BusinessMagazin

Tag: lux

  • Vechituri de valoare

    Valoarea ceasurilor sau a bijuteriilor de lux se păstrează sau chiar creşte în timp, lucru care nu se putea spune şi despre haine până nu demult. În ultima vreme însă, şi acestea au început să fie privite ca valoroase, dată fiind cererea de articole vestimentare de lux second-hand din colecţii mai noi sau mai vechi. Aşa au apărut diverse platforme de comercializare a acestora, piaţa crescând atât de mult încât a intrat în atenţia diverselor branduri de lux care altădată le evitau, scrie Financial Times. Astfel Alexander McQueen a încheiat anul trecut un acord cu Vestiaire Collective pentru a pune la dispoziţia clientelor o soluţie de a-şi face curat în dulap vânzând rochii sau genţi, iar Burberry colaborează cu TheRealReal. Alte branduri, ca Marques’ Almeida ori Mulberry preferă să vândă în propriile magazine online articole preluate de la clienţi, în timp ce brandul danez Ganni lansează platforme prin care clienţii pot vinde hainele create de firmă din garderoba lor către doritori.

     

  • Diamantul casei

    Încercarea de a marca ocazii speciale ajunge, pentru anumite branduri de lux, şi la proiecte speciale cum ar fi bijuterii cu pietre preţioase şlefuite aparte. Printre exemple, scrie Financial Times, se numără diamantul de 55,55 de carate prezentat de Chanel anul trecut, care a fost şlefuit astfel încât să imite dopul unei sticluţe de parfum Chanel No 5 sau diamantul cu 88 de faţete Taille Impératrice de la Chaumet care aduce ca formă cu o căsuţă hexagonală dintr-un fagure de albine, lansat în colecţia sa „Bee My Love”.

    Mai recent, casa Dior a prezentat un diamant galben numit „Le Montaigne” astfel tăiat încât să aibă 88,88 de carate, amintind de înfiinţarea companiei pe 8 octombrie 1946 în arondismentul al optulea din Paris. Unicat, „Le Montaigne” va fi montat într-o bijuterie special creată pentru el.


     

     

  • Coconi, petale şi curbe

    Luxul trebuie să se vadă şi în mobilier, fie el pentru casă sau pentru terasă, motiv pentru care Louis Vuitton a lansat cu câţiva ani în urmă gama sa de mobilier „Objets Nomades” destinată superbogaţilor, la care colaborează cu diverşi designeri. Printre cele mai cunoscute articole ale gamei, scrie The Telegraph, se numără un balansoar care seamănă cu un cocon, iar mai nou, acestuia i s-a adăugat un scaun-petală, proiectat de studioul olandez de design Marcel Wanders ori „Signature”, creaţii ale designerului de la Beijing, Frank Chou, nişte piese (canapea şi fotolii) care se remarcă prin curbele elegante.

  • Cum transformă războiul laptele în lux

    În timp ce oraşe întregi devin mormane de moloz în Ucraina, ecoul războiului se răsfrânge mult peste graniţele ţării vecine. Scumpirile, conturate încă din timpul crizei pandemice, afectează într-un efect de domino industriile globale, ducând la previziunile unor penurii multiple. După energie, carburant, materiale de construcţii, ulei şi nu numai, laptele riscă să devină un bun pe care nu toţi şi-l vor permite. Adepţii jumătăţii pline a paharului pot vedea scumpirile şi într-o notă pozitivă: mai mulţi vegani şi mai puţină poluare.

    Dacă pe românii de rând îi mai pot salva de criza din ce în ce mai palpabilă banii puşi „la saltea”, numărul celor care au depozite bancare de peste 100.000 de euro fiind în creştere (+7.233 de persoane în 2021), la fel ca şi valoarea sumelor economisite (+19,3%), Banca Naţională are ca backup fondurile BCE, la care poate să apeleze pentru un împrumut până la începutul anului viitor. O plasă de siguranţă necesară, dar la care sperăm să nu fim nevoiţi să apelăm.

    Andra Stroe, redactor, Business MAGAZIN


     

     

  • Fini Sunt! Occidentul nu este bun pentru Putin, dar geaca Loro Piana, un produs al Occidentului, este mai bună decât un palton rusesc

    Vineri, în timp ce tancurile ruseşti bombardau de zor Ucraina, la Moscova, pe stadionul Luzhniki, în faţa a 200.000 de oameni aduşi mai mult sau mai puţin cu forţa, preşedintele Vladimir Putin aniversa invadarea Crimeei şi îşi justifica războiul din Ucraina.

    Cu ce a rămas lumea după discursul lui Putin: cu geaca pe care acesta a purtat-o pe scenă, o geacă Loro Piana de 12.000 de euro.

    Loro Piana este un brand de îmbrăcăminte scump, chiar foarte scump, deţinut de LVMH, cel mai mare conglomerat de branduri de lux din lume, unde principalul acţionar este miliardarul francez Bernard Arnault.

    Citiţi articolul integral pe www.alephnes.ro

     

     

  • Pe urmele colecţionarelor

    Mult dorite de femei, dintre care unele îşi alcătuiesc chiar colecţii impresionante numai bune de stârnit invidia, genţile de lux au ajuns să atragă şi bărbaţii. Aceştia, scrie Wall Street Journal, preferă marca Hermes, în special modelele Birkin şi HAC mari, cu care nu se sfiesc să se afişeze. Cum aceste modele sunt greu de cumpărat de noi, doritorii trebuind să fie clienţi ai firmei de ceva timp până să li se ofere posibilitatea de a achiziţiona o geantă Birkin, mulţi dintre cei care caută aşa ceva apelează la site-uri specializate în revânzarea de produse de lux, care au remarcat o creştere a interesului bărbaţilor în această privinţă. Chiar dacă o parte dintre bărbaţii care le sunt clienţi unor asemenea site-uri cumpără genţi pentru soţiile sau prietenele lor, sunt destui cei care-şi doresc o Birkin pentru ei. Motivul principal, spun comercianţii de produse de lux second-hand, îl reprezintă faptul că aceştia au ajuns să accepte ideea că astfel de articole sunt nişte accesorii practice, chiar dacă extravagante. Printre colecţionarii recunoscuţi de genţi Hermes se numără fostul boxer profesionist Floyd Mayweather, rapperul Ye (Kanye West) ori creatorul de modă Marc Jacobs. Doritorii de genţi Birkin sau alte modele Hermes apelează adesea la site-uri specializate în revânzarea de produse de lux, preferând să plătească în plus, dar să aştepte cât mai puţin. Printre site-urile cunoscute drept „scurtături” în această privinţă se numără Jane Finds, Rebag, Fashionpile, StockX ori RealReal. Nu numai vedetele caută Birkin sau HAC, ci şi colecţionarii obişnuiţi, pe lângă cei care le achiziţionează în principal ca să le poarte fiind şi unii care se gândesc la asemenea genţi ca la o investiţie bună, având în vedere că în timp le creşte preţul.

  • Cine este oligarhul preferat al lui Putin. Are acţiuni la Facebook şi cel mai mare vas de agrement din lume, pe care l-a cumpărat cu 600 de milioane de dolari

    …Iahturile negre morţii-şi debarcară;

    Pe când cele albe

    Şi cu cele roşii

    Ancorele grele greu le ridicară

    Şi din port plecară

    Dimineaţa-n clipa când cântau cocoşii.

    Încotro?

    Spre care ţărmuri depărtate?

    Încotro?

    Spre care zări însângerate?…

    Încotro?

    Spre care lupte-apropiate?…

    (Ion Minulescu, Romanţa iahturilor, Flacăra 1912)

     

     

    Iahturile au fost dintotdeauna un simbol al luxului, o cale de etalare a bogăţiei şi puterii.

    Poate şi a nepăsării. Lumea capitalistă abundă de ele. Dar pe lume există şi superoligarhii ruşi şi megaiahturile lor. Sau acum, mai degrabă, arce private ale opulenţei care fug acum de mânia Occidentului faţă de apropiaţii lui Putin. Un top precis ale celor mai scumpe iahturi este greu de găsit şi greu de făcut. Însă în cele mai multe încercări oligarhii ruşi sunt prezenţi cu cele mai scumpe. Prieteni sau nu cu Putin, aceştia sunt prigoniţi patrimonial în Occident de când Rusia a pornit război de de ocupaţie şi denazificare contra Ucrainei. Iahturile lor au devenit un simbol al luptei SUA, UE şi aliaţilor cu pretenţiile de expansiune teritorială ale Kremlinului.

    Era în 2015, la un an după ce Rusia şi-a anexat peninsula ucraineană Crimeea şi şi-a instalat trupele separatiste în două judeţe din estul acestei ţări. Occidentul a reacţionat cu sancţiuni financiare. Preţul petrolului era în scădere, iar economia rusească se îndrepta spre o criză financiară şi recesiune severă. Atunci miliardarul rus Andrei Igorevici Melnicenko, fondatorul producătorului de îngrăşăminte chimice EuroChem – deci un oligarh –, şi-a prezentat noua achiziţie, un iaht de 600 de milioane de dolari şi de aproape 90 de metri înălţime împopoţonat cu o cameră de observare submarină. O operă de artă cu o lungime de peste 140 de metri. Cel mai mare iaht cu pânze din lume, din clasa „Sailing Yacht A”. Vasul a fost construit la un şantier naval din Germania şi a reprezentat un “upgrade” de la un iaht de „doar” 250 de milioane de dolari. Ultima locaţie cunoscută – Trieste, Italia. Dar oriunde în lumea occidentală s-ar afla iahturile superbogaţilor Rusiei, acestea nu sunt în siguranţă. În prima săptămână de la invadarea Ucrainei, poliţia italiană a confiscat vile şi iahturi de 143 de milioane de euro de la cinci oligarhi ruşi puşi de aliaţi pe lista sancţiunilor, scrie Reuters.

    În Toscana, o regiune pitorească italiană, autorităţile au pus sechestru pe două iahturi. Cel mai preţios, „Lady M“, cu un preţ de 65 de milioane de euro, aparţine celui mai bogat om din Rusia, Alexei Mordaşov. Celălalt vas, Lena, costă 50 de milioane de euro şi îi aparţine lui Ghennadi Timşenko, considerat unul dintre cei mai apropiaţi asociaţi ai lui Putin. Autorităţile fraceze au blocat iahtul „Amore Vero” cu care se lăuda oligarhul Igor Secin, nimeni altul decât şeful Rosneft, una din companiile prin care Kremlinul face rost de bani prin vânzarea de petrol şi de gaze naturale. Agenţii vamali francezi au intervenit când au observat că vasul, lung de 88 de metri şi al cărui nume în traducere înseamană „Dragoste adevărată”, se pregătea grăbit de plecare, sub acoperirea nopţii. În portul francez ajunsese pentru reparaţii. Secin este de anul acesta pe lista personajelor sancţionate în contextual invaziei ruse din Ucraina, iar Rosneft este acolo încă din 2014.

    Există iahturi şi există superiahturi, aşa cum există pătura oligarhilor şi elita oligarhilor. Un superiaht a cărui poveste face vâlvă zilele acestea este Dilbar, de aproape 160 de metri, aflat în proprietatea lui Alişer Usmanov. Dilbar fost până nu demult cel mai mare vas privat de agrement din lume.

    Există iahturi şi există superiahturi, aşa cum există pătura oligarhilor şi elita oligarhilor. Un superiaht a cărui poveste face vâlvă zilele acestea este Dilbar, de aproape 160 de metri, aflat în proprietatea lui Alişer Usmanov. Dilbar fost până nu demult cel mai mare vas privat de agrement din lume. Usmanov , magnat al oţelului, prin Metalloinvest, şi investitor la Facebook când aceasta era o companie tânără, a fost cel mai bogat om din Rusia până în 2015. Este considerat oligarhul preferat al lui Putin şi deţine pachetul majoritar de acţiuni la MegFon, al doilea cel mai mare operator de telefonie din Rusia. Usmanov a investit în Facebook când reţeaua de socializare, devenită cea mai mare din lume, avea probleme în a accesa finanţare din cauza crizei financiare globale.

    La un moment dat ajunsese să deţină 10% din firmă mulţumită unor injecţii de capital de aproape un miliard de dolari. Un efort mic dacă este comparat cu valoarea pe care a avut-o Dilbar în momentul cumpărării şi banii cheltuiţi apoi de oligarh pentru schimbări aduse iahtului. Şi Usmanov a fost pus pe lista sancţiunilor aplicate Rusiei după invadarea Ucrainei, iar în presă au apărut ştiri cum că megaiahtul acestuia a fost confiscat în Germania.

    Autorităţile germane au negat acest lucru. În afară de Dilbar, Usmanov mai are şi alte iahturi mai mici şi un Airbus A340 de 200 de milioane de dolari. Megaoligarhul a cumpărat megaiahtul în 2016 pentru 600-650 de milioane de dolari. Suma exactă nu este cunoscută. Usmanov se pare că n-a fost mulţumit de achiziţie şi a trimis vaporul în şantier pentru modificări, care ar costa încă 200 de milioane de dolari. În ultima configuraţie cunoscută, iahtul avea două heliporturi şi putea găzdui peste 130 de oameni.

    Avea şi o piscină de 25 de metri cu o suprafaţă suficient de mare pentru primi un iaht mai mic. Dilbar a fost trimisă pentru modificări la şantierul naval din Hamburg, iar autorităţile de acolo au explicat că nu au confiscat vasul pentru că nu au reuşit să stabilească cine este proprietarul. Dilbar este numele mamei lui Usmanov. Iahtul poartă steagul Insulelor Caiman şi este înregistrat pe numele unei companii fantomă din Malta. Când lista cu sancţionaţi a fost făcută publică, mai multe iahturi deţinute de oligarhi ruşi erau andocate într-un port din Barcelona, inclusiv Solaris, asociat cu numele Roman Abramovici, miliardarul care a anunţat că va vinde clubul de fotbal Chelsea şi că va dona veniturile unei fundaţii pentru persoanele afectate de invazia Ucrainei. Abramovici nu a fost sancţionat. Galactica Super Nova, deţinută de Vagit Alekperov, directorul companiei petroliere ruse LUKOIL, a părăsit Barcelona şi a traversat Marea Mediterană spre Tivat, Muntenegru, înainte de a naviga spre sud, în Marea Adriatică. Deşi Alekperov nu a fost sancţionat, el este preşedintele unei companii care a fost lovită de sancţiunile americane în trecut. Alte iahturi cu conexiuni cu Rusia se află în Caraibe, inclusiv Eclipse, un alt vas deţinut de Abramovici. Eclipse este printre cele mai mari din lume şi include o piscină care poate fi transformată într-un ring de dans. În Caraibe s-ar afla Anna, care ar fi deţinută de oligarhul Dmitri Ribolovlev.

    Acesta a cumpărat mai demult un conac din Florida de la fostul preşedinte american Donald Trump. Ribolovlev nu a fost sancţionat. Mai multe iahturi legate de oligarhii ruşi au sosit în ultimele săptămâni în Maldive, o ţară-arhipelag din Oceanul Indian. Printre acestea se numără Clio, care ar fi deţinută de oligarhul Oleg Deripaska. Vasul a părăsit Sri Lanka la începutul lunii februarie şi de atunci navighează între diferiţi atoli din Maldive, potrivit MarineTraffic. Deripaska a fost sancţionat de SUA în 2018. Entuziaştii iahturilor au observat în ultimele săptămâni un exod al vaselor de lux deţinute de ruşi spre locaţii exotice sigure şi cu legislaţii permisive. La începutul invaziei ruse, cele mai mari patru iahturi de lux din Maldive erau deţinute de ruşi, potrivit unei analize realizate de Bloomberg News. Cel mai mare, Ocean Victory, de 140 de metri, aparţine magnatului oţelului Victor Raşnikov, în timp ce un altul, Clio, este cel al lui Deripaska. Nord, al lui Alexei Mordaşov, un alt miliardar al oţelului, se află în Seychelles după ce a plecat din Maldive. Sea Rhapsody al bancherului rus Andrei Kostin se îndrepta către lanţul de insule după ce a părăsit Turcia pe 18 februarie. Se estimează că 7-10% din flota globală de superiahturi este deţinută de ruşi. Iahtul cu cea mai controversată poveste rusească are pavilion rusesc şi se numeşte Graceful. Specialişti şi jurnalişti speculează că nava îi aparţine lui Putin însuşi, deşi nu există dovezi concrete că aşa ar fi. Graceful a plecat din Hamburg la începutul lunii februarie – cu aproximativ două săptămâni înainte de invadarea Ucrainei – şi a pornit în viteză spre Kaliningrad, Rusia, arată datele MarineTraffic. Nu au fost înregistrate alte date despre locaţie de când a sosit în oraşul rusesc pe 9 februarie. Romanţa oligarhilor ruşi cu iahturile scumpe a început în deceniul tumultuos de după prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991, când industriile de stat centrate în jurul petrolului şi metalelor au fost vândute la preţuri mici, de cele mai multe ori oamenilor de afaceri şi bancherilor ruşi cu conexiuni politice care au acordat noului stat rus împrumuturi la schimb pe acţiuni, scrie Fortune.

    Noii bogaţi ai Rusiei au început să cumpere iahturi de lux după modelul celor deţinute de miliardarii, şefii de stat, prinţii şi regii din Occident. Iahtul a devenit un simbol al statutului pe scenele de putere de la Moscova şi la Sankt Petersburg, iar în marea Rusie dimensiunea contează. „Niciun oligarh rus care se respectă nu ar sta fără un superiaht”, a spus William Browder, un finanţator născut în Statele Unite care a lucrat ani de zile la Moscova înainte de a deveni unul dintre cei mai gălăgioşi critici străini ai regimului lui Putin. „Iahtul este parte din ritul de trecere pentru a deveni oligarh. Este o condiţie prealabilă.” Pe măsură ce averile au crescut, s-a conturat o cursă a înarmării printre oligarhi, cei mai bogaţi dintre ei acumulând flote personale de vapoare din ce în ce mai luxoase şi impunătoare. De exemplu, se crede că Roman Abramovici a cumpărat sau a comandat cel puţin şapte dintre cele mai mari iahturi din lume, dintre care unele le-a vândut altor oligarhi. Samsar de iahturi de lux? În 2010, Abramovici a lansat la apă Eclipse, sub pavilion Bermude. Cu o lungime de 163 de metri, la acea vreme era cel mai lung superiaht din lume. Caracteristicile includ un şemineu cu lemne şi celebra piscină care se transformă într-un ring de dans. Eclipse se mândreşte şi cu propriul hangar pentru elicoptere şi cu o cameră submarină în care se pare că este parcat un minisubmarin. Dennis Cauiser, un specialist în superiahturi la VesselsFinder, a spus că vapoarele oligarhilor includ adesea măsuri secrete de securitate demne de răufăcătorii din filmele cu James Bond: trape de evacuare subacvatice, ferestre antiglonţ şi camere blindate pentru caz de atac sau dezastru. „Eclipse este echipat cu un întreg arsenal special, inclusiv lansatoare de rachete şi sisteme de autoapărare la bord”, a spus Cauiser.

    „Are şi o zonă secretă de evacuare a submarinelor.” Eclipse a fost eclipsat de Azzam, care ar fi deţinută de emirul din Abu Dhabi. Nava şi-a revendicat titlul de cel mai lung iaht când a fost lansată în 2013. La trei ani după aceea, Usmanov a lansat Dilbar, pe atunci cel mai mare iaht din lume ca volum de apă dislocuit. Abramovici, a cărui avere este estimată la 12,4 miliarde de dolari, a ripostat lansând anul trecut Solaris. Deşi nu este la fel de lungă ca Eclipse sau la fel de mare ca Dilbar, ambarcaţiunea de 600 de milioane de dolari sub pavilionul Bermudelor este posibil să fie mai luxoasă. Cu o înălţime de opt etaje, Solaris are o palisadă elegantă de punţi late acoperite cu lemn de tec, potrivite pentru a găzdui o hoardă întreagă de petrecăreţi de prin păturile de sus. Pentru ca cineva să-şi poată face o idee ce înseamnă luxul de mai sus în Rusia, trebuie spus că PIB-ul celei mai sărace regiuni din Federaţia Rusă este de nici 900 de milioane de dolari. Adică ceva mai mare decât valoarea pe care o va avea Dilbar după îmbunătăţirile comandate de Usmanov. Regiunea cu pricina este Inguşeţia.

  • Gigantul din industria luxului Prada devine singurul proprietar al fabricii de la Sibiu, România, după ce cumpără 20% de la o antreprenoare locală

    ♦ Prada are în total 23 de unităţi de producţie dintre care 20 în Italia şi câte una în Marea Britanie, Franţa şi România ♦ Pe plan local, grupul dezvoltă o nouă fabrică.

    Compania Hipic Prod Impex din judeţul Sibiu este acum controlată în proporţie de 100% de grupul italian de modă de lux Prada după ce anul trecut gigantul a cumpărat ultimele acţiuni de la antreprenoarea Andreea Sabău.

    „Prada Spa a ales să îşi exercite opţiunea de a cumpăra restul de 20% din acţiunile companiei Hipic Prod Impex din România. Ca rezultat al acestui acord, grupul Prada deţine acum compania integral“, se arată într-un document al gigantului unde nu este precizată însă nicio valoare a acestei achiziţii. România nu este singura piaţa unde grupul a făcut astfel de mutări anul trecut.

    Deşi nu oferă date financiare privind această tranzacţie, într-un alt document al grupului Prada apare informaţia conform căreia între 2019 şi 2021 compania a investit 80 mil. euro în producţie, mai exact în achiziţii strategice pentru „o integrare mai bună pe verticală“. Pentru 2022 sunt planificate alte investiţii de 70 mil. euro, iar grupul caută în continuare noi oportunităţi. Pe lista investiţiilor recente apar trei fabrici în Italia, una în Marea Britanie şi o vopsitorie în Franţa. Toate acestea figurează deţinute total sau parţial de Prada acum. În cazul unora, în 2021 gigantul a realizat achiziţia unor pachete minoritare de acţiuni, la fel ca în cazul Hipic Prod Impex din România.

    Hipic Prod Impex este o companie fondată în 1994 şi care anul trecut era controlată în proporţie de 80% de Prada SPA şi 20% de Andreea Sabău, conform platformei de analiză confidas.ro. Între timp, structura oficială a acţionariatului s-a schimbat, italienii controlând tot businessul, conform aceleiaşi surse.

    Andreea Sabău figurează acţionar în mai multe companii – o parte ra­diate, o parte în funcţiune. Una dintre acestea din urmă este Cecco Bruna 2011, cu afaceri de 12 mil. lei şi o marjă de profit de 25% în 2020. Aici ea e unicul acţionar, firma având drept CAEN (obiect de activitate) fa­bri­carea articolelor de voiaj şi maro­chi­nărie şi a articolelor de harnaşament. Acelaşi CAEN îl are şi Hipic Prod Impex, firma controlată de Prada.

    Aceasta din urmă a încheiat 2020 (an marcat de pandemia de COVID-19) cu afaceri de 28 mil. lei, în scădere faţă de 45 mil. lei în anul anterior. Declinul poate fi pus pe seama pandemiei care a dus la închiderea temporară a magazinelor fizice şi la limitarea libertăţii de mişcare. Faptul că oamenii au stat mai mult acasă i-a determinat să investească mai puţin în modă. Datele pe 2021 nu sunt încă disponibile.

    Prada are în total 23 de unităţi de producţie dintre care 20 în Italia şi câte una în Marea Britanie, Franţa şi România. Pe plan local, grupul dezvoltă o nouă fabrică în care investeşte 19 mil. euro, din care 8 mil. euro reprezintă ajutor de stat, conform datelor publice.

    „Noua unitate de producţie va fi gata la finalul primului semestru din 2022, însă va deveni operaţională la începutul semestrului secund al acealuiaşi an“, spunea la final de 2022 Marta Monaco, financial and corporate communication senior manager în cadrul Prada SpA.

    Ea adăuga că fabrica va măsura 11.000 mp, fiind vorba de un singur etaj unde se vor realiza toate etapele procesului de producţie a unor bunuri din piele.

     

  • Diamante altfel

    Pietrele preţioase sunt, de multe ori, cunoscute pentru anumite culori sau pentru faptul că sunt incolore, dar, de fapt, ele sunt mult mai variate, lucru pe care creatorii de bijuterii de lux încearcă să-l scoată în evidenţă în ultima vreme. Există astfel şi diamante maro, verzi sau gri, ori cu imperfecţiuni, scrie New York Times, încadrate la categoria „diamante urâte”, dar la mare căutare pentru cei care vor să confecţioneze bijuterii deosebite.

    Casa germană Hemmerle, de exemplu, combină diamante maro, gri sau verzi cu diamante incolore şi metale preţioase, având o gamă de inele sau cercei, iar creatoarea Nina Runsdorf preferă diamante gri pentru creaţiile ei. Pe lângă faptul că aceste diamante imperfecte sunt ceva mai ieftine decât cele obişnuite, ele atrag şi clienţii care caută ceva aparte, care doresc bijuterii cum nu mai are nimeni.

  • Lux de vreme nouă. În ce aleg oamenii să investească după ce nu au mai putut cheltui bani pe călătorii scumpe, din cauza pandemiei

    Rămasă fără posibilitatea de a călători sau de a participa la evenimente la care să-şi etaleze statutul social, multă lume n-a dorit să renunţe la luxul cu care era obişnuită, direcţionând o parte mai mare din cheltuieli către produse sau experienţe de lux, scrie Washington Post.

    Un domeniu spre care s-au îndreptat aceste cheltuieli este fitnessul, o mare parte din cei care doresc să se menţină în formă preferând să investească în echipamente de lux. De această tendinţă n-au întârziat să profite companii precum Christian Dior, Louis Vuitton sau Yves Saint Laurent, care au lansat benzi de alergat sau gantere, acestea din urmă confecţionate din metal sau marmură. Unii producători de echipamente de fitness, cum ar fi Peloton, au îmbinat vânzarea de astfel de articole cu cursuri online şi şedinţe de antrenament cu instructori dedicaţi, care-şi urmăreau elevii tot online, cererea crescând exponenţial anul trecut.

    Alte companii au preferat experienţa offline, un exemplu fiind Hydra Studios, activă la New York, Miami şi Londra. Aceasta este specializată pe aşa-numite săli de fitness miniaturale, în care poate lucra la aparate o singură persoană şi care pot fi rezervate printr-un abonament lunar.

    În unele cazuri, luxul presupune şi oferirea serviciilor unor concierge spirituali pentru a asigura starea de bine a clienţilor, ca la anumite complexe imobiliare ce urmează a fi inaugurate nu peste multă vreme, cum ar fi Maverick din New York sau Park, din Santa Monica. Concierge spirituali de la acestea discută cu locatarii şi îi pun în legătură cu specialişti în băi de sunet, binecuvântări pentru apartamente ori ritualuri de vindecare, desfăşurate, bineînţeles, online.