Si totusi, pe masura ce atentia lumii se muta de la salvarea
financiara la reforma financiara, tacutele povesti de succes merita
cel putin la fel de multa atentie ca si spectaculoasele prabusiri.
Trebuie sa invatam de la aceste tari, care este evident ca au mers
pe calea cea buna. Iar in fruntea acelei liste este vecina noastra
de la nord. Acum, Canada este un model de urmat foarte
important.
Da, stiu, Canada se presupune ca e plictisitoare. Bilunarul New
Republic a catalogat in urma cu doua decenii “Worthwhile Canadian
Initiative” ((“O initiativa valoroasa a Canadei”, titlul unui
comentariu din The New York Times din anii ’80) drept cel mai
plictisitor titlu din lume. Dar eu am considerat intotdeauna Canada
fascinanta tocmai pentru ca e similara cu Statele Unite in multe
feluri, dar nu in toate. Ideea este ca atunci cand experienta
canadiana si cea americana se despart, e foarte probabil ca
diferentele politice, mai degraba decat cele culturale sau de
structura economica, sunt responsabile pentru acea diferenta.
Si oricum, cand vine vorba de sectorul bancar, plictiseala e buna.
In primul rand, putina istorie. De-a lungul ultimului deceniu, SUA
si Canada s-au bucurat de aceleasi avantaje globale. Ambele s-au
confruntat cu aceeasi avalansa de marfuri ieftine si bani ieftini
din Asia. Economistii din ambele state anuntau entuziasti ca era
recesiunii severe luase sfarsit. Dar cand lucrurile s-au stricat,
consecintele au fost foarte diferite aici si dincolo. In SUA,
executarile de ipoteci s-au inmultit, unele mari institutii
financiare s-au prabusit, iar altele au supravietuit doar datorita
injectiilor masive de capital din partea guvernului. In Canada nu
s-a intamplat nimic din toate astea. Ce-au facut canadienii
diferit?
Nu a fost vorba de politica dobanzii de referinta. Multi
comentatori au invinuit Rezerva Federala pentru criza financiara,
sustinand ca aceasta a creat bula dezastruoasa, tinand foarte jos,
pentru prea mult timp, nivelul dobanzii de referinta. Dar dobanda
de referinta din Canada era similara cu cea din SUA, deci se pare
ca doar dobanda joasa nu e suficienta ca sa produca o criza.
Experienta Canadei pare de asemenea sa contrazica opinia, puternic
promovata de Paul Volcker – formidabilul fost presedinte al
Rezervei Federale – ca radacinile crizei noastre rezida in
dimensiunile institutiilor noastre financiare, in existenta
bancilor “prea mari ca sa cada”. Dar in Canada toate bancile sunt
prea mari ca sa cada: cinci grupuri bancare domina scena
financiara.
Pe de alta parte, experienta Canadei pare sa sprijine opiniile
celor ca Elizabeth Warren, sefa comisiei Congresului care se ocupa
cu supravegherea redresarii bancilor: ea a atribuit mare parte a
vinei pentru criza faptului ca nu s-a reusit protejarea
consumatorilor de creditele inselatoare. Canada are o Agentie a
Consumatorului Financiar independenta, care a restrans drastic
creditele de tip “subprime”.
Cel mai important, experienta Canadei pare sa le dea dreptate celor
ce spun ca un sistem bancar poate fi mentinut sanatos daca il
pastrezi plictisitor, adica daca limitezi pragurile de risc pe care
si le pot asuma bancile. Statele Unite aveau un sistem bancar
plicticos, dar lipsa reglementarilor din vremea lui Reagan a facut
lucrurile periculos de interesante. Canada, in schimb, a mentinut o
moleseala placuta.
Mai concret, Canada a fost mult mai stricta in limitarea
tranzactiilor cu bani imprumutati pe credit pe care le puteau face
bancile. A limitat de asemenea si procesul de securitizare, in care
bancile impachetau si revindeau creditele din portofolii, un proces
ce se presupunea ca ar fi ajutat bancile sa isi reduca riscurile,
prin fragmentarea creditului, dar care in practica s-a dovedit o
modalitate pentru banci de a face pariuri tot mai mari pe banii
altora.Nu e niciun dubiu ca in ultimii ani aceste restrictii au
insemnat mai putine oportunitati pentru bancheri de a veni cu idei
destepte decat in situatia in care Canada ar fi urmat zelul de
dereglementare al Americii. Dar, asa cum s-a dovedit, a fost spre
binele lor.
Deci care sunt sansele ca SUA sa invete din succesul Canadei?
De fapt, legea reformei financiare pe care Camera Reprezentantilor
a adoptat-o in decembrie va canadianiza sistemul american. Va crea
o Agentie de Protectie a Consumatorului Financiar, va limita
tranzactiile bancilor cu bani imprumutati si va limita
securitizarea, cerand creditorilor sa-si pastreze o parte a
riscurilor aferente imprumuturilor acordate.
Dar perspectivele pentru ca o lege similara sa capete cele 60 de
voturi de care are nevoie in Senat sunt nesigure. Republicanii sunt
foarte porniti impotriva oricarei reforme financiare serioase –
nici macar un singur republican nu a votat pentru lege in Camera
Reprezentantilor – si chiar si unii democrati sunt
ambivalenti.
Asa ca e mare probabilitatea sa nu facem nimic sau nu cine stie ce
ca sa prevenim viitoarele crize bancare. Dar nu va fi din cauza ca
nu stim ce avem de facut: avem un exemplu clar despre cum sa
mentinem sigur sistemul bancar – chiar sub nasul nostru.