Tag: momente

  • Coşmarul angajatului eficient: şedinţa

    În orice organizaţie sunt oameni care aşa consideră că muncesc, stând în şedinţe“, spune, resemnat, Marius P., director într-o multinaţională din sectorul serviciilor IT, despre situaţiile în care este nevoit să stea până la final în şedinţele în care discuţiile participanţilor se duc în cu totul alte direcţii, fără legătură cu tema întâlnirii de business.

    Cazul lui Marius nu este singular, sunt multe situaţii în care managerii din companiile locale sunt nevoiţi să ia parte la şedinţe inutile, care nu fac decât să îi oblige să stea peste program, ca să recupereze pierderea de vreme din „meetinguri“.

    „Am văzut, destul de frecvent, cazuri de şedinţe ineficiente şi am observat că acestea au repercusiuni în felul în care se conduce o organizaţie. Dacă nu există un obiectiv comun şi dacă nu se ia o decizie în urma unei şedinţe, atunci aceasta poate fi considerată timp pierdut“, admite Anca Georgescu Aladgem, membru în boardul Telekom şi fondator al companiei de consultanţă ChangeWorks – Center for Personal and Organisational Development. Din punctul său de vedere, pentru ca o şedinţă să fie utilă, participanţii trebuie să plece cu o serie de lucruri de făcut de acolo.

    Pregătirea şedinţei, o agendă clară a discuţiilor, stabilirea participanţilor şi a rolului lor în şedinţă şi identificarea concluziilor aşteptate în urma întâlnirilor sunt caracteristicile unei şedinţe eficiente, spun specialiştii. Cu cât este mai bine planificată, organizată şi condusă, cu atât şansele pentru o încheiere cu succes a unei şedinţe care să nu fie considerată inutilă sunt mai mari. „Durata unei şedinţe depinde de scopul întâlnirii. Astfel, dacă avem o întâlnire de planificare strategică, această va dura mai mult, dacă este vorba de o întâlnire de planificare operaţională, timpul se reduce etc. Personal cred în întâlnirile scurte, bine pregătite, bine comunicate, cu un scop clar şi cu audienţa potrivită. Când mă refer la o întâlnire scurtă am în vedere 30 – 45 de minute, adică timpul maxim de concentrare al unui adult“, explică Dan Burlacu, consultant în cadrul companiei de training şi consultanţă în domeniul dezvoltării profesionale Ascendis. Unele şedinţe, cum sunt cele de aliniere, sunt necesare, pentru că de multe ori apar probleme la limita dintre două departamente care trebuie clarificate, explică Anca Georgescu Aladgem. „Pentru o şedinţă eficientă este foarte importantă agenda discuţiilor şi materialele discutate, care să fie precirculate. Dacă sunt prezentări PowerPoint cu 70 de slide-uri şi sunt 15 astfel de prezentări într-o şedinţă, aceasta se poate transforma rapid într-o o pierdere de vreme“, explică ea. Într-o şedinţă este, de asemenea, foarte important să fie la masă persoanele care trebuie. „Dacă lipseşte persoana considerată «guru» pe subiectul discutat, atunci şedinţa nu are rost“, mai spune Anca Georgescu.

     În ceea ce priveşte frecvenţa şedinţelor, consultantul de la Ascendis spune că aceasta depinde de diverşi factori, cum ar fi tipul activităţii organizaţiei (dacă este, de exemplu, de retail, producţie, ori cercetare şi dezvoltare) sau de modelul de business (pentru că există organizaţii care lucrează foarte mult cu echipe interdepartamentale pe proiecte specifice, caz în care o întâlnire săptămânală pentru verificarea statusului este recomandată).

    „Nivelul de dezvoltare al organizaţiei este un alt cadru ce poate dicta frecvenţă întâlnirilor. O organizaţie matură va avea o altă dinamică a întâlnirilor versus o organizaţie care se află la început de drum ori se reorientează în piaţă“, adaugă Dan Burlacu de la Ascendis.

    Pentru Daniela L., 33 de ani, schimbarea tipului de organizaţie pentru care lucrează a condus şi la o schimbare a practicii în materie de şedinţe. Când lucra la o companie cu acţionariat românesc, spune ea, întâlnirile erau de tip „face to face“ şi îi ocupau cam 30-40% din timpul petrecut la muncă.

    „După ce m-am angajat la o multinaţională lucrurile s-au schimbat radical. Modul de lucru este foarte diferit, într-o zi normală ajung şi la 70-80% din timp petrecut în săli de conferinţe unde am vestitele «call-uri» cu echipa din Europa. E foarte mult timp pierdut şi multe momente în care discuţiile degenerează sau când colegii din Europa lucrează de acasă şi astfel ajungi să auzi un copil pe fundal sau un câine care latră şi nu se mai opreşte“, spune Daniela, care lucrează în departamentul de marketing al unui centru de servicii de externalizare care deserveşte de la Bucureşti clienţi din întreaga Europă. Pentru ea, cel mai dificil este să constate că, după ce a stat toată ziua în astfel de şedinţe, nu mai are timp să pună în aplicare ce are de făcut efectiv la serviciu şi este nevoită să lucreze peste program.

    La rândul său, Marius P. încearcă să evite şedinţele atât cât este cu putinţă, iar atunci când le organizează el face tot posibilul să fie cât mai scurte şi eficiente. Iar atunci când este invitat la şedinţe se scuză dacă se poate, după ce şi-a prezentat opinia sau informaţiile solicitate, şi dacă el consideră că prezenţa sa nu mai aduce valoare adăugată în acel moment. „În compania noastră, o colegă a avut o iniţiativă foarte bună, care s-a implementat: stand-up meetings. În ideea de a avea şedinţe cât mai scurte şi eficiente, s-au cumpărat nişte mese mai înalte, din acelea de cocktail de la evenimente, iar participanţii stăteau în picioare, ideea fiind de a avea şedinţe de 15- 30 de minute. Asta până când unii au început să vină la şedinţe cu scaunele după ei, iar ulterior sala de şedinţe a fost desfiinţată şi mesele împărţite pe la diverşi şefi de departamente. Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită“, îşi aminteşte Marius.

    Ideal ar fi ca o şedinţă să dureze maximum una sau două ore, spun specialiştii. În cazuri mai rare, când se discută despre strategia companiei şi şedinţa are loc o dată pe an, aceasta poate avea o durată ce ajunge chiar şi la 1,5 zile. „Dar aici nu mai este vorba de o şedinţă, ci de un workshop care este gestionat de un facilitator“, adaugă Anca Georgescu Aladgem.

    Dincolo de tipul de şedinţe şi de practicile din organizaţii în legătură cu acest subiect, mai există studii care arată că există diferenţe între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte modul de abordare a şedinţelor. „De foarte multe ori bărbaţii iau decizia înainte de şedinţă, la bere, şi folosesc şedinţa ca să formalizeze deciziile luate anterior. În schimb, femeile consideră şedinţele forumul în care se dezbat ideile şi în urma cărora se iau decizii şi se stabilesc planuri de acţiune“, mai spune Anca Georgescu.

    În ceea ce priveşte pierderile pe care le pot aduce companiilor şedinţele inutile, acestea se traduc şi în scăderi în materie de: focus, claritate, motivare, devotament profesional al angajaţilor şi productivitate. „Nu în ultimul rând, o companie pierde timp şi bani din pricina întâlnirilor ineficiente. Din câte ştiu, un angajat petrece în medie 6 ore / săptămână în cadrul şedinţelor, iar aproximativ 35% din timp este ineficient folosit. Dacă ne uităm la dimensiunea companiei, la numărul angajaţilor, la salariul mediu şi la 52 de săptămâni, vom ajunge imediat şi la cifre“, conchide Dan Burlacu de la Ascendis.

  • Imagini şi clipuri ce surprind momentele de groază de la Bruxelles, redate pe Twitter

    ?‼Footage after the explosions at #Brussels Airport … people leave the building quickly. pic.twitter.com/nQDxZVWErc

     

    — Onlinemagazin (@OnlineMagazin) 22 martie 2016

    “;}

  • Imagini şi clipuri ce surprind momentele de groază de la Bruxelles, redate pe Twitter

    ?‼Footage after the explosions at #Brussels Airport … people leave the building quickly. pic.twitter.com/nQDxZVWErc

     

    — Onlinemagazin (@OnlineMagazin) 22 martie 2016

    “;}

  • Imagini şi clipuri ce surprind momentele de groază de la Bruxelles, redate pe Twitter

     

  • Imagini şi clipuri ce surprind momentele de groază de la Bruxelles, redate pe Twitter

     

  • A venit în România pentru două zile şi a ajuns să conducă una dintre cele mai mari companii locale de leasing operaţional

    Au fost două momente în copilăria mea care m-au format. Primul a avut loc când aveam şase ani, era între clasele întâia şi a doua; atunci am văzut moartea cu ochii“, povesteşte Hezi Shayb, CEO New Kopel Group, care de-ţine pe piaţa locală dealerul Opel Union Motors şi firma de rent a car şi leasing operaţional Sixt New Kopel, dar şi divizia de maşini second-hand Sixt New Kopel SH. „Obişnuiam să petrec timp alături de rude la malul mării, în Israel, şi ţin minte că erau foarte multe stânci în apă care duceau la apariţia unor vârtejuri. Ţin minte că într-o bună zi tatăl meu mi-a spus: «Dacă se întâmplă să fii prins într-un vârtej, nu încerca să ieşi din el. Lasă‑te dus de curent şi, atunci când simţi pământul cu picioarele, împinge cât poţi de tare şi ieşi din apă.» Bineînţeles, acest lucru s-a şi întâmplat, m-am trezit prins în vârtej şi am făcut exact ceea ce mă învăţase tatăl meu. Apa nu era foarte adâncă, să fi avut vreo patru metri, dar pentru mine, un copil de şase ani, era ca şi cum ar trebui să cobor de pe Empire State Building. Am reuşit totuşi, cumva, să ies la suprafaţă. Ţin minte că tatăl meu îmi spusese că există doar o şansă: dacă o ratezi, gata! A fost o lecţie foarte importantă pentru mine, am înţeles că înainte de a acţiona trebuie să ştiu lucruri. Cunoaşterea este extrem de importantă; sunt aici pentru că tatăl meu şi-a făcut timp să mă înveţe acele lucruri. Al doilea moment s-a petrecut ceva mai târziu, eram în clasa a XI-a la un liceu de electronică şi veneam în fiecare zi din provincie pentru cursuri. În cadrul unui program, fiecare liceu trebuia să trimită doi elevi la un examen, iar cei mai buni urma să ajungă pentru câteva luni în Olanda. Nu am vrut iniţial să particip, pentru că nu-mi prea stătea mintea atunci la examene, dar la insistenţele profesorilor m-am dus.“

    A ajuns în cele din urmă în Olanda, iar ceea ce l-a impresionat cel mai mult a fost expresia de pe chipul oamenilor. „La acea vreme, era diferenţă mare între nivelul de viaţă din Israel şi cel din Olanda. Am văzut oameni fericiţi, şi mi-am spus: «vreau să fiu cineva şi am să fac tot ceea ce ţine de mine pentru a fi cineva». Am decis să iau totul în serios şi să-mi trăiesc viaţa în aşa fel încât să nu fie risipită. Spre norocul meu, în Israel există o anumită scurtătură pentru asta. Nu e uşoară, dar este totuşi o scurtătură. La 18 ani trebuie să intri în armată şi, dacă ai anumite abilităţi, poţi să ajungi la trupele speciale. Şi exact asta am făcut: m-am înscris la Academia Navală din Israel, care ţine şase ani şi jumătate. Am terminat cursurile în 1983, dar nu a fost o experienţă uşoară.“

    CEL MAI TÂNĂR VICEPREŞEDINTE

    La primul job a ajuns dintr-o întâmplare, la scurt timp după terminarea armatei. „Am terminat armata la 26 de ani, fără a avea studii superioare şi am găsit un anunţ din partea unei companii de asigurări care oferea un curs de specializare. După absolvirea acestuia, aveai asigurat un loc de muncă şi primeai şi o maşină; la vremea respectivă, cei care aveau maşină erau priviţi ca având un statut special. Problema era că trebuia să ai studii superioare şi să ai 28 de ani. Eu nu respectam niciuna dintre condiţii, dar m-am dus totuşi la interviu. Cel cu care m-am întâlnit mi-a spus: «Am acceptat interviul ăsta doar din curiozitate, cum ai îndrăznit să te prezinţi?». L-am întrebat de câţi oameni are nevoie şi mi-a spus că va angaja zece; aşa că i-am propus să mă angajeze în plus, pe lângă posturile disponibile, ca pe un tânăr lipsit de experienţă. I-am spus: «cunoaşterea nu e totul; promit că ceea ce nu înţeleg în timpul zilei voi studia noaptea, iar a doua zi voi cunoaşte problema.» Şi m-au angajat, era în primăvara lui ’88, iar după opt luni am terminat al doilea curs de specializare. Bineînţeles, a trebuit ulterior să obţin diploma de studii superioare, aşa că am urmat cursuri de administrarea afacerilor la sucursala din Israel a unei facultăţi americane. În 1995 aveam 32 de ani şi eram cel mai tânăr vicepreşedinte la cea mai mare companie de asigurări din Israel; obţinusem, între timp, şi masterul în administrarea afacerilor.“

    A ocupat apoi mai multe poziţii în cadrul unor firme de asigurări, iar în 1999 unul dintre cei mai bogaţi oameni din Israel, pentru care mai lucrase în trecut, i-a propus să pună bazele unei companii de asigurări în sănătate. În 2004, după ce investitorul vânduse grupul din care făcea parte, a decis să facă şi el exit.

    A urmat apoi funcţia de CEO al IVECO Israel, pe care a ocupat-o între 2005 şi 2012. A venit ca o provocare, pentru că nu ştia nimic despre camioane. I s-a explicat că situaţia companiei este una extrem de dificilă şi că nu se aşteaptă minuni de la el, aşa că a decis să accepte. „Au fost două elemente care au adus compania de la stadiul de faliment la cel de succes; în primul rând, ştiam că maşinile IVECO au o imagine foarte proastă, pentru că se stricau destul de des. Am ales cea mai stabilă maşină şi am decis să o vindem cu o garanţie completă de trei ani. Astfel, le-am explicat clienţilor că nu vor mai avea cheltuieli suplimentare, pentru că noi vom acoperi în respectiva perioadă toate costurile de service. Pe piaţa din România putem oferi garanţie de până la 57 de luni în care acoperim toate costurile, fiind vorba de maşini, dar în cazul tractoarelor lucrurile sunt puţin diferite. În fiecare zi în care tractorul stă în service, proprietarul trebuie să anuleze comenzile pe care le-a primit, iar asta complică destul de mult situaţia. La acel moment cota de piaţă era de 8%, dar a crescut în scurt timp la 23%. Am câştigat şi destul de mulţi bani într-o perioadă scurtă de timp, iar asta mi-a oferit practic o fereastră de un an de zile. Problema de fond era însă neschimbată: foarte multe maşini se stricau, şi am înţeles că trebuie să rezolv asta cât mai repede. Am primit mai multe propuneri, dar era vorba de lucruri minore, iar eu căutam ceva care să schimbe datele problemei. Atunci când te afli într-o situaţie de criză, rezolvarea problemelor mici nu reprezintă o soluţie. Trebuie să gândeşti la scară mai mare. Şi s-a întâmplat ca acea soluţie pe care o căutam să ajungă la mine pe birou: un tip oarecare a venit la mine şi mi-a spus că are un sistem care adună informaţiile tehnice ale maşinilor, în timp real, şi le trimite prin satelit, dar că nu ştie ce să facă cu el. Reţineţi, era anul 2006. Am luat 100 de maşini şi le-am echipat cu sistemul, iar la scurt timp am descoperit că doar 20-25 de probleme cauzau toate stricăciunile. Şase luni mai târziu, costurile cu garanţiile scăzuseră cu 30%, iar cererile de reparaţii scăzuseră cu 50%. A fost un pas imens către salvarea companiei. Iar compania care producea softul a ajuns să valoreze, astăzi, în jur de 150 de milioane de euro.“

    Să nu renunţi niciodată este unul din motto-urile sale, dar trebuie să fie pus în practică într-un mod inteligent. „E în regulă să greşim pentru că nimeni nu e perfect. Eu am făcut mai multe greşeli decât alţi 3-4 oameni la un loc. O să vă povestesc despre o greşeală din cauză căreia am avut, multe nopţi la rând, coşmaruri. Atunci când eram în clasa a VIII-a jucam baschet, eram foarte înalt pentru vârsta mea. Am avut un meci cu echipa altei şcoli şi, la pauza mare, a trebuit să merg până la baie. Când am revenit pe teren coşurile se schimbaseră, dar eu nu mi-am dat seama aşa că am plecat cu mingea şi am înscris pentru echipa adversă. După asta, toată lumea din şcoală m-a cunoscut; norocul meu a fost că era ultimul an din şcoala generală. Cât despre carieră, una din greşelile pe care le-am făcut a fost atunci când am refuzat un angajat de-al meu care mi-a propus să lucrăm împreună la un proiect. Eu i-am spus că vreau să mă concentrez pe carieră, iar ulterior produsul său s-a bucurat de un succes fantastic, chiar anul trecut în august a vândut compania pentru 25 de milioane de euro. O altă greşeală am făcut-o în timpul armatei: un coleg a venit şi mi-a propus să construim o maşinărie care combina esenţe pentru parfumuri. Eu i-am spus că nu mă interesează, mai aveam puţin şi terminam armata şi voiam să stau liniştit o perioadă. El a pus pe picioare start-up-ul, era prin 1986, iar la scurt timp după s-a descoperit că în tratamentul împotriva virusului HIV e nevoie de un astfel de aparat care să amestece substanţele. A vândut şi el compania ulterior, iar acum are o avere de vreo 150 de milioane de dolari. Suntem în continuare în relaţii foarte bune, pentru că el spune că prietenii pe care ţi i-ai făcut înainte să te îmbogăţeşti sunt prietenii adevăraţi.“

  • Cronică de film: Hail,Caesar!

    De-a lungul carierei lor de 30 de ani, fraţii Coen au făcut diferite tipuri de filme: comedii generoase, drame, thrillere, musicaluri, westernuri palpitante şi numeroase parodii. În Hail, Caesar!, fraţii Coen realizează toate acele tipuri de film simultan.

    Deşi povestea nu iese neapărat în evidenţă – un star de cinema este răpit în mijlocul unei producţii majore – modul în care fraţii Coen prezintă Hollywoodul aduce multe momente savuroase. În Hail, Caesar! cei doi realizatori îmbină numeroase stiluri cinematografice pentru a crea atmosfera specifică anilor ’50.

    Mannix este cel care poate rezolva orice la Hollywood, lucrează nonstop pentru a menţine starurile mulţumite nu se descurcă prea bine în cazul unei situaţii de criză. Una dintre problemele sale este Baird Whitlock (George Clooney), un playboy nesigur care dispare de pe platoul de filmare înainte de a tuna ultima scenă a unui film numit Hail, Caesar!. Whitlock este alcoolic, aşa că o dispariţie bruscă nu este neapărat o cauză de îngrijorare, cel puţin până când Mannix primeşte un bilet de răscumpărare de la un grup misterios care cere 100.000 de dolari pentru eliberarea actorului.

    Fraţii Coen se bucură de un succes uriaş la Hollywod, iar dintre filmele lor merită amintite Fargo, Inside Llewyn Davis sau No Country For Old Men. În distribuţia lui Hail îi regăsim pe George Clooney (Michael Clayton, Gravity, Up in the Air), Ralph Fiennes (Grand Budapest Hotel, The English Patient, Schindler’s List), Josh Brolin (Wall Street, W., The Goonies), Channing Tatum (21 Jump Street, White House Down, Magic Mike XXL), Scarlett Johansson (Her, Don John, The Avengers) şi Jonah Hill (Moneyball, Wolf of Wall Street, Get Him to the Greek).
    Fraţii Coen au mai abordat acest tip de scenariu şi înainte, în Arizona sau The Big Lebowski. Ei revin la subiect chiar în condiţiile în care criticii au reacţionat mai bine la dramele semnate de ei; cu toate acestea, dincolo de momentele amuzante din film, Hail, Caesar! tratează şi probleme mai serioase, precum faptul că teama se află în natura omului.

    Desfăşurarea acţiunii este rapidă şi presărată cu momente absurde, în stilul fraţilor Coen, precum spaghete transformate într-un lasou, şi multe replici amuzante. Naraţiunea semnată de Michael Gambon, mai mult un soi de autoironie, anunţă publicul că niciun element din film nu trebuie luat prea în serios.

  • Cele mai frumoase fotografii înscrise la concursul „Sony World Photography Awards 2016”. Pe lista scurtă se află patru români – GALERIE FOTO

    Peste 230.000 de imagini au fost înscrise la concursul „Sony World Photography Awards 2016”. Competiţia a fost deschisă atât profesioniştilor, cât şi amatorilor, unde au fost înscrise imagini care au surprins momente speciale, dar şi imagini de la evenimente importante.

    Patru fotografi români au fost nominalizaţi astăzi pe lista scurtă a celei mai importante competiţii de fotografie din lume. Astfel, aceştia intră în cursă pentru a câştiga premiul întâi la categoriile la care participă şi o parte din premiul de 30.000 de dolari. Câştigătorii vor fi anunţaţi în cadrul unei gale organizate în Londra, pe 21 aprilie.

    Numărul de înscrieri din România a crescut cu 60% comparativ cu ediţia din 2015, iar fotografii au fost selecţionaţi dintr-un număr-record de 230.103 înscrieri din 186 ţări, în creştere cu 33% comparativ cu ediţia anterioară.

    Fotograful Remus Ţiplea, categoria Professional Daily Life, a fost selectat pe lista scurtă. Fotografiile sale din seria ”Ciurdarii satului” au fost selectate la categoria ”Daily life”, alături de pozele altor şase fotografi din întreaga lume. Este o serie de 10 fotografii care surprind povestea lui Gusti şi Frăguţa, ciurdarii cartierului Tur din oraşul Negreşti-Oaş, judeţul Satu Mare.

    Oana Stoian, categoria Professional Staged
    Seria ”How to think inside the box” a Oanei prezintă portrete comice ale unei tinere anonime, în alb-negru.

    Ammon Gutman, categoria Professional Current Affairs, stabilit în Israel, îşi concentrează lucrările în jurul conceptului pierderii. Prin fotografiile sale, Gutman pune accentul pe importanţa conservării vieţii în faţa violenţei şi a bolilor. Seria lui Gutman ”Ukraine Crisis – The East”, de pe lista scurtă are în centru conflictele din Ucraina.

    Laurian Ghinitoiu, categoria Open Architecture, este pasionat de fotografie şi se concentrează asupra documentării arhitecturii şi a schimbărilor din trendurile de arhitectură, precum şi a reacţiilor oamenilor la arhitectura din jurul lor. Fotografia ”UK leaks” a lui Ghiniţoiu redă pavilionul Marii Britanii de la EXPO 2015 într-un mod spectaculos.

    În galeria foto vă prezentăm fotografiile selectate pe lista scurtă.

    Foto: Sony World Photography Awards 2016

  • Care au fost cele mai populare căutări pe Google în 2015. Românii au fost interesaţi să afle cine este Dumnezeu şi ce este ISIS

    Ca în fiecare final de an, Google prezintă lista celor mai populare căutări realizate pe Google de-a lungul anului 2015 de către români. Topurile căutărilor anului prezintă o imagine de ansamblu a ceea ce au căutat oamenii pe internet în 2015, oferind o perspectivă asupra celor mai importante evenimente şi trendurilor ale anului, pe baza căutărilor realizate pe Google în România.

    Jocul Pixwords a crescut cel mai mult în popularitate in 2015. Răspunsurile pentru puzzle-urile lui au fost căutarea cu cea mai mare creştere anul acesta. Simona Halep şi performantele ei continuăşi anul acesta să o transforme în personalitatea numărul unu în cautarile pe Google în 2015 în România. Evenimentele din 2015 care au generat cel mai mare interes prin căutarile pe Google sunt cele tradiţionale – bacalaureatul şi titularizarea, dar si momentele tragice derulate în clubul Colectiv şi redacţia publicaţiei Charlie Hebdo. Românii au căutat pe Google să afle cine este noul premier, Dacian Cioloş, dar şi cine este Izabela, cea a cărei aniversare a fost evenimentul viral anului trecut.

    Cele mai populare căutări

    1. raspunsuri pixwords
    2. rezultate bac 2015
    3. puterea destinului
    4. rase de caini
    5. fast and furious 7
    6. simona halep
    7. eurovision 2015
    8. elena udrea
    9. calendar ortodox 2015
    10. gabriel cotabita

    Cele mai populare evenimente

    1. Bacalaureat
    2. Concurs titularizare
    3. Colectiv
    4. Charlie Hebdo
    5. Ziua Izabelei
    6. Evaluare nationala
    7. Loteria bonurilor fiscale
    8. Black Friday
    9. Admitere liceu
    10. Oscar 2015

    Cele mai căutate expresii “cine este…?”

    1. cine este dumnezeu
    2. cine este dacian ciolos
    3. cine este izabela
    4. cine este a din pretty little liars
    5. cine este andrei versace
    6. cine este sorin campeanu
    7. cine este dan bilzerian
    8. cine este charlie
    9. cine este gabriel oprea
    10. cine este regele junglei

    Cele mai populare căutări “Ce este…?”

    1. ce este isis
    2. ce este diaspora
    3. ce este ebola
    4. ce este autismul
    5. ce este turmericul
    6. ce este poliomielita
    7. ce este it
    8. ce este ziua izabelei
    9. ce este un tehnocrat
    10. ce este impozitul forfetar

    Cele mai populare personalităţi

    1. Simona Halep
    2. Elena Udrea
    3. Gabriel Cotabita
    4. Vadim Tudor
    5. Mihaela Radulescu
    6. Oana Zavoranu
    7. Marioara Zavoranu
    8. Dacian Ciolos
    9. Robbie Williams
    10. Stephen Hawking

    Cele mai populare evenimente sportive

    1. australian open
    2. us open
    3. wimbledon
    4. indian wells
    5. roland garros
    6. mayweather vs pacquiao
    7. rugby world cup
    8. copa america
    9. ungaria romania
    10. steaua trencin

     

    Cele mai populare emisiuni TV

    1. Ferma vedetelor
    2. Sunt celebru scoate-ma de aici
    3. Romanii au talent 2015
    4. Insula iubirii
    5. Vocea romaniei 2015
    6. Burlacul
    7. Voteaza mireasa pentru fiul meu
    8. Supermodels by Catalin Botezatu
    9. Burlacita
    10. X factor 2015

    Cele mai populare filme

    1. fast and furious 7
    2. fifty shades of grey
    3. taken 3
    4. jurassic world
    5. insurgent
    6. minions
    7. american sniper
    8. focus
    9. mad max
    10. birdman

    Cele mai populare concerte

    1. untold festival
    2. concert robbie williams
    3. electric castle 2015
    4. folk you 2015
    5. parov stelar
    6. concert andre rieu 2015
    7. festivalul george enescu 2015
    8. joe satriani
    9. airfield festival
    10. concert violetta

    Aceste liste au fost create utilizând combinat mai multe servicii şi instrumente care ne oferă o imagine detaliată asupra trendurilor de căutare la nivel global şi regional, trecut şi prezent. Cea mai mare parte a datelor provin dinGoogle Trends, un serviciu public şi care prezintă volumul de căutări pe diferite regiuni geografice, perioade de timp şi termeni utilizaţi. De asemenea, utilizăm instrumente interne care ne permit să realizăm analize complexe suplimentare. Mai mult, am eliminat spam-ul, căutări de navigare şi cele care se repetă, astfel încât aceste liste să reflecte „spiritul vremii”.

    Topurile cuprind rezultatele agregate din două tipuri de liste de căutări:
    • Căutări în trend (populare) – Acestea sunt căutările care au înregistrat cea mai mare creştere de trafic în 2015, în comparaţie cu 2014
    • Cele mai căutate – În această listă se regăsesc termeni care au înregistrat cel mai mare volum de căutări în 2015