BusinessMagazin

Tag: timp

  • Cum au reuşit doi antreprenori români să transforme jocurile celebre ale copilăriei într-o afacere modernă

    „Eu sunt Cristina. Calmă, tot timpul cu zâmbetul pe buze, iubesc dulciurile şi aş sta toată ziua pe Pinterest. În copilărie mi se spunea Titia.”
    „Eu sunt Adrian. Sunt atent la detalii, îmi place cafeaua tare, iubesc rugbyul şi aş sta toată ziua pe Netflix.” Împreună sunt Titia, numele afacerii pe care au conceput-o împreună, ca să reinterpreteze jocurile celebre ale copilăriei, dar şi să creeze unele noi, cu valoare educaţională, în special pentru copii. Dar nu numai.

    Au început în august 2019 să lucreze concret la proiectul care poartă azi numele de alint al Cristinei în copilărie. Primii muguri au apărut însă cam cu un an în urmă, în toamna lui 2018. „Am fost curioşi să vedem cum ar arăta jocurile generaţiei noastre într-o variantă modernă. Să le facem atât de iubite şi de către generaţia cu tabletă în ghiozdan şi telefon în buzunar”, spun cei doi antreprenori pe site-ul Titia.

    Au început cu trei jocuri de cărţi clasice – şeptică, macao şi tabinet, toate cu „Super” în faţă – şi au creat pachete de cărţi special croite pentru fiecare din aceste jocuri. Au desenat, au testat, au scris cu creta, au şters cu buretele. Cărţile au ilustraţii care mai de care mai fascinante, de care se fac responsabili trei ilustratori iscusiţi: Alexandra Stepan, Ioana Zdralea şi Devi Simion. După alte câteva luni de treabă, au lansat „Construieşte România”, un puzzle cu piese mari, de carton, în trei straturi, pentru amatorii de geografie. „Dorim să promovăm serviciile şi meşteşugul românesc, aşa că vom încerca, cât va fi posibil, să lucrăm cu artişti români şi să producem jocurile în ţară”, spune Adrian Cosac, unul dintre fondatori.

    Experienţa lui şi a soţiei sale, Cristina Cosac, s-a ţesut în domeniul IT-ului, al arhitecturii şi al designului. Toate laolaltă au contribuit pentru ca jucăriile Titia să iasă din tiparele clasicului şi să gâdile concentrarea celor mici şi a celor mari. Investiţiile au fost de circa 6.000 de euro, din sursele personale ale antreprenorilor. Cum orice business creşte cu paşi mici, abia în februarie anul acesta a prins contur site-ul Titia, dar, la fel ca generaţia cu tableta în ghiozdan, cei doi oameni cu inspiraţie şi idei au planuri mari cu acest proiect. „Acum lucrăm la trei jocuri noi, pe care le aşteptăm prin toamnă: un joc al emoţiilor, unul al evenimentelor şi sărbătorilor anuale şi un joc despre cosmos, timp şi spaţiu. De asemenea, ne dorim să aducem pe site produse în aceeaşi armonie cu ale noastre, tot de la artişti sau producători români, şi să livrăm produsele noastre în toate judeţele din ţară”, mai spune Adrian Cosac.
    De pildă, titirezii Titia sunt pictaţi manual la Braşov, de un artist specializat în pictura pe lemn, Sorin Manesă-Burloiu. Celelalte jucării şi jocuri iau naştere într-o tipografie din Bucureşti şi au preţuri între 34 şi 89 de lei. „Producem în România şi vindem în principal pe site-ul nostru, dar le avem distribuite şi la alte magazine online şi într-o librărie clasică. De curând însă, ne-am schimbat strategia şi o să începem să ne concentrăm pe vânzările prin site-ul nostru şi să distribuim mai puţin.”
    În plus, Adrian şi Cristina Cosac au început să identifice şi jocuri şi jucării utile, dar şi frumoase totodată, create de români, şi să le listeze tot pe site-ul Titia, pentru a susţine astfel solidaritatea antreprenorială şi ideile originale care merită duse mai departe.
    „Clienţii noştri sunt părinţii, iubitorii de jocuri, cei care doresc să ofere un cadou inedit persoanelor dragi sau firmele care vor să ofere cadouri de sărbători angajaţilor care au copii.”
    C-o minte de copil suntem totuşi cu toţii datori. Indiferent de vârstă.

    Cele mai multe jucării şi jocuri iau naştere într-o tipografie din Bucureşti şi au preţuri între 34 şi 89 de lei.
    Titirezii Titia sunt pictaţi manual la Braşov, de un artist specializat în pictura pe lemn, Sorin Manesă-Burloiu.

    Experienţa lui Adrian Cosac şi a soţiei sale, Cristina Cosac, s-a ţesut în domeniul IT-ului, al arhitecturii şi al designului. Toate laolaltă au contribuit pentru ca jucăriile Titia să iasă din tipare şi să gâdile concentrarea celor mici şi a celor mari.

  • Cum vor mai putea multinaţionalele atrage angajaţi când toţi lucrează de acasă, iar clădirile de birouri cu facilităţile lor nu mai contează?

    Începând de la clădiri de birouri aflate lângă metrou, lângă un mall sau lângă centre comerciale, cu cafetaria sau food court-ul, până la interioare cu spaţii aerisite, colorate, cu ventilaţie de ultimul tip, lumină şi perne ergonomice, totul era făcut pentru a da bine în materialele de prezentare.
    Când aceste lucruri, plus abonamentele la sălile de fitness sau centrele medicale au devenit comune, multinaţionalele au început să investească în programe de leadership, training şi chiar psihologie în încercarea de a face diferenţa faţă de rivali.
    În ultimii ani salariile, cel puţin cele din IT, au crescut destul de mult şi atunci angajaţii au început să se intereseze de şefi, de managerii cu care vor lucra şi de colegii de birouri – cum sunt, ce fac şi cum se comportă.
    Specialiştii în HR au ajuns să spună că angajaţii nu pleacă dintr-un loc din cauza banilor, ci din cauza şefilor.
    Bugetele de HR au devenit tot mai mari odată ce nivelul de fluctuaţie de personal se mărea şi era nevoie de mai mulţi bani pentru a ţine angajaţii sau a aduce alţii noi. Atâta timp cât sondajele arătau că angajaţii erau fericiţi la birou şi nu plecau atât de repede la o altă companie, banii nu contau.
    România avea o rezervă de cost destul de mare, aşa că cel mai important lucru era să ai cu cine să faci proiectele, nu la ce cost de personal.
    Pe vârful crizei forţei de muncă, mai ales în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, unde multinaţionalele şi-au deschis centre şi aveau nevoie de angajaţi, departamentele de HR au ajuns în prima linie de bord dacă aveau rezultate.
    Dar în martie 2020, de nicăieri, a venit criza COVID-19 şi totul s-a schimbat.
    De frica coronavirusului, corporatiştii au fost trimişi să lucreze de acasă – trăiască infrastructura de internet din România, cea mai bună din Europa – iar trecerea s-a făcut fără probleme, spre surprinderea tuturor. Clădirile de birouri şi sediile de companii, unde s-au investit, sute, zeci de milioane de euro, au devenit goale, fără viaţă şi inutile din punctul de vedere al chiriaşilor.
    Într-o săptămână toată lumea lucra de acasă ca şi cum ar fi fost de la birou. Acum s-a deschis un război între dezvoltatori şi chiriaşi pe tema spaţiilor de birouri, care au devenit prea mari şi inutile, dar asta e altă problemă.
    Având în vedere că pandemia
    nu moare, ci chiar se extinde, companiile nu vor să rişte să-şi readucă angajaţii la birou, ţinându-i acasă atâta timp cât pot să lucreze din altă parte.
    Ani de zile angajaţii au visat să lucreze de acasă pentru a nu mai sta pe drumuri cu orele, dar au realizat că este extrem de dificil să stai între patru pereţi, să vorbeşti numai tu cu tine, fără colegii pe care nu-i sufereai sau cu şefii pe care-i urai.
    Pe cine să mai dai vina acum dacă ai vrea să pleci?
    Având în vedere că acum este criză, fluctuaţiile de personal s-au redus considerabil spre bucuria departamentelor de HR, care nu mai trebuie să se confrunte cu angajaţi tot timpul nemulţumiţi sau care nu vin la interviuri, anulându-le cu o oră înainte.
    Dar pe de altă parte, pe măsură ce activitatea economică se reia, iar proiectele revin, discuţia legată de personal, de reţinere şi chiar de atragere de noi oameni va reveni în prim plan.
    Poate nu va fi la fel ca în ultimii ani, dar tot timpul companiile angajează sau fac reduceri de personal în funcţie de cum merge businessul.
    Întrebarea este cum vor fi atraşi oamenii în viitor de o companie sau alta, atâta timp cât se lucrează de acasă, nu mai contează sediul cu facilităţile lui nici distanţa şi poate chiar nici „faţa” colegilor şi a şefilor.
    Cum vor arăta facilităţile viitorului pentru a reţine şi a atrage talentele?
    Pentru că multinaţionalele nu pot veni acum să zugrăvească cei patru pereţi de acasă!

  • Emma Toma, head of office division, AFI Europe România: „Construieşte relaţii pe termen lung”

    O mare provocare recentă pentru Emma Toma a fost închirierea în mai puţin de un an a primei faze a proiectului de birouri AFI Tech Park, construit într-o zonă nouă pentru dezvoltările de birouri. „Marea mea realizare profesională a reprezentat-o succesul proiectelor de care m-am ocupat până acum: AFI Park 1-5, AFI Tech Park şi AFI Park Braşov”, spune ea. Pentru anul în curs, principalul său obiectiv este gestionarea părţii de închiriere a aproximativ 330.000 mp GLA (suprafaţa disponibilă spre închiriere – n.red.) de spaţii de birouri din zonele Centru-Nord şi Centru-Vest din Bucureşti, precum şi în alte două oraşe importante din ţară: Timişoara şi Braşov. „Este un portofoliu impresionant atât prin amploarea lui, cât şi prin competitivitate, iar pentru mine este o provocare extrem de interesantă să transform acest portofoliu în proiecte de succes, cu chiriaşi mulţumiţi.”

    Deşi segmentul spaţiilor de birouri este preponderent reprezentat de bărbaţi, Emma Toma consideră, bazându-se şi pe experienţa personală, că, atunci când eşti profesionist şi te impui prin seriozitate şi construieşti relaţii de lungă durată, succesul este garantat, indiferent dacă eşti bărbat sau femeie. Despre echilibrul între viaţa personală şi profesională ea spune că, în cazul său, proporţia între timpul petrecut la birou şi viaţa personală este relativ dezechilibrată, „dar este o alegere personală, iubesc ceea ce fac şi nu cred că mi s-ar fi potrivit un alt parcurs în viaţă. Nu cred că ai cum să fii dedicat 100% vieţii personale şi, în aceeaşi măsură, profesiei, dintr-un motiv simplu: timpul”.

    Profilul Emmei Toma a apărut în anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.

  • Ţara în care primeşti 1.400 de dolari pe lună fără să faci nimic. Ce vor să testeze autorităţile astfel

    Începând cu săptămâna aceasta, 120 de germani vor primi o formă a venitului minim universal de bază în fiecare lună timp de trei ani, scrie presa internaţională. Voluntarii vor primi lunar plăţi în valoare de 1.200 sau 1.400 de dolari, ca parte a unui studiu ce testează venitul universal de bază. Studiul va compara experienţele celor 120 de voluntari cu cele ale 1.380 de persoane care nu primesc aceşti bani, potrivit weforum.com.

    Conceptul venitului universal de bază presupune ca un Guvern ar trebui să plătească o anumită sumă fiecărui cetăţean, de obicei o dată pe lună, indiferent de venitul cetăţenilor sau al statutului profesional. Cei care susţin această măsură spun că va reduce inegalitatea şi va îmbunătăţi buna stare a oamenilor, în timp ce cei care sunt împotriva măsurii, spun că va fi prea scumpă şi descurajează muncă.

    Studiul este derulat de Institutul pentru cercetare economică al Germaniei şi este finanţat de 140.000 de donaţii private.

    Germania nu este prima ţară care derulează un astfel de studiu: Finlanda a experimentat o formă de venit de bază timp de aproape doi ani – între ianuarie 2017 şi decembrie 2018. 2.000 de finlandezi şomeri au primit câte 560 de dolari pe lună. Cercetătorii din spatele studiului au concluzionat că oamenii fără locuri de muncă au fost mai fericiţi, dar nu a existat o creştere în rândul angajărilor, potrivit BBC.

  • Cea mai puternică româncă din lume, care are pe mână un imperiu de 10 miliarde de euro: „Sunt parte a unui fenomen, a unei mişcări pentru sănătatea, demnitatea şi egalitatea la şanse a femeilor”

    „Niciodată în cariera mea obţinerea unui titlu nu mi-a fost compas. Nu am aplicat pentru niciunul din rolurile mele anterioare şi nici să fiu CEO”, descrie Angela Creţu modul în care spune că s-a raportat la reuşitele sale profesionale. Şi nu au fost puţine, fiindcă după ce a început să lucreze pentru Avon în Constanţa, în urmă cu aproximativ 20 de ani, a evoluat în salturi spectaculoase.

    Cel mai recent rol pe care l-a obţinut, de CEO al Avon, a ţinut titlurile publicaţiilor de business la începutul anului – şi nu doar pe ale celor din România, ci din toată lumea. Compania anunţa atunci că executivul român a preluat conducerea Avon la nivel global, cu excepţia pieţelor din America Latină, după ce în ultimii trei ani a fost vicepreşedinte al grupului Avon şi CEO pentru Europa Centrală şi de Est, fiind responsabilă de 18 ţări din regiune.

    Potrivit informaţiilor comunicate anterior de companie, numirea româncei a venit pe fondul preluării Avon de către gigantul brazilian Natura, care deţine deja The Body Shop şi Aesop. Noua companie are venituri anuale de peste 10 miliarde dolari. 

    Privind retrospectiv, ea îşi descrie parcursul profesional, ca fiind „intens, bogat în experienţe inedite cât pentru zeci de vieţi”. Mai spune că activitatea ei în cadrul Avon i-a dat sens, dincolo de responsabilitatea ei de a aduce profit acţionarilor: „Sunt parte a unui fenomen, a unei mişcări pentru sănătatea, demnitatea şi egalitatea la şanse a femeilor – iar asta m-a ţinut implicată şi cu sufletul, nu numai cu mintea şi timpul meu”, povesteşte Angela Creţu. Cât priveşte echilibrul între viaţa profesională şi cea personală, ea crede că acesta poate fi atins: „Obţinerea echilibrului cere cunoaştere de sine, claritate în setarea priorităţilor şi disciplină. Un  astfel de echilibru nu presupune cote egale şi setări rigide, este fluid şi poate înclina balanţa într-o parte sau alta în funcţie de perioadă. Şi atunci când aloc timp cuiva, indiferent că este fiul meu, un coleg sau o întâlnire de grup, sunt 100% acolo, nu amestec gândurile şi atenţia”. 

    Profilul Angelei Creţu a apărut în anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, care a inclus şi poveştile a 5 românce cu cariere internaţionale. 

     

  • Povestea medicului care a creat una dintre cele mai cunoscute agenţii de turism din România

    „Chiar dacă sunt mai echilibrate, uneori nativ, femeile aduc în business inevitabil şi o doză de emoţie – conştient şi asumat –, poate tocmai de aceea, uneori, va prima dorinţa de a ajuta, în detrimentul profitului. Noi, femeile, avem cumva un al şaselea simţ, dar mai avem şi o altă înzestrare nepreţuită: creativitatea.”

     Daniela Shah este de profesie medic, însă de peste 20 de ani activează în industria turismului, cea mai mare realizare profesională a sa fiind contribuţia pe care a adus-o la fondarea agenţiei de turism Eturia şi la crearea echipei companiei.

    Pentru anul acesta, pe lângă finalizarea unor proiecte de tehnologizare şi eficientizare a companiei începute în 2019 şi lansarea unui nou site, ea are în plan şi deschiderea filialei Eturia în Marea Britanie şi demararea unor proiecte similare în alte ţări europene.

    În opinia sa, în comparaţie cu bărbaţii, femeile au o intuiţie excepţională şi un pronunţat simţ al pericolului, care le ajută să reducă riscurile şi să nu se lase purtate de val.

    Pot astfel să se bucure mai uşor de oportunităţi, dar, pe de altă parte, pot pierde altele din prea multă precauţie. Despre echilibrul între viaţa personală şi profesională spune că, în mod cert, nu este un mit, iar sfatul său pentru tinerele aflate la începutul carierei este să îşi stabilească foarte clar obiectivele şi să-şi urmeze visele, chiar dacă par prea îndrăzneţe, dar, în acelaşi timp, să nu uite să rezerve timp şi pentru familie în tot acest parcurs. „Viaţa nu e toată doar carieră şi o spun din proprie experienţă!” 

  • Tânăra responsabilă de reabilitarea unuia dintre hotelurile istorice ale României

    Din rândul proiectelor în care s-a implicat recent, Ruxandra Căpuşan menţionează dezvoltarea brandului de catering premium Trufa, precum şi participarea, alături de tatăl şi fratele său, Nicolae şi Vlad Căpuşan, la reabilitarea hotelului Decebal din Băile Herculane, prin susţinerea activităţilor operaţionale şi gestionarea birocratică a proiectului.

    Ti TRUST INVEST  este o companie fondată în 1992 în Cluj Napoca de Nicolae Capuşan cu activităţi în importul de bunuri tehnologice în România, industrie uşoară, parcuri auto, turism & restaurante şi dezvoltare imobiliară. În ultimele luni au dezvoltat şi o sală de fitness în oraşul Turda, pe care se pregătesc să o lanseze.

    În ceea ce priveşte leadershipul feminin, ea a observat că, deoarece profilul de activitate al companiei noastre implică multe şantiere, uneori, pe această parte a businessului s-a lovit de uşoare ezitări şi superficialitate legate de interacţiunea cu anumiţi parteneri, furnizori sau angajaţi, dar consider că este de înţeles, deoarece există domenii unde, implicit, ponderea femeilor care profesează este mai mică în comparaţie cu cea a bărbaţilor.

    „Personal, cred că valoarea noastră, a femeilor (şi, de altfel, a oamenilor în general), este intrinsecă şi nu depinde de funcţia pe care o avem într-o companie, meseria practicată sau numărul de contracte semnate, ci mai degrabă de bun simţ, respect şi bunătate. Adevărata provocare nu cred că este să te remarci ca femeie, ci mai degrabă provocarea este să ai, ca om, bine întipărită în minte această credinţă. Majoritatea dezechilibrelor şi comportamentelor distructive apar în momentul în care ne ataşăm identitatea de un anumit task, de un anumit proiect şi ne evaluăm valoarea personală în funcţie de rezultatele aferente (care sunt variabile, uneori eşuăm, alteori câştigăm).” 

    Profilul Ruxandrei Căpuşan a apărut în anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.

  • Femeia responsabilă de unele dintre cele mai cunoscute tranzacţii din România: „Împlinirea vine din exploatarea la maximum a tuturor valenţelor”

    „Anul acesta am închis trei tranzacţii, dintre care cea mai plină de provocări din punct de vedere profesional a fost asistenţa în refinanţare acordată unei companii locale”, spune Ioana Filipescu Stamboli, pentru care succesul se măsoară în tranzacţiile încheiate de echipa sa, cele mai recente reuşite profesionale. Pentru anul în curs, şi-a propus să îşi consolideze şi să îşi crească echipa. Cât priveşte leadershipul în funcţie de sexe, ea nu consideră că există avantaje sau dezavantaje într-un domeniu dominat de bărbaţi: „Principalele calităţi necesare unui lider, bărbat sau femeie, sunt seriozitatea, capacitatea de muncă şi flexibilitatea în luarea deciziilor. M-am simţit tot timpul confortabil cu alegerea mea profesională. E adevărat că un consultant de fuziuni şi achiziţii lucrează mult, dedicat, şi că în anumite momente i se cere să se concentreze aproape 100% din timpul său pe tranzacţia la care lucrează. Cred însă că orice profesionist ajunge să facă anumite sacrificii în plan personal; important este însă să existe o măsură, un echilibru”. Originară dintr-o familie în care două generaţii de femei înaintea sa au avut carieră, ea consideră firesc să facă acelaşi lucru: „Consider de asemenea că sacrificiul meu ca părinte a fost parţial formator pentru fiul meu. El a văzut de mic că o mamă poate avea şi carieră; mă aştept că acest lucru să conteze în viata lui de adult”.

    Profilul Ioanei Filipescu Stamboli a apărut în anuarul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS.

  • Românii care au creat imprimanta de alimente. În curând putem să ne primim mâncarea doar apăsând pe un buton

    „Reebo este practic prima imprimantă alimentară 3D concepută să funcţioneze în sistem vendingmachine şi de aici posibilităţile sunt nenumărate tehnologic pentru că acest sistem permite multiple capete de depunere a materialului, capacitate mare de cartuşe şi produse alimentare care vin ready-to-eat şi care sunt gata de consum, nu mai necesită gătire. Lucrăm acum la prototipul experimental. Reebo ca prototip experimental poate face sandvişuri şi prăjituri care sunt ready-to-eat, personalizate, iar clientul final îşi poate seta caloriile”, a declarat la ZF IT Generation Mădălina Ilie, fondator al Manna Foods Solutions. Ea a povestit că ideea proiectului Reebo a apărut în ultima parte a anului 2018.

    „În acea perioadă lucram la un alt proiect food-tech legat de nişte produse alimentare destinate situaţiilor de urgenţă şi uzului militar. Reebo a apărut în urma acelui proiect şi este abia la primul capitol. A apărut mai degrabă cu o viziune a felului în care va arăta alimentaţia viitorului în contextul dezvoltării globale a dezvoltării tehnologice rapide, al creşterii populaţiei gloabe şi al nevoii de sustenabilitate. Nu pentru că sunt subiecte în trend, ci din contră, pentru că omenirea are nevoie de soluţii care să permită acces facil la alimente sigure şi personalizate în funcţie de nevoile nutriţionale.”
    Imprimanta alimentară 3D Reebo va putea realiza sandvişuri şi prăjituri din ingrediente naturale în doar câteva minute, după cum susţin reprezentanţii start-up-ului.

    Cum se foloseşte însă mai exact imprimanta alimentară 3D Reebo de către utilizatori?
    „Toată lumea cunoaşte aparatele coffee vending machine. Reebo vine dotată cu un meniu touchscreen de pe care clientul îşi poate alege ingredientele, îşi setează caloriile, achită prăjitura sau sandvişul şi aşteaptă până la 3 minute să îi fie livrate într-un ambalaj biodegradabil. Maşina este dotată cu cartuşe alimentare în care sunt ingredientele. Aici este şi noutatea tehnologică – avem numeroase capete de depunere.

    Ce înseamnă asta? Că utilizatorul poate alege o varietate de gusturi”, a explicat Mădălina Ilie. Dacă utilizatorul nu doreşte să ia contact cu echipamentul, poate da comanda şi plăti direct din aplicaţia de mobil dedicată atunci când se află lângă aparat. Aplicaţia mobilă va fi dezvoltată în faza de prototip industrial.

    Fiind o imprimantă în sistem vending, Reebo poate fi instalată pe stradă, în locuri cu trafic pietonal intens sau în clădiri de birouri. „Astfel toată lumea poate avea acces la ea şi la un produs cu raport calitate-preţ care este mult mai bun decât un produs de fast-food, de la restaurantele din jurul birourilor sau de la magazinele din jurul blocurilor.”

    Proiectul Reebo este compus din trei faze, până când va putea ajunge în etapa comercială. „Prima este cea de prototip experimental, rolul acestei faze fiind să arătăm că ideea şi conceptul nostru sunt fezabile, se pot realiza. A doua etapă este prototipul industrial, care cuprinde şi un laborator alimentar în care se va testa imprimanta şi în acelaşi timp se vor testa şi consumabilele pentru că businessul Manna Foods Solution pe proiectul Reebo înseamnă pe de-o parte imprimanta Reebo, iar pe de altă parte consumabilele aferente imprimantei.

    În cadrul acestui laborator şi în această fază de prototip industrial se fac de asemenea pilotarea, validarea, măsurătorile, analizele atât pentru imprimante, cât şi pentru consumabile. Concluziile trase din această etapă vor fi utilizate pentru linia de producţie pentru a scuti timp şi bani pentru acea etapă. Pentru linia de producţie, tot atunci se va face şi strategia go-to-market”, a precizat fondatoarea Manna Foods Solutions.

    Acum, următoarea etapă a proiectului este cea de prototip industrial. „Practic, aceasta va seta toţi parametrii pentru linia de producţie şi tot atunci vom avea o colaborare cu medici nutriţionişti care ne vor ajuta să facem reţetele pentru fiecare tip de pastă astfel încât ele să fie echilibrate din punct de vedere nutriţional, din toate punctele de vedere medicale, de alimentaţie, de siguranţă ş.a.m.d.”
    Pentru a trece la următoarea etapă, echipa Manna Foods Solutions are însă nevoie de finanţare şi ia în considerare atât obţinerea de fonduri europene nerambursabile, cât şi obţinerea unor investiţii private, având în vedere complexitatea şi amploarea proiectului.
    „Pe de-o parte aplicăm în octombrie la EIC Horizon 2020 – un fond al UE pe partea de cercetare-dezvoltare, adică sunt practic nişte fonduri de risc pe această zonă. Pe de altă parte avem discuţii şi cu investitori cu venture capital-uri, am început să abordăm şi fonduri de investiţii. Facem în paralel acest lucru pentru că în tehnologie este foarte important să fii primul pe piaţă şi atunci vrem să grăbim lucrurile. Cu cât găsim finanţele mai repede pentru următoarea etapă, cu atât şi Reebo va ajunge mai repede pe piaţă.”

    Până acum, în etapa de prototip experimental, proiectul Reebo a fost realizat din fonduri proprii ale echipei Manna Foods Solutions, însă pentru a putea trece în următoarea etapă de prototip industrial start-up-ul are nevoie de o finanţare considerabilă.

    „Pentru partea de prototip industrial suma este de cercetare-dezvoltare practic şi ajunge la circa 3,5 milioane euro. Sperăm ca până la finalul acestui an să avem deja măcar direcţia de finanţare, astfel încât din ianuarie să ştim de unde plecăm. În octombrie aplicăm la Horizon 2020, avem discuţii în prezent cu câteva venture capital-uri şi vedem ce se va finaliza. Deadline-ul pe care noi ni l-am dat pentru obţinerea finanţării sau garantarea obţinerii finanţării este decembrie anul acesta.”

    Manna Foods Solutions lucrează la realizarea unei imprimante alimentare 3D de mici dimensiuni pe care să o poată prezenta în faţa investitorilor. Start-up-ul local ce lucrează în prezent la dezvoltarea unei imprimante are în plan să obţină anul acesta o finanţare de circa 3,5 milioane de euro pentru a putea trece în etapa de prototip industrial din cadrul proiectului.

    Proiectul, numit Reebo, se află în prezent în faza de prototip experimental, etapă în care echipa Manna Foods Solutions lucrează la realizarea unei imprimante alimentare 3D de mici dimensiuni pe care să o poată prezenta în faţa investitorilor.

    Proiect: Manna Foods Solutions
    Ce face? Dezvoltă o imprimantă alimentară 3D
    Necesar actual de finanţare: 3,5 milioane euro
    Invitat: Mădălina Ilie, fondator Manna Foods Solutions

    Proiect: Scriptoman
    Ce face? Platformă ce permite transcrierea şi traducerea automată a fişierelor audio/video
    Investiţie iniţială: circa 80.000 euro
    Invitat: George Rusu, administrator RolaxIT Innovation

    Proiect: Trusted App
    Ce face? Aplicaţie software de raportare financiară pentru IMM-uri
    Investiţie iniţială: 35.000 euro
    Ţinta de venituri 2021: 30.000 euro
    Invitat: Ioana Arsenie, fondator Trusted App

    Proiect: Menisto
    Ce face? Aplicaţie ce îşi propune să digitalizeze procesele din cadrul restaurantelor pornind de la meniul digital direct pe smartphone-ul clienţilor
    Necesar actual de finanţare: 100.000 euro
    Invitaţi: Mircea Deliu si Cezar Cherciu, fondatori Menisto

    Proiect: I’m fine
    Ce face? Platformă care se foloseşte de tehnologie pentru a ajuta persoanele care au nevoie de psihoterapie
    Invitat: Daniel Barbu, fondator şi CEO I’m fine

    Proiect: DAHNA
    Ce face? Aplicaţie mobilă de nutriţie care le configurează utilizatorilor meniuri conform profilului lor metabolic, precum şi reţetele pentru prepararea lor, dar şi lista de cumpărături cu ingredientele şi cantităţile necesare
    Investiţie iniţială: 100.000 euro
    Necesar actual de finanţare: circa 300.000 euro
    Invitat: Daniela Tatu-Chiţoiu, CEO al CardioScience şi coordonatoarea proiectului DAHNA

    Proiect: Automation Pill
    Ce face? Soluţii software de automatizare a diferitelor procese din cadrul companiilor
    Ţintă de venituri 2020: 150.000 euro
    Invitat: Daniel Tilă, cofondator Automation Pill

    Proiect: Chifor Vision
    Ce face? Dezvoltă o tehnologie pentru simplificarea diagnosticării bolii parodontale
    Finanţări totale atrase până acum: 275.000 euro
    Necesar actual de finanţare: 2 milioane euro
    Invitat: Radu Chifor, fondator Chifor Vision

    Proiect: VetFast
    Ce face? Dezvoltă aplicaţii pentru digitalizarea proceselor din domeniul veterinar
    Investiţie iniţială: 100.000 euro
    Invitat: Alexandru Pavel, fondator VetFast

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • Mark Rutte, olandezul biciclist care a ţinut întreaga Europă captivă

    „Marele rău” – aşa este descris premierul olandez de ziariştii italieni pentru că a ţinut pe loc negocierile pentru pachetul de reconstrucţie economică a UE, cu refuzul de a oferi gratuităţi unor state ca Italia.

    Să fie acest olandez biciclist noul ticălos al Europei sau vocea raţiunii? Până la urmă, în negocierile maraton pentru bugetul pe termen lung al UE şi pentru planul de relansare economică postpandemie, ambele instrumente financiare însumând suma astronomică de 1.820 de miliarde de euro, Rutte a obţinut promisiunile Italiei şi Greciei că banii nu vor fi risipiţi şi că noile fonduri UE vor fi însoţite de reforme. Italia este o ţară notorie pentru rezistenţa la reformă, cauză din care s-a şi aflat în centrul ultimelor crize.

    Apoi, după cum scrie France 24, este preţuit pentru că îi ţine sub control pe euroscepticii de acasă. Iar UE numai de un nou val de populism, pornit din nordul bogat, nu are nevoie.

    Rutte este înainte de toate un politician versat şi un negociator de temut. Interlocutor formidabil, olandezul îşi pierde rar cumpătul şi stăpâneşte tot ce înseamnă arta comunicării, scrie Le Figaro. Glumeşte şi zâmbeşte pentru a detensiona situaţia şi pentru a fi văzut în rolul de personaj pozitiv. Foloseşte calmul şi lasă să se vadă doar puţin din intenţiile sale reale pentru a-şi deruta adversarul şi a obţine mai multe concesii. Şi joacă pe mize mari.  

    Când preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, l-a câştigat pe  cancelarul Germaniei, Angela Merkel, cu ideea de împrumuturi colective ale statelor UE pentru finanţarea unui amplu pachet de relansare economică de 750 de miliarde de euro, punând astfel capăt deceniilor de ortodoxie economică germană, avocaţii unei solidarităţi mai mari în întregul bloc european s-au simţit de parcă ar fi cucerit în sfârşit Muntele Everest. Nu se aşteptau ca Olanda să reprezinte un obstacol în persoana lui Mark Rutte, premierul deşirat şi cumpătat al ţării.

    La discuţiile liderilor UE privind pachetul de reconstrucţie, întinse pe patru zile şi adânc în noapte, Rutte a fost indicat ca fiind responsabil pentru impas. A fost imediat poreclit „Domnul Nu. Nu. Nu“. Negocierile i-au adus la disperare pe unii lideri europeni. În a treia zi de discuţii, un Viktor Orban furios l-a atacat pe Rutte prin intermediul unei coferinţe de presă, acuzându-l că „este responsabilul pentru haosul de aici. Vrea să creeze un mecanism care să-i permită să influenţeze şi să controleze pe ce cheltuiesc banii ţările europene”.

    Premierul maghiar a mers mai departe spunând că olandezul are „un stil comunist”. Nici premierul bulgar, Boiko Borisov, nu şi-a putut păstra calmul, declarând că Mark Rutte „se comportă ca un poliţist”. Premierul Portugaliei, Antonio Costa, a declarat că „opoziţia din partea «the frugal four» nu mai este tolerabilă”, aminteşte publicaţia italiana Corriere della Sera. Olanda face parte din grupul de state cunoscut ca „the frugal four”, alături de Austria, Danemarca şi Suedia, economii excedentare care pun mare preţ pe cumpătarea fiscală. Lor li s-a alăturat Finlanda. 

    Descris de către The Economist ca purtându-se asemenea unui preot catolic care a luat o supradoză de cafeină, Rutte dă impresia unei deschideri energice, însă îşi păzeşte cu străşnicie viaţa privată. Se autodescrie ca fiind „un om al obiceiului şi tradiţiei”. Şi-a trăit întreaga viaţă la Haga, unde era cel mai mic dintr-o familie cu şapte copii. Tatăl său, Izaak, a fost comerciant, în timp ce mama sa, Mieke, a fost sora primei soţii a lui Izaak. Aceasta a murit într-un lagăr japonez în al Doilea Război Mondial.

    Rutte a dorit iniţial să fie pianist de concerte, dar a absolvit facultatea de istorie, după care a lucrat pentru gigantul anglo-olandez de bunuri de larg consum Unilever ca manager de resurse umane, o vreme pentru divizia de unt de arahide. Acest lucru i-a adus experienţa şi relaţiile necesare pentru a intra în partidul liberal probusiness VVD pe care îl conduce din 2006 şi cu care a devenit premier în 2010. De atunci, Rutte a condus ca premier trei coaliţii de guvernare, personalitatea sa cordială ascunzând instincte de prădător politic. A fost criticat că este vânător de voturi, cum a fost atunci când a pariat pe o poziţie puternic antiimigraţie pentru a-i fura electoratul liderului de extremă dreaptă Geert Wilders în campania pentru alegerile din 2017.  Mai recent a câştigat admiratori în timpul pandemiei pentru „blocajele sale inteligente”.

    „Ceea ce a avut dintotdeauna a fost acea percepţie din partea altora de a fi un personaj competent la guvernare“, spune Bergsen, fost consilier de politică economică al guvernului olandez. Aşa-numitul „premier de teflon” s-a priceput şi la gestionarea imaginii sale personale.

    A devenit o figură de cult prin videoclipuri virale cu el mergând cu bicicleta la muncă, chiar şi pentru a se întâlni cu lideri străini.Faptul că nu este însurat a stârnit speculaţii cu privire la sexualitatea sa în urmă cu câţiva ani, dar el s-a strecurat printre întrebările indiscrete, spunând doar că este „fericit” de viaţa sa.

    În timpul carantinei s-a aflat că Rutte a urmat regulile impuse de guvern pentru toată lumea şi a evitat să-şi viziteze mama într-un azil de bătrâni până cu câteva ore înainte ca aceasta să moară. De la Rutte lumea a aflat că a plâns la moartea tatălui său, a unui frate bolnav de SIDA în 1989 şi a unei surori. Pe plan internaţional, Rutte ţine strâns de imaginea omului care vorbeşte direct, fără ascunzişuri, dar acest lucru nu i-a adus întotdeauna prieteni.

    Spre exemplu, l-a întrerupt pe Donald Trump, chiar în timpul unei vizite la Washington în 2018, cu un „Nu” brusc, când preşedintele Americii a făcut un comentariu despre un acord comercial cu UE.
    Atitudinea dură a lui Rutte în ceea ce priveşte Grecia în plină criză a datoriilor şi criza migraţiei din UE din anii 2010 i-a înfuriat pe mulţi europeni.
    Şi acum este văzut ca „marele rău”, după cum îl descrie cotidianul italian Corriere della Sera, liderul neoficial şi de neînduplecat al „the frugal four”, acum cinci.  

    „Nu cred că se simte bine“ în rolul de ticălos, a spus un diplomat olandez. „El ar prefera să fie perceput ca o persoană care îmbunătăţeşte lucrurile, stând la înălţime pentru contribuabilii săi”, a explicat diplomatul. Rutte, înalt de 1,93 m, are o statură impunătoare chiar şi pentru naţiunea cu cei mai înalţi oameni din lume.

    În vârstă de 53 de ani şi aflat de un deceniu la guvernare, politicianul locuieşte în acelaşi apartament pe care l-a cumpărat după absorvirea facultăţii, conduce un Saab second-hand (când nu circulă cu bicicleta) şi lucrează voluntar ca profesor de studii sociale la un liceu. O fire veselă (dă sfaturi statelor sudice cu zâmbetul pe buze), Rutte a reuşit să-şi facă prieteni şi să construiască alianţe în peisajul politic olandez destul de fragmentat. „Poate fi oarecum ca un cameleon”, îl descrie Pepijn Bergsen, analist la Chatham House din Londra. „Se spune că îşi poate modela opiniile pentru a le mula pe consensul din camera de negocieri.”

    Diverşi lideri europeni, inclusiv preşedintele Franţei, Macron, şi premierii Italiei şi Spaniei au călătorit la Haga în ultimele săptămâni pentru a încerca să-l facă pe olandez să se răzgândească.
    Totuşi, Rutte a încercat la rândul său să-i convingă pe toţi că nu se va topi sub presiune, spunând că „nu este făcut din marţipan”

    Având în vedere că virusul i-a tăiat accesul la o funcţie de top în UE, Rutte se va mulţumi probabil să vâneze un al patrulea mandat ca premier în alegerile din martie 2021.
    „Bănuiesc că o va face din nou. Nu se poate întoarce la fabrica sa de unt de arahide, aşa cum obişnuia să spună“, a spus Bergsen.

    Astfel, politica internă joacă cu siguranţă un rol în atitudinea lui Rutte. În martie 2021 vor fi alegeri generale, iar partidul conservator VVD trebuie să jongleze cu partidele de extremă dreapta pentru voturile unor oameni care sunt probabil eurosceptici. În plus, actuala sa coaliţie de centru dreapta nu are majoritate în parlament. Orice compromis la Bruxelles care ar merge prea departe în ochii olandezilor s-ar putea să nu fie ratificat în parlamentul de la Haga. Lui Rutte i s-a mai întâmplat aşa în 2005 şi în 2016.

    Olandezii, care susţin apartenenţa la UE cu o majoritate de două treimi, se mândresc atât cu istoria lor ca naţiune de comercianţi, cât şi cu cumpătarea lor tradiţională calvinistă.

    Alegătorii olandezi sunt conştienţi că sunt printre cei care contribuie cel mai mult la bugetul UE, iar ideea de a dărui sau de a împrumuta mai mult este nepopulară printre ei. Criticii spun că reticenţa olandezilor de a cheltui este acum deplasată, având în vedere surplusul comercial uriaş al ţării lor cu restul UE. Erik Nielsen, economist la UniCredit, spune că contribuţiile Olandei la bugetul european din 2018 de 4,8 miliarde de euro „spun doar o mică parte din povestea financiară reală”. „Potrivit Tax Justice Network, în acelaşi an structurile de tip paradis fiscal din Olanda i-au ajutat pe olandezi să pună mâna pe 6,7 miliarde de euro în venituri fiscale de la Germania, Franţa, Italia şi Spania”, a explicat  Nielsen.
    Porecla de „Domnul Nu” i se trage de la un videoclip din aprilie, reluat frecvent pe social media, care arată cum un colector de deşeuri din Olanda strigă la Rutte cerându-i să nu dea bani „acelor italieni şi francezi”. „Oh, Nu. Nu. Nu”, a răspuns premierul. „Voi ţine minte acest lucru.”
    Această ameninţare, de a spune „nu” generozităţii franco-germane, a fost poate cea mai bună carte a lui Rutte de la masa de negocieri de la Bruxelles, unde oficialii UE îi sunt recunoscători liderului olandez pentru că reuşeşte să ţină la distanţă partidele ostile Europei unite.
    Deşi a jucat cartea eurosceptică în anumite momente când s-a adresat publicului olandez, Rutte a fost îndrăgit la Bruxelles de când l-a depăşit pe extremistul de dreapta Geert Wilders în alegerile din 2017. Realegerea sa greu câştigată, urmată la puţin timp de înfrângerea extremistei franceze Marine Le Pen de către Macron în Franţa, a ajutat la stabilizarea navei UE după şocul votului pentru Brexit. Marea Britanie a arătat întregii Europe ce poate face populismul.
    Realizările sale din trecut i-au „permis liderului olandez să joace un rol important în politica UE”, a scris cotidianul italian La Repubblica. Aceste realizări explică de ce colegii olandezului l-au acceptat în trecut ca partener, deşi acest lucru este atât de solicitant, şi de ce o vor face din nou.
    Diplomaţii UE au apucat să-i cunoască cu vârf şi îndesat talentele la discuţiile din Bruxelles. „Nu-l mai suportam pe Rutte”, povesteşte un diplomat prezent la discuţii. „Când credeai că ai obţinut un acord, ceva care să ne conducă spre finalul negocierilor, el îţi cere mai mult din altceva, şi tot aşa.”
    În cele din urmă, liderii UE s-au înţeles asupra unui plan de 1.820 de miliarde de euro reprezentând bugetul pe şapte ani al UE şi un pachet de reconstrucţie economică de 750 de miliarde de euro, dintre care 390 de miliarde de euro sunt granturi, iar restul împrumuturi cu dobândă foarte mică, finanţate prin obligaţiuni emise la comun de ţările UE. Planul iniţial, aşa cum a fost prezentat el de Franţa şi Germania, prevedea ca 500 de miliarde de euro să fie acordate ca granturi ţărilor afectate sever de criză şi 250 de miliarde de euro să fie distribuite ca împrumuturi.