BusinessMagazin

Tag: tablouri

  • Patriciu şi-a gajat tablouri din colecţia personală cumpărate cu peste 2 milioane de euro

    Începând din toamna anului trecut, Patriciu a ales să constituie gaj în favoarea DP Holding (Elveţia), Veridesco Limited (Cipru) şi Melanie Anne Chen, pentru circa 80 de tablouri din colecţia personală. Melanie Chen este membru în boardul director al DP Holding şi preşedinte executiv al Marine Resources Exploration International BV, firme deţinute de Patriciu.

    Majoritatea lucrărilor au fost cumpărate de la casa de licitaţii Artmark, unele dintre acestea chiar după încheierea licitaţilor, dacă nu au existat cumpărători care să ofere preţul minim din evaluare.

    Şase tablouri l-au costat pe omul de afaceri mai mult de 100.000 de euro fiecare: Nicolae Tonitza – Afize (160.000 de euro), Nicolae Grigorescu – Panseluţe (115.000 de euro), Ştefan Luchian – Flori de primavară (155.000 de euro), Ştefan Luchian – Garoafe (140.000 de euro), Ştefan Luchian – Maci (132.000 de euro), Ion Ţuculescu – Mare fermecătoare (105.000 de euro).

    Patriciu deţine în colecţie şi una dintre lucrările lui Tonitza “Nud în Iatac”, două dintre acestea, denumite studii, fiind vândute cu până în 100.000 de euro, în timp ce versiunea finală a fost achiziţionată la o licitaţie organizată de Artmark pentru aproape 300.000 de euro.

    Peste o treime din tablouri au fost cumpărate de omul de afaceri la preţuri de câteva zeci de mii de euro, cea mai scumpă lucrare fiind semnată Ion Ţuculescu – După războaie (Renaştere) (72.500 de euro).

    Colecţia lui Patriciu mai cuprinde în această cotegorie de preţ lucrări precum Ion Ţuculescu – La malul mării (Mangalia veche) (52.500 de euro), Ion Ţuculescu – Mare fermecătoare (105.000 de euro), Ion Ţuculescu – Compoziţie (44.000 de euro), Ion Ţuculescu – Costineşti (44.000 de euro), Theodor Pallady – Natură statică cu matişori (65.000 de euro), Theodor Pallady – Natură statică cu narghilea (60.000 de euro), Theodor Pallady – Fumătoarea de opiu (50.000 de euro), Theodor Pallady – Natură moartă cu narghilea (57.500 de euro) , Theodor Pallady – Nud în fotoliu (21.000 de euro), Gheorghe Petraşcu- Trandafiri (30.000 de euro), Gheorghe Petraşcu- Peisaj la Roscoff (38.000 de euro), Gheorghe Petraşcu- Natură moartă cu cărţi şi pere (28.000 de euro), Gheorghe Petraşcu – Case (27.000 euro), Gheorghe Petraşcu – Case la Vitre (18.000 euro), Ştefan Popescu – Caliacra (16.500 de euro), Camil Ressu – Pe malul Siretului (10.500 de euro), Camil Ressu – Maternitate (15.000 de euro), Rudolf Schweitzer Cumpăna – Alegoria toamnei (17.000 de euro).

    Câteva zeci de mii de euro a plătit Dinu Patriciu şi pentru Nicolae Dărăscu – Vedere asupra Balcicului (20.000 de euro), Nicolae Dărăscu – Vedere către port (30.000 de euro), Nicolae Dărăscu – Han în Dobrogea (21.000 de euro), Nicolae Dărăscu – Chioggia (57.500 de euro), Nicolae Dărăscu – Natură statică cu dovleac (20.000 de euro), Dumitru Ghiaţă – Case la Balcic (14.500 de euro), Francisc Sirato – Lila în galben (50.000 de euro), Jean Alexandru Steriadi – Peisaj de iarnă (20.000 de euro), Jean Alexandru Steriadi – Stradă la Balcic (12.000 de euro), Eustaţiu Stoenescu – Natură statică cu farfurie olandeză (32.000 de euro), Ion Theodorescu-Sion – Palermo (26.000 de euro), Nicolae Toniza – Natură statică cu fructe (55.000 de euro).

    Colecţia gajată de omul de afaceri este completată cu tablouri de mai mică valoare, aparţinând în general unor artişti consacraţi, dar şi pictori mai recenţi: Horia Bernea- Poiana Mărului (2.600 euro), Horia Damian – Portretul pictorului Doru Bucur (4.500 euro), Ştefan Dumitrescu – O cruce pe deal, Adam Bălţatu – La sat (2.000 euro), Ştefan Dumitrescu – Sfat (8.500 euro) , Constantin Pacea – Golf (2.000 euro), Ion Pacea – Natură Statică cu flori şi mere (1.900 euro) , Gheorghe Saru – Peisaj cu cal, Rudolf Schweitzer Cumpăna – Bărci la Hydra (8.500 euro) , Nicolae Tonitza – Bust de fată blondă, Gheorghe Vânătoru – Natură statică cu vase şi mere (5.500 euro), Constantin Artachino – Bordei tătărăsc (4.000 de euro), Constantin Artachino – Han tătărăsc (7.000 de euro), Adam Bălţatu – Case pe valea Siretului (5.500 de euro), Adam Bălţatu – Case la Huşi (4.000 de euro), Adam Bălţatu – După ploaie (4.000 de euro), Adam Bălţatu – Cană cu muşcate (6.500 de euro), Adam Bălţatu – Natură moartă cu vânat (5.000 de euro estimativ), Adam Bălţatu – Case la periferia Iaşului (4.750 de euro), Horia Bernea – Tâmpla (8.000 de euro), Traian Boldea – Grandpa (450 de euro), Traian Boldea – Hello (450 de euro), Marius Bunescu – Drum pe malul lacului în Mangalia (4.500 de euro), Ştefan Dimitrescu – Ai vrea tu! (circa 2.000 de euro), Dumitru Ghiaţă – Pe valea Bistriţei (4.250 de euro), Iosif Iser – Odaliscă (3.000 de euro), Viorel Mărginean – Pasărea Phoenix (8.000 de euro), Samuel Mutzner – Figaro (aproximativ 4.000 de euro), Ion Pacea – Golf auriu (5.000 de euro), Ion Pacea – Marină (1.400 de euro), Constantin Pacea – Patio de Sevilla (1.500 de euro), Constantin Piliuţă – Citadină (4.500 de euro), Constantin Piliuţă – Primăvară (4.250 de euro), Lucian Grigorescu – Case din Via Ripetta (7.000 de euro), Lucian Grigorescu – Uliţa dobrogeană (9.500 euro), Gheorghe Petraşcu- Răsărit la Balcic (7.000 de euro), Nicolae Vermont – Sat de pescari în Bretania (3.250 de euro), Nicolae Vermont – Visare (7.500 de euro).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cadouri scumpe de Mărţişor: obiecte de artă scoase la licitaţie (FOTO)

    Licitaţia din 21 februarie scoate la vânzare o selecţie de 172 de opere de dimensiuni mici, între care două picturi semnate de Nicolae Grigorescu: “Flori de măr” (ulei pe lemn, 23,5 x 14 cm, preţ estimat 30.000 – 50.000 euro) şi “Casă la Câmpina” (ulei pe pânză, 14,5 x 23,5 cm, preţ estimat 15.000 – 25.000 euro).

    Cea de-a doua licitaţie, din 22 februarie, prezintă o selecţie de podoabe şi decoraţiuni, realizate din materiale preţioase în ateliere de artă decorativă faimoase în Europa. Aproape jumătate dintre cele 161 de loturi pornesc de la preţuri aflate sub 100 de euro.

    Printre piesele scumpe scoase la licitaţie se remarcă Tabachera Fabergé din argint şi aur, purtând monograma princiară Trubeţkoi-Călinescu (180 gr, 2x 6 x 9,5 cm, preţ estimat 3.000 – 6.000 euro), realizată în atelierul de orfevrărie artistică, furnizor al Casei imperiale ruse.

    Artmark şi asigurătorul său oficial, BCR Asigurări, oferă gratuit tuturor cumpărătorilor de opere de artă prin licitaţie “Asigurarea pentru protecţia investiţiei în artă”. Prin intermediul acestui program, clienţii Artmark beneficiază de şase luni de protecţie a operelor achiziţionate împotriva riscurilor de pierdere sau distrugere. Asigurarea acoperă riscurile de transport, precum şi cele specifice pentru reşedinţa proprietarului.

  • Te inspiră un tablou? Scrie o poveste despre el şi trimite-o la concurs

    Aceştia au fost rugaţi să compună câte o poveste despre personajele necunoscute din tablouri, poveştile lor împreună fiind adunate într-o carte, care conţine şi imaginile ce i-au inspirat şi poate fi cumpărată de la Galerie sau online.

    Despre portretele cuprinse în carte s-a crezut multă vreme că prezintă personaje importante, cum ar fi Regina Maria a Scoţiei, primul duce de Buckingham ori Regina Elisabeta I, dar cercetările au arătat că lucrurile nu stau cum se credea. Tablourile necunoscuţilor fac în prezent obiectul unei expoziţii la Galeria Naţională de Portrete din Londra, unde vizitatorilor li se prezintă şi informaţii despre cercetările întreprinse de masteranzii Universităţii din Bristol cu privire la ele.

    Muzeul organizează, de asemenea, un concurs pentru publicul care se simte inspirat de personajele din picturile expuse, cei interesaţi fiind rugaţi să-şi trimită propriile lor poveşti. În fiecare lună, cele mai interesante poveşti trimise vor fi selectate de organizatori, reproduse pe site-ul muzeului şi pe panourile expoziţiei, care va fi deschisă până la 22 iulie.

  • Ce le trebuie colecţionarilor de artă ca să ajungă bogaţi

    Mai exact, o serie de tablouri atribuite unor pictori s-au dovedit în ultima vreme a aparţine altora, mai bine cotaţi, ceea ce le-a crescut valoarea. Responsabili de această reatribuire au fost specialiştii în restaurarea tablourilor care au reuşit să le identifice corect.

    Astfel, o lucrare considerată ca aparţinând unui artist puţin cunoscut din perioada victoriană, Matthew Stephenson, a fost încredinţată unui expert care a reuşit să determine că era, de fapt, o lucrare din secolul al XVII-lea, realizată de Velazquez, ale cărui picturi apar rar la vânzare. Tabloul a fost cumpărat la o licitaţie a casei britanice Bonhams de un comerciant cu opere de artă din New York pentru suma de 2,9 milioane de lire sterline. Anterior acestei întâmplări se dovedise că alte câteva opere fuseseră greşit catalogate şi că ele le aparţineau în realitate lui Rafael, Rembrandt sau Leonardo da Vinci.

    Importanţa unui bun specialist în restaurarea de tablouri s-a dovedit şi în cazul unei lucrări vândute recent, ce fusese cumpărată în 1978. La vremea respectivă, cumpărătorul plătise suma de 5.500 de lire sterline pentru un portret de băiat, pus în vânzare de casa de licitaţii Christie’s şi atribuit “cuiva din cercul lui Frans Hals”. Tabloul a ajuns la începutul acestui an în mâinile unui specialist olandez în restaurare, care l-a curăţat temeinic de straturile de culoare suprapuse imaginii originare şi a reuşit să descopere că de fapt lucrarea îi aparţinea chiar lui Frans Hals, pictor olandez important din secolul al XVII-lea. Proprietarul a reuşit să vândă tabloul la licitaţie cu peste 240.000 de lire sterline.

  • Cum să scoţi la licitaţie tabloul unui artist care nu există (GALERIE FOTO)

    Nat Tate a fost creat, de fapt, de romancierul britanic William Boyd, care i-a scris o biografie publicată în 1998 – “Nat Tate: Un artist american (1928-1960)” – unde erau incluse desene atribuite lui Tate, de fapt varii desene, poze şi ilustrate vechi culese de Boyd din diverse surse. Pentru o mai mare veridicitate, biografia era însoţită şi de comentarii ale muzicianului David Bowie şi ale scriitorului Gore Vidal, care ştiau adevărul.

    Gluma a fost împinsă foarte departe – David Bowie evocă într-un ton tragic ultimele zile ale lui Nat Tate, din ianuarie 1960, spunând că Tate şi-a adunat atunci aproape toate lucrările şi le-a dat foc, iar patru zile mai târziu s-a sinucis, aruncându-se de pe State Island Ferry din New York.

    Tablourile unui artist care nu există (FOTO)

    Banii obţinuţi din vânzarea lucrării lui Nat Tate, “Podul nr.144”, estimată să atragă oferte între 4.700 şi 7.900 de dolari, vor fi donaţi unei organizaţii caritabile care oferă sprijin artiştilor.

  • Va place Tuculescu? Premiera: un fond de investitii special pentru iubitorii de arta

    Obiectele de arta nu par sa aiba foarte mare valoare pentru
    romani. Cel mai scump tablou vandut in Romania, “Carciuma la Rucar”
    semnat de Nicolae Grigorescu, a fost dat la licitatie cu numai
    230.000 de euro, pe cand in alte tari pasionatii de arta ajung sa
    plateasca chiar si zeci de milioane de euro pentru o singura opera.
    Dincolo de obiect de colectie cu valoare sentimentala, o astfel de
    achizitie ajunge sa fie pentru multi o investitie cu randamente
    mari, asemenea altora precum imobiliarele sau bursa in vremurile
    bune. La noi insa, colectionarii sunt putini, investitori in arta
    sunt doar cateva sute, iar cei dispusi sa scoata din buzunar peste
    50.000 de euro pentru un tablou pot fi numarati pe degetele de la
    maini.

    “Arta este considerabil subestimata in Romania”, spune Eugen
    Voicu, presedintele companiei de administrare a investitiilor
    Certinvest, despre o piata care de-abia anul acesta va depasi 10
    milioane de euro, fiind estimata la cel mult 15 milioane de euro,
    valoare infima fata de nivelul de 43 de miliarde de euro la nivel
    mondial, potrivit calculelor European Fine Art Foundation. Pentru
    cei mai multi, obiectele de arta au mai degraba potential estetic
    si mai putin de castig, dar privita ca o investitie, arta ar avea
    toate sansele sa inceapa sa ia amploare in urmatorii ani si sa
    ajunga chiar la 30 de milioane de euro in Romania in 2013, dupa cum
    apreciaza Manuela Plapcianu, directorul executiv al casei de
    licitatii Artmark.

    In ultimii 15 ani, randamentul mediu anual al investitiilor in
    arta a fost de peste 27%, pondere care pare cu atat mai interesanta
    in contextul economic actual, cand putine sunt investitiile care
    pot asigura un astfel de castig. Pe asta mizeaza acum si Voicu,
    care in urmatoarele saptamani, imediat ce va primi autorizarea de
    la Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), urmeaza sa
    porneasca un fond de investitii dedicat exclusiv investitorilor in
    arta, cu planuri ambitioase sa stranga cinci milioane de euro,
    adica aproximativ o treime din intreaga piata din acest an. “Arta
    este destul de ferita de criza, fiind considerata un activ
    refugiu”, justifica Voicu decizia lansarii Certinvest Arta
    Romaneasca.

    In linii mari, fondul va administra banii pasionatilor,
    investitorilor interesati de arta care nu detin cunostintele sau
    mijloacele financiare pentru a cumpara opere pe cont propriu sau
    investitorilor care cauta sa-si diversifice portofoliul
    investitional, tranzactionand tablouri la sfatul unor specialisti
    din Comisia Expertilor Independenti si Comitetul Independent al
    Evaluatorilor.

    Practic, atinge atat segmentul necunoscatorilor care ar fi vrut
    sa faca astfel de investitii, cat si pe cel al oamenilor mai putin
    dispusi sa plateasca zeci sau sute de mii de euro pentru un singur
    tablou, avand in vedere ca sumele investite pot fi chiar si de
    5.000 de euro. “Nu ma pricep la arta, dar caut de mai multa vreme
    oportunitati de investitii ca sa diversific portofoliul”, spune
    Dragos Novac, fondatorul Metropotam si al Krogos Software, afaceri
    pe care le si conduce. A facut de-a lungul timpului mai multe
    investitii, dar niciodata pe cont propriu, tocmai motivul pentru
    care se gandeste sa se orienteze si catre arta, acum ca banii pot
    fi administrati de oameni specializati si ca accesul la tablouri de
    valoare este mult mai facil.

    “Fondul este oarecum un proiect-pilot care poate dovedi
    potentialul pietei de arta si poate duce la dezvoltarea ei si la
    aparitia altor fonduri de investitii in arta”, considera Eugen
    Voicu. Un prim impact se va putea vedea in numarul licitatiilor
    desfasurate, in conditiile in care acum fiecare dintre cele sapte
    case de licitatii din Romania organizeaza cate o licitatie pe luna,
    numarul obiectelor vandute fiind estimat la 700, potrivit Artmark.
    Pe termen mai lung vor fi tranzactionate mai multe opere si
    randamentul va fi si el mai mare.

    Certinvest Arta Romaneasca se asteapta in prima faza la un
    randament mediu anual de 15% inca din primul an de investitie.
    Castigurile pot fi insa cu mult mai mari, opere ale unor pictori
    precum Ion Tuculescu, Octav Bancila sau Gheorghe Petrascu avand
    randamente de aproximativ 40%. Sau pot ajunge chiar sa se dubleze.
    S-a intamplat cu tablourile pictorului de avangarda Max Herman
    Maxy, care s-au apreciat in ultimii zece ani cu 138%.

  • Caderea unui mit. De ce nu mai poate domina Nicolae Grigorescu piata de arta

    In anul 2005, topul celor mai scumpe 10 picturi vandute la
    licitatiile de arta era clar dominat de Nicolae Grigorescu. De la
    33.000 la 60.000 de euro, Grigorescu era pe opt pozitii ale
    topului. Pe locul trei se strecurase un Tonitza, “Nud vazut din
    spate”, iar pe cinci, un Andreescu de referinta, “Cap de tarancuta
    cu tulpan galben”.

    Topul din 2007 mai pastra doar patru picturi ale artistului, de
    la locul trei in jos, iar pana in 2010 s-a croit o alta ordine a
    celor mai scumpe zece picturi, care incepe cu Camil Ressu. Tonitza,
    Ressu, Tuculescu, Stefan Luchian, Marcel Iancu, Petrascu, chiar
    Mützner s-au licitat pana la sume greu de imaginat cu doar 2-3 ani
    in urma.

    Detalii pe
    Ziarul de Duminica    .

  • Tablouri in valoare de 100 milioane euro, furate dintr-un muzeu parizian

    Cele cinci tablouri celebre care au fost furate in noaptea de
    miercuri spre joi din Muzeul de Arta Moderna din Paris valoreaza
    doar 90 – 100 de milioane de euro, a anuntat primaria din Paris, si
    nu 500 de milioane de euro cum a fost comunicat initial.


    Cititi mai multe     pe www.mediafax.ro

  • Cine a vandut cel mai scump tablou din Romania

    In seara zilei de 25 iunie era agitatie mare la hotelul
    Marriott. Peste 400 de oameni venisera la Licitatia de Vara a casei
    Artmark, unde urma sa fie licitat cel mai scump tablou care fusese
    vreodata pus la vanzare in Romania. “Taietorul de lemne” al lui
    Camil Pissaro a intrat in licitatie la suma de 2,5 mil. euro, fiind
    evaluat intre 4 si 6 milioane de euro.

    Nu s-a vandut. Dar a reprezentat un record pentru o piata in
    care cele mai scumpe tablouri vandute pana acum se invart in jurul
    sumei de 100.000 de euro. {i au fost vandute in mare parte tot la
    licitatiile Artmark, nume nou intrat – de aproape un an – pe piata
    galeriilor de arta si a caselor de licitatii din Bucuresti, piata
    dominata de doar cateva nume, printre care Alis, Gold Art,
    Monavissa si Pogany. Saptamana aceasta, pe 15 octombrie, la
    Licitatia de Toamna a Artmark, cea mai scumpa lucrare este estimata
    la 100 de mii de euro (Armand Guillaumin, “Paysage du Midi”).

    “Nu sunt colectionar, nu sunt expert in arta, nu am avut fler
    pentru afaceri”, se caracterizeaza pe scurt Radu Boroianu. Devenit
    om de afaceri de mai putin de un an, de cand a infiintat casa de
    licitatii si galeriile Artmark, Radu Boroianu a fost regizor si,
    dupa 1990, a lucrat in politica – incepand cu o functie de secretar
    de stat in Ministerul Culturii si terminand tot cu o functie de
    secretar de stat, pentru francofonie. Penultima functie detinuta,
    cea de ambasador al Romaniei in Elvetia, l-a adus in atentia presei
    prin legaturile pe care le-ar fi avut cu infiintarea si ulterior
    vanzarea furnizorului de electricitate Buzzmann Industry.

    Radu Boroianu neaga legaturile de afaceri cu companiile din
    energie, fiind suparat ca numele sau a fost atras in “afaceri
    tenebroase” despre care spune ca stie oricum foarte putine lucruri:
    “Am fost asociat aiurea cu afacerile din energie, nu am nicio
    treaba cu acestea, deoarece tot ce am facut eu a fost sa aleg
    oameni de afaceri valorosi elvetieni, cum este seful Sulzer, pe
    care i-am pus in legatura cu oameni de afaceri romani, despre care
    doar s-au zvonit lucruri negative si nici macar nu au fost prinsi
    cu fofarlica”.

  • Nu trageti in tablouri

    Unele opere de arta se pastreaza bine si nu au nevoie decat de restaurare sau curatare periodica pentru a se mentine in forma. Altele insa au ghinion. „Le Ręve“ a lui Picasso a fost agresata din greseala chiar de catre proprietarul ei, un important om de afaceri din Las Vegas. Acesta tocmai fusese de acord sa vanda tabloul pentru suma de 139 de milioane de dolari unui director de fond de investitii, cand, invitandu-si oaspetii sa-l vada in biroul lui, a reusit sa gaureasca din greseala panza cu cotul. Refacerea tabloului a costat circa 90.000 de dolari, iar proprietarul nu a mai vandut lucrarea, decizie pe care nu o regreta, considerand ca astfel ar fi facut cea mai mare greseala din viata sa.

    O alta opera a lui Picasso, „Guernica“, a suferit un atac in 1974 din partea unui artist devenit intre timp distribuitor de arta, care protesta impotriva razboiului. Acesta a scris „KILL LIES ALL“ cu grafitti pe tablou, explicand ca a dorit sa scoata „Guernica“ din istoria artei si sa-i dea viata. „Fecioara cu pruncul“ de Leonardo da Vinci, tablou aflat la Galeria Nationala din Londra, a avut parte de un tratament si mai violent in 1987, atunci cand soldatul in rezerva Robert Cambridge a scos o arma de vanatoare si a impuscat-o pe Fecioara in piept, fara a-si putea explica gestul.

    Lucrarea „Painting by Numbers“ a controversatului artist Damien Hirsch a cazut victima zelului profesional al unui angajat dintre cei responsabili cu curatenia de la galeria londoneza Eyestorm Gallery. In apararea acestui angajat, trebuie spus ca opera cu pricina consta dintr-o adunatura de scrumiere cu mucuri de tigara in ele, ziare murdare de vopsea si cutii goale de bere.

    Tabloului „Rondul de noapte“, pictat de catre Rembrandt si gazduit de catre Rijksmuseum din Amsterdam, ii revine nefericita onoare de a fi fost agresat de nu mai putin de trei ori. Prima oara a fost injunghiat in 1911 de catre un bucatar dat afara din fortele navale olandeze, care in semn de razbunare fata de autoritati s-a napustit asupra lui cu cutitul, pentru „a-si potoli furia“. Al doilea atac cu cutitul a avut loc in 1975, faptasul fiind de aceasta data un profesor somer, care ar fi pretins ca „l-a trimis Isus“, pe motiv ca, atunci cand a pictat celebra lucrare, pictorul s-ar fi aflat „sub influenta intunericului“. Al treilea agresor a fost un pacient fugit dintr-o institutie de psihiatrie, care a aruncat cu acid sulfuric pe tablou in 1990.