Ţiriac a devenit unic acţionar al proiectului după ce una dintre firmele din cadrul grupului său, Weybridge Holdings, a preluat şi participaţia de 40% pe care libanezul Khalil Abi Chahine şi compania Daim Imobiliara o deţineau în cadrul Global East European Investment, dezvoltatorul Buzeşti Center.
Vedeţi AICI noul pariu al lui Ţiriac: Investiţia de 30 de milioane de euro care speră să explodeze
Înainte de 1990, uzina Timpuri Noi era unicul producător de compresoare de mică şi medie capacitate de pe piaţa locală, iar cei aproximativ 2.700 de angajaţi livrau lunar câteva mii de astfel de produse, atât pentru piaţa locală, cât şi pentru export.
În 2010, proprietarii Timpuri Noi – SIF Muntenia, Gheorghe Ionescu, Adrian Breazu şi alţi investitori – au vândut terenul de circa 5,1 hectare pe care era situată vechea fabrică din Bucureşti pentru aproape 35 de milioane de euro către Interprime Properties, o subsidiară a companiei Inter IKEA Centre Group, controlată de miliardarul suedez Ingvar Amprad, fondatorul afacerii cu mobilier IKEA. Cu banii luaţi pe teren, timpuri noi a achitat către bănci creditele pe care le avea în valoare de circa 20 milioane de euro, iar cu restul de bani a relocat fabrica din centrul capitalei în comuna Jilava, în urma unei investiţii de aproximativ 10 milioane de euro.
Suedezii de la IKEA vor să realizeze pe terenul fostei uzine Timpuri Noi o dezvoltare integrată, în cadrul căreia să se poată locui, lucra şi face cumpărăturile de strictă necesitate. IKEA a cumpărat în 2010 în schimbul a 35 milioane de euro fabrica Timpuri Noi, aceasta reprezentând una dintre cele mai mari sume investite în achiziţiile de platforme industriale de pe piaţa locală. Divizia imobiliară a retailerului suedez, Vastint România, a demarat proiectul imobiliar de la Timpuri Noi la începutul anului, având în proiect construcţia de clădiri de birouri cu câte zece etaje, cu o suprafaţă închiriabilă de 30.000 de metri pătraţi de birouri şi 3.000 de metri pătraţi de retail, cu termen de livrare al patrulea trimestru din 2016.
După finalizarea acestor dezvoltări, suedezii vor începe construcţia de clădiri rezidenţiale. În momentul în care spaţiile primelor două clădiri de birouri vor fi închiriate complet, ar putea genera venituri anuale de aproximativ 5 milioane de euro pe an, potrivit ZF.
Aproape de primăria oraşului Otopeni, drumul coteşte la dreapta, iar indicatorul îţi arată direcţia către localitatea Tunari. Ţii drumul, ieşi din Otopeni şi intri „în judeţul Câmpulung“, cum numeam eu în copilărie zonele întinse de câmpie fără construcţii sau recolte. Nu apuci să te plictiseşti însă de câmpurile goale pentru că apar rapid primele case construite. Unele sunt finalizate. Pe altele, le-a mâncat criza.
Drumul merge mai departe, iar pe partea dreapta poţi vedea un afiş care te anunţă că ai ajuns la Amber Garden, un complex rezidenţial verde şi de lux dezvoltat de compania Alesonor. Intri în complex şi în faţă vezi pădurea, iar în dreapta te aşteaptă piscina casei numărul 1, respectiv show-room-ul proiectului imobiliar de lux care ar urma să cuprindă 60 de vile. În prezent sunt finalizate şase, iar până în primăvara anului viitor sunt planificate alte 11.
„Întregul proiect va fi gata peste circa trei ani“, spune Leonidas Anastasopoulos, unul dintre cei patru investitori greci care au investit în acest proiect prin intermediul dezvoltatorului imobiliar Alesonor. Antreprenorul are 37 de ani şi a venit în România în 2003, convins de unul dintre partenerii săi care avea deja un business aici. După o perioadă în care a făcut naveta între Grecia şi România, în urmă cu 11 ani s-a mutat la Bucureşti. „Am ales să vin în România pentru că am simţit ce va urma pentru Grecia“, spune Leonidas Anastasopoulos. În prezent, Grecia se luptă cu una dintre cele mai acute crize din istorie, fiind ameninţată atât de intrarea în incapacitate de plată, dar şi de „eliminarea“ din zona euro. Prin comparaţie, economia locală se află pe un trend ascendent, ba chiar şi piaţa imobiliară a început să se dezgheţe.
Cei patru parteneri au investit împreună în mai multe proiecte rezidenţiale de lux amplasate în centrul Bucureştiului, mizând încă de la început pe segmentul de lux. Cei patru sunt implicaţi împreună însă în mai multe businessuri, în industrii precum telecom, echipamente sportive sau modă. Unul dintre partenerii lor este Sony Mordechai, antreprenorul grec cunoscut în piaţă atât pentru investiţiile sale imobiliare, cât şi pentru faptul că a adus în România brandul de lux Burberry la parterul hotelului de cinci stele Radisson Blu, dar şi brandul Nike la începutul anilor 2000. Fiecare dintre cei patru antreprenori se ocupă mai îndeaproape de unul dintre businessurile dezvoltate împreună în România, Leonidas Anastasopoulos concentrându-se pe dezvoltările imobiliare ale grupului.
Povestea Amber Gardens a început în 2007, când cei patru antreprenori au cumpărat terenul de 5 hectare, pentru care au plătit atunci 5,5 milioane de euro. Au analizat atent ce pot face pe el şi au decis să dezvolte un proiect rezidenţial, urmând să profite de pădurea din apropiere. „Un alt avantaj al zonei este faptul că ai acces de pe centură aici, astfel că este uşor de ajuns din Bucureşti.“ Au ştiut de la început că vor să dezvolte un proiect rezidenţial în zona de nord a Bucureştiului, însă nu au vrut să fie încă unul dintre investorii care au optat pentru Pipera. „Este o zonă care nu s-a dezvoltat organizat, pe când aici există un plan urbanistic ce trebuie urmărit. Spre exemplu, este obligatoriu ca străzile să fie albe în toată zona.“ Construcţia proiectului a început la şase ani de la achiziţia terenului, în 2013, când economia dădea semne că îşi revine din somnul lung în care căzuse în 2009. „Am realizat în criză că dezvoltarea de case în afara Bucureştiului a scăzut drastic.“ În 2013 cei patru antreprenori au făcut un studiu de piaţă şi au aflat că potenţialii lor clienţi vor să se mute din capitală, în căutarea de linişte şi de spaţiu.
Sosise momentul şi pentru noi, pentru cei care de dimineaţa, la cele mai nepotrivite ore ne încolonăm în cutii de metal, de diferite dimensiuni, pentru a ajunge la sediile de birouri, alte cutii, din care scăpăm abia atunci când soarele dispare de pe cer. Aveam nevoie de un spectacol dincolo de cel al power-point-urilor montate în sălile de şedinţe aromate cu cafea de la dozator. Se cerea o schimbare iar schimbarea a venit.
Undeva, în inima unuia dintre cele mai cunoscute temple ale corporatismului bucureştean, pauza de masă s-a transformat în spectacol culinar, cu pâine făcută pe loc în cuptorul tandoor şi cu cărnuri aromate care sfârăie aşa cum trebuie pe grătarul robata. Dirijorul acestei simfonii culinare este chiar Chef Foa, unul dintre cei mai cunoscuţi artişti culinari din noua generaţie. Cu o floare nu se face primăvară, dar sămânţa a fost sădită aşa că nu ne rămâne decât să aşteptăm polenizarea.
Pasionaţii de maşini se uită la puterea motorului, la tipul de motorizare sau la consum, însă pentru un pasionat de lux, caii de sub capotă nu vor fi de ajuns, el va căuta detalii care stau în designul exterior sau în finisajele artizanale de la interior, precum cusăturile manuale sau tipul de piele.
Evenimentul, intitulat “Meciul Secolului” şi aşteptat de foarte mulţi ani de iubitorii acestui sport, va avea loc în oraşul american Las Vegas pe 2 mai.
Fiecare dintre cei doi sportivi are numeroşi admiratori în lumea întreagă, inclusiv în rândul celebrităţilor, iar printre acestea se află nume sonore, precum Jamie Foxx, Tom Brady, Liev Schreiber şi Khloe Kardashian.
Într-o înregistrare video publicată vineri pe contul său de Instagram, actorul Mark Wahlberg, în vârstă de 43 de ani, a lansat rapperului P. Diddy, în vârstă de 45 de ani, provocarea unui pariu.
“Cu cine ţii în acest meci?”, a întrebat actorul.
“Cu Mayweather. Ţin cu echipa care face bani mulţi, dragule”, a răspuns rapperul.
Mark Wahlberg, starul celui mai recent film din seria “Transformers”, a dezvăluit că el face parte din “echipa Pacman”.
“Vrei să pariezi 100.000 de dolari pe el?”, l-a întrebat P. Diddy. “De ce atât de puţin?”, a răspuns Wahlberg.
După acest răspuns, P. Diddy a sugerat ca miza pariului să urce la 250.000 de dolari.
“Vreau acel diamant”, a spus actorul, arătând cu degetul spre o nestemată uriaşă pe care P. Diddy o poartă pe post de cercel.
Rapperul a început să râdă şi a reacţionat în felul următor: “De aceea îţi voi lua banii”.
Floyd Mayweather va boxa cu filipinezul Manny Pacquiao pe 2 mai, la MGM Grand Arena din Las Vegas. Floyd Mayweather, în vârstă de 37 de ani, este neînvins în 47 de meciuri, iar Manny Pacquiao, în vârstă de 36 de ani, are 57 de victorii şi cinci înfrângeri în 64 de partide.
Americanul deţine centurile WBC şi WBA la categoria semimijlocie, iar Pacquiao are centura WBO.
Mark Wahlberg are o biografie ieşită din comun, chiar şi pentru standardele hollywoodiene. După ce a stat în închisoare pentru trafic de droguri şi vătămări corporale, a făcut parte dintr-o “boy’s band”. A devenit apoi un cântăreţ de rap de succes şi a fost imaginea celebrei mărci de lenjerie intimă Calvin Klein. S-a impus ca actor cu rolul din “Jurnalul unei vedete de film porno/ Boogie Nights”, în 1997. Mark Wahlberg a mai putut fi văzut în “Planeta maimuţelor”, “Jaf în stil italian”, “Lunetistul” şi “Max Payne”. Actorul s-a remarcat recent şi în pelicula “The Fighter/ Luptătorul”, în care a jucat alături de Christian Bale şi Melissa Leo, cu un rol pentru care a primit cea de-a doua nominalizare la Oscar, în calitate de producător. Wahlberg a fost nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar, pentru interpretarea din filmul “Cârtiţa/ The Departed” (2006), regizat de Martin Scorsese.
P. Diddy, al cărui nume real este Sean Combs, a devenit un “mogul” al industriei de divertisment din SUA, fiind actor şi rapper, dar şi câştigător al unui premiu Grammy. În 2014, el a ocupat prima poziţie în topul Forbes al celor mai bogaţi artişti de muzică rap/ hip-hop din lume, cu avere estimată la 700 de milioane de dolari.
Radu Savopol a deschis în urmă cu 15 ani un pub în Sinaia, iar, de atunci, lista proiectelor sale a tot crescut. Antreprenorul ţinteşte în următorii doi ani venituri de un milion de euro din noul său proiect, lanţul de cafenele 5 to go.
“În anii 2000, lumea era foarte circumspectă să apeleze la designeri şi arhitecţi pentru a-şi decora restaurantele sau pub-urile şi mi-am spus atunci – de ce să nu fac eu un pub şi să îl fac aşa cum vreau?“, explică Radu Savopol, de profesie arhitect şi designer de interior, modul cum a decis să se lanseze în afacerile cu pub-uri şi cafenele în urmă cu 15 ani. De atunci, numărul mărcilor de pe cartea lui de vizită, reunite sub umbrela companiei Old Nick Bar, a crescut constant: pub-urile Old Nick din Sinaia şi Bucureşti, cafeneaua La Cafenea din Sinaia, firma de design interior no.9 şi, cel mai recent pariu al antre-prenorului, lanţul de cafenele 5 to go. Dacă pentru pub-urile sale estimează că a ajuns în 2014 la venituri de 600.000 de euro, crede că 5 to go, conceptul prin care vinde cafea şi alte produse sub un preţ unic de 5 lei, îi va aduce, după doi ani de activitate, un milion de euro.
Traseul antreprenorial inspirat de lipsa de proiecte în zona de arhitectură a început pentru Radu Savopol în 2001, odată cu deschiderea localului Old Nick Pub din Sinaia. Implicarea lui Savopol în afacere a fost totală: pe lângă planurile de afaceri, el s-a ocupat şi de amenajarea localurilor sale, cât şi de conceperea brandurilor. Old Nick, de pildă, locul „unde prietenii se adună să bea nu numai o cafea, cât şi un pahar de alcool“, după cum reiese din descrierea de pe site-ul companiei, este in-spirat de bunicul lui Savopol, devenit personaj central al poveştii afacerii sale. Old Nick este porecla bunicului lui Radu, co-mandant de navă pe distrugătorul Ferdinand, care obişnuia să comande câte două pahare „din cel mai faimos whisky canadian de secară“ într-un local de pe malul Dunării, în amintirea cumnatului său ce se stabilise în Canada.
Investiţia totală în pub-ul din Sinaia se plasează în intervalul 400.000 – 500.000 de euro, iar o parte din aceasta a fost di-recţionată spre reamenajarea localului, încheiată anul trecut. Old Nick Sinaia, despre care se spune că este cel mai lung pub din România, se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 400 de metri pătraţi, poate primi simultan 500 de clienţi şi şi a fost amenajat în baza conceptului pub-urilor londoneze. Amenajarea a fost realizată de firma de arhitectură şi design interior no.9, deţinută tot de Savopol, şi a fost inspirată de o vizită a antreprenorului în Marea Britanie.
Alegerea staţiunii prahovene pentru primele afaceri a fost, potrivit antreprenorului, „pur întâmplătoare“. A ajuns ca în ultimii 15 ani să îşi petreacă cea mai mare parte a timpului în Sinaia, iar următoarea afacere lansată a fost tot acolo, în 2008. Aceasta s-a concretizat în revitalizarea unei cafenele cu o istorie de 100 de ani, La Cafenea. „Am găsit poze vechi ale cafenelei şi am încercat să o facem în stilul respectiv“, explică el.
Şi-a extins afacerile în Bucureşti mai întâi tot printr-o cafenea, prima realizată împreună cu importatorul Lavazza pe piaţa locală. Antreprenorul a fost nevoit să închidă cafeneaua din zona Piaţa Romană după trei ani de activitate odată cu vânzarea spaţiului de către proprietar. În 2011 a revenit în Bucureşti cu marca ce i-a adus noroc: a deschis al doilea pub Old Nick, într-o clădire veche dispusă pe trei niveluri din zona Piaţa Lahovari, în care a investit 150.000 de euro. Dacă Old Nick Sinaia este „axat mai mult pe distracţie“, cu DJ invitaţi şi cu petreceri private, şi funcţionează mai ales de joi până duminică, pub-ul Old Nick din Capitală este diferit şi urmează un concept de restaurant cu muzică live.
„Am ajuns la maturitate după trei ani de activitate. Ţinând cont de zona bună, intens tranzitată, m-aş fi aşteptat să ajungem la aceasta mai repede“, spune antreprenorul referindu-se la pub-ul din Capitală. Unul dintre motivele pentru care succesul a întârziat să apară a fost lipsa unei terase în primii doi ani de activitate, esenţială pentru genul acesta de afacere din cauza traficului adus pe timp de vară.
Noul pariu al antreprenorului, lanţul de cafenele 5 to go, se concentrează tot în Bucureşti. „Ne axăm pe Bucureşti la început pentru că trebuie să facem câte un studiu pentru fiecare alt oraş, puterea de cumpărare în provincie este mult mai scăzută decât aici şi am putea constata că 5 lei este poate prea mult pentru un oraş cu 100.000 de locuitori“, explică Savopol. Potrivit antreprenorului, ideea conceptului 5 to go a venit în urmă cu un an de zile, ca rezultat al unui studiu efectuat împreună cu un importator de cafea. Rezultatul acestuia arăta că tendinţele de pe piaţa de cafea de tip take away sunt în creştere.
Şi, pentru a aduce ceva în plus faţă de restul jucătorilor prezenţi pe piaţa locală, a adăugat componenta de preţ fix. „Piaţa locală s-a stabilizat, iar oamenii ştiu în general ce tip de cafea îşi doresc. După ce am pus pe hârtie şi am făcut un cal-cul pentru 25 de produse, am ajuns la preţul fix de cinci lei“, spune el, adăugând că se adresează tipului de client dispus să aloce un buget mediu pentru o cafea. Deşi asigură 70% din vânzări, preţul de 5 lei nu se aplică exclusiv produselor din cafea, ci şi celor de patiserie sau altor băuturi. În doi ani, Savopol şi-a propus să deschidă între 15 şi 20 de cafenele, dintre care şapte anul acesta. În acest plan, sunt incluse şi până la patru spaţii în sistem de franciză. Investiţiile într-o astfel de loca-ţie variază între 10.000 şi 20.000 de euro şi, potrivit antreprenorului, vor fi amortizate în primul an. „Cafenelele de acest tip devin profitabile după primul an, noi estimăm că anul viitor vom ajunge la venituri de un milion de euro.“
Francul a început raliul în ianuarie, cotaţia dintre leu şi moneda elveţiană atingând valori record după ce banca centrală a Elveţiei a renunţat la plafonul de 1,2 franci pentru un euro. Francul elveţian a crescut atunci cu peste 20% în numai câteva zile, iar cursul a atins un vârf de aproape 4,6 lei/franc elveţian în a doua jumătate a lunii ianuarie. Ulterior, cotaţiile au scăzut spre 4,1 lei, dar cursul este în continuare cu circa 12% peste nivelul din decembrie. Debitorii în franci suportaseră deja o apreciere a monedei elveţiene cu 60% la începutul crizei, iar mulţi au ajuns să plătească acum rate duble faţă de cele ini-ţiale.
Primăvara a venit cu un nou episod de volatilitate pe piaţa valutară. Dolarul a început să accelereze în martie, cursul trecând în premieră peste pragul de 4 lei/dolar. Faţă de acum un an moneda americană a câştigat 30%. Dolarul se mai ap-ropiase de pragul de 4 lei şi la jumătatea lunii ianuarie, dar atunci nu a reuşit să treacă peste acest nivel, iar în săptămânile următoare chiar a consemnat o tendinţă de depreciere. În martie însă, dolarul a urcat puternic şi a depăşit până şi francul elveţian la cursul BNR.
Tema cursului de schimb a fost şi rămâne foarte prezentă în spaţiul public. Evoluţia cursului este un subiect extrem de sensibil pentru români având în vedere că peste 60% dintre împrumuturile contractate de populaţie şi companii sunt în valută, cea mai mare parte fiind în euro. În aceste condiţii, episoadele de depreciere a leului au un efect psihologic puternic asupra românilor. Stocul creditelor în valută acordate persoanelor fizice era în noiembrie de echivalentul a 62 mld. lei (14 mld. euro), din care aproape 84% erau împrumuturi acordate în euro şi 15,7% reprezentau finanţările în franci elveţieni, potrivit datelor BNR. Creditele în dolari americani reprezentau numai 0,5%.
Cea mai importantă consecinţă a deprecierii leului este îngreunarea poverii creditelor în valută, care devine tot mai greu de suportat la un palier de curs mai ridicat. În aceste condiţii, perioadele de stabilitate a cursului vin ca un moment de respiro pentru clienţii cu credite în valută, pe umerii cărora s-a acumulat o presiune uriaşă în anii de criză.
Raiffeisen Bank anticipează un curs de 4,45 lei/euro pentru jumătatea acestui an şi de 4,40 lei/euro pentru sfârşitul anului. Cotaţia leu/franc va rămâne în jurul pragului de 4, în timp ce cursul leu/dolar ar urma să ajungă în iunie la 4,45, iar în de-cembrie la 4,9 lei/dolar, în viziunea Raiffeisen Bank. „În scenariul nostru de bază ne aşteptăm la o evoluţie stabilă a cursului leului faţă de euro. Cu toate acestea, episoadele de volatilitate sunt foarte posibile, generate atât de factori externi, cât şi interni“, spune Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank.
Pe plan intern, eventualele tensiuni la nivel politic şi în relaţia cu FMI/CE ar putea crea volatilitate în pieţele financiare lo-cale. În particular, materializarea propunerilor recente legate de noul Cod fiscal ar putea atrage deraierea şi de jure a acor-durilor cu FMI/CE, şi în mod special o reacţie negativă din partea Comisiei Europene. Factorii externi sunt legaţi de evoluţia evenimentelor din Grecia şi Ucraina, dar şi de modul cum FED-ul american va gestiona procesul de normalizare a dobânzilor în SUA, în opinia economistului-şef al Raiffeisen Bank.
Aşteptările BCR sunt pentru un curs leu/euro tranzacţionat în jurul unei valori medii de 4,45, iar grupul Erste anticipează pentru sfârşitul anului un curs EUR-CHF în jur de 1,13 şi un curs EUR-USD în jur de 1,04, ceea ce sugerează rate de schimb potenţiale pentru leu/franc şi leu/dolar: respectiv 3,94 şi 4,28, spune Radu Crăciun, economistul-şef al BCR.
„Episoadele de volatilitate cred că sunt posibile şi vor fi cauzate mai degrabă de evoluţiile din regiune, precum cele legate de relaţia Greciei cu zona euro sau de Ucraina.
Devalorizarea leului faţă de franc şi dolar influenţează diferit actorii economici. Astfel, cei care au credite în franci şi dolari vor avea rate de plată în creştere, în această categorie intrând şi România pentru obligaţiunile denominate în dolari. În ceea ce priveşte comerţul exterior, impactul major va veni din partea aprecierii dolarului care va face importurile de hidrocarburi mai scumpe, iar exporturile spre SUA, Orientul Mijlociu sau Asia, de obicei denominate în dolari, mai competitive“, susţine Radu Crăciun.
În scenariul macrofinanciar central, Banca Transilvania previzionează o medie anuală pentru cursul leu/euro de 4,42 în 2015 şi de 4,39 în 2016. „Din perspectiva termenului mediu ne aşteptăm la o apreciere uşoară a leului în raport cu moneda unică europeană, pe fondul intrării economiei interne într-un nou ciclu investiţional, cu impact asupra direcţiei de circulaţie a fluxurilor financiare internaţionale“, spune Andrei Rădulescu, senior economist la Banca Transilvania.
Compania, la care Yahoo deţine o participaţie de 22,4%, ţinteşte o evaluare de până la 162,7 miliarde de dolari, care ar depăşi 95% din evaluarea indicelui Standard & Poor’s 500. Procesul ofertei publice iniţiale se apropie de faza finală, preţul urmând să fie anunţat pe 18 septembrie, iar acţiunile să fie tranzacţionate o zi mai târziu. Alibaba intenţionează să vândă 320,1 milioane de certificate americane de depozit, la un preţ de 60-66 dolari pe unitate. La nivelul superior al intervalului de preţ propus, Alibaba ar fi a treia cea mai valoroasă companie de Internet listată pe Wall Street, după Google şi Facebook.
CHIAR ŞI LA NIVELUL SUPERIOR AL INTERVALULUI DE PREŢ, EVALUAREA ALIBABA AR FI SUB ESTIMĂRILE MEDII ALE ANALIŞTILOR DIN LUNA IULIE, DE 187 DE MILIARDE DE DOLARI. Acest fapt conferă Alibaba, cea mai mare companie de comerţ online din China, spaţiu de majorare a preţului din ofertă, pe măsura creşterii cererii din partea managerilor de fonduri în timpul întâlnirilor cu aceştia, consideră Henry Guo, analist la JG Capital.
Alibaba ar putea tempera creşterea evaluării companiei, potrivit unor analişti, pentru a evita problemele cu care s-a confruntat Facebook la listarea din mai 2012. Analiştii respectivi anticipează că Alibaba se va evalua la 154 de miliarde de dolari, după aplicarea unui discount.
EXPERIENŢA FACEBOOK
Facebook a avut un preţ ţintă al acţiunilor de 104 miliarde de dolari la listarea din 2012, dar a pierdut jumătate din capitalizarea de piaţă, investitorii fiind îngrijoraţi de încetinirea creşterii şi strategia companiei pe segmentul serviciilor mobile. Ulterior, acţiunile Facebook şi-au revenit, iar pe 8 septembrie au atins pentru prima oară o capitalizare de piaţă de peste 200 miliarde dolari, obţinând acest rezultat în mai puţin timp decât i-a fost necesar principalului competitor, Google.
Astfel, Facebook a depăşit companii vechi din domeniul tehnologiei, cum ar fi IBM, Intel şi Oracle. Totodată, reţeaua socială a întrecut Coca-Cola, Toyota sau Bank of America, în urma creşterii valorii acţiunilor cu 0,8%.
La mai puţin de doi ani şi jumătate de la listarea pe bursă din februarie 2012, capitalizarea de piaţă a Facebook a ajuns la 200,9 miliarde de dolari, adică jumătate din valoarea competitorului Google din prezent, 400,4 miliarde de dolari. Prin comparaţie, capitalizarea Google a atins nivelul de 200 de miliarde de dolari în octombrie 2007, după oferta publică iniţială din 2004, dar a scăzut rapid, odată cu întreaga piaţă, în 2008. În decembrie 2009, Google a depăşit din nou pragul de 200 de miliarde de dolari, iar din 2012 până în prezent valoarea companiei a crescut cu peste 75%. Cele două companii concurează pe piaţa publicităţii online şi luptă pentru supremaţia pe Internet prin aplicaţiile şi serviciile oferite.
Nivelul record al capitalizării Facebook a fost înregistrat după ce compania a anunţat că serviciul video pe care îl oferă utilizatorilor este tot mai accesat, ceea ce deschide calea către o nouă formă de publicitate contra cost, care ar creşte veniturile companiei.
Compania deţinută de Mark Zuckerberg a cheltuit miliarde de dolari pentru a cumpăra start-up-urile care ameninţau poziţia Facebook în social media, inclusiv Instagram şi WhatsApp Messenger. Strategia companiei de a despărţi aplicaţia mobilă Facebook în mai multe aplicaţii a atras investitorii, deşi a nemulţumit mai mulţi utilizatori, care au contestat decizia Facebook de a separa chat-ul de aplicaţia principală.
LEADERSHIPUL ALIBABA
Listarea Alibaba vine pe fondul dezvoltării puternice a pieţei de comerţ online din China, dar investitorii trebuie să analizeze riscurile de a cumpăra acţiunile companiei din Hangzhou. Alibaba, a cărei prezenţă pe piaţă poate fi comparată cu cea a eBay şi Amazon, are un stil de guvernanţă închis şi o structură de proprietate care ar putea fi contestată de guvernul chinez.
Alibaba şi acţionarii săi, între care Yahoo, preşedintele Jack Ma şi vicepreşedintele Joe Tsai, intenţionează să vândă acţiuni echivalente cu o participaţie de 13%. Acţiunile vor fi listate la New York Stock Exchange şi vor avea simbolul BABA.
”Credem un lucru, astăzi va fi greu, mâine şi mai greu, dar poimâine va fi minunat. Aşa că trebuie să muncim foarte mult pentru a supravieţui unei călătorii lungi„, a afirmat Ma în prezentarea companiei.
Tsai urmează să vândă 4,25 milioane de acţiuni, din care va câştiga 280 de milioane de dolari, la nivelul maxim al preţului din ofertă. Ma va vinde 12,75 de milioane de acţiuni, pentru până la 841 de milioane de dolari.
ază Garnry.