. De asemenea, antreprenorul consideră că vinurile de import vor creşte de la nivelul de sub 5% din piaţă la care se află astăzi, iar structura consumului se va schimba. Astăzi sunt preferate mai cu seamă vinurile albe şi dulci, în următorii ani vinurile seci şi roşii vor căpăta tot mai multă popularitate, iar cel rose va cunoaşte o creştere spectaculoasă. Mai mult, se aşteaptă la un interes mai mare pentru vinuri liniştite şi vinuri spumante în detrimentul berii şi al băuturilor spirtoase. „Vinul face parte din stilul de viaţă şi din cultura unui popor. Într-o lume tot mai globalizată, aceste trăsături se vor accentua în următorii ani şi în România”, afirmă fondatorul Domeniului Muntean.

    „Vinul bun este cel care îţi face plăcere să îl bei şi pentru care să nu fie nevoie să îţi ipotechezi casa ca să îl cumperi”, spune despre preferinţele sale în domeniu. Consideră, de asemenea, că un cumpărător avizat încearcă mereu vinuri noi şi le „descoperă” pe cele ieftine şi bune. Adaugă că „un preţ mare nu este totdeauna o garanţie a calităţii”. În prezent există pe piaţă mii de soiuri, mii de stiluri şi mii de provenienţe diferite, iar oportunitatea de a gusta ceva nou şi interesant „este o plăcere în sine. Această oportunitate nu exista acum 15 ani”, declară antreprenorul. Dan Muntean şi-a început activitatea în acest domeniu la finele anilor ’80, când lucra la o firmă de comerţ exterior, singura la acea vreme care făcea export de vin în România. În 1987 a primit şi responsabilitatea de a alege un distribuitor pentru Marea Britanie dintr-o listă de 10 nume. Aşa a început povestea sa cu Halewood International, care, de altfel, după vizita fondatorului John Halewood în România, a şi început să importe cantităţi mici de vin românesc în Anglia. Ulterior, britanicul a decis să-şi creeze propria reprezentanţă pe plan local; „aşa am ajuns să export în Marea Britanie nu numai vin românesc, ci şi întreaga familie”, povesteşte Dan Muntean.

    Spune, de asemenea, că această perioadă de început i-a marcat pozitiv cariera profesională. Dacă la momentul înfiinţării reprezentanţei locale scopul principal era de a livra către compania-mamă, cu timpul a descoperit că piaţa din România este la fel de interesantă. Făcând o retrospectivă a carierei sale, cel mai frumos moment profesional a avut loc în urmă cu 20 de ani, când a câştigat licitaţia pentru pachetul majoritar al societăţii care avea să devină Cramele Halewood, în defavoarea altor 12 firme participante. „Am pornit atunci de la zero şi am reuşit într-un timp relativ scurt să devenim unul din primii 10 jucători din industria vinului. Atunci am înţeles valoarea unei echipe bune şi unite în succesul unei societăţi”, declară Muntean. Pe de altă parte, cel mai dificil moment profesional a fost acela când „fondatorul firmei Halewood ne-a părăsit fulgerător. John nu a fost doar un antreprenor de excepţie, dar şi un om cu un extraordinar fler de marketing. Atunci am înţeles valoarea unui lider în succesul unei societăţi”, explică Muntean.

    În prezent, Dan Muntean este singurul acţionar al firmei pe care o conduce, însă ţine să precizeze că are alături o echipă foarte puternică şi o familie minunată, care îl susţine. „Nu mă consider un antreprenor, fac aceeaşi meserie cu plăcere şi cu aceeaşi ambiţie ca înainte”, spune Muntean despre noua sa poziţie profesională. Precizează însă câteva dintre principalele calităţi ale unui antreprenor; pe primul loc plasează viziunea, urmată îndeaproape de ambiţie, împreună cu îndrăzneala şi, mai ales, multă, multă muncă.

    2,5 MILIOANE DE EURO va fi valoarea investiţiei la finalul proiectului Domeniul Muntean, când compania va  produce propriile vinuri

    70 DE HECTARE de viţă de vie sunt achiziţionate de Domeniul Muntean în regiunea viticolă Dealu Mare, a cărei cultură va fi folosită în producţia de vinuri proprii

    30 DE ANI a activat Dan Muntean în domeniul vinului până când a decis să devină antreprenor

    5 ESTE LOCUL OCUPAT de România în cadrul UE după suprafaţa de ocupată cu viţă de vie, de circa 180.000 de ha

    220 DE COMPANII aveau declarat drept CAEN „Fabricarea vinurilor din struguri“ în 2015; afacerile lor cumulate ajungeau la 650 milioane de lei

     

  • Locul din Bucureşti unde se pot degusta peste 200 de vinuri

    Revino – Descoperă Vinurile din România, eveniment dedicat promovării vinurilor şi turismului viticol din România aflat la a două ediţie, are loc în perioada 6-8 mai 2017 în Bucureşti, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii Revino. Participanţii la eveniment vor putea desgusta peste 200 vinuri premium de la cei 32 de expozanţi, crame naţionale şi internaţionale. Ziua de 8 mai este dedicată în exclusivitate sectoarelor HoReCa şi turism.

    “Prima ediţie a târgului de vinuri Revino – Descoperă Vinurile din România a avut loc anul trecut şi s-a dovedit un real succes pentru crame şi vizitatori.” spune Alina Iancu, fondator CrameRomania.ro şi ReVino.ro. “Anul acesta numărul expozanţilor a crescut semnificativ, la fel cum ne aşteptăm să crească şi numărul iubitorilor de vinuri care vor fi prezenţi. Am observat în ultima vreme un interes din ce în ce mai mare acordat de bucureşteni şi nu numai vinurilor pe care le beau în anumite momente şi locurilor pe care le vizitează în weekend sau în zilele libere.”

    Fiecare expozant de la Revino – Descoperă Vinurile din România va prezenta publicului un număr de maximum 7 vinuri exclusiv HoReCa şi va beneficia de aceleaşi condiţii de prezentare. Astfel, vizitatorii vor aprecia vinurile pe care le vor degusta şi discuţiile pe care le vor avea cu reprezentanţii cramelor pentru a le afla poveştile. La a doua ediţie a târgului de vinuri sunt aşteptaţi peste 1.300 de vizitatori într-un cadru elegant care să reflecte imaginea pe care vrem să o avem la nivel naţional şi international. Fiecare persoană va primi un pahar la intrare împreună cu catalogul evenimentului pe care îşi va putea nota părerile şi preferinţele despre vinurile degustate pe care le pot achiziţiona la plecare.

    “O altă noutate pentru acest an este biroul de turism viticol pe care îl vom avea la Revino – Descoperă Vinurile din România.” continuă Alina Iancu. “Oferim cramelor care realizează turism viticol posibilitatea de a-şi prezenta poveştile şi ofertele vizitatorilor şi de a-i convinge să le treacă pragul. În plus, un reprezentant ReVino.ro va poveşti celor prezenţi într-un mod imparţial informaţii despre toate zonele ţării şi detalii despre cramele care pot fi vizitate de grupuri mai mici sau mai mari de persoane.”

    Programul evenimentului este completat de o serie de 4 masterclass-uri – seminarii susţinute de experţi în vinuri, precum Ana Săpungiu – singura româncă Master of Wine, Frederic Vigroux – somelier şi consultant francez certificat WSET III, Cristina Raicu – profesor la şcoala de vinuri Wine Craft deţinătoare a certificatului WSET III şi trei enologi recunoscuţi de la cramele din România: Aurelia Vişinescu, Oliver Bauer şi Laurent Pfeffer.

     

  • Grupul Le Manoir anunţă deschiderea La Vinuri, noul gastro wine bar cu specific românesc

    Meniul de vinuri cuprinde 50 de etichete atent selecţionate de la producători din principalele regiuni viticole ale ţării -Banat, Dobrogea, Moldova, Muntenia şi Transilvaniaprintre care se numără unele dintre cele mai bune crame româneşti: Davino, Petro Vaselo, SERVE, Metamorfosis, Prince Ştirbey. Mai mult, oaspeţii La Vinuri se pot bucura de o selecţie de şpriţuri de Dealu Mare şi Oltenia, preparate după metoda clasică, cu sifon.
     
    Localul vine cu preparate culinare, româneşti, la preţuri ce variază între 10 şi 45 RON: platoul de mezeluri din carne de Mangaliţa, brânzeturile cu tradiţie, spuma de vinete, fasolea bătută, servită cu ceapă. “În calitate de importatori de produse gastronomice şi vinuri franţuzeşti, precum şi de operatori de restaurante, de peste 13 ani, ne bucurăm să observăm că există o ofertă generoasă de produse româneşti bune şi că artizanii autohtoni acordă o atenţie tot mai mare tehnicilor de preparare. Am deschis La Vinuri, fiindcă am identificat atât crame, cât şi furnizori care ne pot livra constanţă în calitate, şi am decis să completăm această selecţie cu câteva preparate tradiţionale, precum sarmalele şi drobul de miel, create în bucătăria localului.”, declară Cristian Preotu, proprietar al grupului Le Manoir.
     
    Noul local are o capacitate de 20 de locuri la masă, în interior şi 20 pe terasă. Ambianţa este una modernă, în care se remarcă o serie de accente specifice culturii locale: ţesături olteneşti realizate la războaie tradiţionale, vase de lut şi o colecţie de pictură, ce aduce împreună nume precum Arthur Verona, Constantin Piliuţă, Sorin Ilfoveanu, Ştefan Câlţia,
    Ştefan Pelmuş şi Teri Iacsa. “La Vinuri îşi propune să devină o destinaţie atât pentru segmentele de turişti şi expaţi care îsi doresc să se bucure de o experienţă culturală specifică, dar şi pentru publicul român, căutător de răsfăţuri locale. Lor le propunem, deci, răcoritoarele noastre naţionale, realizate în casă din siropuri de fructe şi sifon, ţuicile Zetea sau Ilie Galben şi berea artizanală românească.”, completează Cristian Preotu.
     
    Investiţia în reamenajarea localului deţinut încă din 2010, de către grupul Le Manoir este evaluată la 50.000 de Euro. Reprezentanţii La Vinuri preconizează un trafic de 50 de persoane pe zi şi o notă de plată medie de 75 RON.

     

  • Grupul Le Manoir anunţă deschiderea La Vinuri, noul gastro wine bar cu specific românesc

    Meniul de vinuri cuprinde 50 de etichete atent selecţionate de la producători din principalele regiuni viticole ale ţării -Banat, Dobrogea, Moldova, Muntenia şi Transilvaniaprintre care se numără unele dintre cele mai bune crame româneşti: Davino, Petro Vaselo, SERVE, Metamorfosis, Prince Ştirbey. Mai mult, oaspeţii La Vinuri se pot bucura de o selecţie de şpriţuri de Dealu Mare şi Oltenia, preparate după metoda clasică, cu sifon.
     
    Localul vine cu preparate culinare, româneşti, la preţuri ce variază între 10 şi 45 RON: platoul de mezeluri din carne de Mangaliţa, brânzeturile cu tradiţie, spuma de vinete, fasolea bătută, servită cu ceapă. “În calitate de importatori de produse gastronomice şi vinuri franţuzeşti, precum şi de operatori de restaurante, de peste 13 ani, ne bucurăm să observăm că există o ofertă generoasă de produse româneşti bune şi că artizanii autohtoni acordă o atenţie tot mai mare tehnicilor de preparare. Am deschis La Vinuri, fiindcă am identificat atât crame, cât şi furnizori care ne pot livra constanţă în calitate, şi am decis să completăm această selecţie cu câteva preparate tradiţionale, precum sarmalele şi drobul de miel, create în bucătăria localului.”, declară Cristian Preotu, proprietar al grupului Le Manoir.
     
    Noul local are o capacitate de 20 de locuri la masă, în interior şi 20 pe terasă. Ambianţa este una modernă, în care se remarcă o serie de accente specifice culturii locale: ţesături olteneşti realizate la războaie tradiţionale, vase de lut şi o colecţie de pictură, ce aduce împreună nume precum Arthur Verona, Constantin Piliuţă, Sorin Ilfoveanu, Ştefan Câlţia,
    Ştefan Pelmuş şi Teri Iacsa. “La Vinuri îşi propune să devină o destinaţie atât pentru segmentele de turişti şi expaţi care îsi doresc să se bucure de o experienţă culturală specifică, dar şi pentru publicul român, căutător de răsfăţuri locale. Lor le propunem, deci, răcoritoarele noastre naţionale, realizate în casă din siropuri de fructe şi sifon, ţuicile Zetea sau Ilie Galben şi berea artizanală românească.”, completează Cristian Preotu.
     
    Investiţia în reamenajarea localului deţinut încă din 2010, de către grupul Le Manoir este evaluată la 50.000 de Euro. Reprezentanţii La Vinuri preconizează un trafic de 50 de persoane pe zi şi o notă de plată medie de 75 RON.

     

  • A jucat în Liceenii, a creat şi a vândut o afacere, iar acum organizează cel mai mare concurs de vinuri din estul Europei

    Energic şi optimist, Cătălin Păduraru poate vorbi ore în şir despre vin: planuri, trecut şi viitor, lingvistică, istorie, economie sau strategii. El este antreprenorul care în urmă cu câţiva ani a vândut afacerea Vinexpert, cu activităţi în distribuţia şi retailul de vinuri. „Prima generaţie de antreprenori nu a ajuns încă la etapa de vânzare a afacerilor pe care le-a întemeiat. Pentru mine a fost proiectul de viaţă, îmi propusesem să ies din afacere până la 45 de ani; am reuşit chiar mai devreme. Pentru a mă dedica acestei părţi de consultanţă, formare, educaţie”, povesteşte el.

    Intrarea în universul vinului s-a făcut cu plata unui preţ: visul său legat de actorie. „Când intrai la IATC (Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Ion Luca Caragiale din Bucureşti) erai vârful mic al unei piramide a studenţimii româneşti. Noi am fost spre mia de candidaţi pe loc, cu examene de trei săptămâni.” Spune că odată cu capitalismul s-au ivit şi dezavantaje, nu numai avantaje, şi a apărut un con de umbră pentru cei care voiau să facă film în perioada aceea. „Şi eu asta voiam să fac – film, nu teatru. Nu a fost nicio filosofie să îmi stabilesc un plan în zona de afaceri. A fost frica zilei de mâine şi am încercat să fiu foarte realist. Am evaluat resursele şi singura resursă era o apetenţă foarte mare pentru a vinde, şi când am ajuns la ce să vând mi-am dat seama că rădăcinile mele sunt foarte solide în viticultură”; tatăl şi unchiul său erau ingineri viticoli.

    Prin urmare, alegerea vinului era cea mai logică opţiune, „nu a fost o asumare de cauză sau o misiune, ci pur şi simplu a fost extrem de bună nişa din Bucureşti, pentru că la începutul anilor ’90 erau doar vinuri proaste”. Spune că şi-a propus să aducă doar vinuri bune şi prin asta să se diferenţieze; iar firma de distribuţie a funcţionat foarte bine până în 1998-1999, când, spune actorul antreprenor, a constatat că este nevoie de mai mult; concret, a hotărât să deschidă magazinele Vinexpert. Pentru că, inspirat de ce se întâmpla pe pieţele externe, aducea idei şi concepte noi, adaptate local, dar operând o firmă de distribuţie, mesajul se dilua; de aceea şi-a propus să facă o entitate prin care să lucreze direct cu consumatorul şi aşa a apărut Vinexpert.

    Iar Păduraru povesteşte că apoi s-a întâmplat ca în filmul Beckett, cu Peter O’Toole şi Richard Burton: regele l-a numit şef al bisericii pe prietenul său de joacă şi tinereţe agitată, crezând că aşa poate controla mai bine poporul; doar că prietenul, ajuns şeful bisericii, şi-a luat rolul în serios. „Aşa am păţit şi eu când am făcut Vinexpert. Era atât de greu Expertul din coadă, încât am luat-o într-o altă direcţie, a educaţiei, mai întâi în ceea ce mă priveşte şi apoi în ce îi priveşte şi pe alţii.” Apoi şi-a dat seama că nu pot exista foarte uşor, la un loc, şi afacere, şi educaţie, comunicare etc., pentru că genera neînţelegeri, inclusiv cu asociaţii săi sau cu angajaţii – care nu înţelegeau de ce nu profitau de toate oportunităţile de piaţă; de pildă, se vindea Angelli cu tirul de la poarta fabricii pe un schimb de facturi şi se câştigau mii de dolari americani „şi noi nu făceam asta. Pentru că nu se potrivea cu mesajul pe care îl aveam noi. Atunci mi-am propus să mă opresc în jurul vârstei de 45 de ani”.

    Despre vânzare spune că nu a fost o afacere în plan financiar, în schimb a constituit un câştig în plan personal: „Perioada a coincis cu vârsta la care copilul are foarte mult nevoie de prezenţa părinţilor, or noi în contextul de comercianţi nu prea existam pe acasă nici măcar de sărbători, când erau punctele forte în activitate”. Decizia a avut un impact foarte bun pe plan personal, într-o altă proiecţie bugetară pe familie; a câştigat şi timp penru a acumula cunoştinţe despre vin. Cătălin Păduraru crede că mulţi dintre cei care au afaceri în domeniul vinului încep să simtă aerul rece al intrării în marea piaţă, „care nu va fi nicicum miloasă cu noi şi România va fi extrem de expusă dacă nu se întăresc valorile care ţin neapărat de preţ şi etichetă”. Şi pentru că românii se uită cu mai mult interes la experţi din străinătate, a identificat câteva personaje recunoscute la nivel mondial şi „am început să introduc în România economia vinului.

    Încerc să transpun educaţia şi comunicarea mea într-o arie holistică – poate e o exprimare pretenţioasă, dar aşa este. Istorică, antropologică, socială, chimică, economică. Concursul a venit de la sine, ca o componentă”. Spune că a pornit proiectul organizării International Wine Contest Bucharest (IWCB) în regim de voluntariat, care s-a perpetuat; concursul, cel mai mare eveniment de acest tip din Europa de Est, a ajuns la a XIV-a ediţie şi va fi organizat anul acesta între 23 şi 25 mai. „Este deja mai bine apreciat de străini, dovadă că anul trecut 52% din probe au venit din străinătate, am fost primiţi în asociaţia mondială de profil şi extindem panelurile de juraţi.” Ţinta este ca IWCB să depăşească Berlinerul, cel mai important târg european de vinuri.

    Concursul atrage atenţia asupra României, spune Păduraru, iar acest context este favorabil pentru o serie de alţi paşi, importanţi, care să plaseze ţara în universul vinului. „Avem afirmaţii pe care le putem susţine doar dacă facem studii istorice: că suntem cu mii de ani înaintea Franţei, Spaniei şi Italiei în viticultura modernă, nu pentru a ne reclama întâietatea sau a deveni axul lumii vinicole, ci pentru a veni în piaţa aceasta măcar cu drepturi egale. Este o afirmaţie de forţă şi ea poate fi justificată pentru că există toate informaţiile, ele trebuie doar puse cap la cap: de unde a plecat vitis vinivera, de ce şamd. Există şi acele întâmplări cu Burebista – nu a fost vorba de tăierea viilor, ci a fost pur şi simplu o informaţie, o informaţie adusă de Deceneu că la 1.000 km a apărut vitis vinifera, care era mult mai productivă, mai sănătoasă. Nu putea Burebista să ia o asemenea decizie.”