BusinessMagazin

Tag: militar

  • Parteneriat surpriză: România va produce în masă ARMAMENT militar de ultimă generaţie

    După parteneriatul cu Beretta, compania naţională producătoare de armament Romarm se asociază cu  Pro Optica, companie românească privatizată în 2001, pentru producerea de turele telecomandate la Uzina Automecanică Moreni, arată o informare a Ministerului Economiei.

    „Salut acest acord de colaborare, care este de bun augur pentru Uzina Automecanica Moreni şi pentru întreaga industrie naţională de apărare. Este un bun exemplu de colaborare onestă şi de bună-credinţă între operatori economici de stat şi privaţi, care înţeleg că există mai multe beneficii economice în colaborarea strânsă, decât în concurenţa dură, astfel încât, per total, va câştiga economia românească şi securitatea României. Ştiu că atât Uzina de la Moreni, cât şi IOR au capacităţile să ducă la bun sfârşit acest proiect, ceea ce ne va permite să diversificăm portofoliul de produse pe care îl pot oferi companiile de stat din industria naţională de apărare”, spune ministerul economiei, Niculae Bădălău.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Tăriceanu: Cioloş, fost militar în trupele de Securitate, era paznic la poarta dizidentei Doina Cornea

    “Pe 4 mai, anul acesta s-a împlinit un an de când doamna Doina Cornea nu mai este printre noi Sunteţi printre aceia care i-au fost aproape, aşa cum şi ea v-a fost alături. S-a solidarizat cu voi în 15 noiembrie 1987, motiv pentru care apoi a fost aspru pedepsită de Securitate. Doamna Doina Cornea ne-a lăsat moştenire o lecţie extraordinară, o lecţie a solidarităţii şi a curajului. Dar, la un an de la trecerea ei în nefiinţă, confuzia şi dezinformarea, semănate de moştenitorii Securităţii, au făcut din România un stat captiv”, a declarat Călin Popescu Tăriceanu, la Braşov.

    Acesta l-a acuzat pe Dacian Cioloş că i-a fost gardian dizidentei anticomuniste, dar şi-a lasant alianţa politică tocmai a Cluj.

    “Pe de o parte, îl vedem pe Dacian Cioloş, fost militar în trupele de Securitate şi paznic la poarta dizidentei anticomuniste în 1987, lansându-şi alianţa politică tocmai la Cluj, tocmai exact la un an de la moartea ei”, a spus Tăriceanu.

    “Atunci când am semnat, fără să ezit, actul legislativ prin care cei care aţi fost în vârful protestelor din 15 noiembrie 1987, atunci când aţi primit o indemnizaţie egală cu a revoluţionarilor din decembrie 1989, am avut în minte ceea ce-mi spusese fostul meu consilier Marius Oprea şi anume că pensia doamnei Doina Cornea nu-i ajunge nici cât să-şi acopere factura la gaze. Dar, dincolo de orice compensaţie, ştiu că ceea ce vă doriţi cel mai mult este aflarea adevărului în legătură cu actele de teroare la care aţi fost supuşi.Situaţia voastră, a muncitorilor care v-aţi ridicat împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu şi care nici până acum nu aţi aflat numele celor care v-au anchetat şi torturat în beciurile Securităţii, este una simptomatică pentru complicitatea între instituţii ale statului român aşa-zis democratic şi fosta poliţie politică.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oficial iranian: „Prezenţa Statelor Unite în Golful Persic este o ţintă, nu o ameninţare”

    În contextul amplificării tensiunilor între SUA şi Iran, şi citând ameninţări neprecizate venite dinspre Teheran, prezenţa militară americană în Orientul Mijlociu a fost întărită, inclusiv prin trimiterea în zonă a mai multor bombardiere strategice B-52 şi a grupului naval al portavionului USS Abraham Lincoln.

    „Un portavion cu aproximativ 40-50 aeronave şi 6.000 de militari reprezenta o ameninţare serioasă în trecut, dar acum îi considerăm o ţinţă. Ameninţările s-au transformat în oportunităţi”, a transmis amiralul Hajizadeh.

    „Dacă americanii fac vreo mişcare, îi vom lovi”, a adăugat amiralul.

    Administraţia islamistă de la Teheran a refuzat, vineri, orice dialog cu Statele Unite, iar un cleric iranian a ameninţat că portavion american ar putea fi atacat, în contextul amplificării tensiunilor bilaterale.

    În contextul tensiunilor generate de sancţiunile impuse de SUA după retragerea din Acordul atomic iranian, preşedintele SUA, Donald Trump, s-a arătat deschis negocierilor cu regimul de la Teheran. “Ceea ce aş vrea să văd din partea Iranului ar fi să mă sune”, a declarat liderul de la Casa Albă.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro

  • Ce vrea Vladimir Putin să facă: Pentru prima dată în 12 ani, Rusia reduce cheltuielile militare şi iese din topul ţărilor care investesc masiv în armament

    Dezvoltarea militară accelerată a Rusiei se apropie de sfârşit, potrivit Intellinews.

    Aceste parcurs a început în 2012 când preşedintele rus Vladimir Putin a reînceput înarmarea pentru a se pregăti de confruntarea asupra Peninsulei Crimeea din 2014.

    Acum, deja două treimi din armata rusă utilizează arme moderne, potrivit Kremlinului, iar cheltuielile militare încep să fie reduse. Cel puţin, programele de investiţii au fost extinse iar Rusia începe din nou să se concentreze pe economia locală.

    În luna martie Putin a anunţat un program de „transformare” a economiei Rusiei, prin 12 proiecte naţionale de investiţii, în valoare totală de 390 miliarde dolari, dintre care două treimi se vor duce în proiecte din sfera socială, iar restul vor fi investiţi în mega-proiecte de infrastructură.

    Deşi detaliile rămân în ceaţă deoarece o treime din bugetul Rusiei este secret, cheltuielile militare se vor ridica la 61,4 miliarde de dolari pentru anul acesta, adică 3,4% din PIB, mai puţin decât anul trecut.

    Între 2009 şi 2018 cheltuielile militare au crescut cu 27% şi au reprezentat constant circa 3,9% din PIB până anul trecut.

    Rusia s-a situat pe locul patru în ceea ce priveşte cheltuielile militare în 2017, însă anul trecut a picat pe locul şase, potrivit Stockholm International Peace Research Institute.

    SUA continuă să fie pe primul loc în termeni de cheltuieli militare, cu 649 miliarde doalri în 2018, adică 3,6% din PIB. Între 2009 şi 2018 investiţiile în programe militare au scăzut cu 17%, însă în acest timp SUA s-a confruntat cu cheltuieli majore din războaiele în care s-a implicat în Irak, Libia şi Afghanistan.

    Cu toate acestea, faptul că Rusia cheltuie mai puţin pe investiţii în sectorul militar se poate datora şi din cauza faptului că ţara condusă de Vladimir Putin s-a reorientat spre noi strategii.

    Christopher Wylie, celebrul whistleblower care a lansat scandalul Cambridge Analytica, a declarat anul trecut la Bucureşti, pentru ZF, că „ruşii vor putere dar sunt faliţi, aşa că îşi exercită puterea prin propagandă”, mediul online fiind unul dintre noile fronturi.

     

  • Liviu Dragnea anunţă elaborarea „în cel mai scurt timp” a unei noi legi a pensiilor militare

    „A fost abordată tema pensiilor militare, din perspectiva discriminărilor între cadrele militare care au ieşit la pensie în ani diferiţi, având funcţii şi grade egale, dar şi acelaşi număr de ani lucraţi. Situaţia este similară cu cea din sistemul public de pensii unde, prin noua lege a pensiilor, s-au rezolvat aceste inechităţi. S-a stabilit formarea unui grup de lucru comun care să elaboreze o nouă lege a pensiilor militare în cel mai scurt timp”, se arată într-un comunicat de presă al Camerei Deputaţilor.
     
    La întâlnirea lui Liviu Dragnea cu reprezentanţii asociaţiilor cadrelor militare în rezervă şi retragere au mai participat ministrul Finanţelor Publice, Eugen Teodorovici, ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale, Marius Budăi, secretarul Camerei Deputaţilor, Lia Olguţa Vasilescu, secretarul Comisiei pentru apărare a Senatului, Mihai Fifor şi chestorul Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu.
     

  • Rusia efectuează un exerciţiu militar masiv în Crimeea

    “Astăzi, în Crimeea a început un amplu exerciţiu militar tactic”, a comunicat luni Ministerul rus al Apărării, citat de site-ul agenţiei Tass.

    La manevre participă 1.500 de militari, 300 de avioane şi elicoptere, precum şi vehicule amfibii de asalt ale Flotei militare ruse a Mării Negre.

    “Unităţile vor exersa desfăşurarea rapidă de trupe în cel mai scurt timp posibil. Personal militar şi echipamente vor fi lansate din avioane”, precizează Ministerul rus al Apărării.

    Regiunea ucraineană Crimeea a fost anexată de Rusia în 2014.

  • Elicoptere militare israeliene au atacat poziţii Hamas din Fâşia Gaza

    Elicopterele militare au bombardat poziţii islamiste din sudul Fâşiei Gaza, ca ripostă la trimiterea unor baloane cu dispozitive explozive din Fâşia Gaza spre Israel. Un dispozitiv lansat cu un balon a explodat în regiunea israeliană Eshkol, dar nu s-au înregistrat victime sau daune materiale.

    Şi duminică seară aviaţia militară israeliană a atacat o poziţie militară Hamas în Fâşia Gaza, la frontiera cu Israelul.

  • Pilotul capturat de forţele militare pakistaneze a fost transferat în India

    Pilotul, identificat precum căpitanul Abhinandan Varthaman, a fost adus cu un convoi care a pornit din oraşul Lahore din estul Pakistanului până la trecerea frontierei de la Wagah, vineri, escortat de vehicule militare cu soldaţi, care aveau armele la vedere.

    De cealaltă parte a graniţei, acesta a fost aşteptat şi preluat de către poliţiştii indieni.

    Islamabadul a spus că predarea pilotului este un gest de pace care ar putea dezamorsa tensiunile şi ar putea evita un alt război între India şi Pakistan.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Progenitura visului american ajută la construirea visului chinezesc

    McKinsey este preţuită în cele mai înalte foruri de conducere ale Rusiei pentru că experţii ei au ajutat la extinderea influenţei ruseşti departe peste graniţe. Un nume poate spune tot despre cercurile la care firma americană de consultanţă şi-a creat acces şi de unde-şi primeşte banii – Gazprom, puternicul exportator de gaze al Rusiei. Rusia este un concurent al Statelor Unite pe plan energetic, dar mai ales militar. McKinsey, născută din visul american, ajută la construirea visului chinezesc. Despre acest lucru scrie The New York Times. Unele afaceri chinezeşti în care firma de consultanţă s-a implicat au adus prejudicii de natură să stârnească revoluţii.

    În jungla malaysiană, un şantier întins stă abandonat, iar ploaia adusă de musoni macină neîncetat câmpurile de grinzi de oţel, transformând locul într-o mare de rugină. Ar fi trebuit să ia naştere acolo o cale ferată, parte a proiectului chinezesc Belt and Road Initiative, un efort de amploare globală de 1.000 de miliarde de dolari finanţat prin împrumuturi chinezeşti mari la care participă de obicei companii chinezeşti.
    Cea mai puternică dintre acestea este China Communications Construction Company, un gigant de stat ale cărui iniţiale sunt imprimate cu negru pe pereţii fabricii de ciment de pe şantierul abandonat.

    China Communications, căreia i-a fost interzis timp de opt ani să participe la unele proiecte ale Băncii Mondiale din cauza unui scandal de corupţie, a jucat un rol principal în construirea insulelor artificiale din Marea Chinei de Sud, care au produs tensiuni militare cu Statele Unite.
    De asemenea, o subsidiară a companiei a construit un port pentru Sri Lanka. Însă datoria acumulată pentru acest proiect s-a dovedit a fi o povară atât de mare pentru guvernul din Sri Lanka încât acesta a trebuit să renunţe la port şi să-l concesioneze timp de 99 de ani Chinei.
    Ce s-a întâmplat în Sri Lanka a fost atât de alarmant încât noului premier din Malaysia, Mahathir Mohamad, îi este teamă că ţării sale i s-ar putea întâmpla acelaşi lucru. El a suspendat proiectul feroviar în iulie anul trecut.

    „Nu este bine pentru noi“, a spus Mahathir în septembrie. „Muncitorii malaysieni stau pe tuşă. Toată forţa de muncă este angajată din China. Puteţi vedea cât de unilateral este proiectul.“
    Însă pentru McKinsey, numai unilateral nu este proiectul. Compania a reprezentat ambele părţi implicate în tranzacţie.
    În 2015, când China Communications construia insulele artificiale militare şi încă era sub sancţiunile Băncii Mondiale, McKinsey a luat-o de client, oferind servicii de consiliere în ceea ce priveşte strategia.

    După câteva luni, McKinsey a câştigat un alt contract: de data aceasta cu guvernul malaysian, pentru a evalua fezabilitatea liniei de cale ferată.Un raport confidenţial în PowerPoint arată că McKinsey le-a spus oficialilor malaysieni că linia de cale ferată ar putea accelera creşterea economică în anumite părţi ale ţării cu până la 1,5%. Era o cifră pe care premierului de la acea vreme, Najib Razak, acuzat acum de corupţie, îi plăcea s-o citeze.

    În acelaşi document, McKinsey arăta că proiectul va contribui la îmbunătăţirea relaţiilor cu China – „construirea unei relaţii inter-naţiuni“ – datorită importanţei sale în Belt and Road Initiative.
    Iar McKinsey a susţinut ideea acceptării de împrumuturi uriaşe din China, descriindu-le ca elementele care „schimbă jocul“ în regiune.
    Nu este greu de observat de unde a venit entuziasmul firmei McKinsey pentru iniţiativa Belt and Road: firma a promovat politica chinezească de la cele mai înalte niveluri ale companiei.
    Dominic Barton, la acea vreme managing partner la McKinsey, a făcut din Belt and Road tema unui discurs ţinut la Beijing în 2015 în care a prezentat istoria comerţului pe Drumul Mătăsii începând cu secolul II î.Hr.
    Grupul propriu de cercetare al McKinsey, McKinsey Global Institute, a intrat în acţiune, producând rapoarte – citate pe larg în mass-media de stat din China – care prezintă beneficiile iniţiativei Belt and Road.
    Barton, care a servit în consiliul consultativ al China Development Bank, unul dintre cei mai mari doi creditori chinezi ai iniţiativei Belt and Road, a minimalizat într-un interviu din 2015 în mass-media chineză îngrijorările că iniţiativa ar putea fi folosită ca instrument pentru extinderea influenţei globale a Chinei.
    „Lumea aşteaptă ca marele proiect One Belt, One Road să devină din vis realitate“, au scris Barton şi colegii săi într-un raport publicat pe site-ul chinezesc al companiei în mai 2015, arătând totodată entuziasmul McKinsey pentru participarea la o astfel de întreprindere.
    Sentimentul era reciproc. Nouă dintre cei mai buni 20 de contractori din cadrul Belt and Road sunt sau au fost clienţi ai McKinsey, potrivit unui studiu al The Times şi RWR Advisory Group care urmăreşte astfel de proiecte.
    În 2016, China Communications, clientul McKinsey, a câştigat contractul de 13 miliarde de dolari pentru construirea căii ferate malaysiene. McKinsey justifica proiectul în timp ce premierul Najib era acuzat de corupţie, era criticat de oamenii ieşiţi în stradă să protesteze din cauza dispariţiei a sute de milioane de dolari de la un fond de investiţii de stat şi avea nevoie urgentă de bani de la un creditor extern ca Beijingul.
    Scandalul creat în jurul înţelegerii i-a implicat pe ambii clienţi ai McKinsey. Mahathir a declarat presei locale că China Communications, care a câştigat un contract fără licitaţie pentru calea ferată, ar fi putut supraevalua în mod deliberat costurile pentru a-i ajuta pe Najib şi pe aliaţii acestuia să aducă bani suplimentari în fondul de investiţii pentru a înlocui sumele lipsă.
    Tony Pua, parlamentar malaysian şi adjunct al ministrului de finanţe, a declarat că afacerea a fost intermediată de un om de afaceri malaysian numit Jho Low, care este acuzat de sifonarea a sute de milioane de dolari din fond şi despre care se crede că este în China, evitând astfel un mandat de arestare din Malaysia.


    McKinsey a explicat că nu are cunoştinţă de nicio înţelegere secretă între China şi Najib. A asigurat că, desigur, va discuta despre uriaşul proiect Belt and Road al Chinei, dar a respins ideea că, reprezentând ambele părţi implicate în proiect, compania s-a aflat în vreun fel în conflict de interese. Până când China Communications a câştigat oferta, lucrările sale pentru Malaysia erau deja finalizate, se arată în justificările companiei.
    „Politicile şi procedurile interne riguroase ale firmei noastre asigură că noi venim cu o perspectivă independentă pentru a ajuta fiecare client să îşi urmărească propriile obiective strategice“, au spus reprezentanţii McKinsey.
    Însă contextul politic – un guvern care se confruntă cu acuzaţii de corupţie şi perspectiva ca Najib să apeleze la China pentru fondurile de care are nevoie pentru a-şi acoperi urmele – ar fi trebuit să fie evident pentru McKinsey în acel moment, apreciază Bridget Welsh, profesoară la Universitatea John Cabot din Roma specializată în politica din Malaysia.
    „Au ales să facă afaceri cu actori corupţi în profuzime“, crede Welsh despre McKinsey.
    Aceasta nu a fost prima dată când McKinsey a fost atrasă în aranjamente dubioase prin activitatea sa din China.
    Compania a deschis primul său birou acolo în 1995, folosind consultanţi din Statele Unite şi Marea Britanie. Până la sfârşitul deceniului, McKinsey era pregătită pentru a ajuta Beijingul să-şi forţeze companiile de stat muribunde să adopte un management în stil occidental, o specialitate a McKinsey.
    Firma a prins câţiva clienţi mari. Elevul său eminent a fost Ping An, o companie de asigurări înfiinţată ca parte a unui grup de transport maritim de stat. În 1997, McKinsey a început o relaţie de două decenii cu compania, timp în care aceasta s-a transformat dintr-o notă de subsol într-unul dintre cei mai mari asigurători din lume.
    Povestea succesului McKinsey a ajuns curând la vârful politicii chineze, târând firma – fără ca aceasta să-şi dea seama, după cum afirmă directorii ei – într-un posibil conflict de interese în cazul celui mai evident exemplu de îmbogăţire a unui oficial din istoria Republicii Populare Chineze.
    Întotdeauna în căutarea talentelor de top, McKinsey l-a adus pe Liu Chunhang, în vârstă de 27 de ani, ca asociat cu normă întreagă în 2002. Acesta tocmai absolvise Harvard Business School, cu merite deosebite, conform înregistrărilor şcolare, şi a stat la McKinsey pentru mai puţin de un an. Însă ceea ce rudele sale au făcut în acest timp avea să le transforme în miliardari.
    Liu era ginerele lui Wen Jiabao, vicepremierul ţării responsabil cu finanţele. Câteva luni mai târziu, Wen a devenit premierul Chinei, ajungând în poziţia de a conduce un guvern.
    În acea vreme, un client al McKinsey, firma Ping An, se pregătea pentru o ofertă publică iniţială de vânzare de acţiuni la Hong Kong. Familia Wen şi asociaţii lor de afaceri au devenit acţionari secreţi ai Ping An, achiziţionându-şi participaţiile la un cost redus la sfârşitul anului 2002. În calitate de premier, Wen a condus cabinetul chinez, care supraveghea industria asigurărilor şi îşi dădea acordul în marile IPO-uri.
    Varianta McKinsey este că Liu a părăsit compania în iulie 2003. Nu este clar dacă a jucat vreun rol în activităţile de afaceri ale familiei sale extinse. Însă când Ping An s-a listat în anul următor, familia Wen acumulase deja o avere uluitoare, în mare parte reprezentând acţiuni. Până în 2007, familia a acumulat o avere de cel puţin 2,7 miliarde de dolari.
    Liu, care este acum un oficial de rang înalt al autorităţii bancare din China, a declarat printr-un purtător de cuvânt că el „nu a lucrat niciodată pe proiecte pentru clienţii chinezi ai firmei“ şi că ar fi „înşelător” să fie asociat cu munca McKinsey pentru Ping An.
    McKinsey a explicat că Liu a fost angajat pentru că avea pregătirea profesională potrivită, nu datorită conexiunilor familiale.
    „Orice sugestie că domnul Liu a fost angajat sau adus pentru scopuri necorespunzătoare este falsă şi extrem de înşelătoare“, se arată într-un comunicat al companiei.
    Astăzi, în China este o laudă să spui că ai colaborat cu McKinsey. Trebuie să fii bun ca să ajungi acolo. Partenerii companiei au participat la întâlnirile din cadrul companiilor partidului comunist. Mai mult de 90% din cei 350 de consultanţi ai companiei din China sunt de origine chineză, potrivit site-ului oficial.
    Şi importanţa Chinei pentru McKinsey este evidentă: ultimii doi parteneri, Barton şi Kevin Sneader, au fost promovaţi din regiune. Sneader conduce acum întreaga divizie din Hong Kong.
    Numele McKinsey a devenit atât de prestigios în ţară încât a apărut şi o clonă chinezească, care a adoptat numele chinezesc al companiei. Compania-clonă – Chengdu McKinsey Management Consulting Company – a câştigat chiar şi un contract de consiliere a provinciei Sichuan cu privire la planificarea economică. Şarlatania sa a fost atât de reuşită încât Săptămânalul Economic Chinez, o revistă a portavocii Partidului Comunist, Ziarul Poporului, a scris un articol despre răspândirea influenţei adevăratei McKinsey, pe care a comparat-o cu o caracatiţă, şi despre cât de uimitor este succesul firmei false.

    McKinsey a spus că nu a lucrat la planificarea economică a provinciei Sichuan. Totuşi, compania nu s-a dat în lături de la programe controversate precum cel privind oraşele inteligente, spre îngrijorarea oamenilor de ştiinţă şi a avocaţilor drepturilor omului care spun că această abordare va duce la întărirea statutului Chinei de stat care vede şi ascultă orice şi pe oricine.
    Ideea cu oraşele inteligente este de a le face mai uşor de gestionat prin colectarea de date din surse precum camerele de luat vederi. Într-un stat autoritar precum China, acest lucru creează îngrijorări mari.
    „Patrulele de poliţie nu pot fi peste tot, dar analizele predictive le pot duce la locul potrivit în momentul potrivit“, a scris McKinsey într-o analiză din iunie. „Este vorba despre controlul politic“, a explicat Samantha Hoffman, un asociat al Institutului de Politici Strategice din Australia.
    McKinsey lucrează acum cu Ping An pentru a pune în practică teoria oraşelor inteligente în oraşul chinezesc Nanning pentru a monitoriza frauda financiară.
    Compania a susţinut – poate chiar până la exasperare, spun criticii – iniţiativa guvernului chinez Made in China 2025 de a deveni lider mondial în domenii sensibile, cum ar fi inteligenţa artificială şi aerospaţială, o politică ce-i nelinişteşte pe liderii europeni şi americani, care se tem că planurile Beijingului le vor submina economiile şi deschid calea dominaţiei Chinei.
    În octombrie, vicepreşedintele american, Mike Pence, a avertizat că „prin planul Made in China 2025, Partidul Comunist şi-a propus controlarea a 90% dintre cele mai avansate industrii din lume“.
    McKinsey a produs cel puţin 10 rapoarte în chineză concentrate pe Made in China 2025. Însă la începutul acestui an guvernul chinez a ordonat presei să nu mai scrie despre aceasta, având în vedere criticile intense din partea Statelor Unite şi ale Europei. Şi rapoartele McKinsey au încetat să mai menţioneze aceste planuri.
    „Firma pare uneori a fi
    aproape ca un braţ al Ziarului Poporului“, spune George Magnus, fost economist – şef al UBS, despre McKinsey. „Evident, o fac într-un mod uşor mai subtil – însă uneori
    nu foarte subtil.“
     

  • Care sunt cele 5 familii mult mai puternice decât masonii sau illuminati, care s-ar putea afla la conducerea lumii

    TopBuzz prezintă o listă cu familiile care deţin o putere uimitoare asupra lumii.

    Rothschild

    Una dintre cele mai cunoscute familii influente este Rothschild care domină băncile centrale şi influenţează guvernământul la nivel mondial. Mayer Amschel Rothschild era un colecţionar al monedelor şi antichităţilor rare din Frankfurt, Germania. În 1760 a primit un patronaj bogat care i-a permis să intre în domeniul bancar în 1790. Deşi istoria familiei este învăluită în mister, sunt zvonuri care susţin că aceştia au controlat într-o anumită măsură rezervele federale ale SUA:

    Rockefeller

    Fiu al unui escroc, John Davidson Rockefeller a început să-şi construiască imperiul din SUA după ce a cumpărat mai multe părţi ale celei mai mari rafinării din Cleveland în 1885. Aceasta a reprezentat fundaţia companiei Standard Oil din Ohio. Din 1870, Rockefeller a cumpărat rafinăriile rivalilor săi şi a început să deţină monopol asupra industriei. A acaparat circa 90% dintre rafinăriile şi conductele din America.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro