“Los indignados” (indignatii – dupa eseul “Indignez-vous!”
al diplomatului nonagenar Stephane Hessel, publicat in urma cu
cateva luni) sau “Movimiento 15M” (Miscarea lui 15 mai – de la ziua
cand au inceput protestele) s-au revoltat contra situatiei fara
iesire in care simt ca se afla Spania, cu rotatia la putere a
singurelor doua mari partide (socialistii actualului premier
Zapatero si popularii fostului premier Aznar si ai actualului lider
Mariano Rajoy), pline de politicieni corupti si bogati, ce n-au
reusit sa impiedice alunecarea tarii in criza si marginalizarea
sociala a unor categorii tot mai largi de populatie.
Duminica, protestatarii din Madrid concentrati in piata Puerta
del Sol au anuntat ca vor ramane in piata inca o saptamana, ceea ce
vor face si “indignatii” din alte orase spaniole. Ei au cerut
concetatenilor lor sa-si exprime votul la alegerile de duminica,
dar sa nu voteze Partidul Socialist si Partidul Popular, spre a nu
incuraja ramanerea la putere a coruptilor.
ACTUALIZAT – Dupa numararea voturilor exprimate la alegerile de
duminica, Partidul Popular a castigat cele mai multe voturi,
devansandu-i pe socialisti cu 37,58% la 27,8%, cel mai bun rezultat
al lor din istorie, care le aduce suprematia in 11 din 13
parlamentele regionale puse in joc. Participarea la vot a fost de
66,20%, mai mare decat la alegerile din 2007.
Miscarile de revolta din Spania (GALERIE FOTO)
Somajul in randul tinerilor spanioli depaseste 40% si nu este
estimat sa scada in cursul acestui an, iar rata somajului in Spania
este de departe cea mai mare din randul tarilor industrializate, de
21,3% la finele lui martie – nivelul cel mai inalt atins din 1997
pana acum. In urma cu doi ani, la declansarea crizei, somajul in
randul tinerilor de pana la 24 de ani era de 24,6%.
Pe ansamblul celor 30 de tari OECD, rata medie a somajului in
randul tinerilor este estimata sa ramana la 20,5% in cursul lui
2011, respectiv 24% pentru tarile Uniunii Europene. OECD explica
fenomenul prin inmultirea contractelor de munca temporare, care duc
pe termen lung la somaj cronic, pentru ca daca un tanar, indiferent
de nivelul de educatie, nu-si poate gasi sau nu-si poate mentine pe
un termen mai lung o prima slujba, risca sa fie condamnat ori la
somaj cronic, ori la trecerea de la o munca prost platita la alta,
in cerc vicios.
Protestatarii sunt nemultumiti de sistemul politic actual, care
promoveaza corupti pe listele de partid si mentinerea lor la putere
in virtutea rotatiei la putere intre Partidul Socialist si Partidul
Popular. Altii acuza faptul ca Partidul Socialist, desi declarat de
stanga, a aruncat povara crizei in spinarea populatiei, prin
programul de austeritate care a demontat pe rand toate componentele
statului social, de la alocatiile de maternitate la drepturile
sindicatelor, luand masuri de reducere a deficitului de la peste
11% din PIB in 2009 la 3% din PIB in 2013, ceea ce inseamna
economii de 50 de miliarde de euro. Guvernul a redus salariile in
sectorul public, a crescut varsta de pensionare de la 65 la 67 de
ani si a luat masuri de salvare a bancilor amenintate de faliment
din cauza expunerii prea mari in sectorul imobiliar.
Publicatia economica Cinco Dias a evocat nemultumirile
comerciantilor din Puerta del Sol din Madrid, cea mai mare si prima
piata unde protestatarii au ales sa se exprime, blocand afacerile
din zona. “Tabara” de aici s-a proclamat oras-stat,
autoadministrata de o adunare permanenta. Demonstrantii afirma ca
sunt o miscare
urbana fara partid, eterogena, care include oameni de toate
ideologiile si varstele.
LIVE VIDEO DIN PUERTA DEL SOL:
Live Broadcasting by
Ustream
A avut priza in randurile lor manifestul unei miscari numite “Democracia Real Ya”
(Democratie reala acum), ce propune eliminarea privilegiilor
fiscale si juridice pentru clasa politica, stimularea fiscala a
angajatorilor care nu mai recurg la contracte de munca temporare,
limitarea varstei de iesire la pensie la 65 de ani pentru a nu
favoriza cresterea somajului, nationalizarea si vanzarea de catre
stat a numeroaselor cladiri de locuinte care nu si-au gasit
cumparatori la preturile mari cerute de dezvoltatori, cresterea
impozitelor pentru banci si marile averi si interzicerea
capitalizarii bancilor cu bani publici.
La Barcelona, Valencia, Sevilla, Zaragoza, Valladolid, A Coruna
sau in Canare, grupuri de participanti mergand de la cateva zeci la
cateva mii de oameni si-au facut simtita prezenta prin strigate de
“Nu plecam”, “Poporul unit nu va fi niciodata infrant”, cantece,
aplauze, momente de tacere simbolica si incercari de reunire a
propunerilor lor in programe cu liste de revendicari. Unii au
tradus comunicatele in alte limbi, altii au organizat transmisia in
direct pe internet a
manifestatiilor sau au tinut lumea la curent pe Twitter, prin
mesaje cu cuvinte-cheie ca #acampadasol, #spanishrevolution,
#nonosvamos, #nolesvotes, #15M, #22M, #yeswecamp.
“Alegerile sunt anticonstitutionale. Toate partidele nu fac
decat ce le dicteaza bancile”, a scris pe Twitter un protestatar.
“Asta este democratia: cand poporul se face auzit!”, scrie altul.
“Solidaritate din Dublin, suntem altaturi de voi!”, scrie un altul
din Irlanda. “Hotii, le ramane Botin fara bani! Va sustinem din
Mexic”, scrie un mexican (Emilio Botin este seful Santander, cea
mai mare banca din Spania, cu activitate importanta si in Mexic).
Manifestatii similare au avut loc in aceste zile si in orase din
Italia, Franta, Germania, Australia, Olanda, Mexic, Maroc, Ungaria,
Cehia, precum si la New York si San Francisco.
Unii comentatori de dreapta i-au acuzat, previzibil, pe
manifestanti ca sunt manipulati de stanga si extrema stanga. Altii
au speculat ca “revoltele califatului” s-au extins si in Europa –
cu alte cuvinte, ar trebui reprimate, fiindca miscarile de strada
din Orientul Mijlociu si Nordul Africii, in viziunea lor, ar fi o
expresie a islamismului militant de tip Al-Qaida, urmarind
instituirea unui imperiu musulman mondial. Altii, fara culoare
ideologica, au salutat miscarea, intrebandu-se daca acum spaniolii
au si ei “o Piata Tahrir a lor”, aluzie la manifestatiile
victorioase din Egipt.
Sociologii consultati de ziarul El Pais se declara deconcertati
de modul cum s-au coagulat miscarile de strada, convocate prin
internet si mentinute in afara oricarei violente; unii cred ca vor
disparea la fel de repede cum au aparut, altii cred ca vor dura
inca mult dupa alegerile din 22 mai. Sociologul Jaime Pastor crede
ca “atat revoltele din tarile arabe, cat si cele de aici au pornit
de la retelele sociale online si si-au gasit expresia in ocuparea
simbolica a spatiului public. Acolo aveau de-a face cu o dictatura,
aici e doar o democratie de calitate slaba, supusa dictaturii
pietelor financiare”.
