BusinessMagazin

Tag: performante

  • BCR: Moody’s a redus ratingurile fără acces la informaţii detaliate privind performanţele băncii

     Ratingul pentru depozitele pe termen lung al BCR a fost retrogradat miercuri de către Moody’s de la nivelul Ba1 la Ba3, după ce agenţia a revizuit ratingul pentru soliditate financiară BCA (baseline credit assessment) de la b1 la b3. Moody’s a confirmat ratingul de soliditate financiară individuală BFSR la nivelul E+. Acest calificativ şi cel pentru depozitele pe termen lung au perspectivă negativă.

    “Moody’s alocă aceste ratinguri în mod nesolicitat (fără cerere din partea băncii), pe baza informaţiilor din domeniul public, fără a avea acces la conducerea băncii şi la informaţii detaliate privind performanţa băncii, progresul actual ori iniţiative anticipative de afaceri. În acelaşi timp, considerăm că acţiunea de rating se bazează mai degrabă pe câteva tendinţe economice, de piaţă şi financiare din perioada deja scursă, din care mai multe, dacă nu majoritatea s-au inversat în mod semnificativ sau sunt în proces de îmbunătăţire în prezent”, a precizat banca.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ministerul sud-coreean al Apărării a neutralizat telefoanele performante ale angajaţilor. Ce funcţii sunt interzise pentru aceştia

     Cei 1.500 de angajaţi ai ministerului erau obligaţi să aibă instalată aplicaţia “Mobile Management Device” luni dimineaţa, înainte să intre la serviciu.

    Aproximativ unul din cinci nu a făcut acest acest lucru, iar o coadă s-a format la intrarea în minister.

    Potrivit agenţiei de presă Yonhap, anumiţi angajaţi au refuzat să instaleze programul, invocând temeri privind protecţia datelor private.

    Un purtător de cuvânt al ministerului, Kim Min-seok, a precizat că aplicaţia are scopul să evite atât scurgerile de informaţii, cât şi piratarea telefoanelor performante multifuncţionale de către persoane din afara instituţiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Îmbunătăţirea performanţelor Tarom a trecut pe plan secund după introducerea managementului privat

    Ca fost “combatant” in prima linie, pot spune azi, la şapte luni de la numirea boardului Tarom prin management privat, ca “batalia” pentru imbunatatirea performantelor Tarom a trecut pe plan secund la scurt timp dupa introducerea managementului privat

    De fapt, principala preocupare a devenit “batalia” romaneasca pentru Tarom. Aceasta “batalie” pentru Tarom este lupta dusa de o parte din managementul privat ne-executiv, inteles cu actionarul, de a lua locul managementului privat executiv direct ori prin interpusi.

    Insa managementul privat ne-executiv, adica boardul companiei sau Consiliul de Administratie, a fost selectionat pentru a exercita un rol ne-executiv in conducerea companiei Tarom si nu pentru a folosi aceasta pozitie ca si intrare “prin dos” in conducerea executiva, unde se accede printr-un proces competitiv diferit.

    Tarom a fost compania pilot pe Ordonanta de Urgentă 109/decembrie 2012 privind managamentul privat la companii de stat iar evolutia acesteia sub managementul privat este deplin monitorizata.

    Experimentul Tarom reprezinta o serie de lectii in guvernanta corporatista autohtona din multiple perspective: maniera de lucru a unui board independent, controlul actionarului asupra boardului, mutari de preluare a controlului etc.

    Probabil “batalia” pentru Tarom se va incheia prin demiterea CEO-ului indiferent de rezultatele pozitive obtinute si de rezultatul procesului iminent (ca doar compania plateste), imediat dupa depunerea scrisorii de intentie spre aprobarea Boardului FMI.

    Desi CEO-ul este “rugat” aproape zilnic in ultima perioada sa se imbolnaveasca ori “sa se ceara afara” pentru orice motiv doreste sa invoce, nu cred ca va parasi compania a carei performanta deja o imbunatateste.

    Cu toate acestea, rezultatele inregistrate deja de noua conducere executiva privata (CEO si echipa manageriala Tarom) sunt considerabil mai bune decat cele inregistrate in aceeasi perioada a anului trecut, decat cele bugetate pentru anul in curs si decat tintele din planul de management aprobat de Consiliul de Administratie privat al Tarom.

     

    Care este povestea instalarii managementului privat la Tarom

     

    Dupa schimbarea guvernamentala, pe fondul dorintei unor ne-executivi sa devina executivi si in intelegere cu actionarul, prioritatea a devenit nu imbunatatirea performantei companiei ci  “batalia” pentru pozitiile de management executiv.

     

    Primul CEO a fost schimbat dupa o saptamina, decizia fiind luata cand bataia pentru pozitii executive inca nu se declansase.

     

    Ce se intampla cu al doilea CEO, aflat acum in functie?

     

    Lupta din Consiliul de Administratie, singurul capabil sa demita CEO-ul, a inceput prin sicane si subminarea autoritatii CEO-ului in companie atat prin lansarea zvonurilor ca planul nu va fi aprobat ( cu greutatea data de sursa numita Ministerul Transporturilor) precum si prin angajarea in micro-managementul la nivel de companie de catre unii membri ai Consiliului de Administratie.

     

    Suplimentar au inceput reprosurile pentru lipsa de activitate desi mesajul a fost de nu schimba major lucrurile pina la aprobarea planurilor.

     

    Supararea Ministrului Transporturilor a devenit explicita la adresa CEO-ului privat in acea perioada pe fondul disputelor cu CEO-ul legate de marirea flotei (desi gradul de utilizare nu este optim) si a discutiei legate de aeronava prezidentiala.

     

    Actualul CEO nu a fost atunci de acord cu achizitii de dragul achizitiilor si nici cu un scandal public pe o tema care sa afecteze brandul Tarom.

     

    Cum rezultatele positive au inceput sa apara si CEO-ul a inceput sa apara in presa s-a pus in nenumarate momente problema limitarii iesirii in presa a CEO-ului si incercarea de controlare a ceea ce comunica. Nu s-a reusit.

     

    Prin urmare era nevoie de rebalansarea influentei in Consiliul de Administratie.

     

    Pentru aceasta au fost folosite o serie de tehnici ca de exemplu:

    –       reliefarea si generarea de discutii la nivel de Consiliu de Administratie a problemelor minore, de competenta managementului executiv

    –       lansarea de acuzatii legate de diferite actiuni ori de lipsa de actiuniale managementului executiv

    –       discutii despre indicatorii calitativi greu de masurat

    –       utilizarea tehnicii cunoscuta drept “ dropping names”, aruncarea de nume, prin care, invocandu-se discutii cu diferite oficialitati guvernamentale si ale reprezentantilor finantatorilor internationali se incerca inducerea ideii ca eliminarea CEO-ului Tarom este o decizie luata in unanimitate de toti exponentii puterii (mai mult sau mai putin implicati ori aveniti in a avea un cuvant de spus)

     

    Cum nici aceste metode nu au schimbat echilibrul in Consiliul de Administratie, s-a trecut la echilibrarea fizica.

     

    Initial s-a incercat sa se introduca un al 7 lea membru in Consiliul de administratie pentru ca voturile sa se miste in 4 la 3 dar nu era suficient.

     

    Prin urmare,  Ministerul Transporturilor a propus un alt candidat care era acceptat si de unii din membrii Consiliului de Administratie, desi sugestiile de incompatibilitate ale acestuia inca nu au un raspuns ferm din partea institutiei de stat care poate da un aviz pe aceasta tema.

     

    Acest candidat pentru pozitia in board aduce acum voturile la 3 la 4 in favoarea eliminarii CEO-ului si in plus era un candidat care isi exprimase si el interesul de a fi CEO privat al Tarom, deci nu este exclus sa fie o miscare in acest sens.

     

    Toate bune si frumoase doar ca tot nu existau suficiente voturi pentru a schimba CEO-ul si mai mult erau deja 2 membri ai consiliului de Administratie care isi doreau sa devina CEO.

     

    Era nevoie de o deblocare a situatiei pentru ca timpul trece si nu se puteau debloca anumite proiecte, dovada ca actualul CEO al Tarom nu doar ca livreaza rezultate superioare chiar planului de management ambitios dar nici nu se dovedeste sufficient de “flexibil” cu dorintele unor si altora.

     

    Deblocarea a aparut prin acordul de imparti functiile de management si a de elimina un membru din board pentru ca voturile sa devina 3 la 3, cu veto de la presedintele Consiliului e Administratie, altfel spus se apropiau de un vot in favoarea eliminarii CEO-ului.

     

    Impartirea facea ca managementul executiv sa fie ocupat de urmatoarea maniera:

    –       noul membru in board ar deveni CEO

    –       se creeaza o noua pozitie de COO care ar fi si deputy CEO si va fi ocupata de membrul in board caruia I se refuzase initial pozitia de CEO

    –       functia de CCO va reveni sefului unei firme de jeturi apropiate de minister

    –       functia de CFO va reveni prietenului unui membru din board care a facut cel mai mult “advocacy” (ca lobby nu se poate in Romania) pentru schimbarea CEO-ului; nu au o problema majora cu actualul CFO britanic deoarece contractul acestuia este doar pe 1 an si nu pe 4 ca cel al CEO-ului.

     

    Ca urmare, pe 29 Mai Adunarea Generala a Actionarilor Tarom, la ordinul Ministrului Transporturilor, a decis scoaterea mea, Lucian Isar, din Consiliul de Administratie Tarom (chiar daca nu era conform cu spiritul si litera Ordonantei 109 privind managemntul privat) astfel incat voturile pentru schimbarea CEO-ului Tarom au devenit 3 la 3.

     

    Din implementarea negocierilor de mai sus, ceea ce s-a realizat dupa plecarea mea este doar instituirea pozitiei de COO, deputy CEO si mentinerea presiunii pe CEO sa renunte de buna voia la pozitia sa.

     

    Dar atentie, este foarte probabil ca aceasta bunavointa sa i se ofere CEO-ului doar pana cand FMI-ul decide asupra inchiderii cu “success” a acordului cu Romania.

     

    Dupa schimbarea foarte probabilă a CEO-ului, “batalia” pentru Tarom, atunci castigata, va trebui sa si dovedeasca pentru cei care s-au inteles cu ministrul ca a “meritat” macar efortul.

     

     

    Lucian Isar a fost Ministru al Mediului de Afaceri in 2012, iar anterior vicepreşedinte la Bancpost S.A.

  • Cel mai ieftin telefon fabricat vreodată de Nokia: Cât costă şi ce performanţe are Nokia 105

     Nokia 105 costă 20 de dolari. Cu un preţ mai mic cu 97% faţă de cel mai recent iPhone, Nokia 105 are jocuri preinstalate, ecran color, radio, ceas cu funcţie audio şi lanternă. Telefonul, cel mai ieftin fabricat vreodată de Nokia, este disponibil de câteva săptămâni în India şi Indonezia şi va intra în curând la vânzare în Europa, relatează Bloomberg.

    Aparatul, chiar la un preţ de chilipir, este esenţial pentru întreaga afacere a Nokia cu telefoane mobile.

    Nokia a vândut în primul trimestru 55,8 milioane de telefoane cu funcţii de bază, în scădere cu 21% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Incapacitatea de a relansa operaţiunile pe acest segment ar lăsa Nokia fără o importantă sursă de bani, în timp ce încearcă să creeze produse care să concureze iPhone şi telefoanele Samsung care funcţionează cu softul Android al Google

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Douăzeci de ani cu Wired

    Cred că era prin 1988 când am văzut prima oară o revistă de tehnologie IT. Întâmplarea a fost că revista care mi-a căzut în mâini să fie tocmai BYTE, etalonul suprem în domeniu (cum aveam să aflu câţiva ani mai târziu). Am fost totodată uimit şi speriat: nu înţelegeam nimic. Eu lucram pe un calculator care împreună cu perifericele cântărea cel puţin o tonă, în vreme ce în revistă nu se vorbea decât de computere care stăteau lejer pe un birou. Eram complet deconectaţi de restul lumii.

    Sigur că după revoluţie a apărut o imensă “foame” de informaţie din domeniul noilor tehnologii informatice. Şi folosesc la modul propriu cuvântul “tehnologie”: oamenii voiau să ştie cum funcţionează procesoarele şi sistemele de operare, să afle despre tendinţele din lumea limbajelor de programare, despre programele cele mai performante din diverse domenii şi, foarte curând, despre internet. Eram cu ani buni în urmă şi sunt mândru că am contribuit după puterile mele la reducerea decalajului prin revistele la care am lucrat începând din 1992. Ceea ce era de neimaginat în 1988 s-a întâmplat în 1995: a apărut ediţia românească a revistei BYTE. Iar eu eram redactorul-şef.

    Am avut în aceşti ani şansa să simt pe viu evoluţia interesului publicului: pe măsură ce PC-urile deveneau mai accesibile, interesul s-a mutat de la tehnologie la bricolaj: de la overclocking până la asamblarea unui întreg computer din componente. Apoi, când PC-urile au devenit un produs de larg consum, interesul s-a mutat spre partea de achiziţie, cu teste de performanţe, comparaţii etc. În cele din urmă, interesul a dispărut cu totul: computerul a devenit egalul frigiderului sau al maşinii de spălat. Nici măcar BYTE n-a făcut faţă acestei evoluţii şi în 1998 a dispărut, urmată de cea mai mare parte a revistelor de specialitate. Nu e trist, pentru că e firesc: exact la fel s-a întâmplat cu electronica în urmă cu câteva decenii.

    Chiar şi interesul meu a evoluat. Sunt, desigur, interesat de tehnologiile tangente cu meseria mea, însă mă interesează mai mult implicaţiile noilor tehnologii în societate, cultură şi, în cele din urmă, în viaţa de zi cu zi. Mă lovisem de referinţe la revista Wired, dar n-am avut ocazia să pun mâna pe ea. Am găsit-o întâmplător la un stand de presă în Amsterdam şi a fost dragoste la prima vedere. Vorbesc aici de obiectul fizic, pentru că este poate cea mai extravagantă tipăritură pe care am văzut-o – exact cum şi-o imaginau fondatorii: “O revistă care pare că ţi-a fost trimisă din viitor”. În interior nu apare nicio poză înfăţişând computere, telefoane sau alte produse. Pagini luxuriant ilustrate alternează cu zeci de pagini conţinând doar text.

    De fapt, nu este o revistă de sau despre tehnologie. Ideea de la care s-a pornit a fost în aparenţă simplă: cum ar fi văzut oare Marshall McLuhan evoluţia unui nou mediu de comunicare. Şi iată că, într-o vreme când presa scrisă piere, Wired împlineşte 20 de ani şi o duce tot mai bine.
    Totul a început la Amsterdam, unde un american pe nume Louis Rossetto şi prietena sa Jane Metcalfe lucrau la o firmă de traduceri şi colaborau la o revistă de specialitate. Rossetto a intuit că urmează o revoluţie tehnologică de amploare, aşa că a plănuit împreună cu Jane o revistă care să documenteze “cultura digitală” pe care o va genera.

    Au plecat înapoi în SUA să o pună în practică şi au creat împreună cu graficianul John Plunkett şi alţi prieteni un prototip. Dar n-au reuşit să convingă niciun investitor până când, în cele din urmă, s-au întâlnit cu Nicholas Negroponte, care a studiat proiectul şi le-a pus o întrebare scurtă: câţi bani vă trebuie? De aici lucrurile au început să se precipite şi în jurul proiectului au început să se adune nume grele, printre care John Perry Barlow, Kevin Kelly, Stewart Brand, Bruce Sterling, William Gibson.

    Primul număr a apărut în ianuarie 1993 şi a fost distribuit clandestin la MacWorld. A devenit celebră aproape instantaneu în rândul aşa-zişilor “digerati” din Vale şi apoi în lumea întreagă. Am adunat aproape un raft de Wired şi de fiecare dată când scot la întâmplare un număr găsesc un subiect care mai apoi s-a dovedit important. Este istoria vie a vremurilor noastre.

  • Studiu: Ce legătură au aplicaţiile complexe de proiectare cu redresarea din criză?

    Dacă, în medie, toţi producătorii mondiali de echipamente industriale au reuşit să-şi rotunjească veniturile şi profitul în ultimii doi ani, cele care au folosit tehnologii de proiectare  şi-au crescut veniturile de 2,2 ori mai mult decât media şi profiturile de 2,4 ori mai mult comparativ cu nivelul mediu.

    “A creşte de două ori mai repede decât competiţia este un obiectiv suficient de puternic pe care şi companiile româneşti din domeniul producţiei au început să îl evalueze în anii de criză. Cele care au implementat soluţii precum Autodesk Product Design Suite sau Plant Design Suite, au obţinut un grad ridicat de eficientizare a fluxului de lucru, o creştere de productivitate chiar şi cu 40%, fiind capabile totodată să îşi planifice mult mai bine producţia”, spune Cristina Anton, Autodesk Business Manager în cadrul Gecad Net.

    Studiul mai arată că, pentru a creşte performanţele, majoritatea companiilor din vârful topului au apelat la procese şi instrumente tehnologice avansate, ceea ce poate fi un ghid foarte bun pentru alţi producători industriali, inclusiv din România, care vor să îşi vadă veniturile şi profitabilitatea crescând mai accelerat.

    Dacă majoritatea companiilor participante la studiu folosesc soluţii de proiectate asistată 3D  (84%) şi 2D (63%), cele din vârful clasamentului au investit în aplicaţii mai avansate de simulare şi automatizare. Mai mult, aceste companii utilizează instrumente avansate de sporire a productivităţii într-un ritm mai mare decât companiile din partea de jos a clasamentului. Spre exemplu, 49% din companiile din top folosesc aplicaţiile de simulare, faţă de numai 27% dintre companiile situate mai jos în clasament. Aceste aplicaţii avansate le ajută să evalueze mai bine, într-un mediu simulat, performanţele unui produs proiectat. Astfel au şansa de a obţine un produs cu performanţe optime din prima încercare, fără să mai fie nevoie de ajustări.

    32% dintre companiile cele mai performante din studiul menţionat sunt dornice sau au utilizat aplicaţii pentru automatizarea proiectării şi cele de tip configurator, versus 22% în cazul celor mai puţin performante. Aplicaţiile de automatizare le-au ajutat pe unele dintre ele sa ajungă la performanţe de tipul “6000 de părţi componente, nou proiectate, pe săptamâna, fără intervenţie umană”, după cum declară un producător de echipamente pentru industria alimentară şi de băuturi.

    Folosirea acestor aplicaţii avansate pentru automatizarea proiectării produselor au ajutat companiile să îşi configureze mult mai corect preţurile.  Astfel, dacă firmele din partea medie şi de jos a clasamentului au raportat în medie o acurateţe de 13% a preţurilor, cele din top au avut o acurateţe de 7% datorită proceselor de proiectare a producţiei mult mai bine reglate.
     

  • Topul celor mai bune laptopuri din lume

    Romanii au cumparat in primele noua luni ale acestui an cu
    aproximativ 30% mai multe laptopuri fata de perioada similara din
    2009 si estimarile arata ca doi din zece romani vor deveni
    proprietari de calculatoare portabile.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Ce stie sa faca un iPad

    Eu n-am avut ocazia sa testez iPadul in timpul unei vacante, dar
    dupa doua saptamani de testare intr-o vacanta virtuala – o
    incursiune pe mai multe continente, prin padure, plaja si zona
    urbana, toate fara a ma da jos de pe canapea – iata verdictul meu:
    daca aveti circa 500-700 de dolari de cheltuit pentru asa ceva,
    plus inca 100 de dolari pentru niste aplicatii grozave, merita sa
    incercati.

    Si acum avertismentul. Veti adora iPadul cand sunteti in tranzit
    sau in camera de hotel. O sa-l puteti folosi mult mai putin cand
    mergeti spre plaja sau vizitati pe jos un oras ori luati cina. Dar
    mai multe despre slabiciunile sale – putin mai tarziu.

    Ca sa numesc doar cateva dintre avantajele sale ca tovaras de
    calatorie: este o biblioteca portabila si gratuita, un procesor de
    text, browser de internet, translator, ghid, meteorolog si agent de
    turism, ca sa nu mai zic de o distractie asigurata in timpul unui
    zbor lung.



    Si da, puteti sa spuneti acelasi lucru despre umilul laptop pe
    care-l aveti deja, dar e foarte probabil ca acesta sa cantareasca
    mai mult decat cele 680 de grame ale iPadului.

    Asa cum stiu cei mai multi, prima versiune a iPad se conecteaza
    la internet doar prin intermediul unei conexiuni wireless. Apple a
    lansat abia la sfarsitul lunii trecute o noua versiune 3G a iPad,
    disponibila de la 629 de dolari. Calatorii seriosi, ale caror
    voiaje nu graviteaza in jurul hotelurilor cu conexiune Wi-Fi
    gratuita, probabil ca au asteptat asta, pentru ca folosirea
    aplicatiilor personalizate ale iPad din propria masina nu este
    posibila fara o conexiune mobila.

    Alte caracteristici includ faptul ca dispozitivul nu are o
    camera foto-video, astfel ca in timp ce calatorii il pot folosi sa
    faca apeluri ieftine prin intermediul Skype sau al altor servicii
    similare, convorbirile video nu sunt posibile.

    Iar turistii in scop de afaceri n-ar trebui inca sa renunte cu
    totul la laptopuri. Apple vinde aplicatii pentru iPad la 10 dolari
    pentru procesare de text (Notes), grafice (Numbers) si prezentari
    (Keynote), printre altele, dar unii utilizatori s-au plans ca
    aceste aplicatii inca nu sunt compatibile cu softul Microsoft
    Office. Un alt chin e si sa scrii pe tastatura de pe ecranul
    iPad.

  • Duster s-a lansat in Romania (GALERIE FOTO)



    Dacia Duster va ajunge in showroomurile din Capitala abia pe 15
    aprilie, potrivit dealerilor Dacia din Capitala, pana la acea data
    nefiind livrata catre clienti nicio masina. Clientii vor putea insa
    sa faca comenzi pana pe 15 aprilie.

    “Duster va consolida expansiunea internationala a Dacia si ne va
    permite sa aducem noi clienti, atrasi de aspectul modern si robust,
    dar mai ales de raportul prestatie-pret”, a declarat, joi,
    directorul general al constructorului, Jerome Olive.

    Nivel de echipare Duster Ambiance Laureate
    1.6 16V 105 CP 4×2 10.500 euro 11.000 euro 11.900 euro
    1.6 16V 105 CP 4×4 12.300 euro 12.800 euro 13.700 euro
    1.5 dCi 85 CP 4×2 – 12.150 euro 13.050 euro
    1.5 dCi 110 CP 4×2 – 12.900 euro 13.800 euro
    1.5 dCi 110 CP 4×4 – 14.700 euro 15.600 euro

    Dacia Duster are un pret de pornire de 10.500 de euro (TVA
    inclus), pret valabil pentru Romania. In cazul variantei cu
    tractiune integrala, preturile pornesc de la 12.300 de euro (TVA
    inclus).


    “Duster a demonstrat deja de ce performante este capabil in
    competitii. Sunt sigur ca acest lucru va fi confirmat si de cifrele
    de vanzari. Duster este o masina de care romanii pot fi mandri”, a
    afirmat Alain Prost.

    Duster va avea o lungime de 4,13 metri si o inaltime de 1,82 de
    metri si o masa de 1.160 kg pentru versiunea 4×2 si de 1.250 kg
    pentru versiunea 4×4. Modelul Duster va beneficia de o garantie de
    trei ani sau 100.000 de kilometri.



    Ramaneti pe parcursul zilei pe www.businessmagazin.ro pentru
    mai multe informatii si poze de la lansarea Dacia Duster in Romania
    precum si pentru declaratii de la eveniment.

  • Primul clip video cu Dacia Duster in miscare

    Click aici pentru a vedea clipul cu Dacia
    Duster    .

    Pe teren accidentat principala caracteristica evidentiata este
    sistemul de tractiune de origine Nissan, care permite selectarea
    intre tractiune 4×4 cu alocare dinamica, 4×2 (tractiune fata,
    pentru rularea pe asfalt) si 4×4 Lock pentru off-road sau teren
    accidentat.

    Mai multe informatii despre Dacia Duster pe
    www.promotor.ro