BusinessMagazin

Tag: productie

  • Ce aşteaptă mediul de business de la viitorul preşedinte al României: reforme, stabilitate şi viziune strategică

    Alegerile prezidenţiale din această vară vin într-un moment-cheie pentru România. Economia încetineşte, deficitul bugetar se adânceşte, iar pe plan internaţional, contextul geopolitic impune lideri cu viziune. Într-o astfel de perioadă, aşteptările mediului de afaceri faţă de viitorul preşedinte sunt clare: stabilitate, responsabilitate şi o strategie pe termen lung. De la industrie şi agricultură, până la sănătate şi mediu, actorii economici transmit un mesaj comun – România are nevoie de reforme reale şi de politici consistente, construite împreună cu cei care cunosc economia reală.

     

    Radu Burnete

    Confederaţia Patronală Concordia

    Economia României nu îşi mai permite amânări. Viitorul preşedinte trebuie să acţioneze cu prudenţă, dar şi cu hotărâre. Deficitul bugetar nu mai poate fi ignorat, iar o majorare substanţială a taxelor ar putea împinge ţara în recesiune. Soluţia necesară propusă de Concordia: eficientizarea cheltuielilor publice şi reformarea aparatului bugetar.

    ► Evitarea gesturilor riscante în plan economic şi internaţional.

    ► Reducerea birocraţiei şi reorganizarea administraţiei.

    ► Păstrarea taxării la un nivel sustenabil, fără şocuri.

    ► Susţinerea unei economii bazate pe investiţii, nu pe consum.

     

    Clubul Fermierilor Români

    Agricultura nu mai poate fi tratată ca un sector secundar. Clubul Fermierilor solicită preşedintelui un angajament ferm pentru medierea şi promovarea unei Politici Agricole Integrate – un plan strategic de lungă durată, care să asigure predictibilitate şi dezvoltare sustenabilă în agricultură. Într-un context agricol fragil, cu secetă severă şi volatilitate a preţurilor, sectorul are nevoie de măsuri urgente.

    ► Agricultura, pilon al rezilienţei naţionale.

    ► Sistem integrat de gestiune a apei şi riscurilor.

    ► Digitalizare şi sprijin pentru fermierii tineri.

    ► Susţinerea oficială a securităţii alimentare.

     

    Cristian Hotoboc

    PALMED – Patronatul Furnizorilor de Servicii Medicale Private

    România are nevoie de stabilitate internă şi de o voce puternică în plan extern. Mediul privat poate fi un aliat strategic al statului, dar trebuie valorizat corect. PALMED solicită ca preşedintele să construiască un parteneriat real cu sectorul privat şi să creeze mecanisme de consultare permanentă, pentru politici publice coerente şi durabile.

    ► Poziţionare activă în plan european şi internaţional.

    ► Consultare periodică cu mediul privat şi societatea civilă.

    ► Respect pentru contribuabil şi transparenţă în politici.

    ► Parteneriat strategic public-privat pentru modernizare.

     

    Dragoş Damian

    PRIMER & Terapia

    Industria românească are nevoie urgentă de un plan de reindustrializare. Preşedintele trebuie să devină un promotor activ al dezvoltării fabricilor, uzinelor şi combinatelor, într-un context în care economia nu mai poate fi susţinută doar prin consum şi importuri. România trebuie să producă mai mult şi mai eficient, mai ales în sectoare esenţiale: mâncare, chimie, apărare şi energie. 

    ► Reindustrializarea României ca obiectiv naţional.

    ► Sprijin financiar şi fiscal pentru producţia locală.

    ► Numirea unui executiv cu experienţă industrială la Economie.

    ► Stoparea dependenţei de importuri şi consum.

     

    Alina Creţu

    APPR – Forumul Agricultorilor şi Procesatorilor Profesionişti din România

    Fermierii români pot performa doar într-un cadru predictibil şi stabil. Agricultura este un domeniu vulnerabil, dar esenţial pentru securitatea economică a ţării. Alina Creţu subliniază că orice dezechilibru politic sau economic afectează direct acest sector. De aceea, preşedintele trebuie să garanteze continuitatea politicilor europene şi naţionale în agricultură.

    ► Protejarea intereselor fermierilor în plan european.

    ► Stabilitate politică pentru investiţii predictibile.

    ► Sprijin pentru fermierii mici şi mijlocii.

    ► Politici coerente privind adaptarea la schimbările climatice.

     

    Dr. Florin Lăzărescu

    Colegiul Medicilor Stomatologi

    Sănătatea publică are nevoie de mai mult decât fonduri: are nevoie de viziune şi prioritizare. România se află pe ultimele locuri în UE la indicatorii de sănătate orală, iar accesul la servicii stomatologice este redus pentru mulţi români. Viitorul preşedinte trebuie să includă sănătatea în agenda publică, să promoveze prevenţia şi să susţină parteneriatele public-private.

    ► Susţinere instituţională pentru sănătatea publică.

    ► Promovarea prevenţiei şi educaţiei pentru sănătate.

    ► Acces extins la servicii pentru categoriile vulnerabile.

    ► Mesaje clare despre importanţa sănătăţii orale.

     

    Avraham Marian Cioceanu

    Asociaţia Bio România

    Agricultura ecologică poate deveni o nişă strategică pentru România. Dar pentru asta e nevoie de o viziune clară din partea preşedintelui. Bio România cere o strategie naţională coerentă, bazată pe sprijin real pentru micii fermieri bio şi pe prioritizarea produselor locale în achiziţiile publice. Este momentul ca România să valorifice potenţialul său natural şi să dezvolte o industrie alimentară bio cu valoare adăugată.

    ► Strategie clară pentru dezvoltarea agriculturii bio.

    ► Subvenţii adaptate costurilor actuale de producţie.

    ► Prioritizarea produselor bio locale în achiziţiile publice.

    ► Susţinerea fermierilor mici şi a procesării locale.

     

    Florentin Bercu

    Alianţa pentru Agricultură şi Cooperare

    România are nevoie de un preşedinte care să înţeleagă mizele negocierilor europene în agricultură. De la convergenţa subvenţiilor şi bugetul PAC, până la poziţionarea faţă de acordurile comerciale internaţionale, vocea României trebuie să fie fermă şi informată. Florentin Bercu propune o listă de priorităţi concrete pe care viitorul preşedinte ar trebui să le asume.

    ► Susţinere pentru creşterea bugetului PAC şi convergenţa subvenţiilor.

    ► Poziţie clară împotriva acordului MERCOSUR.

    ► Lege a arendei echitabilă pentru fermieri.

    ► Condiţionalităţi stricte pentru aderarea Ucrainei la UE.

  • Schimbare majoră de strategie a Apple: Compania va cumpăra în acest an cipuri din SUA în valoare de peste 19 miliarde de dolari, în timp ce vrea să-şi mute producţia în afara Chinei

    Apple intenţionează să achiziţioneze în acest an cipuri în valoare de peste 19 miliarde de dolari produse în Statele Unite, într-un efort de a-şi diversifica lanţul global de aprovizionare şi de a reduce dependenţa de China, scrie Bloomberg.

    În acelaşi timp, compania îşi creşte investiţiile în India, ţară care devine tot mai importantă pentru producţia iPhone-urilor.

    CEO-ul Tim Cook a declarat că Apple va colabora mai strâns cu Taiwan Semiconductor Manufacturing (TSMC), care îşi extinde prezenţa în Arizona, ajungând la şase fabrici.

    El a mai spus că, pe viitor, majoritatea iPhone-urilor destinate pieţei americane vor fi fabricate în India, pe măsură ce compania reduce producţia din China.

    În India, Apple produce deja aproximativ 20% din iPhone-uri şi estimează că, până la finalul anului viitor, va importa din această ţară majoritatea telefoanelor vândute în SUA.

    „Avem un lanţ de aprovizionare complex, iar riscurile sunt inevitabile” a explicat Cook. „Am învăţat că decizia de a avea întreaga producţie într-un singur loc implică riscuri mari. De aceea, am început să diversificăm”.

    Deşi administraţia Trump îşi doreşte ca Apple să producă dispozitive chiar în SUA, acest lucru nu este fezabil la scară largă în viitorul apropiat. În schimb, compania promite să cumpere mai multe componente fabricate local.

    Apple va achiziţiona zeci de milioane de procesoare avansate de la o nouă fabrică TSMC din Arizona, care deja produce cipuri pentru iPad-uri şi Apple Watch-uri de nivel entry.

    În plus, Cook a menţionat că sticla pentru ecranele iPhone este produsă în SUA, făcând referire la Corning.

  • Acceleraţie la producţie

    Anul 2025 pune industria auto românească în centrul industriei europene. În România nu doar că se produc acum trei noi vehicule electrice la Craiova, dar şi un nou SUV la Mioveni alături de Duster. În plus, contribuţia industriei auto la exporturile României a ajuns la 35% în primele luni din 2025. Cifra de afaceri a sectorului auto în România a continuat să crească în 2024 susţinută de creşterea puternică a producţiei de maşini, la circa 34 de miliarde de euro.

     

    Anul 2025 aduce la Mioveni modelul Bigster, cel mai scump automobil Dacia produs până acum, iar la Craiova, Ford Otosan a demarat livrările noilor Puma Gen-E, E-Transit şi E-Tourneo Courier, primele maşini electrice fabricate în România. „Puma este un model cu cerere bună în vestul Europei. Acum sperăm ca vehiculele electrice să aibă acelaşi succes şi în România. Şi nu numai în România, ci în vestul Europei, fiindcă majoritatea producţiei fabricate în România este destinată exportului, ceea ce reprezintă un fapt extrem de benefic pentru bugetul naţional“, a spus Adrian Sandu, secretar general ACAROM, Asociaţia Constructorilor de Automobile din România.

    Din primele 20 de fabrici din România, 13 sunt legate de industria auto, de la producţia de autovehicule (Dacia şi Ford) la componente electrice şi electronice (Continental, Hella). „Contribuţia la export a industriei auto este una extrem de im-portantă, ajunge chiar până la 35% în primele luni ale acestui an. Avem norocul că în România producem modele extrem de bine apreciate la export. Şi asta e un avantaj pentru noi. Şi Dacia produce, au hibridi-zat vehicule, vedem Bigsterul nou, acum deja scos în versiune hibrid“, a spus Adrian Sandu. Dan Ghirişan, directorul uzinei de vehicule din cadrul Ford Otosan România, care deţine uzina Ford de la Cra-iova, spune că se pot produce baterii pentru maşini electrice anual în cadrul fabricii, iar volumele pot evolua în funcţie de cerere. „Producţia de maşini electrice a început şi suntem mult sub capacitatea maximă, dar în funcţie de cerere putem creşte imediat“, a spus Dan Ghirişan.

    El conduce uzina auto din mai 2023 şi a deţinut mai multe roluri în ultimii 15 ani, fiind inclusiv plant launch manager în 2008. Este inginer şi a absolvit Universitatea din Craiova. Ford Otosan Craiova a inaugurat la final de octombrie noua linie de asamblare a bateriilor care sprijină producţia de vehicule electrice care au fost lansate în producţie în România, ca parte a investiţiei de 490 milioane de euro anunţate în 2022, când Ford Otosan a preluat uzina din Craiova. Este pentru prima dată când un constructor începe local asamblarea în serie mare de acumulatori pentru maşini electrice – acestea vor echipa modelele Puma Gen E, Tourneo şi Transit Courier electrice. Anterior, planul era ca bateriile să fie importate din Ungaria. Celulele bateriilor asamblate la Craiova vor fi furnizate, aşa cum a fost anunţat iniţial, de sud-coreenii de la SK. Potrivit cal-culelor BM, la Craiova, aproape jumătate din producţia de maşini ar putea fi reprezentată de electrice, însă volumele depind de piaţă. Bateriile sunt asamblate în secţia de motoare şi apoi transportate în secţia de asamblare finală a vehiculelor printr-un conveior aerian.

    Noua linie de producţie pentru vehic-ule electrice include o serie de staţii automatizate, operate de roboţi şi coboţi, precum şi staţii manuale, operate de personal uman. „Aceasta – secţia de motoare – are aceeaşi capacitate ca şi până acum, de 350.000 de motoare anual. Spaţiul acesta nu era utilizat, am mai mutat echipamente şi am făcut loc liniei de baterii. Ideea de bază a fost ca, pe măsură ce producţia de motoare va scădea, să asamblăm baterii. Aşa cum sunt furnizori pentru grupul motopropulsor, să fie şi furnizor pentru baterii“, a spus direc-torul uzinei. Suprafaţa totală a noii zone de asamblare a bateriilor este de peste 4.000 mp, incluzând şi zonele logistice aferente, fiind complet integrată în procesele de fabricaţie existente. „Sunt acum 3.000 de maşini electrice pregătite să plece spre dealer. După ce primim OK-ul, maşinile pleacă la dealeri. După care aşteptăm reacţia pieţei. Noi am programat 300 de maşini electrice pe zi dintr-un total de 1.200 de maşini asamblate zilnic. În România suntem norocoşi că încă există o subvenţie pentru elec-trice, dar nu este cea mai mare piaţă. Pentru noi, UK, Germania şi Italia sunt cele mai mari pieţe“, a subliniat Dan Ghirişan.

    Lansarea în producţie a noilor Ford Puma facelift, Transit & Tourneo Courier, dar şi a noului Duster a dus producţia de maşini de pe plan local la 560.102 de autovehicule, cel mai ridicat volum de până acum, potrivit datelor Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România (ACAROM). Mai mult, creşterea s-a datorat uzinei Ford Otosan de la Craiova, a cărei producţie a urcat cu 31%, la peste 250.000 de maşini, în condiţiile în care, în 2024, a fost finalizată investiţia de 490 mil. euro în creşterea capacităţii de producţie la 272.000 de maşini anual. Începând cu a doua jumătate a anului, cele două uzine au avut producţii similare, la o diferenţă de sub 5.000 de unităţi, pentru ca în decembrie Dacia să aibă un avans de numai 500 de maşini în faţa Ford. Creşterea Ford Otosan a fost posibilă în contextul în care, anul trecut, s-au asamblat 166.400 de maşini Puma, alături de aproape 85.000 de Transit & Tourneo Courier, potrivit Ford Otosan. Dincolo, spre Mioveni, HORSE România, divizie a Horse Powertrain şi furnizor de sisteme de propulsie, a ajuns, prin locaţiile HORSE România din Mioveni, Titu şi Bucureşti, la un total de peste 2.700 de salariaţi, din care 515 lucrează în R&D. „Horse România are acum peste 2.700 de angajaţi datorită recrutărilor şi consolidărilor, iar noi putem produce şi proiecta in-clusiv motoare hibride mild sau plug-in, pe lângă producţie. Avem inclusiv ateliere cu imprimante 3D pentru cupru sau oţel, tocmai pentru a ne creşte eficienţa“, a spus Gabriel Vieru, Horse Romania plant operations director. Aceştia au proiectat de la zero motorul HR18, care echipează SUV-ul Dacia Bigster în versiunea full hybrid. Premiera o reprezintă faptul că, pentru prima dată, un model Dacia a beneficiat de un motor complet nou şi nu unul din portofoliul Renault, iar acesta a fost proiectat în România. „Pro-iectăm pentru HORSE şi motoare pentru hibride, avem peste 500 de ingineri. A treia axă o reprezintă dezvoltarea de motoare pentru o nouă generaţie de carburanţi sintetici, realizaţi de Aramco. Motorul HR18 l-am dezvoltat în România de la faza de concept, la industri-alizare, şi acum se regăseşte pe Bigster. Este produs în Spania, la Valladolid, şi la Bursa, în Turcia“, a spus Lucian Bogdan, powertrain tuning & software global director în cadrul HORSE. 

    HORSE România este deţinută de NEW H Powertrain Holding, parte a noii înfiinţate HORSE Powertrain Limited cu sediul la Londra şi deţinută de Renault, Geely şi Aramco, compania saudită de petrol care a livrat şi combustibil sintetic pentru Dacia Sandrider, care a participat la Dakar. HORSE România, divizia locală a HORSE Powertrain Limited, a demarat în aprilie 2024 producţia motorului pe benzină HR12 de 1,2 litri, care va echipa noul Duster III. Capacitatea de fabricaţie instalată este de 450.000 de motoare pe an, inclusiv turnarea pieselor din aluminiu şi finisarea acestora. HORSE România a rulat în 2023 afaceri de 483 mil. euro, în creştere cu 261% faţă de anul anterior, iar profitul net a urcat cu 40%, la 2,65 mil. euro. „Producem aici motoarele HR10 şi HR12 şi avem o capacitate de producţie de 450.000 de mo-toare anual. Acum, capacitatea nu permite un al treilea motor să fie produs aici. Circa 30% din piesele motoarelor sunt realizate in house“, a spus Lucian Bogdan. Renault Mécanique Roumanie (RMR), com-pania înfiinţată în 2008 pentru producţia de cutii de viteze în urma unei investiţii de 214 mil. euro, include în plus şi producţia de motoare, dar şi turnătoria de aluminiu, şi va fi parte a ecosistemului HORSE, care este responsabil de producţia şi proiectarea de motoare cu ardere internă, inclusiv hibride. Renault Mécanique Roumanie era parte a UMCD – Uzina Mecanică şi Şasiuri Dacia. Mai departe, entitatea HORSE include şi producţia de motoare, dar şi turnătoria de aluminiu şi va fi integrată în HORSE, iar par-tea de şasiuri din cadrul UMCD a mers către uzina de vehicule şi, implicit, către Automobile Dacia.  

     

    Ce face la Mioveni Horse România, JV-ul dintre Renault, Geely şi Aramco

    1.Œ Compania a fost înfiinţată în iunie 2023 preluând activitatea de la Renault Mecanique Roumanie.

    2. La Mioveni produce o cutie de viteze la 30 de secunde şi un motor la 45 de secunde; zilnic la turnătorie sunt realizate piese cu o greutate totală de 90 de tone de aluminiu.

    3.Ž În 2018 a pornit producţia motorului HR10 şi în 2024 pe cea a motorului HR12.

    4. Horse România are 2.702 angajaţi, din care 2.124 la Mioveni, 302 la Titu şi 276 la Bucureşti.

    5. Poate produce 450.000 de motoare şi 670.000 de transmisii anual; 40% din motoare şi 30% din cutiile de viteze merg către uzina Dacia de la Mioveni

     

    Ce noutăţi are Dacia

    1.Œ Comenzile pentru Bigster din România au trecut de 1.200, iar 90% sunt pentru versiunile de top.

    2. Uzina produce zilnic aproape 1.400 de maşini, din care 90% sunt Duster şi Bigster, iar 10% sunt Logan, Sandero sau Jogger.

    3.Ž 6.856 de salariaţi lucrează în uzina Dacia de la Mioveni.

    4. 800 de tone de tablă pe zi consumă uzina pentru a produce maşini. Tabla este numai din import, pro-dusă în Slovacia sau Italia.

    5. Aproape 70% din piese sunt commune pentru Duster şi Bigster.

    6. 50% este gradul de integrare locală, similar cu cel al Ford Otosan la Craiova.

    7. 60% este gradul de robotizare din secţia Caroserie, faţă de 5% în 2008.

  • Apple îşi ia rămas-bun de la China? iPhone-urile pentru piaţa americană vor fi produse în India pentru a evita tarifele lui Trump

    Apple intenţionează să mute asamblarea tuturor iPhone-urilor vândute în Statele Unite în India până anul viitor, potrivit unui articol publicat vineri de Financial Times, care citează surse familiare cu planurile companiei. Această decizie de a se îndepărta de China vine pe fondul tarifelor reciproce impuse de preşedintele american Donald Trump, măsuri care au afectat puternic economia asiatică.

    Compania a investit constant în extinderea capacităţii sale de producţie în India, colaborând cu producători contractuali precum Foxconn şi Tata Electronics. În luna martie, Foxconn — principalul partener de producţie al Apple în India — a exportat smartphone-uri în valoare de 1,31 miliarde de dolari, un record lunar. Aceasta sumă este echivalentă cu exporturile totale realizate în lunile ianuarie şi februarie la un loc, potrivit datelor vamale. La rândul său, Tata Electronics a înregistrat o creştere de 63% a exporturilor de iPhone faţă de luna anterioară, ajungând la 612 milioane de dolari în martie.

    După noile anunţuri privind tarifele, făcute de Trump la începutul lunii, Apple a accelerat exportul de iPhone-uri produse în India către SUA, pentru a evita taxele suplimentare aplicate produselor fabricate în China, potrivit raportului Financial Times. În 2024, piaţa americană a reprezentat aproximativ 28% din totalul celor 232,1 milioane de iPhone-uri livrate la nivel global, conform datelor furnizate de International Data Corporation.

    Extinderea operaţiunilor în India face parte din strategia Apple de diversificare a lanţului de aprovizionare, dar compania avansează mai rapid şi mai decis decât anticipează mulţi investitori. Obiectivul este ca, până la sfârşitul anului 2026, toate cele peste 60 de milioane de iPhone-uri vândute anual în SUA să provină din India. Pentru a atinge acest ţel, Apple va trebui să îşi dubleze capacitatea de producţie din India, după ce a investit masiv, timp de două decenii, în dezvoltarea unei linii de producţie de top în China — un factor esenţial în transformarea sa într-un gigant tehnologic de 3 trilioane de dolari.

    Asamblarea iPhone-urilor este etapa finală a procesului de producţie, în care sute de componente sunt integrate pentru a construi produsul finit. În pofida mutării producţiei, Apple continuă să depindă în mare măsură de furnizorii din China pentru aceste componente.

    Iniţial, Trump a impus tarife reciproce de peste 100% pentru importurile din China, dar a suspendat temporar aplicarea acestora pentru smartphone-uri. Cu toate acestea, dispozitivele rămân supuse unei taxe separate de 20%, aplicabilă tuturor importurilor din China.

    Prin comparaţie, India a fost vizată de un tarif de 26%, dar aplicarea acestuia a fost suspendată, în timp ce autorităţile de la New Delhi negociază un acord comercial bilateral cu SUA. La începutul acestei săptămâni, în timpul unei vizite de patru zile în India a vicepreşedintelui american JD Vance, cele două ţări au semnat termenii de referinţă pentru viitorul pact comercial.

    „Credem că aceasta este o mişcare importantă pentru ca Apple să-şi poată menţine creşterea şi ritmul actual,” a declarat Daniel Newman, director executiv al firmei de cercetare Futurum Group, pentru Financial Times. „Vedem, în timp real, cum o companie de talia Apple se mişcă cu o viteză uimitoare pentru a contracara riscul tarifar.”

  • Au început să apară primele victime ale războiului comercial. Mai multe fabrici gigant îşi reduc drastic producţia şi fac concedieri pe bandă rulantă

    Fabricile din China reduc producţia şi disponibilizează angajaţi, în contextul intensificării taxelor vamale care au dus la scăderea abruptă a comenzilor pentru o gamă variată de produse, de la blugi la electrocasnice, scrie Financial Times.

    În condiţiile în care tot mai multe produse chinezeşti sunt afectate de tarife de până la 145%, directorii de fabrici se confruntă cu o realitate dură: partenerii americani îşi suspendă comenzile, iar liniile de producţie se opresc.

    Anul trecut, aproximativ 15% din totalul exporturilor Chinei au fost direcţionate către SUA. Acum, pe reţelele de socializare, muncitorii postează fotografii cu hale goale şi notificări de închidere temporară, semn al adâncirii crizei.

    „Războiul comercial a dus la suspendarea producţiei pentru cel puţin o săptămână în multe fabrici care produc de la tălpi de pantofi la prize şi sobe portabile”, au declarat mai mulţi angajaţi. Alţi directori susţin că au fost nevoiţi să taie orele suplimentare şi să elimine lucrul în weekend, într-o încercare disperată de a-şi echilibra costurile.

    Wang Xin, preşedintele Shenzhen Cross-Border E-Commerce Association, organizaţie ce reprezintă peste 2.000 de comercianţi, afirmă că mulţi dintre aceştia sunt „extrem de neliniştiţi” şi au cerut fabricilor şi furnizorilor să întârzie sau chiar să anuleze livrările.

    Trei recrutori din provincia Guangdong, colaboratori ai mai multor producători, confirmă că numeroase fabrici reduc activitatea, iar cele mai dependente de comenzile din SUA şi-au suspendat complet producţia.

    „Nu ştim cât de răspândite sunt aceste închideri”, spune Han Dongfang, fondatorul China Labour Bulletin, un ONG care monitorizează îndeaproape sectorul manufacturier. „Dar este clar că reorganizarea industriei chineze va fi un proces de durată, iar costurile umane vor fi semnificative.”

    Sectorul electronic, în mod tradiţional un colos al angajărilor în China, pare momentan protejat – smartphone-urile şi alte echipamente electronice fiind scutite de cele mai dure tarife impuse de Washington. Totuşi, guvernele locale din oraşe-cheie, precum Shenzhen şi Dongguan, au lansat programe speciale pentru „stabilizarea comerţului exterior”.

    Săptămâna trecută, autorităţile din Shenzhen au anunţat subvenţii pentru participarea firmelor la târguri internaţionale şi extinderea asigurărilor de export, cu scopul de a proteja companiile afectate de comenzile anulate din SUA.

    Un manager de la Ningbo Taiyun Electric a declarat că fabrica a fost închisă pe 12 aprilie, dar că a fost reluată o producţie redusă de aparate de îndreptat părul şi fiare de călcat. „Mai avem câteva comenzi din Europa şi încercăm să atragem altele. Sperăm ca politica americană să se schimbe curând.” Compania nu a oferit, însă, un comentariu oficial.

    China, care a încheiat anul trecut cu un excedent comercial record de aproape 1 miliard de dolari, a reacţionat prin introducerea unei taxe suplimentare de 125% asupra importurilor din SUA. În timp ce Donald Trump continuă să declare că este dispus să poarte discuţii cu preşedintele Xi Jinping, Beijingul pare să nu se grăbească să ceară o întrevedere.

  • Primele victime ale războiului comercial: Marile fabrici chineze sunt forţate să îşi reducă producţia şi să dea afară oameni pe bandă rulantă după ce au fost lovite în plin de taxele vamale

    Fabricile din China reduc producţia şi disponibilizează angajaţi, în contextul intensificării taxelor vamale care au dus la scăderea abruptă a comenzilor pentru o gamă variată de produse, de la blugi la electrocasnice, scrie Financial Times.

    În condiţiile în care tot mai multe produse chinezeşti sunt afectate de tarife de până la 145%, directorii de fabrici se confruntă cu o realitate dură: partenerii americani îşi suspendă comenzile, iar liniile de producţie se opresc.

    Anul trecut, aproximativ 15% din totalul exporturilor Chinei au fost direcţionate către SUA. Acum, pe reţelele de socializare, muncitorii postează fotografii cu hale goale şi notificări de închidere temporară, semn al adâncirii crizei.

    „Războiul comercial a dus la suspendarea producţiei pentru cel puţin o săptămână în multe fabrici care produc de la tălpi de pantofi la prize şi sobe portabile”, au declarat mai mulţi angajaţi. Alţi directori susţin că au fost nevoiţi să taie orele suplimentare şi să elimine lucrul în weekend, într-o încercare disperată de a-şi echilibra costurile.

    Wang Xin, preşedintele Shenzhen Cross-Border E-Commerce Association, organizaţie ce reprezintă peste 2.000 de comercianţi, afirmă că mulţi dintre aceştia sunt „extrem de neliniştiţi” şi au cerut fabricilor şi furnizorilor să întârzie sau chiar să anuleze livrările.

    Trei recrutori din provincia Guangdong, colaboratori ai mai multor producători, confirmă că numeroase fabrici reduc activitatea, iar cele mai dependente de comenzile din SUA şi-au suspendat complet producţia.

    „Nu ştim cât de răspândite sunt aceste închideri”, spune Han Dongfang, fondatorul China Labour Bulletin, un ONG care monitorizează îndeaproape sectorul manufacturier. „Dar este clar că reorganizarea industriei chineze va fi un proces de durată, iar costurile umane vor fi semnificative.”

    Sectorul electronic, în mod tradiţional un colos al angajărilor în China, pare momentan protejat – smartphone-urile şi alte echipamente electronice fiind scutite de cele mai dure tarife impuse de Washington. Totuşi, guvernele locale din oraşe-cheie, precum Shenzhen şi Dongguan, au lansat programe speciale pentru „stabilizarea comerţului exterior”.

    Săptămâna trecută, autorităţile din Shenzhen au anunţat subvenţii pentru participarea firmelor la târguri internaţionale şi extinderea asigurărilor de export, cu scopul de a proteja companiile afectate de comenzile anulate din SUA.

    Un manager de la Ningbo Taiyun Electric a declarat că fabrica a fost închisă pe 12 aprilie, dar că a fost reluată o producţie redusă de aparate de îndreptat părul şi fiare de călcat. „Mai avem câteva comenzi din Europa şi încercăm să atragem altele. Sperăm ca politica americană să se schimbe curând.” Compania nu a oferit, însă, un comentariu oficial.

    China, care a încheiat anul trecut cu un excedent comercial record de aproape 1 miliard de dolari, a reacţionat prin introducerea unei taxe suplimentare de 125% asupra importurilor din SUA. În timp ce Donald Trump continuă să declare că este dispus să poarte discuţii cu preşedintele Xi Jinping, Beijingul pare să nu se grăbească să ceară o întrevedere.

  • Dosar de ţară Ungaria. Ungaria este campionul solar al Europei şi caută să devină un centru regional al gazelor naturale. Deocamdată e dependentă de importurile de electricitate

    Energia solară a explodat în Ungaria şi în doar câţiva ani această ţară săracă în resurse minerale a ajuns campionul Europei la electricitate produsă de panouri solare. Aşa reiese dintr-o analiză recentă a think-tankului britanic Ember etalată prompt de guvernul maghiar. În 2024 Ungaria a întrecut mai însorita Grecie cu contribuţia de 25% a energiei solare la generarea de electricitate. Cu o pondere de 22%, Grecia a rămas vizibil în urmă, rămânând totuşi pe locul doi în Europa. Pe locul trei s-a plasat Spania. Ceea ce este remarcabil la Ungaria este saltul. În 2019, doar 4% din electricitate era generată de panourile fotovoltaice, ceea ce face ca această ţară să aibă cea mai rapidă ascensiune din regiune de-a lungul a cinci ani.  Potrivit Ember, Ungaria se mai poate mândri cu ceva: în timpul perioadelor de vârf ale producţiei, fermele solare au reuşit să acopere peste 80% din nevoia de electricitate de pe piaţa internă timp de mai mult de 70 de zile. În 2023, suma a fost de numai 10 zile. Doar Olanda se mai poate mândri cu o astfel de performanţă.  Circa 80% din capacitatea solară totală din Ungaria – de 7.550 MW la începutul acestui an – a fost instalată începând din 2020. Ţara şi-a depăşit deja cu 25% ţinta stabilită anterior pentru 2030. Noul obiectiv a fost ridicat la 12.000 MW.

     

    300.000 de mici producători de energie solară

    Sprintul a fost posibil inclusiv mulţumită producătorilor casnici, încurajaţi să instaleze panouri solare printr-un program numit SolarĂ, lansat în ianuarie anul trecut prin care peste 21.000 de proprietari de locuinţe au primit de la stat subvenţii medii de 4,1 milioane forinţi (10.270 euro) pentru investiţii în panouri solare şi instalaţii de stocare a energiei în baterii. Bugetul total depăşeşte 100 miliarde forinţi (250,5 milioane euro). Statul a acoperit pâna la 66% din costuri. În aceste condiţii, numărul de instalaţii fotovoltaice rezidenţiale este aşteptat să depăşească 300.000 în următoarele luni, după cum a anunţat guvernul. Capacitatea solară rezidenţială instalată se apropie de 2.700 MW, ceea ce echivalează cu mai mult de o treime din capacitatea fotovoltaică totală. În 2010, numărul de instalaţii fotovoltaice rezidenţiale era de 1.000 de ori mai mic. Povestea celorlalte două treimi este şi ea interesantă. O companie chineză a construit în Ungara ceea ce în 2021 era cea mai mare fermă solară din Europa Centrală şi de Est. În general de explozia energiei solare din Ungaria şi din întreaga Europă profită China deoarece este principalul furnizor de panouri pentru piaţa globală. Apoi, odată cu reindustrializarea grăbită a Ungariei prin dezvoltarea industriei auto a apărut o nevoie record de energie. O parte din fabricile noi, inclusiv aparţinând unor furnizori chinezi din sector, şi-au construit propriile ferme solare. Criticii guvernului spun că proprietarii fabricilor nu au mai avut răbdare să aştepte ca executivul să-şi îndeplinească promisiunile. Iar criticile nu se opresc aici.

     

    Importurile de electricitate scad, dar rămân mari

    Comparată cu restul Europei, Ungaria s-a plasat ani la rând pe penultimul loc în ceea ce priveşte ponderea electricităţii produse intern în totalul consumat. Aceasta înseamnă că Ungaria importă masiv electricitate, scrie 24.hu. Potrivit datelor MAVIR, compania de stat responsabilă cu operarea reţelei naţionale de distribuţie a electricităţii, 25,4% din consumul brut de electricitate a fost acoperit din importuri în 2023. Ponderea importurilor a fost de 27,2% în 2021. Dependenţa energetică totală de importuri este estimată la peste 60%. Înainte de 1990, Ungaria era autosuficientă la electricitate. Astfel de calcule depind de producţie, dar şi de consum. Economia ungară a trecut printr-o recesiune prelungită, iar în recesiuni consumul de energie scade. Însă pentru a avea o imagine mai clară a sectorului energetic maghiar trebuie spus că în ultimii 10-15 ani nu a fost construită, practic, nicio altă capacitate de generare a electricităţii în afară de cea solară. Iar guvernul maghiar este conştient că importurile ridicate de electricitate reprezintă un risc de securitate naţională. Însă chiar şi din acest risc Ungaria încearcă să facă un avantaj şi este ajutată în acest sens de actualul context geopolitic. Iar un rol principal aici îl joacă gazele naturale. Este ajutată şi de dorinţa Ucrainei de a lovi economia atacatorului Rusia prin privarea acesteia de bani din exporturile de energie. Ungaria nu este mare producător de gaze, ci un mare importator. Are un contract pe termen lung cu Gazprom,  monopolul rus al exporturilor de gaze de care mai toate ţările membre ale UE se feresc. Importă, de asemenea, din 2024  gaze din Turcia şi Azerbaidjan şi are acorduri care-i permit să importe gaze naturale lichefiate descărcate la un terminal de GNL din Croaţia. Cum Ucraina a sistat de la începutul anului transportul de gaze ruseşti către UE printr-un gazoduct rusesc de pe teritoriul său, Ungaria s-a trezit peste nopate o verigă importantă în alimentarea cu combustibil a regiunii. O ajută şi faptul că şi-a construit interconectori cu reţelele de gaze ale vecinilor. Unii analişti spun că actualul context geopolitic a triplat valoarea infrastructurii de gaze a Ungariei. Un rol important îl au gazele ruseşti, aşa cum în dezvoltarea sectorului energiei solare un rol principal îl au panourile importate din China. Ungaria premierului Viktor Orban este apropiată de Rusia lui Vladimir Putin şi de China lui  Xi Jinping. De luat în considerare este că, după cum a observat 24.hu, din cauza restricţiilor impuse de guvernul Orban nicio instalaţie de energie eoliană nu a fost construită în Ungaria din 2011 încoace. La nivel internaţional se consideră că între energia solară şi cea eoliană trebuie să existe un echilibru deoarece panourile solare produc electricitate când este soare, iar eolienele iarna.

     

    Blocurile de apartamente devin centrale solare

    Şi totuşi guvernul ungar insistă pe energie solară. În decembrie anul trecut a decis să permită proprietarilor de apartamente să instaleze în comun pe acoperişurile clădirilor panouri solare începând din iulie 2025. O condiţie este ca instalaţiile să fie echipate cu invertoare conectate la reţeaua electrică. În felul acesta, blocurile pot fi transformate în comunităţi energetice. O comunitate poate avea cel puţin doi proprietari şi poate fi formată cu acceptul scris a cel puţin doi vecini. Invertoarele au rolul de a furniza date mai complete privind producţia de energie solară a panourilor de pe acoperişuri şi de a ajuta la echilibrarea cererii şi ofertei. Guvernul ungar insistă şi pe gaze pentru producerea de electricitate, pe uriaşe centrale pe gaze, şi pe extinderea singurei centrale nucleare a ţării. Sunt investiţii mari şi proiecte controversate. La fel de controversat este şi efortul autorităţilor de a moderniza reţeaua. 2024 a fost prezentat de guvern ca an de căpătâi în acest sens, statul alocând echivalentul a 403 milioane euro pentru sprijnirea proiectelor, care includ construirea de substaţii noi, extinderea celor existente şi dezvoltarea liniilor de transmisie.

     

    Guvernul forţează companiile private să participe la modernizarea reţelei de electricitate

    Modernizarea reţelei se impune din cauza creşterii cererii rezidenţiale şi industriale şi a extinderii capacităţilor de energie regenerabilă. Prin creşterea electrificării, spune guvernul, se asigură suveranitatea şi securitatea energetică. La acest lucru participă şi companiile private, inclusiv prin investiţii în panouri fotovoltaice. E.On, din Germania, este una din aceste companii. Într-un interviu acordat în primăvara anului trecut site-ului maghiar de ştiri şi analize economice Portfolio, CEO-ul Guntram Würzberg a precizat că E.On Ungaria este pregătită să investească un miliard de euro din resursele sale în dezvoltarea reţelei naţionale de distribuţie a energiei electrice a ţării. Însă el s-a plâns că „reglementările din Ungaria permit doar cele mai mici randamente ale investiţiilor din Europa“ în domeniul distribuţiei de electricitate, statul cerând în acelaşi timp modernizări ale reţelei de o amploare nemaivăzută de decenii. E.On cerea, la rândul lui, tarife corecte. Ungaria lui Orban se visează exportator net de energie. Se estimează că în următorii cinci ani ţara va avea parcuri solare cu o capacitate de 12.000 MW, depăşind cererea internă de consum de electricitate. Deocamdată, exporturile maghiare de energie electrică cresc pe fondul războiului din Ucraina. Şi trebuie lucrat la reducerea importurilor. Parcurile de panouri solare contribuie deja semnificativ la reducerea ponderii importurilor în consumul de electricitate. Indicatorul a marcat cel mai scăzut nivel din ultimii 12 ani în 2024, de 22%. Ţinta guvernului este de 20% şi aceasta ar trebui atinsă până în 2030. Centralele de stocare a energiei în baterii vor ajuta. Oficialii maghiari laudă Ungaria că până în 2030 va ajunge să ocupe locul patru mondial la capacitatea de stocare a energiei regenerabile, după China, SUA şi Germania. Ar avea cu ce. Anul trecut, ministrul afacerilor externe Péter Szijjártó a anunţat că Ungaria se plasează pe locul patru în lume la producţia de baterii electrice şi în curând va ajunge pe locul doi. Această performanţă se datorează fabricilor construite în ţară de producătorii chinezi şi sud-coreeni de baterii electrice. Producţia lor este destinată în principal industriei auto, pentru maşini electrice. Însă cu baterii funcţionează şi centralele moderne de stocare a energiei. Iar maşinile electrice pot fi considerate şi ele unităţi de stocare a energiei. Cea mai mare facilitate de stocare a energiei în baterii din Ungaria este în construcţie, iar la proiect, estimat la 21 de milioane euro, participă gigantul chinez de tehnologie Huawei. Centrala cu baterii va avea o putere de 20 MW şi o capacitate de 60 MWh, potrivit companiei care dezvoltă proiectul, Forest Vill. Centrala de la Szolnok, aşa cum stau lucrurile acum, va fi una dintre cele mai mari din regiune. Huawei va furniza echipament. Guvernul alocase până la finalul anului trecut pentru dezvoltarea de facilităţi de stocare a energiei în baterii circa 260 miliarde forinţi (651,3 milioane euro), din care 100 miliarde forinţi pentru facilităţi industriale şi 160 miliarde forinţi pentru companii şi gospodării. Ţinta este ca până în 2030 să se ajungă la o capacitate de înmagazinare de cel puţin 1 GW. Producătorii de baterii şi furnizorii lor continuă să vină în Ungaria. Tot mai mulţi sunt din China.

     

    Gazul rămâne rege

    Iar tranziţia la energie verde, care se anunţă a nu fi totală, se face cu gaz rusesc. Ungaria a rămas cu voia ei dependentă de gazele ruseşti, pe care le consideră o sursă de energie sigură şi ieftină. Dacă reactoarele nucleare de la Paks generează 45% din electricitate – la reactoarele de la Paks 2 se lucrează cu bani şi tehnologie din Rusia -, centralele pe gaze contribuie cu 20%, cam cât parcurile fotovoltaice. Două treimi din importurile de gaze ale Ungariei vin din Rusia. Anul acesta, ţara a început să importe şi din Azerbaidjan, care recent a importat gaze tot din Rusia. Ungaria s-a abonat şi la gazele extrase de România din Marea Neagră. Cu atâtea surse de combustibil la dispoziţie, guvernul a deschis licitaţii pentru construirea a două centrale pe gaze lângă sau pe locul a două termocentrale. Una, de 650 MW, va fi construită lângă gigantul termoenergetic Mátrai, care arde cărbune şi gaze. Perioada de funcţionare a bătrânei centrale a fost prelungită recent. Ea fost cumpărată de un om de afaceri apropiat premierului Viktor Orban. O altă centrală pe gaze va fi construită pe locul termocentralei Tisza, scoasă din funcţiune. Acolo ar putea fi instalate două unităţi pe gaz de până la 500 MW fiecare. Guvernul speră ca noile centrale să înceapă să producă în 2028. În viitor, energia nucleară va fi baza. Se preconizează că în anii 2030 Paks şi Paks 2 vor acoperi jumătate din cererea internă de electricitate.

  • Companiile europene îşi fac stocuri şi îşi mută producţia pentru a se pregăti pentru tarife

    Donald Trump şi-a retras deocamdată cele mai usturătoare creşteri de tarife, însă cu altele încă în vigoare, companiile europene găsesc că este mai costisitor să opereze în SUA, scrie Reuters.

    Pentru a se proteja, unele dintre acestea îşi cresc stocurile în SUA, altele se gândesc la scumpiri, în timp ce altele îşi mută producţia.

     

  • Îngheţul a lovit puternic fructele şi legumele din România. Ceapa, varza şi merele au rezistat, dar restul producţiei va fi mai mică, mai scumpă şi, inevitabil, vom importa mult mai mult

    Îngheţul târziu a învăluit pomii într-o haină rece şi a luat cu el rodul grăbit al primăverii înainte să prindă contur. Horticultura a fost pusă la încercare, dar nu e totul pierdut. 

    Ceapa, varza şi merele au rezistat, iar acest lucru poate fi o formă de alinare: un drum înapoi spre gusturile copilăriei, spre varza călită aburindă sau compotul dulce de mere. Problema, susţin atât producătorii de legume, cât şi cei de fructe, este că în ultimii ani frigul nu mai vine singur, ci adesea se strecoară după săptămâni de căldură neobişnuită, tulburând ritmul naturii. Pomii, ademeniţi prea devreme să înflorească, au fost prinşi nepregătiţi de o răceală care s-a aşternut ca o haină grea peste livezi. 

    Apoi, nu mai e vorba doar de o zi-două cu temperaturi negative, ci de perioade întregi în care pământul tremură sub un cer instabil. Şi peste toate au venit vânturi puternice. Specialiştii spun că există totuşi metode prin care se poate lupta cu efectele vremii. În cazul culturilor protejate, cum sunt cele din solarii, se pot folosi folii microporoase, termoizolante, sau chiar sisteme de încălzire. În livezi, una dintre metodele tradiţionale este aprinderea focurilor, pentru a ridica temperatura aerului din jurul pomilor.

  • Confirmare: Americanii de la Greenbrier închid fabrica de vagoane de la Arad, dar merg mai departe la Caracal şi Drobeta Turnu Severin

    Astra Rail Industries, companie construită de germanul Thomas Manns pe structura fabricilor Astra Vagoane Arad, Meva şi Romvag Caracal şi controlată de gigantul Greenbrier, a decis să închidă fabrica de vagoane de la Arad şi să meargă mai departe cu cele din Caracal şi Drobeta Turnu Severin. Vestea oficială vine la o lună de când ZF a scris că surse din piaţă indicau la acea vreme trimiterea angajaţilor în şomaj ethnic. 

    “Datorită provocărilor dificile şi accelerate de pe piaţa locală, compania Greenbrier România intenţionează să îşi înceteze operaţiunile de producţie, desfăşurate la fabrica din Arad. Această decizie a fost influenţată de mai mulţi factori, printre care presiunile tot mai puternice de la nivelul industriei de profil, costurile operaţionale în creştere prin comparaţie cu celelalte fabrici, dar şi constrângerile logistice legate de vechimea unităţii şi de mediul urban”, au transmis oficialii într-un comunicat de presă. Surse din piaţă spuneau la început de martie că fabrica ar fi afectată de posibila anulare a unei comenzi de vagoane din Statele Unite, care devenea necompetitivă odată cu creşterea taxelor vamale de către SUA. 

    Greenbrier România va continua să îşi consolideze operaţiunile de producţie la fabricile din Caracal şi Drobeta Turnu Severin. 

    „Această realiniere strategică întăreşte angajamentul pe termen lung al Greenbrier faţă de linia de producţie de vagoane din România. Compania intenţionează să continue să investească în aceste unităţi de lucru pentru a sprijini dezvoltarea acestora pe termen lung. Comenzile existente vor fi onorate din aceste locaţii, iar strategiile de achiziţii şi logistică vor fi ajustate în funcţie de necesităţi”, spun oficialii. 

    Astra Rail Industries potrivit ultimelor date pe 2023 şi-a majorat cu 12% numărul angajaţilor la aproape 2.300 de salariaţi, iar businessul din 2023 crescuse cu 50% la 1,2 miliarde de lei. 

    Cele trei fabrici, ce se întind pe 357.000 de metri pătraţi, au o capacitate de producţie de 5000 de vagoane de marfă pe an, cea mai mare capacitate din Europa, potrivit ultimelor date. Fabricile produceau pentru clienţi din Europa de Vest în condiţiile în care în România nu există cerere.

    „Greenbier apreciază profund istoria îndelugată a producţiei de vagoane din Arad şi dedicarea forţei de muncă. Compania este implicată 100% în acest proces şi va coopera îndeaproape cu sindicatele şi comunitatea locală pentru a oferi sprijin angajaţilor afectaţi, pe parcursul acestui proces de tranziţie. Se vor depune toate eforturile pentru asistenţa colegilor afectaţi, atât prin suport de consiliere profesională, cât şi prin onorarea contribuţiilor pentru toţi colegii a căror muncă a fost esenţială de-a lungul anilor”, spun reprezentanţii. 

    În 2016, gigantul american Greenbrier, controlat de coloşi financiari precum BlackRock, RBC sau Merrill Lynch, a preluat pachetul majoritar al Astra Rail, într-o tranzacţie de 60 de milioane de euro.

    Compania Astra Rail Industries a fost construită de germanul Thomas Manns, un antreprenor foarte discret, pe structura fabricilor Astra Vagoane Arad, Meva şi Romvag Caracal.

    Sub conducerea lui, afacerile fabricilor au crescut faţă de 2012 când se prăbuşise businessul, ajungând la  600 mil. lei în 2015 şi peste 700 de mil. lei în 2016, producţia fiind stimulată doar de contracte din străinătate, în ţări ca Austria, Franţa sau Marea Britanie. Investitorul german Thomas Manns a preluat fabricile în 2012 şi le-a relansat pe piaţa europeană. Cele trei fabrici au trecut printr-un punct critic în 2011, când făceau parte din grupul International Railway System, condus de Cristian Burci, an în care au intrat în insolvenţă.

    A urmat vânzarea unităţilor de producţie. În vara lui 2012, grupul de bănci format din RBS Bank, ING, Citibank Europe şi Piraeus Bank, care finanţase cu 120 mil. euro dezvoltarea fabricilor lui Burci, a negociat Thomas Manns vânzarea fabricilor. Deal-ul a inclus transferul activelor principale ale celor trei fabrici, asumarea parţială a datoriilor şi intrarea băncilor creditoare ca acţionari minoritari, potrivit datelor din 2012.

    Astra Rail Industries este cel  mai mare jucător de pe piaţa românească de material rulant, pe care concurează şi jucători ca Alstom Transport, Astra Vagoane Călători Arad (Valer Blidar) sau Softronic Craiova (producţie de locomotive). Toţi producătorii caută contracte în străinătate, dat fiind lipsa de comenzi de pe piaţa locală. 

    Absenţa unor politici care să încurajeze producţia locală şi orientarea către produse de fabricaţie străină a dus la dispariţia fabricilor locale, unităţile de producţie care au rămas (de vagoane, tramvaie) fiind nevoite să caute business în străinătate pentru a ţine în funcţiune liniile de producţie.