BusinessMagazin

Tag: Turcia

  • Ţara unde economia se prăbuşeşte. Inflaţia a ajuns la 80%, iar analiştii avertizează că riscă să fie prinsă într-o tornadă de creştere a preţurilor şi salariilor

    Inflaţia din Turcia a ajuns la aproape 80%, în timp ce analiştii au avertizat că ţara riscă să fie prinsă într-o spirală de creştere a preţurilor şi salariilor.

    Preţurile de consum au crescut cu 78,6% de la an la an în luna iunie, în condiţiile în care politica monetară neconvenţională a preşedintelui Recep Tayyip Erdoğan şi perturbarea importurilor de alimente şi energie din cauza războiului din Ucraina au avut un impact puternic. A fost cea mai mare creştere anuală din 1998 încoace, deşi rata a fost uşor sub prognoza de consens a analiştilor, de 80 la sută.

    Erdoğan, care respinge opinia larg acceptată în rândul economiştilor potrivit căreia creşterea ratelor dobânzilor reduce inflaţia, a ordonat băncii centrale să menţină rata de referinţă a împrumuturilor mult sub nivelul inflaţiei.

    Ca urmare, lira a pierdut 48% din valoarea sa faţă de dolar în ultimele 12 luni. Prăbuşirea monedei a fost un factor major al creşterii preţurilor într-o ţară care se bazează pe importuri, în special de energie. Efectele au fost agravate de o creştere bruscă a preţului energiei şi al altor mărfuri în urma invaziei preşedintelui rus Vladimir Putin în Ucraina.

    Cele mai recente date privind inflaţia, de luni, în creştere de la 73,5% în mai, vin după ce autorităţile turce au anunţat săptămâna trecută o creştere cu 30% a salariului minim – la doar şase luni după ce au majorat cu 50% rata de bază a salariului.

    Partidele de opoziţie şi sindicatele, care acuză guvernul că manipulează cifrele privind inflaţia, au declarat că majorarea este extrem de necesară pentru a evita sărăcia pentru milioane de gospodării care se luptă cu preţurile în creştere ale alimentelor.

    Erdoğan, al cărui partid de guvernământ şi-a văzut sprijinul scăzând la minime istorice, în parte din cauza turbulenţelor economice, a susţinut, de asemenea, creşterea, insistând în acelaşi timp că inflaţia va ajunge la „niveluri rezonabile” la începutul anului viitor.

    Însă economiştii au avertizat că majorarea ratei minime de salarizare, care afectează aproximativ 40% din forţa de muncă oficială şi are un efect de antrenare asupra altor sectoare, va contribui ea însăşi la menţinerea unei inflaţii ridicate în lunile următoare.

    Goldman Sachs şi-a ridicat recent prognoza de inflaţie de la 65% la 75% la sfârşitul anului, avertizând că ultima creştere a salariului minim riscă să ducă la „o spirală preţ-salariu”. Această majorare, combinată cu alţi factori, inclusiv probabilitatea unei deprecieri suplimentare a lirei turceşti, a însemnat că „presiunile inflaţioniste subiacente din Turcia rămân foarte ridicate”, a spus banca.

  • De ce se încăpăţânează Erdogan să împingă în jos dobânzile, deşi doar scumpirea creditului mai poate domoli o inflaţie scăpată de sub control

    Inflaţia este o problemă peste tot, însă în Turcia rata acesteia se situează la un nivel uriaş, de 73,5%, şi nu se întrevede niciun fel de temperare. Totuşi, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan insistă pe menţinerea dobânzilor la un nivel scăzut, scrie Deutsche Welle.

    Salim Dermitas, care lucrează de ani întregi în Ankara ca şofer în transportul public, spune că nu a mai asistat la o creştere atât de uriaşă a inflaţiei de decenii. „Nu vrem să ma­jorăm preţurile biletelor. Oamenilor le este greu deja să le plătească“.

    Pe 13 iunie, preţurile biletelor pentru trenurile expres au fost majorate pentru a patra oară în acest an, stârnind nemulţumirea oameni­lor. În ianuarie, o călătorie din Ankara până în Istanbul costa 84 de lire, iar acum costă 195, aproximativ 11 euro.

    Inflaţia din Turcia a atins oficial 73,5% în mai, cel mai ridicat nivel din 1998. Potrivit experţilor grupului independent ENAG, inflaţia este însă mult mai ridicată, probabil mai aproape de 160,8%.

    Economia Turciei trecea prin vremuri tulburi cu multă vreme înainte de războiul din Ucraina, însă din februarie criza s-a adâncit. E­forturile guvernului nu au avut niciun efect. Salariul minim de exemplu a fost majorat dramatic, dar nu a reuşit să ţină pasul cu inflaţia.

    Mulţi turci se confruntă cu te­meri existenţiale foarte reale. Exper­ţii financiari dau mare parte din vină pe banca centrală a ţării, spunând că nu acţionează independent şi că po­liticile sale privind dobânzile contri­buie semnificativ la creşterea infla­ţiei. Murat Birdal, economist la Universitatea din Istanbul, spune că se aşteaptă la rate ale inflaţiei al­cătuite din trei cifre până la finalul anului.

    Banca centrală nu şi-a înăsprit politica monetară, respectând politi­cile lui Erdogan. Preşedintele turc sus­ţine că inflaţia este rezultatul do­bânzilor ridicate, iar recent şi-a rei­terat angajamentul de a nu permite majorarea dobânzilor.

    Erdogan speră că politica dobân­zilor scăzute va atrage investitori străini, dând economiei locale un impuls extrem de necesar.

    În ultimă instanţă, preşedintele turc are în minte un obiectiv suprem, acela de a fi reales în 2023.

    Erdogan înţelege foarte bine ce impact poate avea inflaţia asupra rezultatelor elec­torale: Acesta a pus bazele partidului său AKP în timpul unei crize politice şi economice în 2001, când inflaţia se situa la aproape 70%.

    Un an mai târziu, AKP câştiga o majoritate răsunătoare în alegerile parlamentare şi-l catapulta pe Erdogan pe scenă drept un reformator promiţător. La acea vreme, alegătorii au penalizat partidele de guvernământ pentru rolul jucat în criză.

  • Turcia îşi schimbă numele într-o campanie de rebranding lansată de preşedintele Erdogan

    De acum înainte, Turcia va fi cunoscută ca Türkiye la ONU, după ce organizaţia a acceptat o cerere oficială din partea Ankarei, scrie BBC.

    Mai multe organisme internaţionale vor fi rugate să facă această schimbare de nume, ca parte a unei campanii de rebranding lansată de preşedintele turc la sfârşitul anului trecut.

    “Türkiye este cea mai bună reprezentare şi expresie a culturii, civilizaţiei şi valorilor poporului turc”, a declarat Recep Tayyip Erdogan în decembrie.

    ONU a precizat că a făcut această schimbare imediat ce a primit cererea, săptămâna aceasta.

    Majoritatea turcilor îşi cunosc deja ţara ca Türkiye. Cu toate acestea, forma Turcia este folosită pe scară largă, chiar şi în interiorul ţării.

    Radiodifuzorul de stat TRT s-a grăbit să facă schimbarea imediat ce a fost anunţată anul trecut, explicând că printre motivele pentru schimbarea imaginii a fost asocierea cu curcanul (turkey în engleză). De asemenea, a subliniat că unul dintre sensurile cuvântului din dicţionarul Cambridge English Dictionary este “ceva care eşuează” sau “o persoană prostuţă”.

    Ca parte a rebrandingului, “Made in Türkiye” va apărea pe toate produsele exportate, iar în ianuarie a fost lansată o campanie turistică cu sloganul “Hello Türkiye”.

    Măsura a fost întâmpinată cu reacţii mixte pe internet. În timp ce oficialii guvernamentali o susţin, alţii spun că este o distragere ineficientă a atenţiei, în timp ce preşedintele se pregăteşte pentru alegerile de anul viitor, pe fondul unei crize economice.

    Nu este neobişnuit ca ţările să îşi schimbe numele. În 2020, Olanda a renunţat la nume într-o mişcare de rebranding, Macedonia şi-a schimbat numele în Macedonia de Nord din cauza unei dispute politice cu Grecia, iar Swaziland a devenit Eswatini în 2018. În trecut, Iranul s-a numit Persia, Siam este acum Thailanda, iar Rhodesia şi-a schimbat numele în Zimbabwe.

     

  • Turcia şi-a schimbat oficial numele. Anunţul a fost făcut de ministrul turc de Externe şi ONU

    Agenţia Anadolu a precizat că Stephane Dujarric, purtătorul de cuvânt al secretarului general al ONU, Antonio Guterres, a confirmat primirea scrisorii miercuri târziu. Agenţia l-a citat pe Dujarric spunând că schimbarea numelui a intrat în vigoare “din momentul” în care a fost primită scrisoarea, notează AP.

    Guvernul preşedintelui Recep Tayyip Erdogan a făcut presiuni pentru ca numele Turcia, recunoscut la nivel internaţional, să fie schimbat în “Türkiye”, aşa cum este scris şi pronunţat în limba turcă. Ţara s-a numit “Türkiye” după declararea independenţei sale, în 1923.

    În decembrie, Erdogan a ordonat utilizarea lui “Türkiye” pentru a reprezenta mai bine cultura şi valorile turceşti, cerând inclusiv ca pe produsele exportate să se folosească “Made in Türkiye” în loc de “Made in Turkey”. Ministerele turceşti au început să folosească “Türkiye” în documentele oficiale.

    La începutul acestui an, guvernul a lansat, de asemenea, un videoclip promoţional ca parte a încercărilor sale de a-şi schimba numele în limba engleză. Videoclipul arată turişti din întreaga lume spunând “Hello Türkiye” în destinaţii celebre.

    Direcţia de comunicare a preşedinţiei turce a declarat că a lansat această campanie “pentru a promova mai eficient utilizarea lui “Türkiye” ca nume naţional şi internaţional al ţării pe platformele internaţionale”.

    Radiodifuzorul de stat turc de limbă engleză TRT World a trecut la utilizarea cuvântului “Türkiye”, deşi cuvântul “Turcia” se strecoară de către prezentatorii care încă încearcă să se obişnuiască cu schimbarea.

    TRT World a explicat decizia într-un articol de la începutul acestui an, spunând că dacă se caută pe Google “Turkey” apare “un set confuz de imagini, articole şi definiţii de dicţionar care confundă ţara cu Meleagris – cunoscut şi sub numele de curcan, o pasăre mare originară din America de Nord – care este renumită pentru că este servită în meniurile de Crăciun sau la mesele de Ziua Recunoştinţei”.

     

  • Turcia cere noi negocieri între Rusia şi Ucraina / Putin vrea facilitarea exporturilor de cereale

    Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, i-a propus omologului său rus, Vladimir Putin, găzduirea, sub egida ONU, a negocierilor între Rusia şi Ucraina, iar liderul de la Kremlin a semnalat că vrea, în anumite condiţii, facilitarea transporturilor de cereale, inclusiv prin porturile ucrainene.

    Recep Tayyip Erdogan i-a cerut lui Vladimir Putin să ia măsuri “pentru a minimiza efectele războiului” şi pentru a restabili pacea cu Ucraina “cât mai rapid”, conform Preşedinţiei Turciei, citată de CNN.

    “Preşedintele Erdogan a exprimat disponibilitatea de a organiza o reuniune a Rusiei, Ucrainei şi Naţiunilor Unite, la Istanbul, pentru a juca un rol într-un posibil mecanism de monitorizare” a unui eventual armistiţiu, “dacă ambele părţi sunt de acord în principiu”, a precizat Preşedinţia de la Ankara.

    Delegaţiile Rusiei şi Ucrainei au avut ultima întâlnire la Istanbul pe 29 martie. De atunci, negocierile pentru un armistiţiu general în Ucraina stagnează.

    La rândul său, Vladimir Putin i-a spus lui Recep Erdogan că Rusia este pregătită să faciliteze exporturile de cereale din porturile ucrainene, în coordonare cu Turcia. Liderul de la Kremlin a reiterat că Rusia este pregătită să exporte cantităţi mai mari de fertilizatori şi alimente dacă sunt anulate sancţiunile împotriva Moscovei. “În cursul discuţiei despre situaţia din Ucraina, s-a pus accent pe asigurarea navigaţiei sigure în Marea Neagră şi în Marea Azov şi pe eliminarea riscurilor minelor în aceste zone. Vladimir Putin a afirmat disponibilitatea părţii ruse de a facilita tranzitul maritim liber al mărfurilor, în coordonare cu partenerii turci. Acest lucru se aplică şi exporturilor de grâu din porturile ucrainene”, a comunicat Kremlinul, potrivit Sky News.

    Administraţia de la Moscova a reafirmat, săptămâna trecută, oferta de a permite redeschiderea porturilor ucrainene dacă naţiunile occidentale anulează o parte din sancţiunile antiruse, dar Kievul a denunţat “şantajul” Moscovei, părând să critice inclusiv abordarea Uniunii Europene, care a propus negocieri cu Moscova. Numeroase ţări din Africa şi Orientul Mijlociu sunt dependente de cerealele din Ucraina şi riscă să fie afectate grav de blocada navală impusă de Rusia.

  • O călătorie într-una dintre destinaţiile de concediu preferate ale românilor. Ce activităţi mai puţin clasice poţi face aici, pe care cei mai mulţi dintre români nu ştiu că le pot face

    O vacanţă într-un singur loc, unde turiştii să primească la picioare tot ce au nevoie în materie de răsfăţuri culinare, bahice sau aromatice – poate fi deseori o descriere des întâlniTĂ pentru tot ce înseamnă turismul pe litoralul turcesc. Antalya poate fi însă destinaţia potrivită şi pentru aventurierii care nu fac din relaxare scopul suprem al unei vacanţe, ci din contră, sunt în căutarea adrenalinei la tot pasul.

    În regiunea Antalya se află oraşul cu acelaşi nume, unde centrul vechi este format din străduţe înguste şi pavate, care m-au făcut să îmi doresc să mă pierd în ele. Centrul Antalyei, numit Kaleiçi, este o carte de istorie, unde file din vremea romană, alături de pagini din civilizaţia otomană şi elemente ale lumii moderne formează un peisaj de neratat. Poarta împăratului Adrian, construită în anul 130 î.Hr. în onoarea lui Adrian care a vizitat Antalya, şi Turnul cu Ceas, construit în anul 1244 şi singurul care a rezistat până în zilele noastre dintre cele circa 80 de asfel de turnuri, reprezintă două dintre cele mai importante obiective turistice ale centrului vechi din Antalya.

    Partea istorică a oraşului se împleteşte armonios cu magazinele micilor comercianţi care le oferă turiştilor de la delicii turceşti şi suveniruri, până la la covoare, bijuterii şi obiecte realizate din piele. Însă obiectivele turistice cu notă istorică se întind pe toată suprafaţa regiunii. Demre, Myra şi Kekova sunt doar câteva exemple. Demre este o localitate pe malul Mării Mediterane, iar cel mai important obiectiv este mormântul Sfântului Nicolae. Totodată, Demre este oraşul antic Myra, casa Sfântului Nicolae din Myra, acolo unde turiştii pot vizita situri arheologice, fiind renumit pentru mormintele săpate în stâncă. Un alt obiectiv turistic din zonă este insula Kekova, unde se află ruinele străvechii Apollonia, din secolul V î.Hr., parţial aflate în apă, fiind numit oraşul scufundat de pe insula Kekova.

    Partea mai puţin cunoscută a Antalyei este însă cea care le oferă turiştilor adrenalină, unde pot opta pentru o serie de activităţi precum rafting, buggy cross, truck safari sau tiroliană peste râu. Turiştii ajung în Antalya de cele mai multe ori prin intermediul unei agenţii de turism, care vinde sejururi de cel puţin şapte zile unde cazarea, masa şi transportul sunt incluse, însă le oferă celor care îşi doresc şi posibilitatea de a face anumite activităţi precum cele menţionate, contra cost. Preţul unei zile dedicate activităţilor de acest tip se învârte în jurul sumei de 70 de euro, în care este inclus transportul de la hotel până la locul de plecare pe traseu, plus o masă, iar de toate acestea se va ocupa însăşi agenţia de turism. Buggy cross, truck safari şi rafting se fac, de obicei, în aceeaşi zi, fiind toate activităţile în aceeaşi zonă, iar distanţele dintre acestea sunt scurte.

    Din zona Belek şi până la locul primei activităţi, anume buggy cross, în zona Manavgat, se ajunge în circa o oră, poate chiar o oră şi jumătate. După drumul parcurs cu maşina, turiştii merg cu un camion timp de 15-20 de minute, pe poteci înguste, însă drumul neasfaltat nici nu reprezintă o problemă pentru că peisajul fură privirea oricărui călător. Ajunşi la locul de pornire în prima cursă, ne-am urcat, doi câte doi, în buggy-uri, de unde am început prima activitate. Pe drumuri şerpuite, pline de praf, dorinţa de a duce la capăt pedala de acceleraţie parcă primează, însă niciun turist nu este lăsat să meargă singur pe traseu, astfel că atât în faţă, cât şi în spatele buggy-urilor se află alte vehicule conduse de către organizatori, siguranţa fiind cel mai important lucru. Cu toate acestea, adrenalina tot se instalează încet încet, iar după un drum prin pădure şi un luminiş, cursa cu buggy-urile se încheie printr-o trecere uşoară în apa de mică adâncime a unui rău. În funcţie de perioada anului, apa poate să fie mai rece sau mai caldă, însă nici disconfortul unei ape reci de râu nu te face să îţi doreşti să închei cursa.

    Cu toate că la drum porneşte un şofer, pe parcurs, copilotul îi poate lua locul, ceea ce este şi recomandat, însă nici pe locul din dreapta nu există mai puţine dezavantaje, pentru că drumul este presărat cu peisaje deloc de neglijat. Un râu de culoarea Mării Mediterane şi munţii înalţi şi stâncoşi, alături de o vegetaţie bogată, sunt principalele imagini pe care le urmăreşti de-a lungul cursei, care durează în jur de 45 de minute. După un „duş” rece în apa râului, cursa cu buggy-urile se încheie şi începe truck safariul, din acelaşi loc de start în care a pornit cursa iniţială. Truck safariul urmăreşte acelaşi drum, însă experienţa este diferită. Într-un astfel de camion, special amenajat pentru tipul acesta de curse, se vor putea aşeza mai mulţi turişti, circa 10-12. Faţă de buggy-cross, camionul este condus de cineva din echipa organizatoare, care, având experienţă, va putea să meargă cu o viteză mai mare, astfel, cursa se va simţi diferit faţă de prima.

    Urmând acelaşi drum, sfârşitul cursei se încheie la râu, după circa 30 de minute, unde turiştii au parte iar de un „duş”. După cele două curse, încă încărcaţi de adrenalină, am ajuns la tiroliană – aceasta însăşi o aventură, mai ales că în unele locuri traversează râul. Experienţa nu se încheie însă aici, aşa că ne-am întors la locul în care ne-a lăsat maşina cu care am venit de la hotel, de unde am pornit către startul cursei de rafting. Distanţele între activităţi sunt de doar câţiva kilometri, toate aflându-se în aceeaşi zonă şi anume Manavgat, care are atât munţi, cât şi un râu potrivit pentru rafting. La locul de pornire în ultima cursă, anume rafting, turiştii se vor echipa cu vâsle, costume de neopren, căşti şi veste de salvare.

    După un scurt instructaj, ne-am urcat într-o barcă de circa opt persoane şi am pornit încet pe râul Beşkonak. În funcţie de perioada anului, râul poate să fie mai liniştit, astfel că incidente precum căderea din barcă să nu se întâmple însă, chiar dacă acest lucru s-ar întâmpla, în barcă, turiştii sunt însoţiţi de personal specializat. Plimbarea cu barca pe râu e presărată cu momente mai liniştite, dar şi cu zone în care apa este învolburată, aşa cum am văzut în multe filme de aventură. Mai mult, pe parcursul acestei curse, turiştii se vor întâlni cu alte bărci, iar obiceiul este să incluzi în expediţie şi o „bătaie” cu apă. 

    Pe drumul parcurs de barcă, în jur de 30 – 45 de minute, pe malurile acestuia se pot zări turişti care şi-au instalat corturi, diverse terase, dar şi persoane care traversează râul cu tiroliana. Peisajul nu este de neglijat, împletindu-se perfect cu experienţa cursei de rafting. După câţiva kilometri parcurşi pe râu, barca ajunge la linia de sosire, unde ne-am dezechipat de costumele ude, iar acela este momentul şi când oboseala ia locul adrenalinei. Experienţele şi imaginile vor rămâne însă, înlocuindu-le pe cele legate de complexurile all-inclusive cu care am asociat mai mereu Antalya.

    Pe drumuri şerpuite, pline de praf, dorinţa de a duce la capăt pedala de acceleraţie parcă primează, însă niciun turist nu este lăsat să meargă singur pe traseu, astfel că atât în faţă, cât şi în spatele buggy-urilor se află alte vehicule conduse de către organizatori. 70 de euro preţul unei zile dedicate activităţilor pline de adrenalină pe care le poţi face în Antalya

  • Turcia blochează lansarea de către NATO a negocierilor cu Suedia şi Finlanda

    Turcia a blocat lansarea de către NATO a negocierilor pentru admiterea Suediei şi Finlandei, afirmă oficiali din cadrul Alianţei Nord-Atlantice, în timp ce preşedintele Recep Tayyip Erdogan le-a cerut aliaţilor occidentali să înţeleagă preocupările Ankarei în materie de securitate.

    Conform unor oficiali din cadrul NATO citaţi de agenţia DPA şi de publicaţia Die Zeit, Turcia a blocat, în Consiliul Nord-Atlantic, începerea negocierilor cu Suedia şi Finlanda, care au depus miercuri cereri de aderare.

    “Ne aşteptăm ca aliaţii noştri să înţeleagă, să respecte şi să susţină sensibilităţile noastre. Avem o sensibilitate în protejarea frontierelor noastre de terorism. Niciunul dintre aliaţi nu a manifestat cât ne aşteptam respect faţă de această sensibilitate a noastră”, a declarat miercuri după-amiază Recep Tayyip Erdogan citat de CNN.

    Preşedintele Turciei a avertizat luni că nu va face concesii în privinţa admiterii Suediei şi Finlandei în Alianţa Nord-Atlantică, reluând acuzaţiile privind găzduirea unor militanţi ai grupurilor separatiste kurde. “Cum am putea avea încredere în aceste ţări!? Suedia este pepiniera organizaţiilor teroriste. Nu vom ceda în privinţa aderării la NATO a celor care aplică sancţiuni Turciei”, a afirmat Recep Tayyip Erdogan. Liderul de la Ankara a acuzat din nou Suedia şi Finlanda că găzduiesc militanţi ai organizaţiei separatiste Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK). Turcia a criticat în mod constant Suedia şi alte state vest-europene pentru găzduirea unor organizaţii considerate drept teroriste de către autorităţile turce, printre care grupurile separatiste kurde Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) şi Unităţile Populare de Apărare (YPG), precum şi membri ai reţelei clericului islamist disident Fethullah Gulen.

    Însă secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, şi secretarul de Stat american, Antony Blinken, s-au declarat încrezători că Alianţa Nord-Atlantică va ajunge la un acord pentru admiterea Finlandei şi Suediei, în pofida obiecţiilor formulate de Turcia.

  • Turcia îşi deschide larg uşile pentru turiştii ruşi şi banii lor, şi vinde drone şi arme Ucrainei

    A urmat o deteriorare istorică a relaţiilor dintre Ankara şi Moscova până la punctul impunerii unor sancţiuni comerciale şi diplomatice reciproce. NATO, alianţa militară defensivă nord-atlantică, n-a ezitat să-şi anunţe sprijinul pentru Turcia, un stat membru, în cazul în care aceasta ar fi fost atacată de Rusia.

    Tensiunile s-au redus într-un an, legăturile dintre Ankara şi Moscova s-au restabilit şi Turcia a devenit un client favorizat pentru gazele ruse prin intermediul unui nou gazoduct, Turkstream. Pe de altă parte, Erdogan şi-a atras mânia Washingtonului cu un plan de a cumpăra sis­te­me antiaeriene de la Rusia, necom­patibile cu tehnica NATO. Şi această dispută pare să se fi domolit, cu Turcia tatonând achi­ziţionarea de aeronave de luptă americane. De asemenea, Washingtonul pare să fi închis ochii la încercările Turciei de a intra neinvitată în proiecte energetice majore de la Marea Mediterană stabilite de rivalii ei regionali.

    Turcia preşedintelui Recep Tayyip Erdogan şi-a făcut un obicei din a-şi croi pro­priul drum prin crizele geopolitice regionale şi de a se folosi de ele în interes propriu. Acest lucru reflectă, pe de o parte, greutatea geo­po­litică a acestei ţări, a cărei armată este depăşită ca mărime în NATO doar de cea a SUA, dar şi vulnerabilităţi cum ar fi dependenţa de gazele naturale ruseşti, de banii turiştilor ruşi şi de investiţiile europene şi americane.

    Acum, în plină criză energetică aproape globală, preşedintele Turciei Recep Tayyip Erdogan s-a întâlnit cu regele şi cu prinţul moştenitor ai Arabiei Saudite. Această ţară este cel mai mare exportator de petrol din lume şi unul din cei mai puternici concurenţi pentru influenţă în Orientul Mijlociu ai Ankarei. De asemenea, în plină criză militară la Marea Neagră, Erdogan şi-a aranjat o întâlnire cu principalul personaj negativ al momentului pentru lumea occidentală, cu preşedintele rus Vladimir Putin.

    Turcia şi Rusia sunt cele mai mari puteri mi­litare de la Marea Neagră, care, după de­clan­­şarea invaziei ruse din Ucraina, a devenit aproape pe jumătate lac rusesc. După de­clan­şarea războiului, liderul turc a intrat rapid în ro­lul de mediator şi de personaj care aduce pa­cea. Interesul Turciei este, ca în cazul întregii lumi, ca războiul să se termine cât mai rapid pentru că pagubele economice sunt deja mari şi cresc.

    Energia şi mâncarea s-au scumpit până la cote nemaivăzute. Însă Turcia încearcă să profite cât mai bine de oportunităţile pe care i le oferă criza. Pe de o parte, vinde Ucrainei celebrele drone Bayraktar TB2, cărora soldaţii ucraineni le fac o publicitate imensă. Importurile Ucrainei de armament turcesc au crescut de 30 de ori în primul trimestru.

    Pe de altă parte, Turcia nu s-a alăturat efortului Occidentului de a-l descuraja pe Putin impunând Rusiei sancţiuni economice şi financiare din ce în ce mai dure, dar a condamnat agresiunile ruse din Ucraina.

    Recent, Erdogan a spus că războiul nu ar trebui să afecteze negativ sezonul turistic şi a explicat că Putin este „foarte sensibil“ la nevoia de bani din turism pe care Turcia o are şi a promis deja că o va ajuta în acest sens, scrie AP.

    Turcia se confruntă cu o inflaţie devastatoare, după unele calcule de 60%.

    Erdogan a mai spus şi că vizita sa în Arabia Saudită înseamnă mai mulţi turişti saudiţi în Turcia.

    Turiştii ruşi, ca şi gazele naturale şi petrolul importate de statele europene din Rusia, sunt o problemă controversată şi dificil de rezolvat. Într-un interviu pentru televiziunea grecească ERT, preşedintele Ucrainei Volodimir Zelenski a descris banii pe care turiştii ruşi îi cheltuie în Grecia şi Turcia drept „bani pătaţi cu sânge“. Însă cuvintele nu-l impresionează pe Erdogan. Şi el este un orator foarte bun, iar anul viitor este an electoral. Cu ochii pe banii turiştilor ruşi, băncile turceşti vor să extendă gradul de utilizare a sistemului de plăţi rus Mir, printre puţinele la care ruşii mai au acces după retragerea din Rusia a brandurilor mari precum Visa şi Mastercard.

    Turcia este o destinaţie de top pentru turiştii ruşi, care în 2021 au venit în această ţară în număr de 4,5 milioane. Guvernul turc şi mai multe firme private au creat chiar şi o linie aeriană, Southwind, special pentru a-i aduce pe ruşi în staţiunile litorale turce. Autorităţile de la Ankara prevăd venituri din turism record anul acesta. Energia rusească nu este mai puţin importantă pentru economia turcă. Jumătate din gazele naturale importate de Turcia vin din Rusia. Petrolul rusesc are o pondere de 17% în importuri. Turcia este şi importator major de benzină rusească.

    De asemenea, unul dintre cele mai mari proiecte energetice turceşti, centrala nucleară Akkuyu, este dezvoltat cu tehnologie rusă. Însă această dependenţă este acum mult redusă faţă de cum era în urmă cu un deceniu, în parte mulţumită intrării Azerbaidjanului pe piaţa regională a gazelor. De asemenea, Turcia investeşte în achiziţionarea de gaze naturale lichefiate, o soluţie la care apelează şi europenii pentru a se îndepărta de Rusia.

    Un punct nevralgic pentru Turcia este şi dependenţa, în creştere, de importurile de alimente, venite în mare parte din Ucraina şi Rusia. În 2021, 65% din grâul importat de Turcia a venit din Rusia, iar 13% din Ucraina, potrivit Radio Europa Liberă. În sens invers, o bună parte din exporturile de legume şi fructe ale fermierilor turci se duceau, înainte de război, în Rusia. Iar Turcia a investit 4,5 miliarde de dolari în Ucraina. Erdogan a spus că va discuta cu Putin înlesnirea exporturilor de grâu din Ucraina şi Rusia. „Ankara se aşează pe poziţii din care să profite la maximum, încercând să exploateze conflictul cât mai mult posibil“, a explicat analistul politic Ivan Preobrazhensky.

  • O altă faţă a faimoasei Baba (Cappa) Dochia: regiunea istorică din inima Turciei îmbrăcată în alb

    Legenda Babei Dochia nu este străină nimănui. Mai cu seamă, întipărite în minte sunt cele 12 cojoace pe care le purta ca să se protejeze de frig, pe care a început să le dea jos pe măsură ce vremea se schimba şi se încălzea. De obicei, aşa se întâmplă în perioada aceasta şi în tărâmul magic din Turcia, Cappadocia.

    În luna martie temperatura în timpul zilei era, în medie, de 15℃, cu excepţia acestui an, când temperatura înregistrată a fost cu minus în faţă, a nins, iar de la o zi la alta simţeai nevoia să mai pui un cojoc pe tine. În noile haine, albe, am descoperit un loc, în percepţia mea, mai pur, poate şi fiincă încă nu era supraaglomerat de turişti.

    Distanţa dintre Bucureşti şi Antalya este de aproximativ 1.300 de kilometri, dar cu avionul ajungi în mai puţin de două ore în oraşul din sudul Turciei, aflat la poalele munţilor Taurus, pe litoralul Mării Meditarane. Iar de acolo până în inima Turciei, în zona Anatolia, mai precis în Cappadocia, unde se găsesc numeroase vestigii istorice şi oraşe subterane, drumul este mai scurt de o zi pe cale rutieră. În luna martie, drumul a fost cu atât mai lin cu cât pe măsură ce înaintai stratul de zăpadă de pe munţii Taurus era mai gros. Uimirea şi bucuria, în acelaşi timp, creşteau doar gândindu-te că în Antalya a nins pentru prima dată, în 2022, după 29 de ani. Apoi, ninsoarea de dimineaţă din Cappadocia ori Nevşehir (înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO pentru districtul său Cappadocia) a creat imagini spectaculoase în locuri precum Goreme, Cavuşin ori Valea Porumbeilor, un motiv în plus pentru care a meritat să fac călătoria. Brokerul de vacanţe Destine Holidays, parte a Destine Holding, un grup de firme cu afaceri de 130 de milioane de euro, controlat de antreprenori români, are în portofoliu un circuit spre Cappadocia, care porneşte de la 314 euro de persoană în cameră dublă pentru 7 zile, se arată pe site-ul acestora. În prima zi turiştii sosesc în Antalya, în următoarea merg spre Cappadocia, unde stau trei zile, iar pentru celelalte se întorc în Antalya.

    „Circuitele şi city breakurile se vând cât mai aproape de plecare, iar destinaţiile clasice sunt Turcia, Grecia, Bulgaria şi Spania”, spune Cosmin Cismaş, director de dezvoltare în cadrul Destine Holidays. Compania a luat naştere în 2018 şi astăzi are 12 sucursale la nivel naţional, dar planul reprezentanţilor companiei este să mărească de patru ori numărul lor până în 2024 şi să ajungă la 50 de sucursale. În programul circuitului oferit de Destine Holidays, în drumul spre Cappadocia, una dintre opririle turiştilor este în oraşul Konya, fosta capitală a Imperiului Selgiucid în Evul Mediu, pentru a vizita mănăstirea Mevlana. Aici se află mormântul lui Djalal al-Din Rumi, un învăţat mahomedan vestit, poreclit Mewlana (învăţătorul nostru – trad.) de către discipoli şi admiratori din ţinut, pentru că, în mijlocul haosului, în prima parte a secolului al XIII-lea, era un lider al tuturor musulmanilor. „Rumi a susţinut un jihad lăuntric, al cărui ţel era să lupţi împotriva propriului ego, nafs, şi în cele din urmă să învingi” (Elif Shafak, Cele patruzeci de legi ale iubirii, pag. 30). De altfel, Rumi a fost un poet pasionat, un mistic şi creator al dansului extatic al dervişilor rotitori, care a avut o strânsă legătură de prietenie cu un derviş pe nume Shams. Mănăstirea Mevlana este locul unde a luat fiinţă ordinul religios al dervişilor rotitori şi în prezent este un muzeu al artelor islamice –  unul dintre cele mai mari din ţară. Înainte să devină dervişi, adică sfinţi, pe vremuri, oamenii treceau prin anumite probe şi se mutau dintr-o cameră în alta. Toate acestea pot fi vizitate. Bucătăria, ultima cameră, unde ajungeau după o perioadă lungă de post, presupunea ca persoana care urmează să devină derviş să se abţină să mănânce. Aceasta este impresionantă chiar şi acum, căci în Mevlana există acum o reprezentare 1:1 a activităţii dervişilor în această cameră. Apoi, la o mică distanţă de Konya se află Sultan Han din provincia Aksaray. Acest caravanserai este un han de pe marginea drumului, din secolul al XIII-lea, unde călătorii puteau să se odihnească după o zi de călătorie. Caravanseraiul a fost construit de sultanul Selgiucid Alaeddin Keykubad I şi era o importantă oprirea de-a lungul Drumului Mătăsii. Acum, arhitectura este cea care atrage mai întâi trecătorii.

    Zăpadă, ceai turcesc şi balon cu aer cald

    În Turcia, un obicei vechi este ca atunci când cineva pleacă într-o călătorie să se arunce cu apă peste o oglindă ori pe drumul din spatele său, pentru a fi neted ca apa. Însă, turcilor cel mai mult le place să toarne ceai în orice moment al zilei. Ceiul turcesc, o formă de ceai negru, se serveşte într-un pahar special, de mici dimensiuni, potrivit pentru o zi friguroasă. De altfel, cu trupul încălzit, mai uşor parcurgi drumul până la Parcul Naţional Goreme, aflat în vechea Cappadocie. Acolo, ce-i drept, fiind un muzeu în aer liber, îţi îngheţa nasul oricât de corespunzător erai îmbrăcat pentru sezonul rece, însă toleranţa creştea instant văzând impresionantele fresce ale bisericilor, acoperite de zăpada ce rafina micile imperfecţiuni, precum fisurile apărute în timp. Bisericile sculptate în piatră de creştinii care au fugit din sud pentru a se ascunde de persecuţia romanilor fac parte din patrimoniul cultural UNESCO, iar în pofida lungilor cozi făcute de turişti pentru a intra în biserici, două dintre ele ar trebui neapărat vizitate: biserica Întunecată şi biserica Tokali, care este cea mai mare din vale. Apoi, nu departe de Goreme este Cavuşin, unde se află mai multe biserici şi capele, dar şi case săpate în piatră. Pe o culme înaltă din oraşul Goreme se află şi Castelul din Uchisar, o rocă în care pe vremuri au locuit oameni şi care acum este muzeu. Tot în Cappadocia se găseşte o salbă frumoasă de văi colorate, cu nume dintre cele mai diverse. Pe mine m-a „sedus” Pigeon Valley sau Valea Porumbeilor, care vine de la căsuţele acestora săpate în roca moale, ei fiind şi o sursă de fertilizare naturală, importantă la începuturi pentru producerea hranei. Apoi, fascinantă este şi Valea Cămilelor sau Valea Imaginaţiei, unde, de departe se obervă o formaţiune în formă de cămilă. În afara acesteia mai erau multe altele care lăsau loc imaginaţiei. În apropiere mai erau Valea Calugărilor, Valea Ihlara şi Valea Coşurilor de fum.

    Tot în Cappadocia se află un imens atelier de ţesut covoare, cu 100 de camere unde am descoperit întregul proces de realizare a faimoaselor ţesături, începând cu producerea materialelor: bumbac, mătase şi lână, până la ţeserea produsului finit. Chiar şi Angelina Jolie l-a vizitat, după spusele reprezentanţilor şi imaginile cu ea „la locul faptei” afişate pe pereţi. Într-o altă zi am făcut o plimbare în frumosul oraş Avanos, renumit pentru arta ceramicii, unde am asistat la un atelier explicativ şi exemplificat prin producerea unui vas de ceramică pentru păstrarea vinului, specific Turciei. Interesant era că pâmântul roşu folosit provenea din Râul Roşu, iar pământul alb era adus de la muntele Avanos, după cum povesteau reprezentanţii Hitit Seramik. De asemenea, Cappadocia are mai multe oraşe subterane, utilizate de primii creştini ca locuri de refugiu înainte de acceptarea creştinismului ca religie. Pe final, am lăsat întrebarea des întâlnită „merită zborul cu balonul cu aer cald în Cappadocia?”. Da sau nu, depinde de fiecare. Un tur de o oră costa în luna martie 150 euro/persoană şi începea dimineaţa devreme, la ora 06:00. Având în vedere frigul puternic şi teama de înălţime, am lăsat această aventură pentru altă dată. Însă experienţa celorlalţi parteneri de călătorie a fost una „de poveste”, iar acest lucru m-a determinat să-mi doresc să mă întorc în Cappadocia în sezonul estival chiar şi numai pentru plimbarea cu balonul cu aer cald. La întoarcerea în Antalya, am vizitat zona veche a oraşului, am mers pe străduţele înguste din centrul istoric, am ajuns în port, unde forfota a fost sub estimările mele, iar la finalul zilei am mers la cascada Karpuzkaldiran, numită şi Lower Duden, care se varsă direct în mare. Şi dacă în oraşul Antalya am văzut magazine succesive cu bijuterii din aur, aurul din Turcia fiind considerat cel mai ieftin de pe piaţă, într-una din zile am vizitat şi o fabrică de bijuterii din aur, unde am aflat tainele din spatele podoabelor ce înfrumuseţează femei din toate colţurile lumii. Dincolo de aur, Turcia este şi un important crescător de oi şi am ajuns şi într-o fabrică de articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte din piele, de unde cu greu am mai găsit ieşirea, după ce am intrat în diverse încăperi ticsite cu astfel de articole, preţ de mai bine de o oră. Preţurile erau exorbitante, de mii ori zeci de mii de euro, dar, nu e o noutate, turcilor le place foarte mult să negocieze.

    Ce este de reţinut dacă mergeţi în Turcia: încercaţi din cât mai multe feluri de mâncare, dar mai ales, clasicele supă de linte roşie, shish kebap de pui, suberek, baklava, kunefe şi rahat. Neapărat, să beţi cafea turcească dimineaţa, chiar şi numai pentru a fi actori secundari în procesul de preparare a acesteia în nisip.

    În Avanos se practică arta ceramicii, mai cu seamă datorită resurselor naturale disponibile: pământul alb folosit este adus chiar de la muntele Avanos, iar cel roşu provine din Râul Roşu.

     

  • Ţara care va înfiinţa o companie aeriană specială pentru turiştii ruşi – raport

    “Escaladarea conflictului dintre Rusia şi Ucraina a dus la probleme în sectorul turistic din Turcia, deoarece ambele pieţe au fost foarte importante pentru afaceri”, a scris ziarul turc Sabah, citând rapoarte ale agenţiei ruse de ştiri Interfax.

    Se pare că noua companie aeriană va avea sediul în oraşul Antalya, pe coasta mediteraneană a Turciei.

    “Datorită acestei companii aeriene, va fi posibil să atragem încă un milion de turişti ruşi”, precizează publicaţia.

    În plus, Turkish Airlines ar fi convenit cu operatorii turistici ruşi să rezerve “blocuri” de locuri pentru turiştii ruşi pe zborurile lor.