BusinessMagazin

Tag: popor

  • Radicalizare

    Statuia lui Gavrilo Princip, studentul sârb care l-a asasinat pe arhiducele Franz Ferdinand în urmă cu 101 ani, declanşând astfel primul război mondial, a fost dezvelită la Belgrad. Princip este socotit un simbol al patriotismului sârbesc, a spus-o chiar preşedintele sârb Tomislav Nikolici, care a participat la eveniment.

    Nu cred că am căderea să mă pronunţ în privinţa patriotismului lui Princip, pentru simplul motiv că nu am trăit în acea lume, ca să-i înţeleg rosturile, dincolo de ceea ce spun cărţile de istorie. Ştiu mai degrabă partea anecdotică a evenimentului care a dus la izbucnirea războiului, faptul că Franz Ferdinand a scăpat în acea zi din mai multe încercări de asasinat şi că o schimbare de traseu şi un şofer care nu cunoştea oraşul l-au scos în calea lui Princip; acesta îşi părăsise postul încredinţat de camarazii de complot şi s-a îndreptat spre un magazin de delicatese, pentru a-şi lua ceva de mâncare.

    Şi există o întreagă teorie a sandvişului lui Princip, astăzi cumva mai importantă decât semnificaţia gestului său. Dacă ar fi să povestesc pe scurt istoria, aş spune că un radical a găsit o reprezentare fizică a nemulţumirilor sale şi a acţionat în baza convingerilor sale. Diplomatic, ha? Reţineţi „radicalul“.

    Ceva mai puţin diplomatic au ales să acţioneze ruşii care confirmă opiniile specialiştilor care indicau ţările baltice drept următoarea ţină, după Crimeea. În prezent biroul procurorului-şef al Rusiei examinează dacă fosta Uniune Sovietică a acţionat legal atunci când a recunoscut independenţa ţărilor baltice, în 1991. Acelaşi procuror-şef a declara cu o săptămână înainte că transferarea Crimeei de la Rusia la Ucraina în 1954 a fost ilegală. Investigaţia cu privire la independenţa ţărilor baltice a fost deschisă în urma cererii a doi deputaţi, membri ai Partidului Rusia Unită al preşedintelui rus Vladimir Putin, care afirmă într-o scrisoare că decizia din 1991 de recunoaştere a independenţei ţărilor baltice a fost luată „de către un organism neconstituţional“. Diplomatic, cât de diplomaţi pot fi oficialii ruşi, se spune că nu vor exista „consecinţe legale“ în cazul în care se va stabili că recunoaşterea, în 1991, a Estoniei, Letoniei şi Lituaniei a fost ilegală. Reţineţi „consecinţe“.

    Cele două aspecte sunt doar două incidente în climatul de radicalizare a discursului pe care îl trăieşte lumea, de la nivelul simplilor cetăţeni la diplomaţi sau varii oficiali de stat. Încercaţi să măsuraţi doar, fără resentimente şi cu mintea limpede, tonul discursurilor legate de Grecia, de la vorbele doamnei Merkel la cetăţeanul grec isterizat de ce i se întâmplă şi veţi înţelege. În 2011, Georgios Papandreou a renunţat la ideea unui referendum, iar discursul european a fost la fel de radical ca şi acum (scriu acest text joi, 2 iulie, înaintea referendumului lui Tsipras).

    „Ce spune propriul popor” este un exerciţiu care lipseşte în mod cronic din spaţiul european. De amintit, în context, modul în care au reacţionat liderii europeni la referendumurile pentru adoptarea Tratatului de la Lisabona sau la referendumurile islandeze. Ideea că naţia nu pricepe cum e cu finanţele şi cu planurile de salvare sau cu stabilitatea zonei euro e o ipoteza discutabilă şi din când în când, atunci când atingi nişte limite, consultarea populară este ultima soluţie. Iar demersurile liderilor europeni nu sunt de salvare a Greciei, ci de ajutorare a creditorilor, trebuie spus clar, dar pe un ton liniştit.

    Pentru că orice alt ton şi orice altă abordare nu fac bine unei Europe în ansamblul ei înnebunită de criză, austeritate şi pericole reale sau inventate. Aceeaşi fierbere se înregistra în urmă cu un secol, şi în 1939, într-o lume stârnită de criza din anii ‘30. Pe continent se mişcă arme şi armate, iar tratatele sunt supuse îndoielii. Austeritatea creează nemulţumire, iar austeritatea intelectuală creează monştri cu privirile goale.

    Ilustrez cu al 24-lea capriciu al lui Goya, „Fără niciun ajutor“.

  • „Pliscul şi meniscul”. De ce a simţit Victor Ponta nevoia să inventeze un neadevăr de asemenea proporţii? Priviţi ce s-a întâmplat în realitate

    De ce a simţit Victor Ponta nevoia să mintă că, pentru soţia ambasadorului Olandei, s-a închis un etaj al Spitalului Universitar, când era conştient că acest neadevăr poate fi demontat uşor, dacă stai de vorbă cu medici sau cu pacienţi sau dacă faci o simplă vizită la spitalul cu pricina?

    Priviţi ce s-a întâmplat în realitate:

    Iată ultima mare ficţiune a premierului: „Fiecare minciună spusă de premier dă senzaţia că se adresează unui popor de reduşi mintal”

  • Până în urmă cu o lună, Duncan ştia doar că Bucureştiul este un oraş de care trebuie să te fereşti. După ce a aterizat pe Otopeni a avut o mare surpriză

    Duncan Rhodes a ajuns la Bucureşti cu prejudecăţile pe care le are aproape orice străin: un oraş mare, urât, cu o arhitectură şi infrastructură comuniste, plin de câini vagabonzi şi mizerie. Asta îi spuseseră oamenii care ajunseseră aici. Cu toate acestea a decis să vină să-l viziteze, iar acum nu regretă câtuşi de puţin. Dimpotrivă. Îl recomandă şi spune că va reveni în România pentru a vizita şi alte oraşe.  

    Ce l-a convins pe britanicul Rhodes că Bucureştiul înseamnă mai mult decât Casa Poporului, iar acum îl promovează ca destinaţie turistică

  • Escape the room – noul fenomen pe care pariază cei care vor să deschidă o afacere în Bucureşti

    Dacă întrebaţi pe cineva care este principala atracţie din Bucureşti, aţi primi probabil răspunsuri precum Palatul Parlamentului, Ateneul Român sau Muzeul Satului. Cei de la TripAdvisor cunosc însă altă poveste: dintre cele 141 de atracţii din capitală, cea mai apreciată este „Escape the room“.

    Ideea din spatele Escape este una destul de simplă: eşti într-o cameră încuiată, înconjurat de indicii, şi ai la dispoziţie 60 de minute pentru a găsi cheia. Pare simplu? În realitate, nu e chiar aşa.

    Primul joc de acest tip datează încă din 1988, atunci când John Wilson a lansat „Behind Closed Doors“, o aplicaţie de tip text adventure, prin comenzi scrise, în care jucătorul trebuia să evadeze dintr-o cameră folosind diverse obiecte. Termenul „Escape the Room“ a fost lansat în 2001, odată cu jocul „Mystery of Time and Space“ (MOTAS). Succesul a fost atât de mare, încât în următorii ani s-au dezvoltat sute de mii de programe similare.

    Primul Escape the Room „în mărime naturală“ a fost deschis la Budapesta, în cadrul Parapark. Reacţia publicului a fost neaşteptat de bună, determinând apariţia a zeci de alte locaţii. Cea mai cunoscută este cea din Silicon Valley, amenajată de un grup de studenţi, celebră pentru faptul că, de-a lungul celor opt ani de existenţă, doar 23 de oameni au reuşit să elucideze misterele camerei în cele 60 de minute.

    România a apărut pe harta mondială a jocurilor de tip Escape the Room în 2013, atunci când mai mulţi antreprenori din Cluj şi Timişoara au decis să-şi încerce norocul, amenajând locaţii. A urmat Bucureşti, unde, fără bugete de promovare, Escape the Room a început să atragă tot mai mulţi clienţi.

    Escape Rooms este una dintra primele locaţii deschise în Bucureşti, în prima parte a acestui an. Cele două camere, aflate în cadrul unui hostel din centrul capitalei, te invită la poveşti diferite. În prima cameră, care aminteşte de o baracă militară, scenariul spune că ai 60 de minute pentru a dezamorsa o bombă. Cea de-a doua cameră seamănă cu o tablă de şah, având ca unică misiune evadarea. Uşor de zis, mai greu de făcut.

    Flavia Mândruţ (25 de ani), managerul Escape Rooms, spune că ideea a venit în cadrul unui team building la Budapesta. „Am fost cu mai mulţi colegi acolo şi am jucat Escape, pentru că în Budapesta jocul era deja cunoscut, era un trend stabilit. Atunci erau mai puţine, dar acum în Budapesta sunt câteva zeci de Escape-uri, pentru că e un business excelent. Daniele Colombo, acţionarul majoritar în companie, a decis că vrea să îl aducă şi aici, aşa că a intrat în parteneriat cu persoanele care deţineau acolo locaţiile şi aceştia au acceptat să ne organizeze două camere. A trebuit să mergem pe această variantă pentru că noi nu aveam experienţa necesară pentru a construi de la zero două Escape-uri. Asta se întâmpla prin luna aprilie, când i-am dat drumul.“

    Investiţia, povesteşte Mândruţ, a costat mai puţin decât în alte ţări. „Aveam deja spaţiul, iar investiţia a fost în jur de 10.000 de euro; camerele noi vor costa mai puţin pentru că avem deja experienţă. Depinde foarte mult ce tip de cameră vrei să amenajezi; la Amsterdam, spre exemplu, am înţeles că există o cameră foarte hi-tech care a costat câteva zeci de mii de euro.“

    Fără a avea vreun buget impresionant de promovare, Escape Rooms a ajuns să fie cea mai recomandată atracţie din Bucureşti pe site-ul de turism TripAdvisor. Explicaţia, spune Flavia Mândruţ, este modul cum relaţionezi cu clienţii. „Am rugat toţi clienţii să scrie review-uri despre noi şi astfel a ajuns atracţia numărul unu din Bucureşti. Cu românii a fost ceva mai greu, pentru că lumea nu ştia despre ce e vorba, era un joc nou, iar noi le ceream zece euro ca să iasă dintr-o cameră încuiată“, continuă managerul.

    „Iniţial ne-am bazat foarte mult pe clienţii hostelului, însă acum aceştia nu mai reprezintă o parte semnificativă a clienţilor. Hostelurile sunt destinate, în general, unor persoane cu venituri mai mici, cum ar fi backpackerii, iar aceştia nu au foarte mulţi bani pentru activităţi de genul ăsta. În acest moment cei mai mulţi clienţi ne vin de pe TripAdvisor, sunt străini care citesc despre noi şi vor să joace camerele. Mare parte dintre cei care au venit să joace şi-au adus ulterior şi prietenii, nu am văzut pe nimeni să plece dezamăgit până acum.“

  • PDL sesizează Comisia de la Veneţia, pentru că Avocatul poporului nu atacă OUG pentru parţiale la CC

     Gheorghe a distribuit ziariştilor textul scrisorii grupului PDL din Camera Deputaţilor adresate Comisiei de la Veneţia. În scrisoare, PDL arată că “în România se continuă încălcarea flagrantă şi fără nicio limită a principiului constituţional al statului de drept de către majoritatea parlamentară a USD formată din PSD, UNPR şi PC, precum şi de guvernul condus de Victor Ponta”.

    “Astfel, prin ordonanţa de urgenţă 12/2014 au fost modificate unele regului ale legii electorale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, fiind afectate drepturi politice fundamentale, drepturi care fac parte din categoria drepturilor politice electorale ale cetăţenilor români de a alege şi a fi ales. Modificarea în cauză s-a produs cu mai puţin de un an înainte de alegerile parlamentare parţiale şi a celor europarlamentare care vor avea loc pe 25 mai”, se arată în scrisoarea adresată preşedintelui Comisiei de la Veneţia, Gianni Buquicchio.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Victor Ciorbea a depus jurământul ca Avocat al Poporului

     Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a afirmat, la eveniment, că Victor Ciorbea va fi Avocat al Poporului “într-o perioadă delicată a societăţii româneşti”.

    “Se reechilibrează, astfel, instituţiile fundamentale ale statului român. Organizaţiile neguvernamentale, societatea civilă, cetăţenii au astăzi, în prezenţa domnului Ciorbea în funcţia de Avocat al Poporului, unde să se adreseze în momentul în care legislaţia nu le este favorabilă sau sunt momente în care, interpretând anumite pasaje din legislaţie, constată că în anumite sectoare economice sau în anumite zone sociale există un blocaj”, a spus social-democratul.

    Zgonea a subliniat că această funcţie are mare vizibilitate, câteodată cu presiuni extraordinare din partea grupurilor politice parlamentare şi nu numai.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Vladimir Putin a semnat un decret privind reabilitarea tătarilor din Crimeea

    “Ţin să vă informez că am semnat un decret privind reabilitarea tătarilor din Crimeea, a armenilor, germanilor, grecilor, tuturor celor care au suferit în timpul represiunii stailiniste”, a anunţat el în cadrul unei reuniuni guvernamentale, citat de agenţia de presă rusă RIA Novosti.

    Tătarii din Crimeea, care reprezintă aproximativ 12 la sută din populaţia peninsulei, au boicotat în mare parte referendumul din 16 martie, care a condus la alipirea Crimeei la Rusia.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Dragoş Pătroi: Suprafiscalizarea sărăciei sau subimpozitarea bogăţiei?

    DRAGOŞ PĂTROI, consultant fiscal, cadru universitar asociat la ASE Bucureşti

    Cu toată inflaţia de analişti economici – mulţi dintre ei care nici măcar nu au ţinut în mână Codul fiscal, darămite să-l fi citit – nu am auzit până acum analize pertinente legate de cauzele reale, pe fond, ale evaziunii fiscale şi, implicit, de posibilităţile de circumscriere a acestui fenomen în limite controlabile.

    Dincolo de promisiunile politicianiste omniprezente la şezătorile mediatice referitoare la cine reuşeşte să aducă mai mulţi bani la bugetul statului, estimarea unor venituri prin legea bugetului de stat superioare celor efectiv realizate la finalul anului a fost o constantă a ultimilor ani.

    Cum putem numi asta, optimism sau autism în raport cu realităţile economice? Spre exemplu, în anul 2013, veniturile estimate au fost de 98.182 mld. lei, iar cele efective de 88.738 mld. lei. E adevărat, şi cheltuielile efective (de 106.256 mld. lei) au fost inferioare celor estimate (de 116.359 mld. lei), dar discrepanţa venituri – cheltuieli ne arată practic că putem supravieţui (ca stat) sub 300 de zile / an fără a apela la împrumuturi. Evident, acest fapt induce o formă de presiune fiscală, generată de necesitatea procurării de noi resurse financiare publice.

    Iar această presiune fiscală se va materializa prin impozitarea – în termeni populari – a tot ce mişcă. Iar aici apare a doua greşeală strategică: nu există o limită inferioară de venit sub care să nu ne intereseze dacă se colectează sau nu impozite şi taxe (chiar dacă instituirea şi colectarea acestora este prevăzută prin legislaţia fiscală). Practic, nu este identificat un nivel critic al veniturilor sub care activitatea fiscală de gestionare şi colectare a impozitelor devine ineficientă economic, fiind mai costisitoare decât valoarea impozitelor prelevate către buget.

    În mod subsecvent celor prezentate mai sus, combinaţia paradoxală a unor elemente de asimetrie şi volatilitate normativă (iar aici mă refer, în special, la lacunele şi inconsistenţa permisivă a unor texte de lege) cu ineficienţe de natură instituţională în combaterea marii evaziuni fiscale (indiferent că vorbim de incompetenţă sau de corupţie) va deplasa demersurile organelor fiscale în colectarea impozitelor şi taxelor către o atitudine facilă şi anacronică, de tip fanariot. Mai pe româneşte spus, colectăm de la cine putem, ceea ce va conduce – implicit – la o repartizare inegală şi, mai ales, inechitabilă a sarcinii fiscale.

    În fine, în strategia de limitare a fenomenului evazionist am impresia că se pierde din vedere însăşi definiţia pe fond a acestuia: sustragerea de la declarare şi impozitare a veniturilor. În acest sens, cred că ar trebui încurajat fenomenul de declarare şi, implicit, de introducere în sfera de fiscalizare a acestor venituri. Cum? Extrem de simplu, printr-o impozitare în cote regresive pe tranşe de venit. Cu cât obţii venit (ca persoană fizică) sau profit (ca firmă) mai mare, cu atât impozitul să fie mai mic (repet, pe tranşe de venit, astfel încât şi bogatul, şi săracul să plătească acelaşi impozit pentru acelaşi venit).

    Concluzia, din punctul meu de vedere, e destul de simplă: decât să supraimpozităm sărăcia, chiar şi dincolo de limita de subzistenţă, mai bine (sub)impozităm bogaţia. Evident, la un nivel stimulativ din punctul de vedere al conformării voluntare, că doar trebuie recompensată şi capacitatea de a genera venituri suplimentare peste medie. Desigur, acest fapt poate inflama spiritele în rândurile clasei muncitoare, dar îmi place să cred că dictatura clasei proletare a rămas doar o noţiune din manualele de istorie.

    Cine ar pierde în acest caz? În mod sigur, beneficiarii banilor negri, cei care acordă protecţie contra cost şi în afara legii. Iar cei care fac bani vor prefera să plătească impozite decente, atâta timp cât sumele mari de bani sunt impozitate la un nivel care face nestimulativă plata unor „comisioane„, mai ales comparativ cu riscurile asociate în cauză. La urma urmei, pragmatic vorbind, totul se reduce la o problemă de costuri, nu?

  • Predoiu: Am intrat în politică pentru a da, nu pentru a lua. Am dat şi voi mai da. Pentru poporul român

     “Cred că România are nevoie de mai mult calm şi mai multă predictibilitate în viaţa politică, pentru a atrage investiţii şi a crea locuri de muncă. Aceasta nu înseamnă să abdici de la principii şi proiecte precum independenţa justiţiei şi combaterea corupţiei, dimpotrivă”, a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX, Cătălin Predoiu, despre care şeful statului a spus că este “mult prea flexibil şi împăciuitor”.

    Cătălin Predoiu a comentat şi pe Facebook afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu.

    “Da, vreau să aduc Pacea şi Liniştea românilor, ca să-şi poată construi bunăstarea. Am adus Pacea în sistemul judiciar, cu consimţământul Premierilor Tăriceanu, Boc şi al Preşedintelui Băsescu”, a scrie Predoiu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Avocatul Poporului a contestat la CC Ordonanţa de urgenţă privind insolvenţa

     În sesizarea trimisă Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a ridicat direct excepţia de neconstituţionalitate a articolului 81 alineatul 3 şi a articolului 348 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

    “Argumentele invocate au vizat conformitatea dispoziţiilor legale criticate faţă de art. 1 alin. (5) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, cât şi a neretroactivităţii legii”, se arată într-un comunicat de presă al Avocatului Poporului.

    Ordonanţa de Urgenţă privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, adoptată pe 2 octombrie de Guvern, prevede la articolul 81 că: “În cazul în care activitatea debitorului se află sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului, ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licenţa audiovizuală cu începere de la data primirii comunicării de către Consiliul Naţional al Audiovizualului”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro