Tag: modele

  • Apple lansează cele mai scumpe modele MacBook Pro de până acum. Ce specificaţii îmbunătăţite vor avea

    Ne-am fi aşteptat ca noile modele de computere MacBook Pro să fie lansate odată cu sistemul de operare macOS Mojave, însă Apple ne-a făcut o surpriză şi le-a dezvăluit în cadrul unui eveniment „secret”. Astfel, laptop-urile sale ajung cu configuraţiile „la zi”, beneficiind de cele mai noi şi mai puternice procesoare de la intel şi de o tastatură nouă, care ar trebui să ofere o experienţă de utilizare mai plăcută.

    La exterior nu s-a schimbat nimic. Noile MacBook Pro-uri sunt realizate folosind aceeaşi carcasă care a debutat în 2016. Vorbim despre computere foarte subţiri, care folosesc exclusiv port-uri USB Type-C, cu tastatura cu switch-uri „Butterfly” şi cu un touchscreen deasupra tastelor. De asemenea, preţul de pornire a rămas neschimbat, cu un preţ de 1.799 dolari pentru MacBook Pro-ul de 13” şi 2.399 dolari pentru cel de 15”. Varianta MacBook Pro 13” fără Touch Bar nu pare să fi fost actualizată.

    Diferenţele sunt însă ascunse sub carcasă. De exemplu, tastatura este acum mai silenţioasă decât în trecut. Apple nu doreşte să dezvăluie cum a reuşit să realizeze acest lucru, însă faptul că tastatura produce mai puţin zgomot nu pare să rezolve adevărata problemă a modelului precedent: faptul că tastele pot rămâne blocate. Probabil că această problemă va fi rezolvată într-o revizie următoare. Momentan, toate computerele Apple cu tasataturi Butterfly beneficiază de garanţie extinsă pentru această componentă de până la patru ani.

     Procesoarele de pornire pentru noile dispozitive sunt Intel Core i5 quad-core la 2,3 GHz pentru modelul de 13” (echipat cu GPU Intel Iris Pro 655 şi 128 MB eDRAM) şi Intel Core i7 hexa-core la 2,2 GHz pentru modelul de 15”. Varianta cu ecran mai mic poate fi configurată cu procesor i7 de până la 2,7 GHz, în timp ce modelele de 15” pot fi echipate chiar şi cu noile procesoare Core i9 cu frecvenţe de 2,9 GHz cu boost la 4,8 GHz.

    Citeşte continuarea pe go4it.

  • Opinie Mihai Bandraburu: „In-work poverty” sau cum poţi sărăci muncind

    Activitatea noastră de zi cu zi se bazează mult pe statistici. Pe cifre. Trăim într-o lume a cifrelor. Am dezvoltat tot felul de modele de analiză, sprijinite de platforme informatice complexe, pentru a înţelege mai în profunzime ce se întâmplă. Suntem într-o permanentă căutare de soluţii pentru a ne ne dezvolta mai mult. Până aici totul este OK.

    Însă cifrele sunt şi foarte înşelătoare, dacă nu ştim să trecem dincolo de ele şi dacă ne limităm la imaginea pe care acestea o creează. Statisticile arată o tendinţă şi spun că lucrurile se îndreaptă într-o anume direcţie. Statisticile nu traduc însă ce se află dincolo de cifre; aici întervin analiştii, care, cu metode specifice extrag adevărul din cifrele înregistrate.

    Cu cifrele poţi manipula sau dezinforma. Voit sau nevoit. Spre exemplu: o autoritate / guvern îşi doreşte o imagine bună şi anunţă că şomajul a scăzut într-o anumită zonă, de la 5% la 2% (exemplu luat la întâmplare). Acest lucru este parţial adevărat. Corect spus este: şomajul a scăzut cu 3%, raportat la numărul persoanelor înregistrate în plată, la şomaj. Dar persoanele care au ieşit din orice formă de plată, acestea în ce statistică sunt incluse?

    Odată ieşiţi din sistem, ei nu mai sunt număraţi. Pentru statistică, ei nu mai există. Şi, dintr-o dată, realitatea economică şi socială pare mult mai roz. Faptul că cifrele arată că şomajul este în scădere nu înseamnă că în realitate situaţia nu stă din ce în ce mai rău.

    Cunosc astfel de persoane care nu mai beneficiază de niciun fel de indemnizaţie socială din partea statului şi care sunt ajutate de multă vreme de cei dragi. Au făcut toate eforturile pentru a găsi de muncă, dar au o vârstă, iar mentalitatea locului este că de la 40 de ani eşti prea bătrân pentru a munci; ca atare, nu au reuşit să găsească un job. Pe aceştia nu-i vede şi nu-i numără nimeni. În aceste situaţii, statistica nu exprimă o realitate!

    Cifrele care indică creşterea activităţii economice, producţia industrială, exporturile pot fi la fel de înşelătoare în a prezenta realitatea. Citeam recent informaţii despre parametrii economiei băcăuane şi articolul menţiona că majoritatea cifrelor sunt în creştere. Foarte bine! Însă trebuie să spunem şi adevărul: există două feluri de dezvoltare economică. Pe de o parte, există firme mici şi medii în număr mare, dezvoltate, acestea având şi o capacitate sporită de a absorbi forţă de muncă, situaţie în care bunăstarea realizată la nivelul regiunii este împărţită între mai mulţi. Pe de altă parte, există şi situaţia existenţei câtorva firme mari, cu management performant şi cifră de afaceri foarte mare, iar restul firmelor mici şi mijlocii se luptă pentru supravieţuire. În acest caz, bunăstarea se concentrează în câteva locuri şi nu se distribuie pe orizontală, în teritoriu.

    Cea de-a doua situaţie se aplică judeţului Bacău. Avem câteva firme de excepţie, cu care ne mândrim (Dedeman, Aerostar, Agricola Internaţional, Elmet, Pambac) şi în rest multe firme cu probleme de existenţă. Oricâtă bunăvoinţă umană şi implicare ar demonstra companiile mai sus menţionate, ele nu pot absorbi decât parţial forţa de muncă locală.

    Un oraş şi un judeţ se dezvoltă astfel asimetric, dezordonat şi fenomenul poate genera iluzia că lucrurile merg bine, când de fapt nu este aşa. Situaţia de la Bacău poate fi extrapolată în multe judeţe din România, de aceea se impune tot mai mult să discutăm despre regionalizare, despre cum putem crea bunăstare de care să beneficeze cât mai mulţi oameni.

    Statisticile, cifrele au evident limitările lor. Ca şi testele psihologice. De aceea, în medicină, psihologie, asistenţă socială nu se poate pune un diagnostic sau să se facă recomandări până când situaţia nu este abordată complex, multidisciplinar. Abia atunci se reduce foarte mult riscul de a scăpa informaţii vitale sau de a vedea unilateral realitatea.

    Ce este in-work poverty? Expresia se traduce prin faptul că deşi ai job, veniturile obţinute din muncă au devenit insuficiente pentru traiul de zi cu zi.

    Este un fenomen în tot mai mare creştere la noi în ţară, mascat de cifre şi statistici economice pozitive. Acest fenomen indică o polarizare a bogăţiei în România: bunăstarea este în creştere, dar se distribuie la un segment mic de populaţie, restul scufundându-se într-o spirală a sărăciei şi a împrumuturilor continue pentru a putea ajunge la luna următoare.

    Această dezvoltare nu este una sustenabilă şi dezechilibrează foarte mult o ţară atunci când sunt diferenţe economice mari între regiuni. E ca şi cum un avion ar fi supraîncărcat pe o parte, greutatea nefiind distribuită în mod egal pe ambele planuri.

    Polarizarea bogăţiei, dacă se face prin muncă, nu este rea în sine. Dacă o firmă sau o comunitate îşi doreşte mai mult de la viaţă şi munceşte pentru a-şi atinge visul, atunci este normal şi firesc să existe diferenţe între oameni, între regiuni. Până la urmă, munca şi hotărârea de a reuşi trebuie să facă diferenţa.

    Politic, economic şi strategic, în cadrul aceloraşi graniţe, diferenţele socio-economice între regiuni trebuie tratate cu multă atenţie, pentru că o regiune săracă va conduce la un exod de forţă de muncă în regiunile bogate sau în exteriorul ţării, va crea probleme sociale sporite, ceea ce va dezechilibra în final şi regiunile dezvoltate economic.

    Uniunea Europeană a conştientizat acest pericol şi în consecinţă a alocat fonduri structurale nerambursabile de coeziune cu scopul de a reduce disparităţile dintre regiuni.

    Sărăcia prin muncă este din păcate un fenoment tot mai extins în regiunea Nord-Est a ţării. Lipsa investiţiilor, a locurilor de muncă face ca salariile multor oameni să se aşeze la nivelul salariului minim pe economie sau un pic deasupra, ceea ce îi pune în dificultate; nu îşi pot întreţine în mod real, decent, familiile. Sunt multe familii în care doar un singur membru aduce venituri în casă.

    Eu cred că nu este nimic mai demotivant pentru cineva de bună credinţă ca situaţia în care constată că prin muncă abia îşi duce traiul până luna viitoare!

    Iar dacă cel care munceşte este demotivat, cum vor mai îmbrăţişa copiii lui ideea că munca este soluţia pentru toate dorinţele, cei care se pregătesc ca într-o zi să intre pe piaţa forţei de muncă?

  • Gabriela Firea ia în calcul introducerea unei noi taxe pentru bucureşteni

    „Avem în continuare poluare din cauza traficului. Nu ne-am gândit încă la o taxa de centru, deşi ea s-ar cere. Nu credem că Bucureştiul este pregătit şi nici cetăţenii, fără o consultare largă de a plăti taxa de a pătrunde în zona de patrimoniu, în zona central”, a declarat, marţi, primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, în cadrul unei conferinţe de presă.

    Edilul Capitalei mai spune însă că şi alte capitale europene au implementat o astfel de taxă.

    „Teoretic, după toate componentele şi detaliile europene, taxa ar putea fi instituită, dar încercăm să multiplicăm şi să dinamizăm alte măsuri, în special încurajarea transportului public în comun prin achiziţiile electrice, încurajarea construirii pistelor pentru biciclişti”, a mai adăugat Gabriela Firea.

    Şi City Managerul Capitalei, Sorin Chiriţă, a declarat, săptămâna trecută, la o conferinţă de tema mobilităţii şi a traficului în oraşe, că Primăria Capitalei ar putea implementa un timbru de centru, fără să precizeze, însă, care ar putea fi cuantumul unei asfel de taxe.

    „Am delimitat zona centrală extinsă, am delimitat şi străzile pe care se va putea introduce timbrul de centru (…) Nu se va putea întâmpla peste noapte, ci după ce vom implementa toate măsurile de reducere a poluării, după ce vom aduce autobuzele şi vom face o analiză cu privire la acest aspect. Nu putem preciza în prezent care ar putea fi cuantumul unui timbru de centru. Dar el nu trebuie să fie nici disproporţionar, nici exagerat”, a declarat Sorin Chiriţă, în cadrul conferinţei „Viitorul Mobilităţii Urbane în România”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Christian Louboutin

    Christian Louboutin s-a născut pe 7 ianuarie 1964, în Paris, ca fiu al lui Roger şi al Irenei, şi a avut trei surori. Deoarece avea tenul măsliniu, diferit de restul familiei, mulţi ani a bănuit că a fost adoptat şi că de fapt ar avea origini egiptene. Bănuiala i-a fost confirmată parţial, deoarece în 2014 a aflat că mama sa avusese o aventură cu un egiptean, care era, de fapt, tatăl său biologic.

    În adolescenţă, ignorându-şi studiile academice, Louboutin a început să deseneze pantofi. A fost exmatriculat de trei ori în timpul şcolii, aşa că ajuns să lucreze la cabaretul Folies Bergères. De cariera sa se leagă şi apariţia într-o serie de producţii cinematografice, precum Race d’ep.
    Loubutin a studiat arte şi desen decorativ la Academia de Arte Roederer, însă ideea lansării pantofilor stiletto care l-au făcut celebru a avut ca sursă de inspiraţie un model de pantofi din cultura africană, de care designerul a fost fascinat în urma unei vizite la muzeul naţional de arte din Africa şi Oceania din 1976.

    Călătoriile sale în Egipt şi India au reprezentat, de asemenea, o bogată sursă de inspiraţie pentru creaţiile sale. S-a întors la Paris în 1981, unde a realizat un portofoliu al unor modele de pantofi, pe care a dorit să îi aducă la nivelul de haute couture de top.
    Louboutin a început să colaboreze cu case de modă celebre, precum Chanel, Yves Saint Laurent şi Maud Frizon. În anii ’80, el a abandonat industria modei pentru o perioadă şi s-a ocupat de grădinărit, însă nu a putut să stea mult timp departe de mult timp de prima sa dragoste. Astfel, în 1991, pune bazele casei de modă care îi poartă numele, Christian Louboutin, moment marcat prin deschiderea primului magazin de pantofi la Paris, cu bani împrumutaţi de la doi bancheri.

    Prima sa clientă a fost prinţesa Caroline de Monaco. După ce comentariul apreciativ al acesteia la adresa magazinului a fost redat de un ziarist de fashion în paginile publicaţiei pentru care lucra, succesul a fost garantat. Mai târziu, multe alte vedete, printre care se numără Christina Aguilera, Jennifer Lopez, Madonna, Tina Turner, Marion Cotillard, Nicki Minaj, Gwyneth Paltrow sau Blake Lively şi-au manifestat interesul pentru pantofii stiletto marca Louboutin, iar Sarah Jessica Parker a purtat o pereche de pantofi Louboutin la nunta sa. 
    Louboutin a fost numită cea mai prestigioasă companie de pantofi de damă trei ani la rând, între 2007 şi 2009. Doi ani mai târziu, în 2011, era cel mai căutat brand de pantofi din mediul online.

    Louboutin a avut o contribuţie importantă la readucerea pantofilor stiletto pe piaţă şi în tendinţe în anii 1990-2000, perioadă în care a lansat zeci de astfel de modele. Talpa roşie, care a reprezintă semnătura designerului, a fost creată în 1993. „După ce am încercat în nenumărate rânduri să îmi reproduc schiţele şi nu am reuşit, într-un final am luat oja roşie a asistentei mele şi am colorat talpa unei perechi de pantofi pe care îi creasem”, povestea Louboutin. „M-am îndrăgostit instantaneu de noul design şi am ştiut că va avea succes.” Codul nuanţei de roşu folosit de Christian Louboutin, culoare care a devenit marcă înregistrată, este Pantone 18-1663 TPX.

    Cel mai cunoscut client al designerului este scriitoarea americană Danielle Steel, cunoscută pentru faptul că deţine peste 6.000 de perechi de pantofi Loubutin şi că de obicei îşi cumpără câte 80 de perechi la o singură sesiune de shopping. Anual, casa de modă Louboutin vinde aproximativ 1 milion de perechi de pantofi şi generează venituri de peste 300 de milioane de dolari.

  • Un preot le cere enoriaşilor să se roage pentru ca el să-şi cumpere al patrulea avion privat

    Astfel, un pastor American le-a pretins enoriaşilor săi să îl ajute să strângă fonduri pentru achiziţionarea unui avion privat de 54 de milioane de dolari, necesar în lucrarea sa misionară. 

    Cu toate că şi-a achiziţionat deja cu bani gheaţă încă trei avioane, Jesse Duplantis, în vârstă de 68 de ani, spune că Dumnezeu i-a vorbit, spunându-i că trebuie să creadă în El pentru a primi un al patrulea, model Falcon 7X.

    Într-un video publicat pe conturile sale de socializare, Duplantis spune că avionul cu trei motoare ar permite personalului de la biserică să zboare „oriunde în lume, cu o singură oprire”, reducând costurile de combustibil, menţinând în acelaşi timp o acoperire globală, screi CBS News. El a adăugat că Iisus Hristos „nu ar mai călări un măgar, ar folosi un avion care zboară peste tot în lume ”.

    Duplantis nu a putut fi contactat pentru un comentariu, însă opinia sa a fost clar exprimată în online. El a spus că va continua să se folosească de avioanele sale, “chiar dacă unii nu sunt de acord ca preoţii să deţină avioane private”.

     

  • Referendumul pentru familie. Un lider USR îi acuză de ipocrizie pe Dragnea şi Tăriceanu: Sunt modele pentru că au mai multe căsnicii la activ

    „Sunt anumiţi actori politici, liderii Coaliţiei PSD-ALDE, care sunt mari apărători ai familiei tradiţionale. Iată că Liviu Dragnea organizează un mega-miting în luna mai. Domnul Liviu Dragnea şi domnul Tăriceanu sunt apărătorii familiei în ţară, sunt nişte modele de familii, pentru că au mai multe căsnicii la activ. Este o ironie fină, care devaluează o stare de ipocrizie, pentru că dumnealor se dau mari aprători ai familiei”, a declarat, joi, deputatul USR, Matei Dobrovie.

    Potrivit acestuia, PSD s-ar fi folosit de iniţiativa organizării referendumului pentru familia tradiţională pentru a abate atenţia de la alte subiecte.

    „PSD a încercat să folosească această iniţiativă cetăţenească (n.r. – referendumul pentru familie) de câte ori a vrut să abată atenţia de la problemele zilei. De exemplu, pe ordinea de zi era în discuţie pilonul II de pensie , este discuţia despre ordonanţa privind codurile penale sau problemele salariilor din sănătate”, a mai declarat Dobrovie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rapoartele financiare Apple vor dezvălui problemele iPhone X, compania va anunţa şi noile modele

    Apple este aşteptat să raporteze marţi câştigurile trimestriale, iar tot atunci este de aşteptat ca reprezentanţii companiei să confirme ceea ce majoritatea investitorilor au acceptat în cele din urmă: faptul că iPhone X nu trăieşte mai mult decât efervescenţa iniţială; raportul ar trebui să ofere, de asemenea, indicii asupra strategiei viitoare a companiei pentru cel mai recent produs al său.

    Reprezentanţii Apple au redus estimările vânzărilor Iphone în noua prognoză de vânzări, iar acţiunile companiei au scăzut cu aproape 8% în ultimele două săptămâni.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Anca Bidian: “Pentru mine orice om inteligent, corect şi cu un set de valori m-a atras de când mă ştiu”

    “Nu copiem defectele, copiem numai calităţile şi lucrurile pe care le admirăm. Am o multitudine de modele, nu pot să mă restrâng la unul singur.”

  • Autobijuterii de altădată

    O astfel de iniţiativă a avut, scrie The New York Times, designerul Julie Gardel Bazin, nepoată a unui artist renumit, fost aviator în primul război mondial, François Victor Bazin. El a creat ornamente celebre pentru maşini, cum ar fi barza în zbor care împodobea în 1920 automobilele mărcii Hispano Suiza ori capul africancei Nobosudru, creat în 1925 pentru autovehiculele Citroën participante la expediţia Croisière noire din Africa Centrală.

    Pentru început, Julie Gardel Bazin, care a crescut înconjurată de lucrările bunicului său, a lansat anul trecut în ediţie limitată reproduceri sub formă de statuete după creaţiile acestuia, iar în acest an o gamă de bijuterii, deschisă de piese cu imaginea lui Nobosudru, pe brăţări, cercei sau inele. Bijuteriile sunt lucrate manual din argint şi neplacate cu rodiu, pentru ca prin purtare şi trecerea anilor să capete aceeaşi patină ca sculpturile, afirmă creatoarea.

  • Tesla işi propune să înceapă producţia modelului Y din noiembrie 2019

    Firma condusă de Elon Musk acceptă deja solicitari preliminare pentru 500.000 de maşini, însă Tesla a oferit clienţilor detalii minime despre program. Directorul companiei a indicat însă că vehiculul ar începe să fie construit în fabrica din Fremont, California.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro