Tag: nume

  • Cum a ajuns Generali Asigurări să lucreze cu UiPath şi care sunt priorităţile asigurătorului în 2020

    „2019 a fost  un an de consolidare în care ne-am concentrat pe liniile de business profitabile, astfel încât să avem şi un portofoliu echilibrat în piaţă. Acesta a fost un lucru foarte important pentru noi”, a spus Adrian Marin, CEO al Generali România şi preşedinte al Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare din România (UNSAR).
    Adrian Marin şi-a începutul drumul în domeniul asigurărilor în anul 1995 printr-o poziţie de underwriter la o companie de asigurari româno-americană.
    „Înainte de asigurări am lucrat într-o firmă de maşini grele, inginerie, şi eram în acele căutări specifice vârstei după anii de facultate. Fără să îmi dau seama am ajuns în domeniul asigurărilor ca underwriter, iar un an mai târziu am venit la Generali pe aceeaşi poziţie. După ce am învăţat despre toate segmentele de asigurări, am continuat cu o echipă foarte bună şi am mers înainte, schimbând 9 poziţii în cadrul Generali”, a explicat CEO-ul.
    Ajuns în cadrul societăţii de origine italiană, Adrian Marin a fost însărcinat cu înfiinţarea sucursalei Generali din Bucureşti de la zero, pentru ca în 2008 să fie numit în directoratul companiei.
    „În 2011 am devenit CEO-ul Generali România, iar în 2014 am primit o responsabilitate ca preşedinte al supervisory board la Generali Pensii. Următorul pas pe care l-am făcut a fost în 2016, când am acceptat să mă alătur UNSAR ca preşedinte, în urma unui vot al membrilor din UNSAR”, a adăugat Adrian Marin.
    Prima sucursală pe care a deschis-o Generali în România a fost în anul 1835 în regiunea sud-est pentru a putea fi aproape de zona în care se afla traseul comercial de pe Dunăre. „Existau foarte multe activităţi comerciale care veneau prin Marea Neagră, Dunăre şi intrau în interiorul continentului. Avem în România o istorie destul de indelungată. Cu toate acestea, când a venit momentul celui de-al Doilea Război Mondial, Generali a fost obligat să se retragă din blocul comunist, iar treptat s-a reîntors”, a spus Adrian Marin. 
    În urma dezvoltării pieţei asigurărilor şi a revoluţiei tehnologice, care a devenit un motor pentru majoritatea companiilor din România, Generali a început să elaboreze diferite proiecte de digitalizare.
    „Anul 2019 a venit şi cu această necesitate de componentă de IT din cadrul fiecărei companii. Aici am fost destul de atenţi pentru a aduce proiecte de digitalizare. Vorbim de RCA online, semnătura electronică, anumite sisteme de ocerizare (transpunerea documentelor în format digital – n.red.) folosite între noi şi parteneri. Vrem în continuare să mergem cu aceeaşi viteză, iar scopul principal este de viteză şi de a ajunge la clienţii noştri cât mai eficient. De asemenea, suntem în teste pe multe lucruri. Avem parteneri pentru dezvoltarea tehnologică pentru a putea dezvolta soluţii digitale, iar pentru partea de Robotic Process Automation (RPA) îl avem ca partener pe cel mai cunoscut jucător din România, UiPath”, a adăugat Adrian Marin.

    Piaţa asigurărilor din România a avut o evoluţie semnificativă în ultimii 20 de ani, ajungând la un volum al primelor brute subscrise de 6,5 ori mai mare în primele nouă luni din anul 2019 faţă de valoarea înregistrată în 1999, de 262 de milioane de euro.
    La nivelul pieţei locale, Generali România se află în primii 10 cei mai mari jucători în primele şase luni din 2019, atât pe segmentul asigurărilor generale cu o valoare a primelor brute subscrise de 284 milioane de lei, cât şi pe linia asigurărilor de viaţă cu subscrieri de 70 milioane de lei.
    Grupul italian Generali este unul dintre principalii jucători globali şi al treilea cel mai mare grup din Europa, după Axa şi Allianz. Grupul a înregistrat prime brute subscrise în valoare de 51,4 miliarde de euro în primele nouă luni din 2019, în creştere cu 3,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar profitul net a ajuns la 2,2 miliarde de euro. 

  • Inginerul auto care şi-a descoperit pasiunea pentru obiecte din lut şi a reuşit să atragă fonduri europene de 40.000 de euro ca să îşi finanţeze hobby-ul

    Astăzi, Mihai Stanciu are 28 de ani, profesează ca inginer în domeniul automotive, dar în paralel realizează şi accesorii şi obiecte dintre cele mai diverse folosind lemn de nuc, piese de ceas mecanic sau tablă de cupru în micul său atelier situat în Avrig, la o distanţă de 25 de kilometri de Sibiu.
    „Am început să lucrez în atelier de acum 14 ani, făcând bijuterii din lut, pe care le pictam sau le decoram. Lucram la început pentru prieteni sau pentru familie. Apoi, încet, încet, am trecut la bijuterii pentru ceasuri. Îmi plăceau foarte mult ceasurile. După aceea am descoperit lemnul şi frumuseţea lui şi am trecut la obiecte din lemn”, îşi aminteşte Mihai Stanciu.
    El spune că şi-a descoperit pasiunea pentru lemn dintr-o întâmplare. Are un prieten de familie tâmplar, care i-a oferit la un moment dat câteva bucăţi de lemn pe care el nu le mai folosea, iar din ele a făcut primele obiecte. Astfel, şi-a dat seama că-i place să modeleze lemnul, unul dintre cele mai puternice elemente ale naturii. Hobby-ul său s-a transformat în afacere în 2018, când a atras fonduri europene de 40.000 de euro pentru a moderniza atelierul şi pentru a-şi cumpăra echipamente mai performante.
    Portofoliul Atelierului lui Mihai cuprinde acum de la cutiuţe pentru bijuterii sau accesorii la tăviţe pentru cafenele. Cei mai mulţi clienţi sunt persoane fizice care îşi doresc produse cu diferite mesaje. Comenzile companiei vin prin intermediul propriului site, dar şi prin intermediul paginii de Facebook. O cutiuţă pentru verighete costă 200-250 de lei, iar timpul de realizare a acesteia este de patru sau cinci zile.

  • Vă mai amintiţi de fostele aprozaruri? Cum au reuşit trei antreprenori să deschidă o astfel de afacere în Bucureşti


    „Povestea începe cu ferma noastră, situată în unul dintre cele mai faimoase bazine legumicole din ţară – comuna Băleni, judeţul Dâmboviţa. Aceasta (ferma – n. red.) se întinde pe o suprafaţă de 6,5 hectare de teren, dintre care 5.000 de metri pătraţi sunt spaţii protejate (sere – n. red.), unde cultivăm aproape toate tipurile de legume”, spune Ilie Ciorchină, cofondator al Legoomi.
    În Băleni, el şi partenerii săi de business cultivă roşii, cartofi, rădăcinoase şi verdeţuri, pe care le vând în perioada martie-noiembrie. Având capacităţi de stocare, legumele pot fi depozitate şi comercializate chiar şi în perioada rece a anului.
    Businessul a fost completat anul acesta şi cu un concept store Legoomi, o variantă modernă a aprozarului de altădată, situat pe bulevardul Dacia din Bucureşti, la nr. 130 A. Decizia a venit în contextul în care în piaţă există numeroşi intermediari între producători şi cumpărători, astfel că cei trei antreprenori au vrut să vină mai aproape de consumatori. Un kilogram de roşii de exemplu porneşte de la 4 lei şi poate ajunge la 10 lei, în funcţie de soi. O legătură de ceapă verde, de leuştean sau de pătrunjel este 2 lei, un kilogram de cartofi albi – 2,5 lei, unul de morcovi – 4 lei, iar unul de castraveţi – 5 lei, potrivit datelor de pe site, unde pot fi plasate şi comenzi.
    „Clienţii noştri sunt atât cei din sfera B2C, cât şi din sfera B2B. Prin Legoomi, acoperim partea de B2C, adică profilul clasic al cumpărătorului, iar prin intermediul segmentului HoReCa, ne adresăm clienţilor din B2B, mai exact restaurante, unităţi de tip fast food, cafenele, atât din Bucureşti, cât şi din proximitatea acestuia”, explică Ilie Ciorchină.
    Vânzările de legume le-au adus celor trei fondatori o cifră de afaceri de 100.000 de euro în 2018, în condiţiile în care nu aveau încă un punct de desfacere, iar profitul a fost de aproximativ 12.000 de euro, cu patru angajaţi. În 2019, doar în prima jumătate a anului, Legoomi a egalat cifra de afaceri realizată anul trecut.

  • Doi soţi au început o afacere cu două cabine foto, construite chiar de ei. Ce venituri poate genera o astfel de afacere

    „Am început căutările şi mi-am dat seama că bariera de intrare în business nu e foarte mare – 5.000 de euro. Am decis că este oportun să demarez procedurile pentru acest nou business. Iniţial am vrut să cumpăr din străinătate o cabină gata făcută, apoi m-am gândit că o putem face noi. Prima cabină pe care am dezvoltat-o a fost din aluminiu, îmi plăcea să spun că este un iPhone al cabinelor foto”, povesteşte Ştefan Radu.

    Mama lui, inginer proiectant de meserie, a fost cea care a făcut proiectul cabinei şi, ajutată de tatăl lui – tot inginer –, a realizat-o printr-o firmă din Buzău, oraşul natal al lui Ştefan. Primei cabine – din aluminiu – i s-a adăugat o a doua, de această dată din lemn, mai uşor de montat, creată tot de mama lui Ştefan Radu şi executată de un meşteşugar local. Benzile magnetice, foliile magnetice, plicurile, hârtia şi rola pentru print, props-urile din lemn (pe care sunt scrise diverse mesaje) şi fundalul printat sunt materiile prime care însoţesc cabinele foto şi sunt achiziţionate din România.
    Businessul le-a adus anul trecut o cifră de afaceri de 51.700 de lei (11.200 euro) şi un profit de 13.500 de lei (2.900 euro), iar pentru anul 2019 cei doi antreprenori speră la dublarea afacerilor.
    „Primul eveniment la care am mers cu cabina a fost în aprilie 2015, în preajma Paştelui. Am avut ceva probleme tehnice. E greu să faci un produs de la zero, asta am învăţat”, spune Denisa Radu.
    Pentru trei ore de făcut poze la minut în cadrul unui eveniment preţul este de
    215 euro, pentru cinci ore – 315 euro, iar pentru opt ore costul ajunge la 415 euro. Cabinele sPrint Box au ajuns atât în Capitală, cât şi la evenimente din afara Bucureştiului, în oraşe ca Bacău, Buzău, Braşov sau Craiova.

  • Un alt fel de beneficiu la birou


    „Povestea proiectului Dentisteria începe în primăvara anului 2017. Lucrăm într-un mediu corporate şi obişnuim să folosim periuţa de dinţi după pauza de masă sau înaintea unui consult stomatologic.
    Ne-am gândit că ar fi foarte util dacă angajaţii din România ar avea un astfel de beneficiu la locul de muncă sau chiar la cabinetul stomatologic la care merg”, spune Octavian Grigorescu, unul dintre fondatorii Dentisteria.
    Astfel, pentru momentele de după pauza de masă, de ţigară, de cafea ori înaintea unei întâlniri, angajaţii pot folosi periuţe de dinţi de unică folosinţă, cu pastă încorporată. Cei doi antreprenori instalează cutia cu periuţe la birou, alături de o altă cutie destinată reciclării. Periuţele aruncate acolo sunt colectate ulterior, o dată pe lună, pentru a fi reciclate.
    „Investiţia nu a fost considerabilă, încercând să dezvoltăm businessul pas cu pas. Am pornit cu o investiţie de 1.000 de euro, din dorinţa de a testa întâi ideea. Cifra de afaceri a anului 2018 este de aproximativ 5.000 de euro, având în vedere că abia în decursul acestui an am început să semnăm mai multe contracte cu diverşi colaboratori”, spune Ciprian Răducan.
    Printre clienţii Dentisteria se află Philip Morris, UiPath, Penny Market, L’Oréal, Adecco, World Class, PTC, Servier, dar şi câteva clinici stomatologice din Bucureşti şi din ţară, precum Dentson, Dentagglio, Dexcellence, Dentistree.

  • Cum reuşeşte o tânără să câştige zeci de mii de euro din vânzarea produsului care nu lipseşte niciodată de pe masa românilor

    Investiţia în Semolina se contorizează pe de o parte în bani – 20.000 de euro, iar pe de altă parte în timp – 2.000 de zile. Banii au mers în amenajarea unui spaţiu adecvat pentru producţia de pâine, cu malaxoare, cuptoare şi instalaţii de frig, în atelierul amenajat în comuna Corbeanca de lângă Bucureşti. Timpul a înghiţit toate eforturile, de la început până astăzi.

    „Este grozav cât de bine se împletesc în proces lucruri învăţate, obiceiuri pe care le-am deprins în facultate. Am studiat fizica, iar înclinaţia mea naturală de a experimenta, măsura, studia felul cum diverse variabile influenţează rezultatul final şi-au găsit locul într-o ocupaţie plină de sens, fabricarea pâinii”, povesteşte Monica Secăreanu.În business, i s-a alăturat între timp soţul – Petronius Secăreanu, dar şi un prieten al lor – Sebastian De Lazzero. Vânzările de pâine Semolina au ajuns anul trecut la 30.000 de euro cu doi angajaţi, iar afacerea a trecut pe profit, faţă de anul anterior când generase pierderi.

    „Atelierul este, practic, a doua mea casă. Este situat chiar în cartierul în care locuiesc. În mare, clienţii mei sunt membrii comunităţii din Corbeanca şi din vecinătăţi. Pe toţi îi cunosc personal şi cred că una dintre trăsăturile definitorii ale acestei afaceri este chiar relaţia apropiată cu ei. Pentru că nu îmi place risipa, lucrez doar la comandă.”

    Astfel, clientul comandă un anume produs, apoi îşi poate ridica pachetul personal la orice oră, dintr-un spaţiu dedicat al atelierului situat tot în comuna Corbeanca şi deschis nonstop. Acest sistem de onorare a comenzilor a fost conceput pentru clienţii care lucrează până târziu şi care nu puteau ajunge la o oră anume pentru a-şi prelua pâinile şi prăjiturile. Comenzile se fac la început de săptămână, iar plata – la sfârşitul lunii, pe baza unei facturi care conţine toate produsele comandate în luna respectivă.

    Pe lângă aceşti clienţi, Monica Secăreanu mai colaborează cu un restaurant şi câteva cafenele din Corbeanca şi din Bucureşti. Unul dintre clienţi este Moşia Corbeanca, un spaţiu dezvoltat de Alexandru Cîndea şi Bogdan-Mihail Doltu, care funcţionează ca restaurant şi loc pentru diferite tipuri de evenimente.
    Din meniul Semolina fac parte 12 feluri de pâini – fiecare cu un nume propriu, majoritatea cu maia sălbatică (o combinaţie de apă şi făină, îngrijită timp de mai multe zile pentru a putea fi apoi folosită în prepararea pâinii), dar şi cornuri dulci şi sărate, fursecuri cu bucăţi de ciocolată, nuci şi fructe uscate, checuri cu fructe sau ciocolată, tarte, cozonac, cheesecake.

    „Într-o lună, am aproximativ 500 de comenzi. În timpul săptămânii, se comandă cel mai des pâinea şi cornurile, pentru pacheţelul copiilor, iar spre final şi pentru weekend – tartele, checurile şi fursecurile”, spune Monica Secăreanu.

    Ingredientele vin în principal de la producători locali. De pildă, făina spelta bio este achiziţionată de la o fermă din judeţul Timiş, iar nucile vin tot din Transilvania. „Ingredientele premium, producţia la comandă în cantităţi mici, documentarea permanentă se regăsesc şi în preţul produselor. De exemplu, o pâine cu maia sălbatică de aproximativ 700 de grame, în care folosesc făină din grâu antic (pâine denumită Antik), costă 16 lei, una cu acelaşi gramaj în care pun nuci şi roşii uscate din belşug (Ronu) este 20 de lei, un cozonac de 900 de grame cu umplutură de cremă de nucă, cacao şi coajă de lămâie confiată costă 55 de lei.”

    Planurile pentru 2019 includ diversificarea portofoliului de produse, atât prin reţete noi, cât şi prin noi tehnici de pregătire a pâinii şi a prăjiturilor. Iar la capitolul inovaţie, Monica Secăreanu are deja experienţă, mai ales că inclusiv numele afacerii, „Semolina – brutăreşte artizanal”, este tot o formă de inovare, verbul „a brutări” fiind inexistent în DEX, dar ilustrativ pentru pasiunea antreprenoarei din Corbeanca.


    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. 

    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.
    Intraţi pe platforma  www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • A little party never killed nobody

    Primii muguri ai acestei poveşti au început să apară anul trecut, după ce doi dintre cei trei fondatori au participat la un eveniment din seria „Vreau să fiu antreprenor” (întâlniri dedicate tinerilor cu spirit antreprenorial), în Timişoara. Cel de-al treilea – Nicolae Lupşa – a venit cu propunerea de a investi în ideea de business a celorlalţi doi, iar pe 15 ianuarie 2019 apărea SPOT Events. Ce înseamnă?
    „Este un concept creat pentru a da refresh evenimentelor care, în principal, ţintesc tinerii. Principalele noastre proiecte sunt: SPOT party (party-uri studenţeşti), Street Food SPOTival (eveniment de tip street food în oraşele mai mici ale ţării), Flight Festival (pe care vrem să-l facem principalul festival de muzică din Timişoara şi din zona de vest a ţării)”, povesteşte Andrei Lupşan, în vârstă de 19 ani.
    El şi Sebastian Maul (20 de ani), amândoi studenţi la informatică economică, sunt cei care gestionează dezvoltarea, managementul şi toate operaţiunile pentru ca SPOT Events să devină, pe zi ce trece, ceea ce şi-au propus de la început. Nicolae Lupşa rămâne investitorul în afacere.
    „Anul acesta (2019) a fost dedicat investiţiilor şi networkingului, neavând o sursă de venit stabilă de la înregistrarea mărcilor până la evenimentele făcute pentru promovare. A fost despre teste, aşa că am făcut un eveniment de Street Food SPOTival în Bistriţa şi patru petreceri studenţeşti, una dintre ele fiind chiar în Piaţa Libertăţii din Timişoara. Pe lângă acestea, am organizat şi Flight Festival (între 27 şi 29 septembrie 2019 – n. red.), care a reprezentat o adevărată provocare. Până la terminarea anului 2019, pregătim în avans evenimentele gândite pentru anul viitor, plus o petrecere de sfârşit de an”, spune Andrei Lupşan.
    Ce urmează? Începând din 2020, petrecerile SPOT vor avea loc periodic, iar festivalul gastronomic Street Food SPOTival se va extinde la 12 oraşe. În plus, în toamnă va urma cea de-a doua ediţie a festivalului Flight. Restul sunt surprize.
    „Ne place să dăm un refresh modului în care organizăm şi prezentăm orice eveniment pe care îl facem. Nebunia şi creativitatea se pot remarca din momentul în care ajungi în locul pe care îl SPOTăm.”
    De aceea, în 2019, Flight Festival a avut loc pe aerodromul utilitar din Timişoara, care, până la acest eveniment, era nefolosit. Următoarele ediţii sunt planificate să aibă loc în acelaşi spaţiu.
    Preţurile pe care le achită cei care participă la evenimentele organizate de băieţii de la SPOT Events diferă în funcţie de amploarea petrecerii, dar şi de publicul-ţintă, astfel că, de pildă, petrecerile studenţeşti sunt mai ieftine, după buzunarul studenţilor. Evenimentele de tip street food sunt ceva mai costisitoare, acolo publicul fiind format în special din familii, cu venituri mai substanţiale.
    Andrei şi Sebastian sunt cei care gândesc conceptul fiecărei petreceri, iar pentru Flight Festival – evenimentul cel mai mare din portofoliul companiei – colaborează şi cu alte echipe.

     

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de
    70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.


    Detox Market – organizare de târguri de modă (Bucureşti)
    Fondator: Carina Călin
    Investiţia în organizarea unui târg: 19.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 75.000 de lei (16.000 de euro)
    Prezenţă: Bucureşti


    NaturoID Snacking – producţie de snackuri din legume şi fructe uscate (Bucureşti)
    Fondator: Raluca Găleată
    Investiţie iniţială: 100.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2020: 100.000 de euro
    Prezenţă: reţelele 5 To Go, Lagardère, InMedio, 1 Minute


    Nor de Nea – curăţătorie pentru pensiuni şi apartamente în regim hotelier (Sibiu)
    Fondator: Cristina Tămăslăcaru
    Investiţia iniţială: 20.000 de euro
    Prezenţă: Sibiu


    Dadda – producţie de pături pentru bebeluşi (Oradea)
    Fondatori: Andrada şi Silviu Prundianu
    Investiţie iniţială: 30.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru primul an de funcţionare: 50.000 de euro
    Prezenţă: online


    L’Albero dei sogni – producţie de îngheţată artizanală (Cluj-Napoca)
    Fondator: Roxana Pârjol
    Investiţie iniţială: 20.000 de euro
    Prezenţă: evenimente private

  • Cine sunt „ăştia”: Când „acasă” e în jurul lumii

    Florian Ioniţă este corporate engineering systems owner în cadrul jucătorului elveţian din industria farma Novartis. Numele funcţiei pe care o deţine sună la fel de complicat ca jobul său. Cel puţin pentru un necunoscător. Când vine vorba să sumarizeze o zi din viaţa de la birou, executivul român care locuieşte la Basel, în Elveţia, spune că lucrează în prezent cu două laptopuri, două telefoane, patru displayuri şi câteva minţi de geniu în background pentru fabricarea unei linii de producţie complet digitale.

    Iar când nu lucrează, foloseşte una dintre cele trei valize mereu pregătite pentru a schimba avioanele către Germania, Elveţia sau România, cu precădere. Dar şi atunci este întotdeauna însoţit de geanta diplomat cu telefoane, tablete şi baterii externe, pentru un acces nelimitat la informaţie şi comunicare fără limite.

    Şi totuşi, ce presupune jobul său actual? „Aş concluzia că este un job ce presupune gândire în viitor, contacte cu sute de colegi din lume şi intuiţie pentru a şti cum putem lucra la capacitate şi eficienţă maximă pentru companie”, spune executivul român. De exemplu, în acest moment, el este implicat împreună cu colegii săi din Novartis la proiectarea unei fabrici de medicamente complet digitale. „Viitorul trebuie fructificat în acţiuni în timp real, având în vedere că în industria noastră progresul şi inovaţia medicinei cere automat susţinere din partea de inginerie.”

    Florian Ioniţă şi-a început cariera la Centrala Nucleară din Cernavodă când încă era student. Uitându-se în urmă, el afirmă că toată cariera sa a fost complet influenţată de sfaturile primului său manager (Ian Horne). Un rol major a jucat şi intuiţia sa personală cu privire la viitorul omenirii – atât din punctul de vedere al mediului de business, cât şi politic. „După primele experienţe internaţionale, respectiv în Spania şi Olanda, în timpul recesiunii din 2008-2009, am înţeles imediat unde, când şi în ce direcţie trebuie să îmi îndrept cariera.”

    Mutările au fost, în general, „foarte inspirate”, având acces mereu la mediul de business internaţional şi la ultimele noutăţi din domeniile sale de interes, respectiv inginerie şi IT.

    Executivul român lucrează pentru Novartis de doi ani şi jumătate, perioadă în care a ocupat mai multe funcţii, lucrând atât în München, Germania, cât şi în Basel, Elveţia. Înainte de Novartis însă, Florian Ioniţă şi-a construit o carieră internaţională, lucrând în Barcelona, Spania, pentru compania de logistică Vanderlande, în Singapore pentru gigantul din energie Eni, în România pentru grupul GSP din Constanţa, sau în Copenhaga, capitala Danemarcei, pentru Maersk Drilling, un alt grup din domeniul energiei. Care este elementul de legătură în acest puzzle? Domeniul IT. „Prima plecare cu impact major, atât din punct de vedere personal, cât şi profesional, a fost în SUA, în 2006. Am mers pentru doar patru luni, împins de nevoia financiară de a-mi continua studiile cu orice preţ.”

    Absolvent al Universităţii Ovidius din Constanţă (cu o diplomă în inginerie mecanică), el deţine şi un executive MBA de la Tiffin University. „Viaţa internaţională a început din necesitatea de a evolua. A continuat datorită deschiderii către nou, către viziune şi un mediu profesional bazat strict pe valoarea adăugată adusă unei poziţii dintr-o companie.”

    A revenit în ţară timp de doi ani şi jumătate (între 2011 şi 2014) – perioadă în care a lucrat pentru GSP Holding, grupul de companii specializate în forajul marin şi în construcţii offshore deţinut de omul de afaceri constănţean Gabriel Comănescu. Despre perioada aceea spune că a învăţat „exact cum nu trebuie să fie un mediu de lucru. Poate am fost ghinionist, însă cum mereu extrag ce-i mai bun, am fugit rupând pământul cu o mare lecţie, atât profesională, cât şi personală.”   

    Şi totuşi, la întrebarea dacă se gândeşte să se întoarcă în ţară, răspunsul este simplu: „Da, evident”. Doar că pe termen mediu, sau chiar lung. Un motiv este diferenţa mare dintre veniturile executivilor din top management şi ale celor din zona de execuţie. Spre exemplu, un director de fabrică din România are un salariu de opt ori mai mare decât un muncitor, raport care se regăseşte şi în alte ţări din regiune, în timp ce în Europa de Vest decalajul este mult mai mic, de 3 la 1, potrivit datelor companiei de consultanţă şi executive search Korn Ferry.
    „Din păcate, românii expaţi sunt, momentan, doar relativ luaţi în calcul de corporaţiile internaţionale şi mai ales de companiile locale. Astfel, sunt bariere încă din start. Se preferă angajarea expaţilor străini şi nu a noastră.”

    Dacă ar fi să revină sau când o va face, va fi din poziţia de angajat. „Cel puţin asta îmi oferă limita mea intelectuală. Încă nu sunt capabil să generez o idee sau model de business care să-mi ofere şansa de a avea un angajat care să poată primi exact ceea ce eu pretind de la un angajator. Mai bine să fiu eu un angajat eficient, decât un angajator cu oameni parţial sau complet nefericiţi şi limitaţi.” 

    Deşi a locuit în toate colţurile lumii, vine acasă frecvent şi este de părere că puţine lucruri s-au schimbat în ultimii ani. Curăţenia, infrastructura, calitatea în servicii (exceptându-le pe cele din HoReCa), dar mai ales modul de a gândi şi acţiona al oamenilor sunt lucruri care nu s-au schimbat prea mult în ultimii 10 ani. „De apreciat sunt excepţiile oraşelor Sibiu şi Cluj-Napoca, unde trecerea timpului este vizibilă, generându-mi întrebări vizavi de ce anume este diferit în aceste medii.”

    Este de părere că principalele două schimbări care ar trebui să aibă loc în România ar trebui să fie în domeniile educaţiei şi sănătăţii, deoarece o societate educată şi sănătoasă este şi va rămâne „autodezvoltatoare, verticală şi ajustabilă la schimbările globale”. Câteva exemple în acest sens sunt Olanda, Singapore şi Coreea de Sud.  


    De ce anume vă e cel mai dor din România?

    Consider că dorul de România are momentele lui. În acest moment, se limitează la familie – incluzând labradorul meu Buddy -, la timpul frumos cu prietenii la „cârciumă” şi la libertatea în sensul deplin al cuvântului. Apreciez şi mă simt excelent în vestul Europei, însă uneori lipsa de flexibilitate, alături de modul strict de a petrece timpul liber sunt câteva chestiuni problematice aici. În schimb, România oferă oameni zâmbitori, pozitivi şi foarte deschişi atunci când sunt în timpul liber şi petrec. Mă hrănesc cu aceste momente când revin în ţara. Mersul la piaţă aproape zilnic şi (încă) posibilitatea de a achiziţiona alimente în kilograme şi nu pe bucată adaugă mereu un zâmbet acasă. Sunt foarte, foarte multe locuri, lucruri şi medii frumoase în România, însă personal nu am găsit balanţa până acum. Poate vârsta, poate mentalitatea, poate dorinţa de a face totul fără graniţe sunt impedimente

    Dar la polul opus, de ce vă e cel mai puţin dor?

    De limitele inexplicabile ale oamenilor, şocante, aş spune. Trăim într-o lume complet deschisă, cu acces la orice informaţie în timp real, dar noi încă adormim fără a învaţa ceva peste zi, fără a ne întreba ce putem face să progresăm, să schimbăm lucrurile, să evoluăm. Simplu şi direct cu aplicaţie în orice domeniu şi mediu. 

    Cum e traficul în România faţă de unde locuiţi? Dar cafeaua şi scena culinară?

    Aş evita subiectul doar prin prisma faptului că ies din casă sau birou şi intru pe autostradă cu trei benzi pe sens, coborând apoi direct în centrul oraşului. Poate Copenhaga, München sau Basel sunt excepţii. Prietenii fac glume şi spun că înainte de întoarcerea în România este bine să încerc construcţia unei autostrăzi private. 

    Pe de altă parte, nefiind un băutor de cafea aş spune că în general viaţa din cârciumile din România (aşa numesc eu orice locaţie indiferent de nivelul ei) este printre cele mai plăcute din lume. Aşa cum menţionam anterior, partea care mă atrage cel mai mult acasă este cea de veselie şi timp fain. Din punct de vedere culinar sunt foarte mulţumit acasă. Varietatea şi libertatea locurilor sunt exemplare. Faptul că în orice oraş din ţară, la orice oră, poţi merge la cumpărături sau poţi ieşi la cârciumă este extraordinar. 

  • “Nu, asta NU se poate!” I-au trimis acasă când au auzit ce nume vor să-i pună copilului! Cum voiau părinţii să-l cheme pe copilul lor

    S-au intors dezamagiti acasa de la biroul unde si-au declarat nou-nascutul.

    Doi parinti din Islanda n-au putut sa-i puna micutului numele pe care si l-au dorit. In tara nordica, parintii trebuie sa aleaga dintr-o lista de nume preautorizate, altfel risca sa aiba parte de surprize la ghiseul unde isi declara copiii.

    Au vrut sa-i spuna “Lucifer’ baiatului, dar au trebuit sa se reorienteze rapid.

    “Numele ‘Lucifer’ e unul dintre cele folosite pentru diavol, asa ca l-ar putea pune pe purtatorul sau in situatii dificile. De asemenea, literele care compun numele nu sunt toate in regula. In alfabetul islandez nu exista litera ‘C’”, au explicat autoritatile islandeze.

    Pe lista de nume interzise in Islanda mai sunt Exra, Aryan si Sezar, pentru baieti, respectiv Ariel, Lady sau Zelda, in privinta fetelor.

  • “Nu, asta NU se poate!” I-au trimis acasă când au auzit ce nume vor să-i pună copilului! Cum voiau părinţii să-l cheme pe copilul lor

    S-au intors dezamagiti acasa de la biroul unde si-au declarat nou-nascutul.

    Doi parinti din Islanda n-au putut sa-i puna micutului numele pe care si l-au dorit. In tara nordica, parintii trebuie sa aleaga dintr-o lista de nume preautorizate, altfel risca sa aiba parte de surprize la ghiseul unde isi declara copiii.

    Au vrut sa-i spuna “Lucifer’ baiatului, dar au trebuit sa se reorienteze rapid.

    “Numele ‘Lucifer’ e unul dintre cele folosite pentru diavol, asa ca l-ar putea pune pe purtatorul sau in situatii dificile. De asemenea, literele care compun numele nu sunt toate in regula. In alfabetul islandez nu exista litera ‘C’”, au explicat autoritatile islandeze.

    Pe lista de nume interzise in Islanda mai sunt Exra, Aryan si Sezar, pentru baieti, respectiv Ariel, Lady sau Zelda, in privinta fetelor.