Când pandemia de Covid-19 începea să pună stăpânire pe Statele Unite, la mijlocul lunii martie, directorul executiv AL PFIZER, ALBERT BOURLA, şi-a chemat cei mai buni specialişti în vaccinuri pentru a le da o misiune clară. Misiunea a fost atât motivantă, cât şi descurajantă. Aceasta a oferit cercetătorilor oportunitatea de a se ocupa de ceva ce nu mai fusese făcut până atunci: dezvoltarea în mai puţin de un an a unui vaccin pentru a opri o pandemie în plină desfăşurare.
„El practic ne-a spus: «Sarcina voastră este să faceţi acest vaccin. Şi dacă aveţi nevoie de resurse, veniţi să le cereţi şi le veţi avea»”, a povestit pentru Reuters Philip Dormitzer, cercetătorul şef al echipei Pfizer care a lucrat la găsirea vaccinului de imunizare contra Covid-19.
„Bourla nu a vrut să ne concentrăm pe barierele de care ne-am fi putut lovi, ci a spus că ar fi mult mai bine să încercăm să facem ceva care părea imposibil şi, chiar dacă n-am fi reuşit, am fi făcut totuşi ceva grozav”, a spus Dormitzer, menţionând că dezvoltarea unui nou vaccin poate costa aproximativ 1 miliard de dolari.
Ceea ce a urmat a fost un efort total realizat în condiţii stricte de lockdown din cauza coronavirusului, împrumutând elemente din cercetarea în desfăşurare în domeniul gripei şi cancerului, dezvăluie o serie de interviuri realizate de Reuters cu mai mulţi oameni de ştiinţă vitali pentru programul de producere a vaccinului contra COVID-19 produs de Pfizer şi de partenerul său german BioNTech. Pe 9 noiembrie, companiile au devenit primele din întreaga lume care anunţau rezultate promiţătoare ale unor teste clinice efectuate la scară largă şi riguroase din punct de vedere ştiinţific – deşi o distribuţie pe scară largă este aşteptată abia începând cu aprilie.
Câteva zile mai târziu, Moderna, o companie de biotehnologie care a beneficiat de aproape 1 miliard de dolari pentru cercetare şi dezvoltare din partea guvernului SUA, a anunţat ceea ce părea a fi propriul vaccin de succes, realizat folosind aceeaşi tehnologie nouă care a adus pentru Pfizer rezultate atât de rapide.
Ambele companii au raportat rezultate preliminare care arată o eficienţă de peste 90% – o rată neaşteptat de mare, mai ridicată chiar decât a vaccinurilor obişnuite contra gripei, varicelei şi rabiei – ceea ce a dat speranţa că poate fi oprită o pandemie care a ucis peste 1,3 milioane de oameni la nivel global, a compleşit economiile şi a perturbat viaţa de zi cu zi a miliarde de persoane. De asemenea, nivelul de eficienţă a demonstrat că pentru prima dată virusul mortal poate fi înfrânt de ştiinţă, după cum remarcă Financial Times.
Realizările acestor companii o validează pe cea a mai multor firme de biotehnologie mărunte care ani de zile au muncit pentru a dovedi o idee odinioară neortodoxă: corpul uman poate acţiona ca propria sa fabrică de vaccinuri. Atât vaccinurile Pfizer, cât şi Moderna funcţionează prin inocularea oamenilor cu cod genetic personalizat, care instruieşte celulele umane să producă proteine virale speciale pentru a induce un răspuns imun.
În cazul Pfizer şi al BioNTech, luarea deciziilor care, în mod normal, ar dura luni, a fost redusă la zile, inclusiv decizia crucială privind care versiune de vaccin să fie utilizată într-un studiu clinic uman realizat pe aproximativ 44.000 de oameni în întreaga lume.
În multe privinţe, însă, munca este abia la început. În continuare, Pfizer-BioNTech şi Moderna trebuie să-şi ducă până la capăt studiile privind eficacitatea şi siguranţa şi să împărtăşească aceste informaţii comunităţii ştiinţifice şi autorităţilor de reglementare – inclusiv administraţiei SUA pentru alimente şi medicamente, care va decide în privinţa autorizării vaccinurilor pentru utilizare de urgenţă. Companiile va trebui să majoreze producţia până la 2 miliarde de doze sau mai mult până la sfârşitul anului 2021 – şi să facă faţă misiunii titanice de distribuire a acestora.
Dormitzer de la Pfizer este mai pregătit decât mulţi pentru a face faţă provocărilor deoarece a condus eforturile de cercetare la Novartis în pandemia de gripă porcină H1N1 din 2009. Acest proiect a produs trei vaccinuri autorizate în cel mai rapid răspuns prin vaccin antipandemic de până acum.
La Novartis, Dormitzer a început să testeze noi modalităţi de a face vaccinuri folosind acid ribonucleic mesager, sau ARNm, care conţine instrucţiuni pentru celulele umane. În acest caz, oamenii de ştiinţă introduc instrucţiuni ARNm pentru celule pentru a produce o parte din virus pe care sistemul imunitar o recunoaşte ca ameninţare şi o combate cu un răspuns protector. Niciun virus propriu-zis nu este implicat în proces.
În schimb, pentru a crea un vaccin tipic, oamenii de ştiinţă folosesc viruşi morţi sau slăbiţi care sunt apoi injectaţi în organism pentru a produce răspunsul imun.
Atuul vaccinurilor ARNm – şi secretul vitezei lor – este că acestea sunt plug-and-play: vehiculul ARNm nu trebuie schimbat, ci doar instrucţiunile genetice specifice pe care le poartă. Dacă virusul se modifică sau suportă mutaţii, detaliile instrucţiunilor pot fi modificate în consecinţă.
La Pfizer, una dintre colegele lui Dormitzer, Julia Li, căuta de câţiva ani eventuali parteneri cu tehnologie ARNm. Li s-a hotărât asupra unei firme de biotehnologie mai puţin cunoscută, numită BioNTech, din Germania, care folosea tehnologia ARNm pentru a face tratamente împotriva cancerului. Compania a fost cofondată de directorul executiv Ugur Sahin şi de soţia sa, directorul medical şi cercetătorul Oezlem Tuereci.
„La început nu eram atât de interesat”, a spus Dormitzer. „De ce m-aş uita la o companie de oncologie?” şi-a amintit el. „Noi ne ocupam de boli infecţioase virale”.
Însă ce a văzut Li s-a dovedit extrem de important. BioNTech putea produce ARNm, avea o echipă puternică de oameni de ştiinţă şi dorinţa de a începe să lucreze în domeniul bolilor infecţioase. „Până la urmă ne-am dus în Germania să ne întâlnim cu oamenii de la BioNTech”, a spus Dormitzer.
În august 2018, cele două companii au început să lucreze la un vaccin antigripal pe bază de ARNm.
În ianuarie anul acesta, deja îngrijorat de o posibilă pandemie de coronavirus, Sahin – citind într-un jurnal ştiinţific despre o nouă boală care se răpândeşte în China şi-a dat seama că patogenul are un potenţial de a infecta chiar mai mare decât credeau autorii – a decis că BioNTech trebuie să înceapă dezvoltarea unui vaccin, spune Katalin Karikó, vicepreşedinte senior al companiei şi unul dintre pionierii din spatele tehnologiei ARNm. Următorul pas a fost să-şi convingă echipa de acest lucru. La numai două săptămâni după ce secvenţa genetică a SARS-CoV-2 a fost făcută publică, BioNTech pornea programul de dezvoltare a vaccinului anti-COVID-19.
CEO-ul a conceput el însuşi câteva din vaccinurile candidate, a spus Karikó. Când Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat pandemie globală în martie, compania avea deja 20 de candidaţi ARNm în dezvoltare. În câteva zile a venit şi noua colaborare cu Pfizer.
Din nou, companiile s-au dovedit a avea competenţe complementare. „BioNTech este o companie mai mică, mai flexibilă”, a spus Karikó. „Un colos farma precum Pfizer are infrastructura, ştie cum să ducă totul la alte dimensiuni, cum să conducă lucrurile.”
La începutul lunii martie, cele două companii au decis să-şi extindă parteneriatul, angajându-se într-un acord pentru un vaccin anti-coronavirus în valoare de până la 750 de milioane de dolari.
Ambele companii au găsit că vaccinurile cu ARNm funcţionează foarte diferit la animale faţă de oameni. Din acest motiv, după ce au efectuat studii preliminare pe animale pentru a se asigura că vaccinurile candidat sunt sigure, au efectuat studii suplimentare pe animale pentru identificarea celui mai bun candidat şi au trecut la studii pe oameni cu mai multe vaccinuri prototip.
În primăvară, au pornit primele studii pe om, începând cu teste de siguranţă de fază 1 în Germania în aprilie, urmate de cele din Statele Unite în mai. Au fost testate patru versiuni în total. Scopul a fost „să-şi dea seama dintr-un foc ce funcţionează cel mai bine la oameni”, a spus Dormitzer.
Pfizer şi BioNTech au dezvăluit datele preliminare de fază 1 referitoare la 45 de voluntari adulţi din SUA pe 1 iulie, acestea arătând că o versiune a vaccinului — numită pe scurt B1 — părea să fie sigură. Oamenii de ştiinţă au observat atunci că vaccinul pare să inducă o producţie de anticorpi mai mare decât cea de la persoanele care şi-au revenit singure din COVID-19.
Pe 20 iulie, testul german a indicat pentru prima dată că vaccinul a indus şi producerea de celule T, despre care se crede că sunt importante în activarea unui răspuns imun împotriva coronavirusului şi crearea unei bariere de apărare secundare.
Cele două companii au crezut că sunt pregătite să testeze acest candidat într-un studiu clinic la care ar fi trebuit să participe în cele din urmă 44.000 de persoane în Statele Unite, Argentina, Brazilia, Germania, Africa de Sud şi Turcia.
Însă pe 24 iulie, cu doar câteva zile înainte de a fi programate să înceapă testul crucial, au devenit disponibile date despre un alt candidat, numit B2. Această versiune producea un răspuns imun similar cu B1, dar avea mai puţine efecte secundare la adulţii cu vârste înaintate. Prima versiune producea febră.
Lucrurile s-au derulat cu atâta rapiditate încât unii cercetători au muncit cu săptămânile fără să-şi vadă familiile. Dormitzer nu-şi mai văzuse soţia şi copiii din martie.
„Urgenţa, coordonarea, intensitatea, nu le-am simţit niciodată mai puternic … nu există timpi morţi”, a povestit doctorul Pei-Yong Shi de la secţia de medicină a Universităţii din Texas, care a dezvoltat o metodă nouă pentru testarea concentraţiei anticorpilor generaţi de vaccin.
În acelaşi timp, sute de muncitori de la centrul de cercetare Pfizer din Pearl River, New York, au îndurat protocoale riguroase de prevenire a infectării cu coronavirus: nu aveau voie să atingă mânerele uşilor, astfel încât toate uşile erau larg deschise. Trebuiau să-i enumere în fiecare zi pe toţi cei cu care intrau în contact, astfel încât, dacă cineva se îmbolnăvea, să existe o hartă detaliată a posibilelor expuneri.
Când pentru procesul din faza târzie de testare erau recrutaţi rapid voluntari, Bourla de la Pfizer a anunţat că datele privind eficienţa ar putea veni încă din octombrie. A durat puţin mai mult — dar nu cu mult.
Pe 9 noiembrie, pe baza rezultatelor de la 94 de persoane infectate, Pfizer a făcut anunţul bombă. Dormitzer spune că a aflat de eficienţa aparentă a vaccinului cu doar câteva ore înaintea publicului.
„Nu cred că vreunul dintre noi se aştepta să vadă o eficacitate mai mică de 90%”, a spus Dormitzer, adăugând că Administraţia Medicamentelor din SUA a specificat un obiectiv de cel puţin 50%.
Şi Karikó povesteşte că nu a avut niciodată îndoială că vaccinul nu va funcţiona. „Am putea vedea nivelul ridicat de răspuns imun celular”, a spus ea. „Nu eram nervoasă. Am fost atât de încrezătoare.” Sahin şi Tureci spun însă că nu pot explica precis de ce produsul lor preţios funcţionează. Nu se ştie exact care anume din armele create prin vaccin anihilează SARS-CoV-2. De aceea, cercetările vor continua.
Cu toate acestea, vaccinul este „aproape perfect, în unele privinţe”, şi reprezintă succesul unei revoluţii pe care cuplul îl anticipează de 25 de ani. Dar dacă pandemia ar fi venit acum trei ani, de exemplu, lupta pentru descoperirea vaccinului ar fi fost mult mai grea. La succes a contribuit şi o doză generoasă de coincindenţă.
