BusinessMagazin

Tag: piata

  • Apare un nou lanţ de magazine în România. Când îşi deschide noul retailer primul magazin în ţara noastră

    Compania Jimmy Key din Turcia, cu o experienţă de peste 30 de ani în comercializarea articolelor de îmbrăcăminte pentru femei, va deschide primul magazin din România în cadrul centrului comercial ParkLake Shopping Center din Bucureşti, dezvoltat de Sonae Sierra.

    Retailerul a închiriat un spaţiu în cadrul proiectului printr-o tranzacţie intermediată de compania de consultanţă imobiliară Cushman & Wakefield Echinox şi a planificat lansarea magazinului în prima jumatate a lunii august.

    România este a patra destinaţie pentru brandul Jimmy Key, compania fiind majoritar prezentă în Turcia, cu 60 de magazine independente.

    „Conform strategiei de expansiune globală, Jimmy Key a decis să deschidă primul magazin în România, în ParkLake, planificat pentru lansare în prima jumatate a lunii august. Deschiderea primului magazin din România marchează o piatră de hotar semnificativă pentru Jimmy Key, iar brandul este încântat să aducă stilul caracteristic şi spiritul modei pe această nouă piaţă”, spune Elvan Unluturk, Preşedinte Consiliu de Administraţie Jimmy Key.

    În următorii cinci ani, Jimmy Key plănuieşte să deschidă peste zece magazine în România, conform strategiei sale globale.

    „România este o piaţă care oferă oportunităţi pentru retailerii activi pe toate segmentele, iar acest lucru s-a văzut prin numărul mare de noi branduri care au intrat pe piaţa locală în ultimul an –  atât din retail-ul de modă, cât şi din cel de food & beverage. Atraşi de infrastructura modernă de retail şi adaptată comportamentului consumatorului, precum şi de particularităţile clienţilor români, retailerii văd România ca o piaţă atractivă pentru implementarea planurilor lor de extindere. Deschiderea primului magazin Jimmy Key din România în ParkLake Shopping Center vine după o analiză foarte atentă a pieţei din Bucureşti”, adaugă Dana Radoveneanu, Head of Retail Agency, Cushman & Wakefield Echinox.

    Brandul Jimmy Key este prezent cu magazine în Turcia, Cipru, Azerbaidjan, Emiratele Arabe Unite şi Arabia Saudită.


     

     

  • Raport Bitdefender: Cât valorează viaţa noastră digitală pe piaţa neagră online şi ce se vinde cel mai bine

    Un raport realizat de specialiştii în securitate informatică de la Bitdefender dezvăluie o parte mai puţin cunoscută a internetului, unde informaţii şi bunuri personale, precum date de autentificare sau carduri de credit fac obiectul unor tranzacţii ilegale pe Dark Net sau piaţa neagră virtuală.

    Dark Net este o parte a internetului care poate fi accesată doar prin intermediul unor adrese web speciale şi care nu este indexată de către motoarele de căutare. Acest lucru face mai dificil accesul pentru utilizatorii obişnuiţi, care nu dispun de abilităţi tehnice avansate. Dark Net nu trebuie confundat cu Deep Web, care reprezintă cea mai mare parte a internetului. Majoritatea conţinutului de pe Deep Web nu este indexat de motoarele de căutare, acesta fiind accesibil pe baza unor date de autentificare sau în urma efectuării unei plăţi. Un exemplu îl constituie jurnalele ştiintifice care solicită astfel de credenţiale pentru afişarea conţinutului. Astfel, Dark Net este locul în care se desfăşoară numeroase servicii ilegale, de la vânzarea de conturi de online la arme, droguri şi multe altele.

    Iată principalele produse analizate de specialiştii în securitate informatică de la Bitdefender: 

    Carduri de credit – clonate, furate sau falsificate, cardurile de credit se vând la un preţ mult sub valoarea reală pe care infractorii o „garantează”, de regulă între 7 şi 14%. De exemplu, un card care are în cont 1.000-2.000 de dolari poate fi achiziţionat pentru 140 de dolari, iar un card Visa Gold cu număr CVV, care are un sold de 25.000 de dolari, se vinde cu 175 de dolari.  

    Servicii bancare – cele precum PayPal sau Western Union sunt o ţintă preferată pentru tranzacţiile ilegale. Nu există nicio garanţie că un astfel de cont va fi accesibil şi după achiziţie. 

    Criptomonede – monedele crypto au devenit din ce în ce mai căutate şi nu reprezintă nicio surpriză faptul că anumite conturi compromise, oferite de servicii precum crypto.com, sunt disponibile pentru vânzare pe piaţa neagră digitală.  

    Servicii de telefonie mobilă – carduri SIM cu numere anonime pot fi cumpărate de pe pieţele negre online în cantităţi variate. De exemplu, costul pentru patru numere prepaid din Elveţia este în jur de 300 de euro. 

    Conturi de social media – conturile compromise de pe reţelele sociale stârnesc un mare interes pe piaţa neagră virtuală şi reprezintă o afacere profitabilă. De cele mai multe ori, preţurile pentru datele de acces obţinute din aceste breşe de date sunt foarte scăzute. O altă opţiune disponibilă este cumpărarea de urmăritori online. De exemplu, 50.000 de urmăritori pe Instagram costă aproximativ 250 de dolari.  

    Documente de identitate – actele de identitate reale sau falsurile foarte bine realizate se numără printre produsele cele mai scumpe. De exemplu, preţul pentru un permis de conducere din Germania cu chip NFC este de 2.500 de euro. Un paşaport înregistrat în Malta ajunge până la 3.500 de euro, un paşaport din Marea Britanie costă 2.500 de euro, iar un paşaport din Statele Unite ale Americii valorează 1.680 de dolari. În schimb, un paşaport biometric din Uniunea Europeană poate costa chiar şi 4.500 de euro. 

    Servicii populare de filme online – fie că sunt furate datele de autentificare sau create cu carduri de credit compromise, conturile platformelor de streaming se vând la o fracţiune din costul unui abonament real şi reprezintă una din categoriile care permite plata în criptomonede. De exemplu, un abonament pentru trei ani la Netflix se vinde cu 0,001 BTC (aproximativ 30 de dolari raportat la preţul zilei). 

    Recomandări pentru utilizatori

    Specialiştii în securitate informatică de la Bitdefender recomandă utilizatorilor să fie la curent cu cele mai noi atacuri şi companiile vizate, ce fel de informaţii au fost compromise şi câţi oameni au fost afectaţi, respectiv durata breşei de securitate. Cunoscând aceste informaţii, utilizatorii pot evalua în ce măsură datelor lor sunt expuse şi ar putea fi compromise. 

    O altă măsură de protecţie este de a monitoriza îndeaproape cardurile personale de credit, respectiv debit. În cazul în care datele de card au fost furate, urmărirea tranzacţiilor pentru identificarea activităţilor neautorizate constituie o soluţie rapidă de blocare şi recuperare a banilor.

     

    Bitdefender este un lider recunoscut în domeniul securităţii IT, care oferă soluţii superioare de prevenţie, detecţie şi răspuns la incidente de securitate cibernetică.

  • Cele mai performante 10 acţiuni de pe piaţa AeRO a Bursei de Valori Bucureşti au adus de la începutul anului 2023 randamente de la 34% la Prospecţiuni şi 42% la Bricomat până la 238% în cazul Romnav şi 587% la Concas

    • La jumătatea clasamentului se află cele mai recente companii listate şi singurele incluse în BETAeRO – 2Performant (81,5%), Bento (59%) şi Simtel (53,6%) 
    • Spre comparaţie, indicele BETAeRO are un plus de 10,3% de la începutul anului.

     

    Cele mai performante 10 acţiuni de pe piaţa AeRO a Bursei de Valori Bucureşti au adus investitorilor de la începutul anului 2023 randamente cuprinse între 34,1% şi 586,7%. Spre comparaţie, indicele BETAeRO, de referinţă pentru piaţa secundară a bursei, înregistrează un avans de circa 10,3% în aceeaşi perioadă, sub creşterea celorlalţi indici bursieri, conform datelor agregate de ZF de la BVB.

    Astfel, acţiunile Concas Buzău (simbol bursier CONK), companie specializată în construcţii civile, industriale şi agricole, precum şi în proiectarea şi realizarea lucrărilor de instalaţii pentru construcţii, înregistrează cea mai mare creştere până la 25 iulie 2023, de 586,7%, adică o multiplicare de aproape şapte ori a valorii, pe tranzacţii de 9,1 mil. lei, la o capitalizare de 14,7 mil. lei.

    Romnav Brăila (BRNA), companie care asigură transportul de marfă şi autovehicule peste Dunăre, afişează la BVB a doua cea mai mare creştere, respectiv 237,5%, pe fondul unor tranzacţii de 1,1 mil. lei. Compania a înregistrat astfel mai mult decât o triplare a acţiunilor, până la 205,2 mil. lei capitalizare.

    Podiumul celor mai mari creşteri este completat de Foraj Sonde Videle (FOJE), companie specializată în forajul petrolier, cu un plus de 109,7% de la începutul acestui an. Pe tranzacţii de 1,9 mil. lei, societatea şi-a dublat astfel capitalizarea la 147,3 mil. lei

    Următoarele cele mai mari creşteri au fost înregistrate de Grand Hotel Bucharest (RCHI), cu 100%, 2Performant Network (2P), cu 81,5%, 2B Intelligent Soft (BENTO), cu 59%, Simtel Team (SMTL), 53,6%, Gastronom Buzău (GAOY), 49,3%, Bricomat Sibiu (COBL), 42% şi Prospecţiuni Bucureşti (PRSN), 34,1%.

    De remarcat că la jumătatea clasamentului se află companiile listate la BVB în ultimii ani – 2Performant, Bento şi Simtel – de altfel singurele companii incluse în indicele bursier BETAeRO, cu tranzacţii de 1,7 mil. lei, 5 mil. lei şi 13,4 mil. lei de la începutul lui 2023. Simtel este şi cea mai mare companie dintre cele 10, având o valoare bursieră de 302 mil. lei.

     

  • Un nume nou îşi face loc pe piaţa locală de modă. Vor deschide în AFI, urmează Sibiu şi Arad

    Grupul va inaugura magazine şi în Arad şi Sibiu, având deschise mai multe poziţii în acest sens

    HalfPrice are în portofoliu „mii de branduri“ ale căror produse vor fi vândute cu discount, printre acestea numărându-se şi Guess, Tommy Hilfiger, GAP, Topshop sau Pimkie. În România, piaţa de outlet multibrand este fragmentată şi nu există un grup care să pătrundă în malluri şi parcuri de retail cum face HalfPrice.

    Grupul polonez CCC, ce de¬ţine brandul de încălţăminte cu ace¬laşi nume – al doilea cel mai mare retailer de profil din Româ¬nia -, dar şi magazi¬ne¬le epantofi şi Modivo – cu¬noscute mai ales pentru ope¬ra¬ţiu¬nile lor online -, a adus pe piaţa lo¬ca¬lă o nouă marcă, este vorba de HalfPrice, un retailer de modă cu preţuri mici, activ pe segmentul de outlet. Primul maga¬zin a fost deja inugu¬rat la Turda, în parcul de retail Funshop Park, ur¬mând acum ca gru¬pul să îşi facă intra¬rea în Bucureşti, în AFI Cotroceni. În mallul bucureş¬tean, magazinul va fi pozi¬ţionat lângă hiper¬marketul Auchan.

    Mai mult ex¬pansiunea HalfPrice continuă, pe listă aflându-se oraşele Sibiu şi Arad, con¬form anunţurilor de angajare publice.

     

  • Opinie Daniel Dăianu. Datorii publice în creştere: de ce pieţele nu reacţionează cu vehemenţă?

    Sustenabilitatea datoriilor publice este o preocupare în multe ţări. În SUA, pivotul economic al lumii dezvoltate, datoria publică a depăşit 130% din PIB şi provoacă dezbateri aprinse, inclusiv în Congres. În UE, criza financiară, pandemia şi tranziţia energetică (cu efecte amplificate de războiul din Ucraina) au făcut ca datoriile publice să crească mult în nu puţine ţări; sunt state în zona euro (Grecia, Italia, Franţa, Belgia, Cipru, Spania, Portugalia) ale căror datorii sunt peste 100% din PIB. BCE a fost obligată să intervină prin operaţiuni speciale pentru a fi salvată zona euro cu ani în urmă.

    Datoriile publice sunt considerabil mai mici în Europa centrală şi de răsărit, dar unele dintre ţările din această regiune nu fac parte din zona euro (apare riscul valutar) şi au deficite bugetare mari; este şi cazul României, cu un deficit bugetar structural de peste 5% din PIB, poate cel mai înalt din Uniune (deficitul structural este definit in accepţie simplă ca diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile permanente ale bugetului public – deşi nicio componentă a bugetului nu poate fi considerată veşnic permanentă).

    Reforma guvernanţei fiscale în UE priveşte sustenabilitatea datoriilor publice şi, în acest scop, se urmăreşte un control mai riguros al cheltuielilor publice nete (ce exclud serviciul datoriei şi cheltuieli temporare), care să asigure că dinamica acestora nu este superioară creşterii PIB-ului. Este implicată în judecarea sustenabilităţii şi relaţia ce spune că rata de dobândă reală aplicată la finanţarea datoriei publice nu trebuie să fie mai mare decât rata de creştere reală a economiei.

    Tabloul general actual este definit de datorii publice în creştere, sau la niveluri foarte înalte în numeroase state şi de întărirea puternică, chiar agresivă, a politicilor monetare de către bănci centrale mari (FED, BCE, BoE, BoJ), ceea ce influenţează condiţiile monetare pe pieţele internaţionale şi costul finanţărilor. În nu puţine ţări există o situaţie complicată a sistemelor publice de pensii, ce reprezintă “pasive ascunse” pentru bugetele publice. Cum cheltuieli de apărare cresc în condiţiile războiului din Ucraina şi ale acutizării confruntărilor geopolitice, presiunea pe bugete publice se accentuează; în România, cheltuielilor de apărare li s-au alocat un plus de 7,5 miliarde lei (0,5% din PIB) în 2023 faţă de 2022. Sunt de luat în calcul şi efecte nefaste ale schimbărilor de climă, care obligă guvernele să aloce resurse suplimentare pentru a face faţă la stări de urgenţă repetate. Ce se întâmplă în această vară în Europa (cu cele mai înalte temperaturi consemnate în ultimele sute de ani) grăieşte în mod elocvent.

    O întrebare legitimă este de pus: de ce pieţele nu reacţionează cu vehemenţă la creşterea datoriilor publice în foarte multe economii:

    Pot fi avansate câteva supoziţii în acest sens:

    ♦ SUA, în pofida unei datorii publice superioară chiar nivelului de imediat după al doilea război mondial, au cea mai puternică economie a lumii şi parcă trag un “tren” mondial al îndatorării; – datoriile publice din ţări puternic dezvoltate sunt un reper pentru dinamica datoriilor în lume; se poate vorbi aici de un efect de obscurizare a cazurilor cu vulnerabilităţi majore (ex: România are de pildă un deficit bugetar structural mare, între cele mai înalte din UE);

    ♦ există o goana în lume după active sigure (safe assets), iar obligaţiuni ale economiilor dezvoltate mari oferă asemenea active. Aurul intră în discuţie, dar nu reduce din statutul hârtiilor de valoare emise, în principal, de trezoreria americană, al obligaţiunilor comune ale UE (deşi acestea din urmă sunt limitate);

    ♦ în condiţii de război şi confruntări geopolitice creşte atractivitatea plasamentelor în “safe havens”, iar economia americană, unele economii europene, sunt destinaţii preferate; – economiile dezvoltate/bogate au avuţii naţionale ce le oferă un avantaj mare; au în plus active externe (investiţii în alte ţări) ce reprezintă atuuri.

    ♦ instituţiile financiare internaţionale operează într-un mod ce încearcă să salvgardeze sistemul financiar global; în acest sistem, SUA şi G-7 (grupul celor 7 ţări puternic industrializate) au un rol major, care s-a văzut şi în timpul crizei financiare izbucnite în 2008. Atunci bănci centrale mari şi guvernele din G7 au colaborat pentru a preveni un colaps al sistemului financiar global. Chiar dacă China şi alte ţări (din BRICS) încearcă să construiască o alternativă la regimul financiar internaţional consacrat după al doilea război mondial, preeminenta G-7 nu poate fi contestată;

    ♦ falimentele unor bănci în SUA în această primăvara, ca şi preluarea forţată a Credit Suisse de către UBS (la îndemnul guvernului federal de la Berna) arată că autorităţile centrale sunt gata să intervină oricând situaţia se strică serios, cu efecte vizibile de contagiune; aceste intervenţii dau un fel de garanţie pieţelor vizavi de un posibil colaps în lanţ.

    ♦ finanţări ale unor proiecte industriale şi ecologice de către diverse state (şi care măresc datorii publice) ar putea avea impact pozitiv semnificativ asupra mersului unor economii, asupra sustenabilităţii datoriilor publice. Dar acest raţionament este cu imponderabile dat fiind că asemenea investiţii înseamnă creştere de datorie publică dacă nu sunt compensate de diminuare de alte cheltuieli bugetare şi de o impulsionare a creşterii economice (care să frâneze dinamica datoriei publice ca pondere în PIB). Ţările din UE ce beneficiază de planuri naţionale de redresare şi rezilienţă (PNRR) trebuie să le capitalizeze la maximum şi din această perspectivă.

    ♦ poate opera o miopie, adesea inerentă, a pieţelor.

    Dacă supoziţiile oferite mai sus au relevanţă este de examinat. Oricum, sustenabilitatea datoriilor publice nu poate fi eliminată din agenda de lucru a guvernelor. O reprimare financiară (când ratele la dobânzi sunt sub inflaţie) poate ajuta sustenabilitatea datoriilor, dar este oare un argument liniştitor? Şi nu se poate recurge la ştergere de datorie publică în cazul ţărilor dezvoltate; nu are cine să facă aşa ceva, mai ales că aceleaşi ţări sunt obligate să intervină când sistemele financiare sunt în suferinţă – este aici un evident cerc vicios (cine pe cine finanţează/salvează?). Acestea fiind datele, pentru sustenabilitatea datoriilor publice sunt necesare controlul (reducerea) unor cheltuieli şi venituri bugetare mai robuste. Pentru ţări dintre cele mai neajutorate, ştergerea de datorii are logica.

    Există în contextul schiţat mai sus un corolar bine cunoscut: economiile ce emit monede de rezerva sunt mult mai protejate decât economii emergente ce au obsesia unor rezerve valutare suficiente. De aici rezultă nevoia de deficite mici, mai uşor finanţabile.

    Cât priveşte România, datoria sa publică s-a triplat după criza financiară globală ajungând la puţin sub 50% din PIB în 2002 (de la cca. 14% în 2008), ceea ce este un nivel comparabil cu cel din Polonia şi Cehia (în Ungaria şi Croaţia datoriile publice sunt peste 75% din PIB) şi sub reperul de 60% din PIB convenit prin cadrul de guvernanţă fiscală în UE. Dar atenţie:

    ♦ datoria poate creşte substanţial dacă nu va fi redus deficitul bugetar structural, ce a rămas probabil peste 5% din PIB;

    ♦ serviciul datoriei publice devine mai împovărător dacă deficitul nu este redus iar politicile monetare rămân tari; – deficitul bugetar generează în largă măsură deficitul de cont curent al balanţei de plăţi, ce va fi în acest an de cca 8% din PIB (în scădere de la 9,2% din PIB în 2022 şi ca urmare a unei redresări a raportului de schimb extern); dacă s-ar aduce deficitul bugetar la 3% în câţiva ani, este probabil ca deficitul de cont curent să coboare spre 4-5% din PIB.

    ♦ mare parte din datoria publică este deţinută de non-rezidenţi, ceea ce este o vulnerabilitate, iar băncile locale au o expunere la limită pe titlurile suverane ale României. ♦ anul 2022 a fost special, cu “inflaţie surpriză” (mult peste cea prognozată) şi cu venituri în plus pentru bugetul public inclusiv din suprataxarea furnizorilor de energie; această conjunctură a fost subestimata în construcţia bugetului pe 2023.

    ♦ rating-ul suveran (BBB-) al României este imediat peste “junk” (riscant pentru investiţii), între cele mai joase din UE.

    ♦ România are între cele mai joase venituri fiscale din UE (26-27% din PIB, inclusiv contribuţii sociale şi de sănătate – faţă de o medie de cca 41% în Uniune); aici este o explicaţie pentru încordarea structurală a bugetului nostru public şi spaţiul fiscal foarte limitat.

    Dincolo de judecarea contextului global menţionat, este de presupus că pieţele nu reacţionează încă nervos la starea bugetului public din România şi fiindcă:

    ♦ datoria publică nu este (încă) copleşitoare;

    ♦ BNR are rezerve valutare considerabile;

    ♦ PNRR a adus sume de “bani tari”’ în ţară, deşi mult din aceste resurse nu sunt puse la lucru prin proiecte.

    ♦ România este stat membru al UE şi este obligată să respecte reguli fiscale (există şi procedura de deficit excesiv).

    ♦ apartenenţa la UE oferă o protecţie financiară; s-a văzut şi prin asistenţa financiară după 2008.

    ♦ după izbucnirea Pandemiei, deficitele bugetare au crescut mult în Uniune şi România nu s-a mai singularizat prin deficitul bugetar (în 2020 era singura ţară în procedura de deficit excesiv). În 2022, potrivit datelor CE, ţări cu deficite bugetare mai mari de 4% din PIB au fost Belgia, Franţa, Ungaria, Spania, România, Italia, Letonia (din 2024 procedura de deficit excesiv va fi reactivată şi probabil şi alte ţări vor fi vizate); este de văzut însă cât din mărimea acestor deficite este de natură structurală.

    Deficitul bugetar este o vulnerabilitate majoră, care nu poate fi întreţinută la nesfârşit. În anii următori, România va ieşi în relief iar prin deficitul bugetar daca nu va avea loc o ajustare a acestuia. Pieţele vor reacţiona, posibil nervos, bonitatea financiară va fi lovită. De aceea, guvernul trebuie să adopte măsuri care să inverseze dinamica deficitului bugetar ce se îndreaptă către 7% din PIB în acest an. Dacă sar obţine un deficit semnificativ mai jos în 2023 faţă de 2022 (când a fost de 6,2,% din PIB în metodologie europeană, ESA), chiar dacă sensibil peste 4,4% din PIB (ţintă devenită nerealistă acum), este de prezumat că pieţele nu vor reacţiona în mod nervos. Aceasta mai ales dacă se va percepe că tendinţa deficitului se modifică prin măsuri de corecţie, că deficitul va continua să scadă în 2024.

    Pentru corecţia deficitului este necesar să se elimine cât mai mult din ceea ce face regimul fiscal din România unul regresiv, inechitabil (cei care câştigă mai mult plătesc proporţional mai puţin), să se renunţe la facilităţi, portiţe de optimizare fiscală (cazul PFA, al regimului microîntreprinderilor, etc), iar ANAF să caute să colecteze mai bine. Trebuie să fie eficientizate cheltuieli, iar asistenţa socială să fie cât mai ţintită (nu acordată indiferent de veniturile gospodăriilor). Recomandări făcute de Comisia Europeană (unele prevăzute în PNRR), Banca Mondială, FMI, Consiliul Fiscal, economişti autohtoni, oferă căi de urmat. Nu este simplu, întrucât modificări în regimul fiscal afectează venituri ale unor categorii de oameni în mod inerent şi există opoziţie zgomotoasă. Dar se cuvine să vedem Pădurea de copaci, interesele societăţii în ansamblu. Magie nu există! Pentru a reduce finanţare externă împovărătoare trebuie să reducem subvenţii interne necuvenite, tratamente fiscale preferenţiale.

    Este vital să nu ajungem într-o situaţie limită, în care obţinerea de finanţare externă este condiţionată de luarea unor măsuri extrem de dureroase. Problema deficitului bugetar structural, lipsa spaţiului fiscal, au fost ignorate mulţi ani, în mod constant au fost amânate măsuri necesare.

    PS. Comunicarea publică este de îmbunătăţit, mai ales când priveşte un pachet de ajustare a deficitului bugetar ce afectează venituri individuale şi ale unor firme. Este bine să se explice necesitatea unui program de corecţie nu invocând în principal pierderea de bani din PNRR. Temeiul de bază este că nu pot fi perpetuate deficite bugetare de 6-7% din PIB, că o corecţie acceptabilă a deficitului implică un regim fiscal mai echitabil. Aşa ceva trebuie spus clar.

     

  • ANAF şi Ministerul Finanţelor au pus ochii pe băutura preferată a românilor şi vor taxe mai mari pentru aceasta. Şi chiar vor să se aplice cota retroactiv, iar comercianţii să plătească din urmă

    ♦ Majoritatea jucătorilor din HoReCa au păstrat până recent nivelul TVA la 9% la cafea şi ceai, dat fiind că băuturile se prepară în bar şi, de regulă, se prepară fără zahăr sau îndulcitori. ♦ ANAF şi Ministerul de Finanţe spun că de fapt produsele sunt încadrate la TVA de 19% şi vor să se aplice cota retroactiv de la început de 2023. ♦ Jucători din piaţă: Nu ni s-a spus clar. Am modificat cotele, dar e important să avem dialog şi să nu plătim din urmă, pentru că micii jucători vor da faliment.

    Cei mai mulţi jucători din industria HoReCa şi din piaţa de automate de băuturi au aplicat, până la începutul acestei luni, o cotă de TVA de 9% la vânzarea de cafea, ceai, ciocolată caldă, limonadă – băuturi preparate în bar, nu îmbuteliate -, în timp ce la sucuri şi alte băuturi răcoritoare îmbuteliate ce conţin zahăr, îndulcitori sau arome, cota a fost majorată la început de 2023 la 19%, spun actorii din industrie.

    „Am trimis încă de la începutul anului mai multe solicitări către autorităţi privind taxarea acestor băuturi preparate în bar, însă până recent nu am primit niciun răspuns. Abia la începutul lunii iunie Ministerul de Finanţe ne-a anunţat că de fapt aceste produse au TVA de 19%”, spun doi actori din HoReCa.

    Mai mult, nu doar că ANAF şi Ministerul de Finanţe anunţă că produsele pe bază de cafea şi ceai sunt încadrate la TVA de 19%, ci vor să se aplice cota retroactiv de la început de 2023. De altfel, proprietarii de restaurante şi cafenele spun că în ultima lună, inspectorii ANAF au iniţiat controale la mai mulţi operatori din domeniu pentru a analiza modul în care a fost majorată cota de TVA şi la ce produse, pentru a vedea dacă actorii s-au conformat modificărilor aduse Codului Fiscal din vara lui 2022, cu efect de la începutul lui 2023.

    Deşi legea vorbeşte de TVA majorat la băuturile cu zahăr, îndulcitori sau arome, acum aceeaşi cotă de 19% ar trebui aplicată şi la băuturile pe bază de cafea – fie că e vorba de espresso, cappuccino sau flat white – şi ceai, deşi acestea se prepară, de obicei, fără zahăr. El poate fi adăugat ulterior. Iar zahărul, ca produs de sine stătător, are TVA de 9%. Există, totuşi, şi unele băuturi care conţin sirop şi care au astfel zahăr în compoziţie, dar în bună parte piaţa de cafea e dominată de băuturi fără zahăr.

    Ca urmare a înştiinţărilor primite, marii actori din industrie spun că au majorat rapid cota de TVA la 19% şi la aceste produse, fapt ce a dus la o scumpire rapidă a cafelei „cea de toate zilele”. Majorările de preţ sunt, în medie, de circa 10%, confirmă pentru ZF unii jucători din industrie.

    Aceste noi scumpiri vin pe o piaţă unde un cappuccino, poate cea mai consumată cafea cu lapte în România, ajunsese astăzi să coste 14-18 lei, preţul variind în funcţie de mărime şi de tipul de lapte folosit, cel vegetal fiind mai scump. Spre comparaţie, acum un an, aceeaşi băutură costa 10-14 lei, ceea ce înseamnă o scumpire de 30-50%, în medie. La fel de mult a crescut şi preţul unui flat white, o altă băutură pe bază de cafea şi lapte, doar cu un alt raport de „putere” între cele două ingrediente. E vorba de mai multă cafea şi de mai puţin lapte. Acest preparat este chiar mai scump, ajungând să coste 17-20 de lei în cafenelele de specialitate.

    Astfel, aceste băuturi se scumpesc acum din nou, deşi preţurile ajunseseră comparabile cu cele Occident. Anterior, jucătorii din HoReCa puneau scumpirile pe seama creşterilor de costuri pe lanţ. Acum e vorba de TVA mărit.

    „Suntem de acord să se aplice TVA de 19%, nu există nicio problemă, dar este important să fim informaţi în mod clar. Dacă se aplică retroactiv această cotă, multe societăţi vor ajunge în incapacitate de plată. Acestea lucrează cu marje mici şi, atunci când trebuie să achite 10% din urmă, firmele nu vor avea resurse financiare suficiente pentru a face faţă plăţii”, spune Radu Savopol, fondatorul reţelei de cafenele 5toGo, cel mai extins jucător din domeniu.

    Ministerul de Finanţe nu a răspuns, până la ora transmiterii articolului, întrebărilor ZF legate de ce cotă se aplică pentru ceai şi cafea, dacă s-au emis decizii de impunere retroactive şi cum se explică această confuzie a jucătorilor din piaţă.

    Lanţurile mari de cafenele au trecut sau trec în zilele următoare pe TVA de 19% la aceste produse, însă spun că nu înţeleg de ce se întâmplă acest lucru, în condiţiile în care toate produsele necesare preparării se află în sfera de TVA de 9%.

    „Nu înţelegem cum poate fi taxat un espresso cu TVA de 19%, cum poate fi taxat un cappuccino cu 19%, deşi cafeaua are TVA de 9%, la fel şi laptele. De ce, dacă combini cele două ingrediente principale, rezultatul trebuie să aibă 19% cotă de TVA? Este de neînţeles. Am trecut la 19%, toată reţeaua a trecut, dar nu înţelegem logica. Legea a fost pentru băuturile îndulcite. Această schimbare va avea un impact extrem de mare în business. Nu ştim cum să facem, încercăm să găsim soluţii, sperăm să primim explicaţii de la ANAF”, spune Vasi Andreică, fondatorul reţelei de cafenele Ted’s Coffe, unul dintre principalii jucători din piaţă.

    Aceeaşi cotă de TVA se aplică atât la cafeaua vândută prin intermediul cafenelelor şi restaurantelor, cât şi la cea cumpărată de la automatele de cafea. În piaţă sunt circa 35.000 de jucători şi 80.000 de automate de cafea, băuturi şi alte produse.

    Jucătorii spun că au aflat că ceaiul şi cafeaua intră în sfera produselor la care se aplică TVA de 19% în urma controalelor ANAF din ţară. Ei au cerut un punct de vedere de la ANAF, care a făcut trimitere la Nomenclatura Combinată. Conform inspectorilor ANAF, în această nomenclatură, ceaiul şi cafeaua intră în aceeaşi categorie cu băuturile îndulcite sau aromate. Nomenclatura combinată (NC) este sistemul de cod de opt cifre al UE, care se atribuie produselor care circulă în interiorul Uniunii Europene, pentru a se aplica tarife vamale şi a furniza statistici legate de comerţ.

    „Nu înţeleg de ce produselor preparate în bar li se aplică aceste coduri. Aceste băuturi nu pot fi trecute prin vamă şi exportate, nu sunt bunuri îmbuteliate”, spune un jucător din HoReCa.

    Legea care a mărit TVA-ul pentru băuturile îndulcite sau aromatizate a fost publicată în vara lui 2022, iar cele mai multe prevederi au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2023.

    „Această lege a fost descrisă ca o taxare a produselor cu zahăr. Legea conţinea o anexă în care se regăseau unele coduri vamale. Orice produs finit de la producător pleacă cu un cod vamal, pentru ca vama să poată aplica o taxare”, spune Mihai Ungureanu, fondator al jucătorului din piaţa de vending O’Fresh şi vicepreşedintele asociaţiei europene a companiilor din piaţa de vending (automate) – European Vending & Coffe Association (EVA).

    Nimeni nu s-a gândit că produsele care sunt servite direct în cafenele, automate, benzinării etc. intră în această sferă, adaugă el.

    „La solicitarea unor operatori economici pentru clarificare, s-a ajuns la această interpretare că aceste produse să fie taxate cu TVA de 19%. Practic, luăm o pungă de cafea, o râşnim şi adăugăm apă şi este produsul de 19%.”
    Deşi este greu de estimat exact ce impact va avea această schimbare pentru HoReCa şi pentru industria de vendig, cu singuranţă el va exista. În HoReCa, cei mai afectaţi vor fi operatorii de cafenele, care îşi bazează activitatea pe aceste produse. În restaurante, impactul va fi mai redus.

    În ceea ce priveşte industria de vending, ea este evaluată la circa 300 mil. euro anual.

    „Ne aşteptăm la un impact în jur de 7%, iar la nivel de şase luni, jumătate”, a mai spus Ungureanu.

    Deşi unii actori economici au majorat recent TVA-ul la băuturile pe bază de cafea şi ceai – e vorba de băuturile preparate în bar -, întrebarea este câţi dintre operatorii HoReCa ştiu că trebuie să facă asta? Iar cei care nu ştiu, cum vor afla?

    HoReCa este una dintre cele mai fragmentate industrii local, cu zeci de mii de afaceri care operează câte un punct de lucru în varii colţuri de ţară.

  • Reuşita pentru specialiştii în relaţia cu investitorii din piaţa de capital. De ce este importantă?

    Autor: Günay Duagi, Senior Managing Associate, KPMG Legal – Toncescu şi Asociaţii SPRL

    Piaţa de capital din România se află momentan într-o dezvoltare binevenită şi binemeritată. Sunt nenumărate motive pentru care piaţa de capital creşte într-un mod sustenabil, dar în cele de mai jos mă voi referi la cea mai recentă reusiţă.

    ARIR (Asociaţia Română pentru Relaţia cu Investitorii), promotorul conceptului de Relaţia cu Investitorii (IR), a anunţat că la iniţiativa sa şi cu sprijinul KPMG Legal – Toncescu şi Asociaţii SPRL, printr-o echipă formată din Günay Duagi – Senior Managing Associate şi Irina Stănică – Senior Managing Associate, cu susţinerea Autorităţii de Supraveghere Financiară şi a Bursei de Valori Bucureşti, s-a obţinut introducerea a două noi coduri în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR), dedicate funcţiilor de Director Relaţia cu Investitorii (COR 121920) şi Specialist Relaţia cu Investitorii (COR 241272). Cele două coduri au devenit utilizabile inclusiv în platforma Revisal începând cu data de 10 aprilie 2023.

    Daniela Şerban, Preşedinte şi Co-fondator ARIR:

    „Includerea în Clasificarea Ocupaţiilor din România a funcţiilor de Specialist şi Director Relaţia cu Investitorii este un semn de evoluţie şi maturizare a pieţei de capital româneşti. Este o recunoaştere a eforturilor şi a rolului tot mai mare pe care companiile listate le acordă persoanelor care activează în acest domeniu, facilitând comunicarea dintre companiile listate la bursă şi investitori. Avem o reuşită importantă a ARIR în promovarea activităţii de Investor Relations în România şi în simplificarea angajării de personal în aceste funcţii specifice. Am avut o colaborare foarte bună cu toate instituţiile implicate în acest proces şi le mulţumim pentru sprijinul oferit comunităţii de IR.”

    Adrian Tănase, Director General, Bursa de Valori Bucureşti:

    „Cu certitudine, includerea, începând de anul acesta, în Clasificarea Ocupaţiilor din România a funcţiilor dedicate Relaţiei cu Investitorii va contribui şi mai mult la creşterea importanţei pe care companiile listate la bursă au început deja să o acorde relaţiei cu investitorii. Totodată, de acum înainte, angajaţii specializaţi în comunicarea cu investitorii vor avea o recunoaştere oficială a meseriei lor şi companiile listate îşi vor putea creşte vizibilitatea prin procesul de recrutare a acestor specialişti. Suntem încântaţi că, ARIR împreună cu toţi cei implicaţi în proces au reuşit să concretizeze această iniţiativă şi suntem convinşi că ea reprezintă un pas înainte spre modernizarea pieţei de capital locale.”

    Recunoaşterea la nivel legislativ a acestor două ocupaţii depăşeşte simpla indexare COR. Odată cu introducerea acestor ocupaţii, specialiştii în relaţia cu investitorii din piaţa de capital, vor putea să se dedice unei ocupaţii care a fost mult timp neglijată. Consider că, în primul rând, această realizare şi urmările ei vor duce la creşterea unui element intrinsec şi sine qua non oricărei pieţe, şi în special unei pieţe de tranzacţionare cu valori mobiliare. Acest element este încrederea.

    Specialiştii în relaţia cu investitorii sunt în prima linie atunci când vine vorba de încrederea investitorilor, deoarece aceştia sunt  responsabili cu transparenţa, cea mai bună armă pe care un emitent o poate folosi. Un emitent transparent va fi mai mult decât o societate care emite acţiuni şi plăteşte dividende,  devine un partener pe termen lung al investitorilor, fie ei instituţionali sau individuali.

    Societăţile listate au obligaţia de a face publice anumite informaţii privilegiate, reprezentând acele informaţii care nu au fost făcute publice şi care ar putea influenţa semnificativ preţul instrumentelor financiare în cauză.

    Deşi extrem de importantă prin implicaţiile şi consecinţele comerciale sau chiar penale ale nerespectării sale, publicarea informaţiilor privilegiate conform legislaţiei privind abuzul de piaţă este încă o zonă considerată complicată de mulţi emitenţi.

    Prin activităţile pe care le vor efectua specialiştii în relaţia cu investitorii, se pot depăşi anumite bariere actuale, prin publicarea unor informaţii adecvate, nelimitându-se strict doar la informaţiile cerute de legislaţie. Un astfel de specialist va putea analiza când informaţiile sunt privilegiate, sau când nu este în beneficiul emitentului să publice unele informaţii comerciale sensibile, în linie cu prevederile legale.

    Revenind la încrederea menţionată mai sus, consider că formarea unei bresle a acestor specialişti va impulsiona câştigarea încrederii pe trei paliere. Încrederea investitorilor în emitent va fi crescută, deoarece acesta va relaţiona mult mai bine, eficient şi profesionist cu acţionarii săi. Încrederea managementului emitentului se va mări pentru că va avea confortul unor specialişti care se ocupă de atribuţiile legale în linie cu practica pieţei, în domeniul relaţiei cu investitorii. Consider că şi încrederea autorităţilor va fi impulsionată în acest domeniu, pentru că emitenţii vor avea un personal calificat care să-i sprijine  în îndeplinirea obligaţiilor de raportare periodică şi ocazională.

    În ceea ce priveşte rolul acestor specialişti, în următoarele rânduri voiarăta care sunt atribuţiile acestora, aşa cum reies din cadrul legal actual.

    Consider că această funcţie este esenţială pentru ca o societate listată să poată gestiona în mod eficient raportările sale şi pentru a gestiona implicarea acţionarilor în privinţa acestor raportări. Asemenea raportări presupun o coordonare complexă între diversele divizii operaţionale din cadrul societăţii, precum cele juridice, contabile şi comerciale. Mai mult, având în vedere obligaţia publicării acestor rapoarte, este nevoie de o gestionare a relaţiei cu investitorii pentru a face faţă situaţiei în care investitorii solicită clarificări sau îşi exprimă îngrijorarea în privinţa activităţii societăţii. 

    Emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată întocmesc, pun la dispoziţia publicului şi transmit rapoarte trimestriale, semestriale şi anuale. Aceste rapoarte conţin informaţiile minime prevăzute de reglementările menţionate, şi includ raportul financiar anual şi raportul consiliului de administraţie. 

    Gestionarea relaţiei cu investitorii devine importantă, în mod special, în cazul exercitării drepturilor acţionarilor, precum dreptul  de a solicita convocarea adunărilor acţionarilor sau de a introduce puncte pe ordinea de zi. Mai mult, legislaţia conţine dispoziţii speciale privind exercitarea anumitor drepturi ale acţionarilor în cadrul adunărilor generale ale societăţilor, precum conţinutul minim al convocatorului adunării generale, obligaţia ca înainte de data adunării generale societatea să pună la dispoziţia acţionarilor pe website-ul societăţii anumite informaţii minime disponibile cel puţin în limbile română şi engleză, şi dreptul acţionarilor de a participa la adunarea generală prin mijloace electronice (în anumite cazuri) sau să desemneze un reprezentant. 

    Mai mult, sunt diverse prevederi care stabilesc cerinţe specifice pentru a încuraja implicarea acţionarilor, în special pe termen lung. Respectivele cerinţe specifice se aplică în ceea ce priveşte identificarea acţionarilor, transmiterea de informaţii, facilitarea exercitării drepturilor acţionarilor, transparenţa investitorilor instituţionali, administratorilor de active şi consilierilor de vot, remuneraţia conducătorilor şi tranzacţiile cu părţi afiliate. 

    Codul de Operator de Piaţă al Bursei de Valori Bucureşti prevede, printre altele, că emitentul va transmite Bursei de Valori Bucureşti la începutul fiecărui an calendaristic, în termen de 30 de zile de la sfârşitul anului anterior, calendarul financiar care va conţine datele calendaristice sau perioadele de timp stabilite pentru, printre altele, întâlnirile cu presa, cu analiştii financiari, consultanţii de investiţii, intermediarii şi investitorii pentru prezentarea rezultatelor financiare, după caz.

    Mergând mai departe, conform Codului de Guvernanţă Corporativă al Bursei de Valori Bucureşti,  societăţile listate vor include o declaraţie de guvernanţă corporativă în raportul anual într-o secţiune distinctă, care va cuprinde o autoevaluare privind modul în care sunt îndeplinite prevederile codului. De asemenea, societatea trebuie să organizeze un serviciu de Relaţii cu Investitorii – indicându-se publicului larg persoana/persoanele responsabile sau unitatea organizatorică. Societatea trebuie să includă pe pagina sa de internet o secţiune dedicată Relaţiei cu Investitorii, în limbile română şi engleză, cu toate informaţiile relevante, de interes pentru investitori, şi va organiza cel puţin două şedinţe/teleconferinţe cu analiştii şi investitorii în fiecare an. 

    Având în vedere cele de mai sus, precum şi preconizatele dezvoltări viitoare în domeniul transparenţei şi raportării nefinanciare, care să cuprindă şi mai multe elemente legate de mediu, sociale şi de guvernanţă (ESG), rolul specialiştilor în relaţia cu investitorii devine cu atât mai important în cadrul organizaţiilor.

    În final, consider că, deşi este important ca piaţa de capital din România să-şi atingă potenţialul prin creşterea numărului emitenţilor, investitorilor şi lichidităţii, este esenţial ca această creştere să fie însoţită şi de o îmbunătăţire a relaţiei cu învestitorii, şi creşterea calităţii personalului specializat în piaţa de capital.

     

     

  • Situaţie critică: polonezii se plâng că vor avea prea mult grâu

    Fermierii polonezi se plâng că anul acesta vor avea prea mult grâu. Piaţa va fi suprasaturată ca urmare a producţiei interne foarte bune şi a importurilor de cereale ieftine din Ucraina, arată o analiză a Ziarului Financiar.

    Recoltarea grâului de iarnă şi a altor cereale a început în Ucraina de aproape două săptămâni, iar esti­mările privind producţia totală din acest an variază de la 42,5 mi­li­oane de tone la 46 milioane de tone – dintre care 16,3 mil. tone de grâu.

    Este război, o parte din teritoriile şi terenurile fertile ale fermierilor ucraineni sunt devastate sau ocupate de ruşi, astfel că producţia este mai mică decât cea de 53 de milioane de tone de anul trecut, care a încins atât de mult spiritele în rândul fermierilor şi politicienilor din ţările est-euro­pene ale UE, şi ele mari produ­cătoare de cereale.

    În Ucraina, autorităţile i-au asigurat pe cetăţeni că producţia de anul acesta, deşi cu 5,7% mai mică, este totuşi de 2,5 ori mai mare decât necesarul de pe piaţa internă şi de aceea nu există pericolul apariţiei de penurii.

    Pentru fermierii est-europeni, astfel de afirmaţii nu aduc veşti bune. De când Rusia a pornit războiul contra Ucrainei, regiunea a devenit principala poartă de export a cerealelor şi grâului colegilor sau concurenţilor ucraineni.

    Piaţa este inundată şi marfa ucraineană este mai ieftină, se plâng est-europenii. Deşi au protestat şi li s-au promis soluţii, fiind sprijiniţi de guverne, ei continuă să se arate pesimişti.

    Polonia are un surplus de cereale de 9,6 milioane tone, arată Warsaw Voice. Recolta nouă se anunţă bună, iar dacă cerealele ucrainene continuă să vină, piaţa riscă să fie suprasa­turată. Ministrul agriculturii Robert Telus a declarat în aprilie că „va plăti cu capul“ dacă nu reuşeşte să rezolve problema surplusului masiv de cereale, ceea ce ar fi însemnat să exporte ce e în plus în Polonia.

    Producţia poloneză de anul trecut s-a situat la aproape 36 de milioane tone. Din Ucraina au fost importate 5 milioane tone. Polonezii au consumat 25 milioane tone, în timp ce 12,6 milioane tone au fost exportate. Surplusul venit din anii anteriori a fost de 6,5 milioane tone.

    Astfel, noua recoltă prinde Polonia cu deja prea multe cereale pe piaţă. „Potopul“ ar fi fost mai mare dacă exporturile nu ar fi accelerat în mai.

    Prin porturile poloneze au fost exportate cantităţi record – 880.000 de tone -, transportul cerealelor având prioritate.

    O altă promisiune neîndeplinită a ministrului Telus este publicarea unei liste cu importatorii de grâu ucrainean. Autorităţile nu vor să publice nume argumentând că nu le permite legea. Zvonurile spun că dacă ar publicată, lista ar include companii de stat care nu au legături cu agricultura.

  • Legendara băutură croată Pipi pătrunde pe piaţa austriacă

    Renumita băutură croată Pipi a pătruns pe piaţa austriacă, aceasta urmând să se extindă pe pieţele Germaniei şi Elveţiei, potrivit Total Croatia News.

    Pipi s-a lansat de asemenea pe pieţe din SUA, Australia, China şi Singapore şi şi-a întărit poziţia pe piaţa din regiune.

     

  • Industria media se pregăteşte de un nou IPO: Yahoo va reveni pe pieţele publice, potrivit directorului general Jim Lanzone

    Yahoo Inc. intenţionează să revină pe pieţele publice, a declarat directorul general Jim Lanzone, raportează Bloomberg.

    Firma de media online se situează în continuare în top cinci la nivel mondial în ceea ce priveşte traficul şi va continua să rămână agresivă în urmărirea oportunităţilor de fuziuni şi achiziţii, a spus Lanzone.

    Compania, deţinută de Apollo Global Management Inc. a fost nevoită să navigheze într-o perioadă dificilă pentru cheltuielile online, în condiţiile în care agenţii de publicitate încearcă să evalueze sentimentul de descurajare al consumatorilor din ultima perioadă. Yahoo este „pregătită din punct de vedere financiar, are un bilanţ extraordinar şi este foarte profitabilă”, a declarat Lanzone pentru FT, reluând comentariile făcute în februarie, când a redus numărul de locuri de muncă şi a restructurat divizia sa de tehnologie publicitară.

    Apollo a cumpărat Yahoo în 2021 şi a văzut o ofertă publică iniţială ca fiind „un rezultat destul de probabil”, potrivit partenerului său Reed Rayman. Activitatea de IPO în sectorul tehnologic s-a intensificat semnificativ în acest an, SoftBank Group Corp. pregătind o ofertă Arm, în timp ce Alibaba Group Holding Ltd. s-a divizat în şase unităţi, dintre care cinci ar putea urmări IPO-uri.