BusinessMagazin

Tag: Statelor Unite

  • 991 de mesaje pe Twitter, 0 legi importante adoptate: aşa arată primele 6 luni din mandatul lui Trump

    Rata sa de aprobare este la un minim istoric, de doar 36%; cei de la ABC au scris că acestea sunt cele mai proaste numere înregistrate în ultimii 70 de ani de un preşedinte aflat în primele 6 luni ale mandatului.

    Dar tendinţele nu sunt valabile peste tot: în localităţile în care Trump a câştigat alegerile din noiembrie 2016, rata sa de aprobare este, în medie, de 50%, scriu cei de la CNN.

    În timpul campaniei de anul trecut, Trump a organizat numeroase conferinţe şi a acceptat să intre în direct la TV chiar şi în noaptea alegerilor; de când a preluat însă fotoliul de preşedinte, el a ţinut o singură conferinţă de presă (cei de la CNN nu au luat în calcul declaraţiile făcute la finalul întâlnirilor oficiale, aşa cum a fost cea alături de Klaus Iohannis).

    Din punct de vedere legislativ, Donald J. Trump a semnat 42 de acte legislativ, nefiind însă vorba de vreo lege importantă. Preşedintele american a fost însă mult mai activ pe Twitter, unde a postat 991 de mesaje. Dintre acestea, 46 făceau referire la locuri de muncă, 22 o menţionau pe Hillary Clinton iar 82 acuzau instituţiile media de propagandă şi publicarea unor ştiri false.

  • 991 de mesaje pe Twitter, 0 legi importante adoptate: aşa arată primele 6 luni din mandatul lui Trump

    Rata sa de aprobare este la un minim istoric, de doar 36%; cei de la ABC au scris că acestea sunt cele mai proaste numere înregistrate în ultimii 70 de ani de un preşedinte aflat în primele 6 luni ale mandatului.

    Dar tendinţele nu sunt valabile peste tot: în localităţile în care Trump a câştigat alegerile din noiembrie 2016, rata sa de aprobare este, în medie, de 50%, scriu cei de la CNN.

    În timpul campaniei de anul trecut, Trump a organizat numeroase conferinţe şi a acceptat să intre în direct la TV chiar şi în noaptea alegerilor; de când a preluat însă fotoliul de preşedinte, el a ţinut o singură conferinţă de presă (cei de la CNN nu au luat în calcul declaraţiile făcute la finalul întâlnirilor oficiale, aşa cum a fost cea alături de Klaus Iohannis).

    Din punct de vedere legislativ, Donald J. Trump a semnat 42 de acte legislativ, nefiind însă vorba de vreo lege importantă. Preşedintele american a fost însă mult mai activ pe Twitter, unde a postat 991 de mesaje. Dintre acestea, 46 făceau referire la locuri de muncă, 22 o menţionau pe Hillary Clinton iar 82 acuzau instituţiile media de propagandă şi publicarea unor ştiri false.

  • 991 de mesaje pe Twitter, 0 legi importante adoptate: aşa arată primele 6 luni din mandatul lui Trump

    Rata sa de aprobare este la un minim istoric, de doar 36%; cei de la ABC au scris că acestea sunt cele mai proaste numere înregistrate în ultimii 70 de ani de un preşedinte aflat în primele 6 luni ale mandatului.

    Dar tendinţele nu sunt valabile peste tot: în localităţile în care Trump a câştigat alegerile din noiembrie 2016, rata sa de aprobare este, în medie, de 50%, scriu cei de la CNN.

    În timpul campaniei de anul trecut, Trump a organizat numeroase conferinţe şi a acceptat să intre în direct la TV chiar şi în noaptea alegerilor; de când a preluat însă fotoliul de preşedinte, el a ţinut o singură conferinţă de presă (cei de la CNN nu au luat în calcul declaraţiile făcute la finalul întâlnirilor oficiale, aşa cum a fost cea alături de Klaus Iohannis).

    Din punct de vedere legislativ, Donald J. Trump a semnat 42 de acte legislativ, nefiind însă vorba de vreo lege importantă. Preşedintele american a fost însă mult mai activ pe Twitter, unde a postat 991 de mesaje. Dintre acestea, 46 făceau referire la locuri de muncă, 22 o menţionau pe Hillary Clinton iar 82 acuzau instituţiile media de propagandă şi publicarea unor ştiri false.

  • Trump a acceptat invitaţia lui Macron de a participa la festivităţile de la Paris din 14 iulie

    Informaţia a fost confirmată şi de un înalt oficial de la Casa Albă. Cei doi şefi de stat au discutat telefonic marţi, iar Macron a lansat această invitaţie.

    “În cadrul comemorării a 100 de ani de la intrarea Statelor Unite în Primul Război Mondial, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a acceptat o invitaţie din partea preşedintelui Republicii Franceze, Emmanuel Macron, pentru a participa la parada militară de Ziua Bastiliei, din 14 iulie”, se arată într-un comunicat al preşedinţiei Franţei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Trump a acceptat invitaţia lui Macron de a participa la festivităţile de la Paris din 14 iulie

    Informaţia a fost confirmată şi de un înalt oficial de la Casa Albă. Cei doi şefi de stat au discutat telefonic marţi, iar Macron a lansat această invitaţie.

    “În cadrul comemorării a 100 de ani de la intrarea Statelor Unite în Primul Război Mondial, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a acceptat o invitaţie din partea preşedintelui Republicii Franceze, Emmanuel Macron, pentru a participa la parada militară de Ziua Bastiliei, din 14 iulie”, se arată într-un comunicat al preşedinţiei Franţei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Plusurile şi minusurile săptămânii care tocmai se încheie

    UPS
     
    + Compania Mars, Incorporated a fost desemnată cel mai bun angajator dintre multinaţionalele din Europa, pentru al doilea an consecutiv, în cadrul unei ceremonii de decernare a premiilor Great Place To Work 2017, care a avut loc la Paris pe 8 iunie 2017.
     
    + Agenţia spaţială a Statelor Unite a anunţat descoperirea altor 219 planete în afara sistemului nostru solar, dintre care despre zece se presupune că sunt similare cu Terra. Această descoperire creşte numărul planetelor descoperite cu telescopul spaţial Kepler la 4.000.
     
    + Marcel Iureş a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor din Sibiu. Alături de Iureş au primit stele  compozitorul Vasile Şirli, regizorii Philippe Genty şi Rimas Tuminas, dansatorul şi coregraful Ohad Naharin şi Robert Wilson, regizor, dramaturg şi actor.
     
    + Prima maşină zburătoare din lume ar putea să decoleze în 2018 din Olanda. Compania PAL-V se pregăteşte să demareze în octombrie producţia unui girocopter cu două locuri şi trei roţi, certificat pentru a se deplasa atât pe şosele, cât şi în aer.
     
    + Femeile din România ocupă 10% din locurile din consiliile de administraţie ale companiilor mari listate, 12% din rolurile nonexecutive ale celor mai bine cotate companii şi 15% din locurile din consiliile de supraveghere ale tuturor companiilor listate la BVB, potrivit unui studiu al Deloitte.
     
    + Ford Motor Co. anulează planul de a construi modelul Focus în Mexic, economisind un miliard de dolari prin oprirea producţiei din America de Nord şi importarea modelului din China, începând din 2019.
     
    + Atari lansează o nouă consolă de jocuri după o pauză de 24 de ani. Atari a făcut istorie în industria jocurilor video, iar anul 2017 reprezintă anul de revenire a producătorului. Noua consolă se numeşte Atari Box şi nu se ştie exact când va fi lansată.
     
    DOWNS
     
    – A apărut hotelul de “zero stele“, în Elveţia, fără ziduri  şi cu un singur pat sub “acoperişul“ stelelor. O noapte la hotelul aflat sub cerul liber costă 300 de dolari. Hotelul are deja programate pentru anul 2017 peste 1.300 de rezervări ale oamenilor din întreaga lume.
     
    – 15% dintre angajaţii români ar acţiona nonetic ca să obţină un salariu mai mare, iar 31% dintre românii intervievaţi în cadrul EY EMEIA Fraud Survey spun că activitatea de reglementare din sectorul lor a avut un impact pozitiv asupra standardelor etice.
     
    – Sateliţii de spionaj ai Statelor Unite au detectat noi activităţi nucleare într-un centru subteran din Coreea de Nord, pentru prima dată în câteva săptămâni, au declarat oficiali americani pentru CNN. Încă nu este clar dacă aceste activităţi vor fi urmate de un nou test nuclear.
     
    – Adolescenţii şi tinerii au un nivel de activitate fizică asemănător cu cel al persoanelor de 60 de ani. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă cel puţin 60 de minute de activitate fizică de intensitate moderată pe zi pentru copii şi adolescenţi. Peste 25% dintre băieţi şi 50% dintre fetele cu vârste între 6 şi 11 ani şi peste 50% dintre băieţii şi 75% dintre fetele cu vârste între 12 şi 19 ani nu s-au apropiat de această recomandare a OMS.
     
    – Bilanţulincendiului de la o clădire de apartamente din Londra a ajuns la 79 de morţi, a anunţat un oficial din cadrul Poliţiei Metropolitane, care a precizat că această cifră include şi persoanele dispărute, dar despre care se crede că sunt decedate.
     
    – Banca Naţională a României a afişat marţi o cotaţie oficială de 4.5957 lei/euro, un record al ultimilor aproape cinci ani, pe fondul tensiunilor politice, dar şi al unor influenţe internaţionale.
     
    – Informaţii personale despre 62% din populaţia SUA au fost publicate pe internet fără acord sau măsuri de protecţie de o companie contractată de Comitetul Naţional Republican. Datele conţin adrese, numere de telefon sau opinii politice.
     

  • Cum a reuşit un stat din America să intre în faliment

    Puerto Rico trece printr-o dificilă recesiune încă din anul 2006, iar guvernul precedent nu a reuşit decât să îngroape şi mai rău economia, împrumutând an de an bani pentru a plăti cheltuielile operaţionale. Pe parcursul ultimilor doi ani, oficiali portoricani au căutat ajutor din partea Washingtonului, făcând numeroase declaraţii în faţa Congresului şi chiar în faţa judecătorilor Curţii Supreme.

    |n acelaşi timp însă, toate eforturile depuse pentru a găsi înţelegere din partea creditorilor au dat greş; prin urmare, procedura de faliment ar putea duce la situaţia în care Puerto Rico nu mai este obligată să îşi achite o mare parte din datorii.

    Una dintre soluţiile propuse pentru salvarea insulei a fost o infuzie de capital din partea guvernului american; Donald Trump a respins însă această idee, argumentând că un ajutor financiar de mai multe miliarde nu ar rezolva problema datoriilor deja existente.

    Documentele depuse deja la Congresul american prezintă o imagine extrem de dură a vieţii în Puerto Rico. Insula are o populaţie de 3,5 milioane de oameni, dar numărul celor cu un loc de muncă nu depăşeşte 1 milion. Sigur, nu toţi intră la categoria ”apţi de muncă“, dar rata şomajului se apropie de 15% – dublu faţă de cea înregistrată în Statele Unite. ”Evoluţia negativă a economiei, an după an, a dus la plecarea masivă a tinerilor din Puerto Rico, în special a doctorilor“, scriu cei de la CNN. Potrivit acestora, în fiecare zi un doctor pleacă de pe insulă.

    Comisia de supraveghere a insulei, instalată în urmă cu un an cu scopul de a readuce sustenabilitatea fiscală în Puerto Rico, a transmis autorităţilor de la Washington că nu mai poate oferi serviciile esenţiale cetăţenilor portoricani. Prin urmare, confruntându-se cu obligaţii de plată de peste 130 de miliarde de dolari, comisia a decis, în urmă cu două săptămâni, declanşarea procedurii de faliment – o mişcare ce promite să declanşeze o adevărată luptă pentru soarta insulei.

    ”Portoricanii sunt cetăţeni americani; ei sunt afectaţi de birocraţia guvernamentală, datoria publică ridicată, taxele mari şi accesul redus la oportunităţi economice. Falimentul ar putea să le afecteze pensiile sau asigurările de sănătate. Dar declararea falimentului pare a fi ultima soluţie rămasă pentru stabilizarea insulei„, scriu analiştii de la USA Today. ”|n ultimii 10 ani, Puerto Rico a pierdut 20% din locurile de muncă şi 10% din populaţie, iar asta a declanşat o criză economică ce se adânceşte în fiecare zi.“

    Nu este prima oară când Puerto Rico nu îşi poate achita datoriile: statul a intrat prima oară în incapacitate de plată în 2012, după ce a plătit doar 628.000 de dolari dintr-o datorie în valoare de 58 de milioane către Corporaţia Finanţelor Publice. ”Este o decizie care reflectă îngrijorări serioase cu privire la lichiditatea Commonwealth-ului (teritoriu care a făcut parte din Imperiu Britanic) raportat la obligaţiile faţă de creditorii noştri şi, la fel de important, obligaţiile faţă de poporul din Puerto Rico“, a declarat Melba Acosta Febo, preşedintele Băncii pentru Dezvoltare a guvernului portorican, citat într-un comunicat.

    Defaultul din 2012 a fost un moment istoric în ”spirala morţii“ economice a insulei, opina la acea vreme guvernatorul Alejandro Garcia Padilla, care a creat atunci o echipă care să prezinte un plan de restructurare a crizei datoriei. Mai exact, Puerto Rico a avut de plătit o rată lunară în valoare de 483 de milioane de dolari; insula şi-a achitat datoria, dar nu şi cele 58 de milioane de dolari datoraţi creditorilor de la Corporaţia Finanţelor Publice (PFC). Guvernul a ales în mod strategic să nu efectueze plata către PFC, deoarece entităţile care deţin datoria, cooperativele de credit şi portoricanii obişnuiţi nu au suficientă putere să lupte la tribunal.

    Revenind în prezent, potrivit cererii depuse, lista marilor creditori conţine 20 de nume. |n primul rând e vorba de Banca Populară din Puerto Rico, instituţie ce are de recuperat în jur de 12 miliarde de dolari; apar însă şi nume de companii mari, aşa cum este Microsoft, la care statul insular are o datorie de peste 8 milioane de dolari. Pe de altă parte, unii analişti consideră că decizia de a declara falimentul se datorează fondurilor de pensii, care urmează să îşi termine toate resursele între iulie şi decembrie anul acesta.

    Capitolul 11, parte a Legii Falimentului din Statele Unite, permite reorganizarea activităţii şi protecţia împotriva creditorilor. Acest cod de procedură cuprinde în aria sa de competenţă de regulă corporaţii şi parteneriate, ce propun un plan de reorganizare pentru menţinerea în viaţă a afacerii şi eşalonarea în timp a plăţii datoriilor către creditori. Dar acest capitol poate fi aplicat şi de către state sau municipalităţi; adiţional, pentru a putea apela la protecţia legilor falimentului, este necesar ca persoana juridică să fi primit consiliere din partea unei agenţii de consiliere autorizate – în cazul Puerto Rico-ului fiind vorba de o comisie de supreveghere. Există însă şi o serie de excepţii de la această regulă, determinate de administratorii de falimente.

  • Omul care a salvat economia SUA şi, foarte probabil, pe cea mondială

    Scott Sumner este autorul din spatele blogului The Money Illusion, o excelentă sursă de analiză prin care Sumner a început să publice o serie de materiale în care critica politicile monetare ale Statelor Unite. El a încercat, încă din 2009, să promoveze o politică de ţintire a PIB‑ului nominal.

    Pe blog, Sumner explică procesul în termeni extrem de simpli: „Nu e vorba de inteligenţă, ci de a seta ţeluri specifice şi de a focusa toate resursele pentru a îndeplini acele ţeluri. Este nevoie de o ţintire progresivă, adică de setarea unei anumite creşteri pentru PIB-ul nominal şi pentru preţuri şi de intervenţie, atunci când creşterea respectivă nu se materializează. Astfel, dacă ai setat o creştere a PIB-ului nominal de 5% dar valoarea a crescut cu doar 4%, pentru anul următor stabileşti o creştere de 6%“.

    Pentru a putea realiza cu succes aceste planuri, Sumner a propus metoda relaxării cantitative (QE), o politică monetară folosită în general de băncile centrale atunci când politica monetară standard nu mai este eficientă. Pe scurt, relaxarea cantitativă se referă la cumpărarea de bunuri de la bănci comerciale sau alte instituţii financiare pentru a le creşte valoarea şi pentru a injecta capital în respectivele instituţii.

    Laudele la adresa lui Sumner au apărut la scurt timp după decizia din 2012 a lui Ben Bernanke, la acea vreme preşedinte al Rezervei Federale a Statelor Unite, de a introduce o nouă rundă de relaxare cantitativă. Decizie care a avut ca rezultat cumpărarea de către stat a unor bunuri în valoare de peste 40 de miliarde de dolari lunar, până când „pe piaţa muncii va resimţi o creştere considerabilă“.

    Un adevărat curent economic s-a născut pe baza articolelor publicate de profesorul american: Ambrose Evans-Pritchard, editorul de business internaţional al publicaţiei The Daily Telegraph, l-a numit pe Sumner „eminenţa cenuşie“ a pieţelor monetare; în 2012, Chronicle of Higher Education l-a inclus în topul celor mai influenţi bloggeri pe economie, alături de Greg Mankiw de la Harvard University şi Paul Krugman de la Princeton. În acelaşi an, revista Foreign Policy l-a aşezat pe locul 15 în topul celor mai importanţi analişti economici din lume. În 2015, Scott Sumner a publicat cartea „Paradoxul lui Midas: O nouă privire asupra marii crize şi a instabilităţii economice“; volumul s-a transformat peste noapte în best-seller, aducându-i profesorului noi omagii.

    Părerile asupra crizei financiare din Statele Unite nu sunt însă singurele care l-au făcut celebru pe Sumner; în 2013, el a realizat mai multe analize extrem de pertinente cu privire la situaţia economică a Germaniei. El a susţinut atunci că surplusul de cont curent al Germaniei nu avea legătură cu salariile. Profesorul de la Universitatea Bentley a dat ca exemplu economiile Olandei şi Elveţiei, care aveau surplusuri mari, chiar mai mari decât cele ale Germaniei dacă sunt raportate la populaţie; acestea erau de asemenea orientate spre exporturi, dar nu aveau salarii mici.

    „Apoi, în Germania nu se moare de foame din cauza salariilor mici. Remuneraţiile sunt chiar mari în industriile exportatoare. Germania are surplusuri mari din aceleaşi motive ca şi alte ţări. Economiseşte mai mult în raport cu cât investeşte“, a scris el. Sumner nota că reformele germane din anii 2000 privind munca sunt un succes răsunător, cu toate că majoritatea criticilor au scos în evidenţă numărul mare de salarii foarte mici. Guvernul german are un sistem de protecţie socială vast cu multe subvenţii pentru salarii şi facilităţi pentru cei cu venituri mici.

    „Cine are un viitor mai luminos, Germania, cu o rată a şomajului în rândul tinerilor de 7,7%, sau Grecia, cu o rată de 62%?“, se întreabă el retoric. Apoi, o Germanie mai sănătoasă trimite mai mulţi turişti în Grecia şi Spania şi cumpără mai multe produse de lux din Italia. „Dacă fiecare ţară ar încerca să-şi întărească pe cât de mult posibil economia, fără a-şi face griji pentru restul lumii, ne-ar fi mai bine. O lume cu 200 de Elveţii ar fi un loc mai bun decât cel în care trăim acum. Însă cele mai multe ţări nu ştiu care le este interesul. Aceasta este problema“, a concluzionat profesorul.

    Chiar dacă este recunoscut drept unul dintre cei mai buni teoreticieni în domeniul economiei, Sumner se ţine departe de unul dintre cele mai importante aspecte ale lumii de azi: în departamentul de economie de la Universitatea Bentley el este cunoscut ca un „tehnofob“; profesorul şi-a cumpărat primul său telefon mobil de-abia în 2011.

    „Nu e vorba de a fi inteligent, ci de a seta ţeluri specifice şi de a focusa toate resursele pentru a îndeplini acele ţeluri.“, Scott Sumner

  • Omul care a salvat economia SUA şi, foarte probabil, pe cea mondială

    Scott Sumner este autorul din spatele blogului The Money Illusion, o excelentă sursă de analiză prin care Sumner a început să publice o serie de materiale în care critica politicile monetare ale Statelor Unite. El a încercat, încă din 2009, să promoveze o politică de ţintire a PIB‑ului nominal.

    Pe blog, Sumner explică procesul în termeni extrem de simpli: „Nu e vorba de inteligenţă, ci de a seta ţeluri specifice şi de a focusa toate resursele pentru a îndeplini acele ţeluri. Este nevoie de o ţintire progresivă, adică de setarea unei anumite creşteri pentru PIB-ul nominal şi pentru preţuri şi de intervenţie, atunci când creşterea respectivă nu se materializează. Astfel, dacă ai setat o creştere a PIB-ului nominal de 5% dar valoarea a crescut cu doar 4%, pentru anul următor stabileşti o creştere de 6%“.

    Pentru a putea realiza cu succes aceste planuri, Sumner a propus metoda relaxării cantitative (QE), o politică monetară folosită în general de băncile centrale atunci când politica monetară standard nu mai este eficientă. Pe scurt, relaxarea cantitativă se referă la cumpărarea de bunuri de la bănci comerciale sau alte instituţii financiare pentru a le creşte valoarea şi pentru a injecta capital în respectivele instituţii.

    Laudele la adresa lui Sumner au apărut la scurt timp după decizia din 2012 a lui Ben Bernanke, la acea vreme preşedinte al Rezervei Federale a Statelor Unite, de a introduce o nouă rundă de relaxare cantitativă. Decizie care a avut ca rezultat cumpărarea de către stat a unor bunuri în valoare de peste 40 de miliarde de dolari lunar, până când „pe piaţa muncii va resimţi o creştere considerabilă“.

    Un adevărat curent economic s-a născut pe baza articolelor publicate de profesorul american: Ambrose Evans-Pritchard, editorul de business internaţional al publicaţiei The Daily Telegraph, l-a numit pe Sumner „eminenţa cenuşie“ a pieţelor monetare; în 2012, Chronicle of Higher Education l-a inclus în topul celor mai influenţi bloggeri pe economie, alături de Greg Mankiw de la Harvard University şi Paul Krugman de la Princeton. În acelaşi an, revista Foreign Policy l-a aşezat pe locul 15 în topul celor mai importanţi analişti economici din lume. În 2015, Scott Sumner a publicat cartea „Paradoxul lui Midas: O nouă privire asupra marii crize şi a instabilităţii economice“; volumul s-a transformat peste noapte în best-seller, aducându-i profesorului noi omagii.

    Părerile asupra crizei financiare din Statele Unite nu sunt însă singurele care l-au făcut celebru pe Sumner; în 2013, el a realizat mai multe analize extrem de pertinente cu privire la situaţia economică a Germaniei. El a susţinut atunci că surplusul de cont curent al Germaniei nu avea legătură cu salariile. Profesorul de la Universitatea Bentley a dat ca exemplu economiile Olandei şi Elveţiei, care aveau surplusuri mari, chiar mai mari decât cele ale Germaniei dacă sunt raportate la populaţie; acestea erau de asemenea orientate spre exporturi, dar nu aveau salarii mici.

    „Apoi, în Germania nu se moare de foame din cauza salariilor mici. Remuneraţiile sunt chiar mari în industriile exportatoare. Germania are surplusuri mari din aceleaşi motive ca şi alte ţări. Economiseşte mai mult în raport cu cât investeşte“, a scris el. Sumner nota că reformele germane din anii 2000 privind munca sunt un succes răsunător, cu toate că majoritatea criticilor au scos în evidenţă numărul mare de salarii foarte mici. Guvernul german are un sistem de protecţie socială vast cu multe subvenţii pentru salarii şi facilităţi pentru cei cu venituri mici.

    „Cine are un viitor mai luminos, Germania, cu o rată a şomajului în rândul tinerilor de 7,7%, sau Grecia, cu o rată de 62%?“, se întreabă el retoric. Apoi, o Germanie mai sănătoasă trimite mai mulţi turişti în Grecia şi Spania şi cumpără mai multe produse de lux din Italia. „Dacă fiecare ţară ar încerca să-şi întărească pe cât de mult posibil economia, fără a-şi face griji pentru restul lumii, ne-ar fi mai bine. O lume cu 200 de Elveţii ar fi un loc mai bun decât cel în care trăim acum. Însă cele mai multe ţări nu ştiu care le este interesul. Aceasta este problema“, a concluzionat profesorul.

    Chiar dacă este recunoscut drept unul dintre cei mai buni teoreticieni în domeniul economiei, Sumner se ţine departe de unul dintre cele mai importante aspecte ale lumii de azi: în departamentul de economie de la Universitatea Bentley el este cunoscut ca un „tehnofob“; profesorul şi-a cumpărat primul său telefon mobil de-abia în 2011.

    „Nu e vorba de a fi inteligent, ci de a seta ţeluri specifice şi de a focusa toate resursele pentru a îndeplini acele ţeluri.“, Scott Sumner

  • Cum a câştigat acest şofer Uber 90.000 de dolari în şase luni, fără să conducă aproape deloc

    În prima luna ca şofer Uber Joseph Ziyaee a câştigat peste 20.000 de dolari şi a făcut o singură cursă, informează Business Insider.

    Pentru a obţine acea sumă de bani, Ziyaee nu a condus un client de pe coasta de est a Statelor Unite pe coasta de vest, ci s-a folosit de sistemul Uber care recompensează şoferii dacă recrutează alte persoane. 

    Astfel, în şase luni Joseph Ziyaee a strâns 90.000 de dolari doar prin această metodă. Totul a început în momentul când şi-a rănit piciorul, iar condusul a devenit dificil.

    Cum funcţionează? Uber are un sistem prin care recompensează cu bonusuri şoferii noi care au realizat un număr de călătorii, iar dacă folosesc un cod de la un alt şofer, ambii primesc un bonus. Bonusurile diferă de oraşe. În localităţile unde sunt mai puţini taximetrişti bonusul creşte. Ziyaee a profitat de acest lucru şi a recrutat şoferi în mai multe oraşe. Pentru asta a folosit mai multe metode: social media, prin prieteni etc.

    “Cel mai important lucru este să-i ajuţi pe noi şoferi cu tot ce au nevoie, dacă întâlnesc obstacole să-i ajuţi să le depăşească”, spune Joseph Ziyaee, intitulat Regele Uber.