BusinessMagazin

Tag: regizor

  • Cronică de film: Kong: Skull Island

    După filmul din 2005, nu foarte bine primit de critici sau de public, varianta regizată de Jordan Vogt-Roberts aduce o gură de aer prospăt. Acţiunea este rapidă, efectele speciale aproape impecabile, iar apariţie actorilor pe care îi aminteam mai sus dă acea doză de superficialitate care lipseşte de multe ori la blockbusterele de azi. Acestea fiind spuse, să analizăm mai în detaliu diferenţele dintre cele două filme.

    Fără a da prea multe detalii, trebuie spus că elementele definitorii ale celuilalt film (şi ale tuturor versiunilor anterioare, de altfel) erau, în ordine: călătoria către insulă, întâlnirea cu King Kong, povestea de dragoste (să-i spunem aşa) şi confruntarea de pe meleagurile americane. Unele dintre aceste elemente lipsesc, unele sunt uşor modificate; vă las pe voi să aflaţi care.

    O altă diferenţă sesizabilă e dimensiunea lui Kong – nu am datele exacte, dar cred că producătorii au vrut să vadă cât de mult spaţiu poate o maimuţă să ocupe. Le-a reuşit, cred, pentru că este cea mai mare versiune a lui Kong de până acum.

    Un element oarecum nou este dat de animalele cu care Kong trebuie să se lupte (spun oarecum pentru că maimuţa s-a mai confruntat cu diverse creaturi de-a lungul timpului); acestea sunt bine schiţate şi produc efectul de frică pe care presupun că regizorul l-a căutat.

    În rest, Skull Island respectă reţeta clasică imaginată în urmă cu 84 de ani de James Ashmore Creelman şi Ruth Rose. Dacă vă aflaţi printre cei câţiva oameni de pe planetă care nu ştiu despre ce e vorba în film, nu vă aşteptaţi la ceva foarte logic sau care să conţină vreun mesaj memorabil. Filmul este un blockbuster şi trebuie tratat ca atare.

    Distribuţia este una mai mult decât respectabilă, aducând la un loc un premiu Oscar (Brie Larson), o nominalizare la aceleaşi premii (Samuel L. Jackson) şi un Glob de Aur (Tom Hiddleston).

    Trebuie să mă refer şi la durată, pentru că în cazul filmului din 2005 regizorul Peter Jackson nu a primit chiar cuvinte de laudă pentru cele 3 ore lipsite de suspans. Sigur, scuza lui Jackson poate fi puterea obişnuinţei – trilogia Stăpânul Inelelor a avut o durată media de 3 ore şi 6 minute pe film.

    După cum scriam şi la începutul acestei cronici, efectele speciale sunt realizate fără cusur, mult superioare celor din 2005 – sigur, tehnologia de azi ajută mult în acest sens. Dar realismul creaturilor este cel care mă face să cred că scenariştii au avut şi ei ceva de spus în această privinţă.

    Până la data redactării acestei cronici, Kong: Skull Island a generat încasări de 393 de milioane de dolari contra unui buget de 185 de milioane. Cu alte cuvinte, pregătiţi-vă pentru Kong: Multe alte părţi.

    În concluzie, filmul este mai mult decât decent; cea mai bună parte? Nu încearcă să fie mai mult decât este.

    Nota: 7/10

  • Filmul pe care foarte puţini oameni rezistă să îl vadă. ”În realitate, suntem cu toţii monştri”

    Julia Ducournau, regizor al filmului, susţine că întregul scenariu se concentrază pe Justin, o tânără vegetariană proaspăt studentă la Facultatea de Medicină Veterniară. 
     
    Modul în care comportamentul tinerei evoluează pe parcursul filmului a stârnit uimirea şi frică. Regizoarea a început să muncească la acest proiect din 2012, considerându-l o provocare. 
     

  • Omul care a descoperit formula magică pentru a face bani la Hollywood. Deşi a produs peste 400 de filme aproape nimeni nu ştie cine e

    Acesta producea şi regiza filme cu buget redus (50.000 de dolari pentru filme alb-negru şi 65-70.000 de dolari pentru filme color) pentru publicul tânăr. “Hollywood prezenta în cinema filme cu protagonişti în vârstă pe când adolescenţii nu voiau să vadă asta, ci altceva”, a spus el pentru Business Insider.

    Corman susţine că majoritatea filmelor sale au avut succes şi că a ajutat regizori precum Francis Ford Coppola, Ron Howard, james Cameron sau Martin Scorsese să devină mari regizori.

    De asemenea, Corman este creditat cu descoperirea lui Jack Nicholson, care a jucat în câteva filme ale lui.

    În 2013, averea lui Roger Corman era estimată la 40 de milioane de dolari.

  • Copilăria lui Pharrell Williams, subiectul unui musical realizat de studiourile 20th Century Fox

    Proiectul, care va fi condus de Michael Mayer, va reuni studiourile Fox şi va conţine muzica lui Pharrell Williams, care a produs hit-ul ‘Hidden Figures.’

    Intitulat ‘Atlantis’, proiectul, este potrivit Hollywood Repoter o poveste în stilul ‘Romeo şi Julieta’, fiind bazat pe copilăria din Virginia Beach a creatorului melodiei ‘Happy’, şi va conţine melodii ale artistului.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Omul care a descoperit formula magică pentru a face bani la Hollywood. Deşi a produs peste 400 de filme aproape nimeni nu ştie cine e

    Acesta producea şi regiza filme cu buget redus (50.000 de dolari pentru filme alb-negru şi 65-70.000 de dolari pentru filme color) pentru publicul tânăr. “Hollywood prezenta în cinema filme cu protagonişti în vârstă pe când adolescenţii nu voiau să vadă asta, ci altceva”, a spus el pentru Business Insider.

    Corman susţine că majoritatea filmelor sale au avut succes şi că a ajutat regizori precum Francis Ford Coppola, Ron Howard, james Cameron sau Martin Scorsese să devină mari regizori.

    De asemenea, Corman este creditat cu descoperirea lui Jack Nicholson, care a jucat în câteva filme ale lui.

    În 2013, averea lui Roger Corman era estimată la 40 de milioane de dolari.

  • Cronică de film: Silence

    Pentru marele regizor, Silence nu reprezintă doar un alt film, ci este un proiect drag pe care voia să-l realizeze încă din 1989. Filmul este bazat pe cartea cu acelaşi nume a lui Shusaku Endo ce a fost publicată în 1966 şi spune povestea a doi preoţi din secolul al XVII-lea care călătoresc în Japonia pentru a răspândi creştinismul şi pentru a-şi localiza mentorul. Cei doi, interpretaţi de Andrew Garfield – proaspăt nominalizat la premiul Oscar pentru rolul din Hacksaw Ridge – şi Adam Driver, trec prin tot felul de peripeţii de-a lungul călătoriei lor şi se lovesc de prejudecăţile lumii budiste.

    Scorsese a citit cartea în 1989 şi imediat a achiziţionat drepturile pentru ecranizarea poveştii. Chiar şi în timpul filmărilor pentru The Aviator, The Departed, Shutter Island sau Hugo, Scorsese s-a gândit la acest film. După filmul The Wolf of Wall Street, a decis că este timpul să se apuce de treabă.

    A ţinut atât de mult să facă acest film, încât nici nu a luat bani pentru regizare, iar Adam Driver, Andrew Garfield sau Liam Neeson au fost plătiţi la nivelul stabilit de Screen Actors Guild sau chiar mai puţin. Producţia filmului a durat opt luni şi a costat 47 de milioane de dolari, iar la realizarea filmului au participat nu mai puţin de 750 de oameni. Adam Driver a slăbit 22,5 kg pentru acest rol de-a lungul a patru luni şi jumătate. „După ce a terminat filmările, Driver a început să mănânce un mic dejun triplu”, a spus Scorsese într-un interviu pentru New York Times Magazine.

    Filmul este atipic pentru Scorsese, regizorul fiind mai degrabă cunoscut pentru poveştile cu gangsteri sau pentru răsturnările de situaţie; Silence este cu totul alt gen de peliculă, cu o desfăşurare lentă a acţiunii şi o perspectivă sumbră asupra tradiţiilor din acea perioadă.

    Martin Scorsese jonglează în prezent cu mai multe proiecte diferite în acelaşi timp, printre care un film biografic despre Frank Sinatra, un film biografic despre Evel Knievel şi drama The Irishman cu Robert De Niro şi Al Pacino. Totuşi, următoarea prioritate pare să fie o adaptare a romanului din 2003 semnat Erik Larson, intitulat The Devil in the White City, cu Leonardo DiCaprio în rol principal. Romanul împleteşte adevărata poveste a Târgului şi Expoziţiei Mondiale din Chicago, în 1893, şi povestea criminalului în serie viclean care a folosit prilejul oferit de târg pentru a-şi atrage victimele în cursă. DiCaprio va juca rolul criminalului în serie, dr. H. H. Holmes, un medic carismatic şi criminal în serie, care a ucis aproximativ 200 de oameni, potrivit relatărilor.

    Revenind la Silence, filmul nu va fi pe placul tuturor; este o poveste complexă, ce abundă de simbolistică şi care necesită o anumită stare de spirit pentru a te bucura din plin de experienţă. Nu pot însă nega meritele lui Martin Scorsese, un regizor care parcă nu poate să dea greş.

    Notă: 7,5/10

     

  • Cum arată camerele tinerilor de pe tot globul – GALERIE FOTO

    John Thackwray, regizor şi fotograf francez, a călătorit de-a lungul pământului din 2010 până în prezent şi fotografiat 1200 dormitoare de-ale tinerilor (milenialilor) de peste tot din lume.

    Totul a început la el în apartamentul din Paris, apoi a ajuns într-o călătorie prin Europa, Orientul Mijlociu, Africa, Asia şi America de Sud. Proiectul este un fel de studiu vizual antropologic.

    “Lumea se schimbă extrem de repede şi cineva trebuia să surprindă aceste elemente. În 20 de ani cred că aceste fotografii vor fi foarte valoroase”, spune el, care a obţinut şi un contract pentru o carte numită “My Room: Portrait of a Generation”.

     

  • Steven Spielberg va regiza filmul “The Post”, cu Tom Hanks şi Meryl Streep în rolurile principale

    Filmul se va axa pe cazul editorului Ben Bradlee de la Washington Post şi a publisher-ului Katharine Graham care au provocat guvernul american asupra dreptului de a scrie despre un set de documente controversate din 1971 despre implicarea militară şi politică aSUA în Vietnam în perioada 1945-1967 . Hanks va juca rolul lui Bradlee, iar Streep pe cel al lui Graham.

    Documentele respective se axau asupra unui studiu secret care dezvăluia informaţii noi despre războiul din Vietnam. Bradlee şi Graham au fost implicaţi ulterior în mai multe procese din cauza încercărilor lor în timt ce analistul militar şi avertizorul Daniel Ellsberg a fost arestat şi acuzat de conspiraţie şi spionaj.

    Spielberg a suferit în 2016 un rateu în privinţa încasărilor de la asaptarea de anul trecut a romanului lui Roald Dahl, “The BFG”, dar are mai multe filme în pregătire. El se află în procesul de post-producţie a thrillerului SF “Ready Player One” şi în pre-producţie a dramei de secol XIX, “The Kidnapping of Edgardo Mortara”, în care va juca Mark Rylance în rolul lui Papa Pius IX.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Film: Ana, mon amour

    ”Ana, mon amour“ este analiza unei poveşti de dragoste, o incursiune atipică ce surprinde cele mai tensionate şi delicate momente din evoluţia unui cuplu. Toma şi Ana se cunosc în facultate, se apropie rapid şi încep o relaţie de iubire care devine în scurt timp o luptă contra tuturor.

    Din cauza unor probleme din copilărie, Ana are frecvent atacuri de panică, iar Toma îşi asumă rolul de protector necondiţionat. Deşi pare să deţină controlul asupra relaţiei, ani mai târziu el se trezeşte gravitând în jurul unei femei pe care nu o poate înţelege, forţându-se până la limită în încercarea de a o salva.

  • Cronică de film: Nocturnal Animals

    Principala problemă pe care filmele de azi o au este incapacitatea de a crea o legătură între cei de pe marele ecran şi cei din sală; personajele sunt rareori suficient de bine conturate pentru a trezi orice fel de sentiment. Nocturnal Animals trece cu bine de acest obstacol, şi cred că asta se datorează mai ales modului în care este spusă povestea.

    E oarecum dificil să vorbeşti despre film fără a dezvălui prea multe detalii, dar sunt câteva elemente ce trebuie discutate. În primul rând, interpretarea foarte bună a actriţei Amy Adams, care se găseşte în postura de a fi cap de afiş pentru două filme cu pretenţii la Oscar: Arrival şi Nocturnal Animals. Cu toate acestea, în mod bizar, Academia a ignorat-o în ceea ce priveşte nominalizările.

    Este de lăudat şi interpretarea lui Jake Gylenhaal, deşi asta nu ar mai trebui să surprindă pe nimeni; rolurile lui au fost dintre cele mai diverse, iar faptul că are la activ o singură nominalizare la Oscar este o altă nedreptate. Michael Shannon face unul dintre cele mai bune roluri ale sale şi este favorit, din punctul meu de vedere, la câştigarea Oscarului pentru rol secundar – este şi singura nominalizare primită de Nocturnal Animals.

    Vedeta peliculei este însă Tom Ford: creatorul de modă devenit regizor semnează cel de-al doilea film al său, confirmând astfel recenziile bune primite de pelicula A Single Man. Ford, care a semnat şi scenariul, reuşeşte să ducă spectatorul într-o zonă ambiguă, în care lucrurile nu sunt de multe ori ceea ce par. De remarcat una dintre scenele de început, o confruntare metaforică între viaţa liniştită de familie şi evenimentele neprevăzute ce o pot transforma într-o experienţă de coşmar. Bine regizat, şi insist pe acest aspect, momentul creează o tensiune pe care rareori am întâlnit-o într-un film.

    Separarea celor două planuri de acţiune, unul real şi unul fictiv, îl ajută pe Ford să exploreze ideea de răzbunare fără a produce efecte ireversibile. În acelaşi timp, el sugerează spectatorului cât de departe poate duce o alegere greşită luată într‑un anumit moment al vieţii. În fine, şi poate acesta este cel mai important aspect, regizorul lansează ideea că procesul creativ este mult mai incisiv atunci când vine ca urmare a unei experienţe negative.

    Poate veţi crede, citind cele de mai sus, că Nocturnal Animals e un film ce invită la contemplare şi unul lipsit de dinamism; nimic mai fals. Alternarea dintre realitate şi ficţiune este exact cea care creează suspansul.

    Nu înţeleg de ce Nocturnal Animals a primit o singură nominalizare la Oscar, pentru că montajul video şi cel de sunet sunt printre cele mai bune pe care le-am văzut în ultimul an. Nu cred că montajul din Hell or High Water a fost mai bun sau că sunetul a fost mai bine pus în valoare în cazul filmului Sully; sigur, am învăţat de-a lungul anilor că gusturile Academiei nu se discută.

    În concluzie, Nocturnal Animals e un film peste medie, care îmi dă speranţe mai ales în ceea ce priveşte noua carieră aleasă de Tom Ford.

    Nota: 8/10