BusinessMagazin

Tag: restaurare

  • O nouă pasiune pentru oamenii cu bani: restaurarea vechilor iahturi celebre (FOTO, VIDEO)

    Iahturile vechi sunt la mare căutare, iar cererea a crescut în ultimii ani, conform unei reviste de specialitate din domeniu, “Classic Boat”. Pasionaţii de plimbări cu ambarcaţiuni cu pânze cumpără şi recondiţionează iahturi cu aceeaşi plăcere şi satisfacţie ca în cazul celor ce colecţionează automobile clasice ca Bentley, Jaguar, Maserati sau Bugatti.

    Printre ambarcaţiunile celebre care au fost restaurate de proprietari pasionaţi se numără Blue Peter sau Eilean, amândouă găsite abandonate de cei care aveau să le redea gloria de odinioară.

    Blue Peter, un cuter construit într-un şantier englez în anul 1930, şi-a primit numele de la un fanion folosit înainte de curse, pe care era înscrisă litera P, fanion considerat aducător de noroc. Blue Peter avea să câştige peste cincizeci de curse în anii următori lansării la apă, trecând de la proprietarul său britanic la un proprietar italian după cel de-al Doilea Război Mondial.

    La momentul când a fost descoperit de actualul său deţinător, un trader din Londra, Blue Peter fusese abandonat pe insula Elba. Britanicul l-a cumpărat şi l-a restaurat cu grijă, cât mai aproape de designul iniţial, iar în prezent poate fi admirat concurând anual în regate din Franţa, Italia sau Spania.

    La rândul său, Eilean, un ketch ieşit pe porţile unui cunoscut şantier scoţian, William Fife, care a construit de-a lungul timpului ambarcaţiuni pentru magnaţii pasionaţi de navigaţie, s-a făcut remarcat în curse şi a fost folosit ca decor în clipul din 1983 al piesei “Rio” a formaţiei Duran Duran.

    Lăsat în părăsire în Antigua, Eilean a fost descoperit într-o stare deplorabilă de către şeful casei orologere Panerai, Angelo Bonati, care l-a cumpărat şi l-a încredinţat unei echipe de restaurare, a cărei muncă titanică este pe cale de a se încheia.

  • Palat regal in SUA? Iata-l!

    Redarea maretiei sale de altadata este o problema insa destul de
    dificila, dat fiind ca familia regala dn Hawaii a fost indepartata
    de la putere in anul 1893 si de atunci palatul a cunoscut vremuri
    grele, scrie Wall Street Journal. Lasat in parasire psna spre
    finalul anilor ’60, palatul a intrat in atentia unei organizatii
    non-profit numite Prietenii Palatului Iolani, care a decis sa-l
    transforme in muzeu si a lansat o campanie de recuperare a
    elementelor de decor si mobilier care-i dadeau cladirii stralucirea
    ei de altadata.

    Eforturile, incepute cu cautari de ani de zile prin ziarele
    sfarsitului de secol nouasprezece, fotografii de epoca, registre
    sau documente privitoare la comenzi de mobilier, sunt astazi
    coordonate de o descendenta a familiei regale din Hawaii, printesa
    Abigail Kawananakoa. Palatul are si un site pe care este publicata
    o lista de obiecte cautate. Exista voluntari care urmaresc pana si
    site-urile de licitatii pentru a vedea daca nu apare ceva de la
    Iolani.

    Desi multe lucruri nu vor mai fi gasite probabil niciodata, multe
    s-au putut recupera, fie donate de bunavoie, fie in urma unor
    presiuni. |n acest din urma caz, s-a recuperat o masa de mahon
    aflata in proprietatea conducerii statului Iowa, in urma
    presiunilor unui grup de elevi care a cerut returnarea ei
    proprietarilor de drept. Alte obiecte, cum ar fi portelanuri cu
    insemne regale, au fost inapoiate dupa ce proprietarii au vazut
    emisiuni TV, in timp ce altele au fost inapoiate de detinatori
    carora nu le mai incapeau in casa.

  • Pentru prima oara in 17 ani, Sfanta Sofia din Istanbul le apare turistilor fara schele

    Restaurarea a inceput in 1993, la un an dupa ce catedrala a fost
    inclusa in patrimoniul UNESCO. Lucratorii si artizanii au reparat
    domul cu diametru de 31,3 metri si caligrafiile lui aurite, au
    curatat fatadele si au intarit zidurile cu 50 de tone de plumb,
    pentru a preveni daunele estimate in urma urmatorului cutremur
    care, conform unor experti, ar urma sa loveasca Istanbulul oricand
    in urmatorii 30 de ani.

    Catedrala a fost construita de imparatul bizantin Iustinian, despre
    care istoria spune ca s-ar fi mandrit, in 537, ca a reusit sa-l
    depaseasca pe insusi Solomon si templul sau legendar. Pentru
    constructie au fost folosite cele mai scumpe materiale – marmura
    verde de Tesalia, porfir de Egipt, roca neagra de Bosfor, coloanele
    de marmura ale templului zeitei Artemis din Efes, aur si pietre
    pretioase pentru mozaicuri. Dupa cucerirea Constantinopolului in
    1435 de catre Soliman Magnificul, acesta a ordonat ca bazilica sa
    fie transformata insa in moschee.

    Asa au fost acoperite fetele ingerilor din mozaicuri, fiindca
    islamul interzice rugaciunea in fata unor reprezentari cu chip
    uman. Aceste chipuri au fost acum eliberate de restauratori de sub
    acoperamintele lor metalice, dupa cum au fost scoase la lumina si
    capodoperele lasate de epoca otomana – caligrafiile murale cu
    numele lui Allah si ale celor opt profeti.

    “A trebuit sa le restauram in situ, pentru ca erau prea mari sa fie
    scoase si apoi reintroduse pe poarta. Asa am descoperit si noi ca
    au fost realizate de la bun inceput in incinta”, declara pentru

    El Pais     Melike Oscam, reprezentanta a muzeului Sfanta
    Sofia.

    La anul, aici se va putea vizita si baptisteriul, situat in atriul
    catedralei, ca si fantana baptismala din secolul al VI-lea, taiata
    intr-un singur bloc de marmura si folosita de crestini pentru
    botezuri colective. Cladirea fusese transformata in secolul al
    XVI-lea in pravalie si apoi in mausoleu pentru siltanii Mustafa I
    si Ibrahim.

    Haluk Dursum, directorul muzeului, spune ca in 2011 se va deschide
    si biblioteca sultanului Mahmud I si lucrarile de arta de pe
    plafoanele galeriei superioare, acoperite in secolul al XIX-lea cu
    scopul de protectie a mozaicurilor. “Intentia noastra este sa
    aratam toate etapele prin care a trecut Sfanta Sofia, asa incat nu
    se poate spune niciodata ca munca noastra se termina”, a comentat
    seful muzeului.

  • De ce ajung banii europeni la manastirile din nordul Moldovei

    Udrea a declarat, dupa semnare, ca este o prioritate accesarea
    banilor europeni, in contextul in care Romania trece printr-un an
    greu in ceea ce priveste bugetul inclusiv cel al Ministerului
    Dezvoltarii Regionale si Turismului.


    Cititi mai multe     pe www.mediafax.ro

  • Ca pe vremea lui Shakespeare

    Proiectul de restaurare a canalelor va incepe in aceasta vara, urmand a face legatura cu fluviul Po, ajungand pana la Venetia si trecand prin Pavia, Piacenza, Cremona si Ferrara. Investitia necesara se va cifra la circa un miliard de euro si le va permite turistilor sa calatoreasca spre Venetia pe vechile canale, altadata folosite pentru transport de marfuri, admirand in tihna peisajul italian. Initial, aceasta ruta a fost utilizata pentru transporturile de marmura din Piemont pentru constructia Domului din Milano, lansata in anul 1386. Ea apare mentionata si intr-unele din piesele lui Shakespeare, cum ar fi “Furtuna” sau “Doi tineri din Verona”.
     
    Pentru inceput, se vor reda navigatiei opt kilometri de canale de la capatul sudic al Lacului Maggiore, de la Sesto Calende la Somma Lombardo. Compania care se ocupa de restaurare, Navigli Lombardi, are ca scop reabilitarea intregii retele de 140 de kilometri, asa cum functiona ea in secolul al paisprezecelea, cand se intindea de la orasul elvetian Locarno pana la Milano, urmand a se realiza apoi conexiunea cu fluviul Po spre Venetia.
     
    Constructia canalelor din Milano a inceput in secolul al doisprezecelea de catre calugarii benedictini si cistercieni, apoi reteaua s-a extins pe baza planurilor lui Leonardo da Vinci, legand orasul de mare. Declinul a inceput in anii treizeci ai secolului trecut, cand s-a trecut la transportul rutier si feroviar de marfuri, canalele ajungand in cele din urma impracticabile, pentru ca au fost lasate in paragina sau s-au construit acolo diguri pentru irigatii. Reteaua de canale reabilitata va fi prevazuta cu ecluze controlate electronic.
     
    Unele dintre canalele din Milano au fost deja restaurate in scop turistic. Cel mai vechi dintre ele, Naviglio Grande, are deja malurile impanzite de magazine si cafenele.

  • Nu trageti in tablouri

    Unele opere de arta se pastreaza bine si nu au nevoie decat de restaurare sau curatare periodica pentru a se mentine in forma. Altele insa au ghinion. „Le Ręve“ a lui Picasso a fost agresata din greseala chiar de catre proprietarul ei, un important om de afaceri din Las Vegas. Acesta tocmai fusese de acord sa vanda tabloul pentru suma de 139 de milioane de dolari unui director de fond de investitii, cand, invitandu-si oaspetii sa-l vada in biroul lui, a reusit sa gaureasca din greseala panza cu cotul. Refacerea tabloului a costat circa 90.000 de dolari, iar proprietarul nu a mai vandut lucrarea, decizie pe care nu o regreta, considerand ca astfel ar fi facut cea mai mare greseala din viata sa.

    O alta opera a lui Picasso, „Guernica“, a suferit un atac in 1974 din partea unui artist devenit intre timp distribuitor de arta, care protesta impotriva razboiului. Acesta a scris „KILL LIES ALL“ cu grafitti pe tablou, explicand ca a dorit sa scoata „Guernica“ din istoria artei si sa-i dea viata. „Fecioara cu pruncul“ de Leonardo da Vinci, tablou aflat la Galeria Nationala din Londra, a avut parte de un tratament si mai violent in 1987, atunci cand soldatul in rezerva Robert Cambridge a scos o arma de vanatoare si a impuscat-o pe Fecioara in piept, fara a-si putea explica gestul.

    Lucrarea „Painting by Numbers“ a controversatului artist Damien Hirsch a cazut victima zelului profesional al unui angajat dintre cei responsabili cu curatenia de la galeria londoneza Eyestorm Gallery. In apararea acestui angajat, trebuie spus ca opera cu pricina consta dintr-o adunatura de scrumiere cu mucuri de tigara in ele, ziare murdare de vopsea si cutii goale de bere.

    Tabloului „Rondul de noapte“, pictat de catre Rembrandt si gazduit de catre Rijksmuseum din Amsterdam, ii revine nefericita onoare de a fi fost agresat de nu mai putin de trei ori. Prima oara a fost injunghiat in 1911 de catre un bucatar dat afara din fortele navale olandeze, care in semn de razbunare fata de autoritati s-a napustit asupra lui cu cutitul, pentru „a-si potoli furia“. Al doilea atac cu cutitul a avut loc in 1975, faptasul fiind de aceasta data un profesor somer, care ar fi pretins ca „l-a trimis Isus“, pe motiv ca, atunci cand a pictat celebra lucrare, pictorul s-ar fi aflat „sub influenta intunericului“. Al treilea agresor a fost un pacient fugit dintr-o institutie de psihiatrie, care a aruncat cu acid sulfuric pe tablou in 1990.