BusinessMagazin

Tag: intrebari

  • Mentalităţi, strategii şi schimbări

    “Am ales să sărbătorim 25 de ani de EY în România privind nu spre trecut, ci spre viitor, spre următorii ani şi spre provocările şi oportunităţile pe care le vor aduce,“ declara Bogdan Ion, country managing Partner EY România, cu ocazia evenimentului în cadrul căruia a fost lansată cartea. Firma de audit şi consultanţă a ales să marcheze 25 de ani de prezenţă pe piaţa românească prin lansarea acestei cărţi, pentru realizarea căreia a fost derulată o campanie pe parcursul mai multor luni. Ideea de la care a plecat acest proiect este că progresul poate fi generat de strategii croite plecând de la răspunsuri la întrebări esenţiale, de impact.

    ”Pe măsură ce campania se derula, ne-am dat seama că avem oportunitatea de a vedea mai clar ce îi preocupă pe români. Sunt, bineînţeles, teme la care fiecare dintre noi s-a gândit, precum sănătatea, educaţia, infrastructura, situaţia administraţiei publice, migraţia românilor spre Vest, provocarea digitalizării şi a schimbărilor demografice. În acelaşi timp, am primit multe întrebări care merg mai adânc. Sunt întrebări profunde, legate de noi ca oameni, de valori şi societate: Cum putem reda demnitatea unei mari părţi din populaţie, care trăieşte în sărăcie? Cum ne implicăm în transformarea ţării? Care ar fi schimbarea de mentalitate care i-ar ajuta pe români să-şi atingă potenţialul maxim? Cred sincer că sunt foarte relevante şi au nevoie de răspunsuri pe măsură. Ele ne-au confirmat că nu este o opţiune să stai deoparte, ca individ şi ca firmă care activează în România, indiferent de tipul capitalului,“ a adăugat Bogdan Ion.

    Economia României s-a schimbat enorm în ultimii 27 de ani, s-au făcut multe reforme şi viaţa noastră s-a îmbunătăţit atât economic, cât şi democratic, a declarat Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), prezent la eveniment. ”Multe dintre aceste rezultate bune au fost catalizate de aspiraţiile noastre de a deveni membri NATO şi UE. Sper că multe alte progrese necesare vor fi făcute cu continuitate pentru a deveni membri ai zonei euro“. Guvernatorul BNR a dat şi câteva repere: în 1991 PIB per capita al României în termenii puterii de cumpărare se situa la 26% din media EU 15, în Bulgaria la 29%, în Polonia la 32%, iar în Ungaria la 44%. În 2016 aceleaşi date arătau că România este la o medie de 54%, Bulgaria la 44%, Ungaria la 63% şi Polonia la 64%. ”Aceste date arată că am progresat, dar suntem în continuare pe penultimul loc în UE“, a adăugat Mugur Isărescu.

    Joschka Fischer, fost ministru de externe şi vicecancelar al Germaniei între 1998 şi 2005, a declarat în cadrul evenimentului: ”Cea mai mare provocare pentru o ţară ca România este de a merge înainte, de a continua reformele pentru că aţi arătat că puteţi face acest lucru. Nu aveţi timp de aşteptat“.

    Andy Baldwin, managing partner al EY Europa, Orientul Mijlociu, India şi Africa, a punctat, în cadrul aceluiaşi eveniment: ”Un sfert de secol reprezintă o perioadă lungă de timp, multe lucruri schimbându-se în această lume. În urmă cu douăzeci şi cinci de ani internetul nu reprezenta un lucru obişnuit în viaţa noastră (Google s-a lansat în 1998), iar telefoanele inteligente încă nu existau. Astăzi Facebook Messenger şi WhatsApp procesează 60 miliarde de mesaje pe zi. Schimbarea reprezintă, poate, cea mai importantă temă a zilelor noastre“.

    Cartea ”25 de întrebări şi răspunsuri pentru viitorul României“ reuneşte răspunsurile oferite de către experţi recunoscuţi în domeniile lor de activitate. Cartea este un demers care ar putea constitui începutul unor politici publice de impact, dar şi al unor iniţiative private care să le ducă mai departe, către proiecte concrete. Iată câteva dintre întrebări şi răspunsuri parţiale.

    Care sunt soluţiile pentru ca România să îşi rezolve problema demografică în următorii 25 de ani?

    Prof. Univ. Dr. Vasile Gheţău, director, Centrul de Cercetări Demografice ”Vladimir Trebici“, Academia Română

    După 28 de ani de declin demografic şi o pierdere de 3,6 milioane de cetăţeni cu reşedinţa în România, o redresare semnificativă a situaţiei demografice se află sub un mare semn de întrebare. Nu avem precedente istorice, în timp de pace, în Europa. Iar acumulările negative şi deformarea gravă a structurii pe vârste a populaţiei, de unde porneşte întregul potenţial de regenerare a celei mai importante componente – natalitatea, îşi vor etala efecte negative pe mai multe decenii prin rigidele mecanisme ale dinamicii interne a demograficului.

    Din altă perspectivă, o redresare a stării demografice nu este compatibilă cu menţinerea unei migraţii externe negative atât timp cât diferenţe considerabile de venit şi standard general de viaţă se vor menţine între ţara noastră şi ţările dezvoltate.

    Clasa politică nu a abordat până acum – cu responsabilitate, competenţă şi viziune pe termen lung – situaţia demografică a ţării şi perspectivele dramatice care se conturează cu mare certitudine în toate prognozele elaborate în ţară ori de instituţii internaţionale de specialitate. Singura măsură generoasă de susţinere a natalităţii a fost şi a rămas concediul şi indemnizaţia de creştere a copilului. Aceasta a oprit pentru un număr de ani declinul numărului de născuţi în mediu urban, unde se află preponderent femeile salariate, împiedicând astfel o veritabilă prăbuşire a natalităţii şi atingerea unei scăderi naturale catastrofale. De această măsură pot beneficia însă doar femeile care au un venit (salariate, în cea mai mare parte), aflate preponderent în mediul urban. Depopularea, şi prin scădere naturală, şi prin migraţie internă şi externă, este dramatică în mediul rural.

  • Vreţi ca în România să fie mai bine? “Nu este o opţiune să stai deoparte, ca individ şi ca firmă care activează în România”

    Campania, lansată în mai, a pornit de la ideea că progresul este o consecinţă a întrebărilor esenţiale, care provoacă răspun­suri de impact şi generează o schimbare, contribuind astfel la transformarea societăţii.
     
    „Am ales să sărbătorim 25 de ani de EY în România privind nu spre trecut, ci spre viitor, spre următorii patru ani şi spre provocările şi oportunităţile pe care le vor aduce”, a spus luni-seară Bogdan Ion, country managing partner EY România.
     

  • Vreţi ca în România să fie mai bine? “Nu este o opţiune să stai deoparte, ca individ şi ca firmă care activează în România”

    Campania, lansată în mai, a pornit de la ideea că progresul este o consecinţă a întrebărilor esenţiale, care provoacă răspun­suri de impact şi generează o schimbare, contribuind astfel la transformarea societăţii.
     
    „Am ales să sărbătorim 25 de ani de EY în România privind nu spre trecut, ci spre viitor, spre următorii patru ani şi spre provocările şi oportunităţile pe care le vor aduce”, a spus luni-seară Bogdan Ion, country managing partner EY România.
     

  • Prima companie aeriană care-ţi spune pe WhatsApp informaţii despre zbor

    WhatsApp şi KLM Royal Dutch Airlines au demarat un test unic pentru un nou serviciu pe WhatsApp. KLM oferă acum clienţilor săi din întreaga lume informaţii despre confirmarea rezervării, notificari de check-in, îmbarcare, actualizarea statusului de zbor şi răspunde la întrebări în 10 limbi diferite direct pe WhatsApp, prin intermediul aplicaţiei oficiale WhatsApp Business. KLM este una dintre primele companii şi prima companie aeriană din întreaga lume cu un cont confirmat de WhatsApp Business.

    Acest program pilot este un prim pas pentru WhatsApp. Aplicatia a fost pusă în funcţiune în câteva ţări deja, iar serviciul va deveni disponibil pe scară largă în următoarele săptămâni.

    “Sunt foarte mândru deoarece KLM este prima companie aeriană din lume cu un cont WhatsApp Business.Vrem să fim acolo unde sunt clienţii noştri şi, având în vedere cei 1 miliard de utilizatori, trebuie să fii pe WhatsApp. Prin acest cont WhatsApp Business, oferim clienţilor noştri din întreaga lume o modalitate sigură de a primi informaţiile despre zboruri şi de a pune întrebări 24/7. Acesta este cu siguranţă un pas important în strategia noastră de social media. ” a declarat Preşedintele şi CEO KLM, Pieter Elbers.

    Oferirea de informaţii despre zboruri către clienţi prin contul de WhatsApp face accesul la informaţie uşor, făcându-l disponibil în aeroport, pe drum sau de acasă. Clienţii pot, de asemenea, să contacteze direct agenţii KLM, 24/7, prin intermediul aplicaţiei. Serviciul este disponibil clienţilor care rezervă bilete sau se conectează prin KLM.com şi aleg opţiunea de a primi informaţii prin intermediul WhatsApp.
     

  • Care este cel mai mare regret al lui Bill Gates, cel mai bogat om în viaţă

    Întrebat care este cel mai mare regret din viaţa sa, Bill Gates a răspuns: “Mă simt destul de prost că nu ştiu nicio limbă străină”, a răspuns Bill Gates.

    “Am învăţat latina şi greaca în liceu şi am luat note de zece şi cred că îmi ajută vocabularul, dar îmi doresc să ştiu franceză sau arabă sau chineză. Sper în continuare să am timp ca să studiez una dintre ele – probabil franceza pentru că e cea mai uşoară. Am folosit Duolingo (n.r.: aplicaţie pentru telefon şi PC cu jocuri educative pentru învăţarea de limbi străine) pentru un timp dar nu m-am ţinut. Mark Zuckerberg a învăţat în mod uimitor mandarina şi a făcut o sesiune de întrebări şi răspunsuri cu studenţi chinezi – incredibil” , scrie realitatea.net

  • Doctorul care poate fi mereu la dispoziţia ta prin atingerea unui buton

    Totul prin Facebook Messenger. Bun venit în epoca îngrijirii medicale digitale, unde proprietarii de telefoane inteligente au acces la medicii şi la terapeuţi prin simpla atingere a unui buton!”, spune un jurnalist BBC, care prezintă cea mai nouă aplicaţie medicală. 

    Joy a fost fondată de Danny Freed după ce unul dintre cei mai buni prieteni s-a sinucis. „M-am gândit că trebuie să existe o modalitate prin care tehnologia poate ajuta oamenii ce se luptă cu sănătatea lor mintală”, a declarat acesta.

    Tânărul ţine să precizeze că Joy încurajează oamenii să „se deschidă” în ceea ce priveşte sentimentele şi problemele lor psihice, sentimentale etc. şi oferă în schimb sfaturi, tehnici şi exerciţii relevante. Dar cum ştim dacă funcţionează? În acest sens Freed nu îi aduce prea multe laude. „Joy nu este un instrument de diagnostic, ci mai mult un prieten sau un psiholog”, spune acesta. Însă, recent, Freed a recrutat un doctorand specialist în psihologia consilierii, „un expert în tulburările de dispoziţie, cu o pregătire clinică în furnizarea de terapii cu adolescenţii şi adulţii tineri”. 

    Facebook a deschis platforma Messenger pentru dezvoltatori în 2016, iar de atunci au fost construite peste 100.000 de bots (programe care efectuează o activitate automată) pe platformă, multe concentrate pe sănătate şi bunăstare mentală. Woebot, de exemplu, ajută utilizatorii să-şi urmărească starea de spirit şi, în cele din urmă, să atenueze şi să elimine primele etape ale depresiei.Creat de Alison Darcy, psiholog clinic la Universitatea Stanford, Woebot foloseşte tehnici comportamentale cognitive.

    Pe măsură ce aflaţi mai multe despre dvs., puteţi observa comportamentele repetitive şi vă sugerează modalităţi de a vă atenua starea de spirit proastă sau gândirea negativă. În timp ce Joy este gratuit, Woebot costă 39 dolari pe lună, după 14 sesiuni gratuite. Având în vedere că sesiunile de consiliere sau psihoterapie cu un psiholog real pot costa în mod obişnuit între 30 şi 200 de lire sterline pe oră, este uşor de înţeles succesul unor astfel de ajutoare digitale.

    Dr. Ali Parsa, fondatorul şi directorul executiv al aplicaţiei digitale de sănătate Babylon, consideră că această tendinţă de digitalizare a medicinei reprezintă un lucru bun, cu o forţă incontestabilă. „Este timpul să facem cu serviciile de asistenţă medicală ceea ce Google a făcut cu informaţia – să folosim puterea tehnologiei pentru a oferi accesul tuturor şi fiecare individ, indiferent de naţie sau venit, să aibă propriul medic personal „în buzunar”. 

  • Despre jurnalişti, demnitari şi lucrurile care trebuie învăţate

    Prima parte, aţi anticipat corect, este cea reală. Din păcate, interesul nostru nu a fost recompensat cu unul pe măsură din partea celeilalte părţi. Şi spun ”din păcate“ pentru că trăiesc cu convingerea că oameni care vizitează în mod constant târguri, expoziţii sau diverse alte manifestări de amploare pot oferi un feedback cel puţin util. Doru Mihail Dediu, şeful delegaţiei române la Expo 2017 nu a fost însă de aceeaşi părere; deşi jurnaliştii i-au solicitat să răspundă la câteva întrebări, el a preferat să stea deoparte.

    Cel care a binevoit să dea curs invitaţiei noastre a fost ambasadorul României la Kazahstan, Cezar Manole Armeanu, care a putut să-şi rupă mai mult de câteva minute din program pentru a explica, cu subiect şi predicat, ce caută România la cel mai mare eveniment de profil din lume.

    Dincolo de frustrările (uneori) aferente meseriei, principala problema este însă modul în care România şi-a planificat prezenţa la acest eveniment.

    Sunt alte state care nu investesc neapărat mai mult în astfel de evenimente, dar o fac într-un mod mai inteligent. Sigur, expoziţia de la Astana nu va aduce mari beneficii de imagine sau brand awareness de ţară, fiind acceptabilă din acest punct de vedere strategia de a ”dedica“ standul specialiştilor. Şi chiar dacă organizatorii vor să folosească scuza asta pentru modul general de organizare, greşelile de execuţie nu pot fi trecute cu vederea. Cum se poate ca macheta laserului de la Măgurele să nu funcţioneze? Cum este posibil ca ea să ajungă stricată la Astana şi, cel mai important, cine este responsabil pentru toate aceste stângăcii?

    Sunt întrebări care vor rămâne, cel mai probabil, fără răspuns. Mai mult, sunt întrebări care vor fi puse şi la următorul eveniment de anvergură la care România va lua parte – e o posibilitate ce s-a transformat, de-a lungul anilor, într-o certitudine.

    Aş vrea să fiu cât se poate de clar, pentru că nu acuz pe nimeni de rea-voinţă, ci pur şi simplu de incompetenţă: standul României, având o suprafaţă de 370 de metri pătraţi, a fost realizat în jurul laserului de la Măgurele. Macheta laserului, care trona în mijlocul încăperii, nu funcţiona; pe ecranul din camera alăturată rulau imagini la o calitate sub orice critică, preluate probabil din arhiva TVR, câteva din celebrele spoturi de promovare a României sub motto-ul Vizitaţi Grădina Carpaţilor – şi acestea la o calitate mult prea mică – şi spoturile uneia dintre companiile partenere, care a înţeles că propria imagine nu e un lucru de care să-ţi baţi joc. Aceste din urmă spoturi erau filmate la calitate bună, aşa cum trebuie să fie un clip de promovare – indiferent de subiectul promovat. Tot la intrarea în stand, pe nişte rafturi de lemn, organizatorii aşezaseră vreo 10 sticle de vin; principala atracţie a pavilionului, singurul loc la care lumea chiar stătea la coadă era consola de VR pregătită de aceeaşi companie parteneră. Nu o să vorbesc despre celelalte standuri, pentru că nu are rost, dar o să spun doar că lumea nu prea se înghesuia la noi.

    E o imagine pe care am tot văzut-o, chit că vorbim de târguri de tehnologie sau de turism. E o imagine pe care România încearcă să o acopere cu scuze sau cu tot felul de explicaţii. Realitatea e însă că statul – aşa cum companiile au făcut-o deja – trebuie să înţeleagă că imaginea e de multe ori mai importantă decât conţinutul. Luaţi, dacă vreţi, un exemplu din turism: în vreme ce la noi cascada Bigăr, cunoscută pentru frumuseţea ei, a stat ani de-a rândul ascunsă, fără vreun semn care să direcţioneze vizitatorii, alţii transformă un morman de pietre într-o atracţie turistică care aduce zeci sau sute de mii de euro în fiecare an. Nu mă credeţi pe cuvânt! Petreceţi o săptămână în Creta şi o să înţelegeţi despre ce vorbesc.

  • De ce au cucerit lumea două bucăţi de lemn legate cu o sfoară

    Kendama denumeşte atât jucăria din lemn cu trei cupe în care poţi prinde o bilă, cât şi jocul cu această jucărie din lemn, inventată în urmă cu sute de ani şi care a cucerit acum copii, tineri şi adulţi din întreaga ţară. Fascinaţia pare cu atât mai neverosimilă cu cât prezentul este dominat de tehnologie, iar gadgeturile de toate felurile sunt tot mai accesibile. 

    Generaţia cu cheia de gât îi reuneşte pe cei care au copilărit în România comunistă în anii ’70-’80. Generaţia tinerilor de acum a primit diferite denumiri precum „millennials” sau „generaţia Z”. La fel de bine i-am putea denumi şi „Generaţia cu kendama de gât”, după cum spune şi Balazs Kiss, manager Juggler.ro, magazin online de jucării creative. Obiectivul principal în jocul cu kendama este de a-ţi coordona corpul pentru a prinde tama (bila) cu diferite părţi ale mânerului ken.

    Aşadar, o jucărie de lemn care, contrar aşteptărilor, într-o lume digitală a jocurilor video şi smartphone-urilor, a reuşit să creeze o veritabilă isterie şi să cucerească milioane de copii din toată lumea, inclusiv din România. Ţara noastră a stabilit un record european la competiţia de kendama; 659 de persoane s-au înscris şi au participat la concursul Kendama Play de la Bucureşti. Competiţia din Capitală a devenit astfel cea mai mare din Europa şi a doua din lume, după cea de la Singapore.

    Totuşi, kendama nu este o jucărie nouă, ci are o istorie de sute de ani. Prima menţiune a unei astfel de jucării, numită bilboquet, datează din secolui XVI-lea când la curtea regelui Henri al III-lea se juca acest joc. Jucăria cu origini europene a ajuns apoi în Japonia unde a cunoscut un succes fenomenal şi de unde şi-a luat inclusiv denumirea – Ken (ţepuşă/sabie) şi Tama (bilă). După ce a plecat în Asia, jucăria şi jocul kendama au revenit pe bătrânul continent şi s-au extins şi în alte ţări precum SUA, câştigând simpatia tinerilor.

    Kendama a devenit extrem de populară anul acesta atât la nivel global, cât şi pe plan local, cu un maxim de interes atins în mai 2017, potrivit Google Trends. Cu toate acestea, jocul este prezent în România încă de prin 2008-2009, iar de prin 2012-2013 a început să fie vândut în unele magazine specializate; acum, aceste jucării sunt nelipsite din tot felul de magazine online, dar şi de pe rafturile retailerilor precum Diverta, Carrefour, eMAG sau Cărtureşti. Nu lipsesc nici chiar de la tarabele de ziare. „Kendama, jocul care a cucerit lumea, era imposibil să nu ajungă şi pe rafturile noastre. Este provocator, amuzant şi cool, iar copiii îl îndrăgesc din ce în ce mai mult. Este produsul vedetă în acest an şi se încadrează perfect în gama noastră de jocuri pentru copii şi nu numai, fiind potrivit pentru dezvoltarea abilităţilor, a dexterităţii, dar şi pentru distracţie”, spune Carmen Dumitrescu, business development manager la Diverta.

    În anii ‘90 şi la începutul anilor 2000, fiecare an venea cu un nou tip de jucărie pe care toţi copiii îl doreau. Fie că vorbim de „Teenage Mutant Ninja Turtle” sau de „Tamagotchi”, fiecare an avea un joc preferat sau o jucărie preferată. Odată cu răspândirea jocurilor video şi a consolelor de jocuri, dar şi a telefoanelor inteligente, jucăriile clasice au pierdut teren în detrimentul atracţiilor desfăşurate în spatele unor ecrane, mici sau mari. Aşadar, este atipic ca în 2017 foarte mulţi copii să fie atraşi de o jucărie de lemn cu o istorie de sute de ani. „Chiar si după tehnologizarea industriei de jocuri şi cea a jucăriilor, au existat hit-uri de jocuri clasice. Cel mai mare şi mai cunoscut poate este reprezentat de Lego”, este de părere Iulia Soare, marketing manager al magazinului online Giftology.

    JOCURI CLASICE ÎNTR-O LUME TEHNOLOGIZATĂ

    În 2017, piaţa jocurilor şi a jucăriilor din România va depăşi valoarea de 230 de milioane de euro, potrivit unui studiu al agenţiei de marketing Perceptum. Anul trecut, veniturile cumulate ale firmelor din domeniu depăşeau 160 de milioane de euro, vizibil fiind avansul comerţului online.

    Până în 2020, segmentul cu cea mai spectaculoasă creştere, de aproximativ 80%, ar urma să fie, conform previziunilor Perceptum, cel al jucăriilor de construcţie (de tip Lego). Însă cota de piaţă a acestei categorii va rămâne redusă, ponderea cea mai ridicată având-o, în continuare, jucăriile diverse (cele pentru sugari şi jucăriile dinamice: zmee, cercuri hoola hoop, frisbee, morişti, ceasuri, puşculite etc.), vehiculele şi armele de jucărie, precum şi figurinele şi jucăriile din pluş. Piaţa jucăriilor din România reprezintă 1,5% din cea europeană, fiind pe locul al treilea în regiune, după Polonia şi Ungaria.

    „Printre factorii care influenţează cererea pentru jucăriile tradiţionale se află îmbătrânirea populaţiei şi creşterea competiţiei cu noile produse IT&C, care substituie tot mai mult segmentul dintâi. Nu doar jocurile video, dar şi telefoanele smart, tabletele şi alte produse de divertisment concurează în preferinţele copiilor. Producătorii vor fi nevoiţi să ia în calcul, tot mai mult, componenta hi-tech a jucăriilor şi să-şi actualizeze permanent oferta, în funcţie de noii idoli ai generaţiei tinere, pe care aceasta îi doreşte în miniatură”, a declarat Raluca Ghilea, directorul de strategie al Perceptum Concept.

    Balazs Kiss, manager al magazinului online Juggler.ro, consideră că piaţa jucăriilor din România este mult mai matură „decât poate părea la o primă vedere” şi observă o tendinţă de diversificare a clienţilor pentru jucării clasice precum kendama. „Atât părinţii cât şi cei mici doresc să încerce jucării noi cum sunt kendamele sau fidgeturile, dar şi să-şi reamintească de propria copilărie prin intermediul jucăriilor retro cum ar fi jucăria Bobo, rubikurile sau jocurile de cărţi”.

    În acest an, piaţa jucăriilor tradiţionale din UE se va ridica la 25 de miliarde de euro. Ţările europene cu cele mai ridicate valori ale pieţei de jucării sunt: Marea Britanie (cu venituri estimate de 5,7 miliarde de euro în acest an), urmată de Germania, Franţa, Italia şi Spania. Anul trecut, categoria jocurilor şi a jucăriilor de tip puzzle a crescut, în UE, cu aproape 6%, fiind cea mai dinamică şi luând locul jucăriilor de construcţii.

    CUM A CUCERIT KENDAMA LUMEA?

    Care este motivul pentru care kendama a devenit atât de populară în doar câteva luni? „Este vorba de provocarea pe care o oferă, secretul fiind diversitatea trickurilor şi a nivelurilor de dificultate, oferind practic nenumărate posibilităţi”, spune Kiss. El adaugă că se pot face foarte multe trucuri cu kendama, iar unele „sunt suficient de grele încât să menţină interesul luni sau chiar ani de-a rândul”.

    Totuşi, kendama nu este singura jucărie care a făcut furori în acest an. La scurt timp, a urmat un alt val generat jucăriile de tip fidget, în special „fidget spinners”, menite să ţină ocupate mâinile jucătorului. „Faptul te că poţi juca oriunde (în parc, metrou, mall, acasă, la şcoală), nu necesită un anumit număr de participanţi, vârsta şi de asemeni preţul acesteia, toate aceste motive au făcut kendama foarte populară. Acelaşi lucru se întâmplă cu fidget spinnerele”, spune psihologul Elena Pălimac. Tot ea explică interesul uriaş generat de aceste jucării şi din perspectiva dependenţei creierului faţă de nou; aceste jucării sunt, pentru mulţi dintre cei care le folosesc, noutăţi, le trezesc interesul.

    Jucăriile mici oferă utilizatorului ceva de făcut cu degetele şi i-ar ajuta pe oameni să scape de anxietăţi. Un asemenea exemplar este „The Fidget Cube”, proiect finanţat pe platforma de crowdfunding Kickstarter cu 6,5 milioane de dolari. „Fidget spinnerele înlocuiesc rosul de unghii, ceea ce este un mare pas înainte. În plus, se adresează unei pături largi de consumatori”, spune sociologul Bogdan Voicu. La rândul său, Elena Pălimac este de părere că „în cazul spinnerelor, fascinaţia este dată în primul rând de mişcare şi culoare, iar găselniţa de marketing este presupusa lor funcţie terapeutică, care ştiinţific nu a fost demonstrată. Efectul antistres poate rezulta din repetarea unor mişcări stereotipe, care eliberează o anumită cantitate de energie fizică şi psihică”.

    În ceea ce priveşte preţul unei kendame, acesta variază de la câteva zeci de lei până la câteva sute de lei, în funcţie de firma producătoare, de material şi de desenul cu care este decorat. Unele kendame rare pot costa şi câteva mii de dolari. „Vindem kendama şi la peste 200 lei. Periodic apar noutăţi îmbunătăţite calitativ şi în special în ceea ce priveşte designul, la preţuri  în jur de 400 lei. În ceea ce priveşte spinnerele, avem în ofertă produse cu preţuri în jur de 79 lei”, spune Carmen Dumitrescu, business development manager Diverta. Ea se aşteaptă ca în viitor să vândă spinnere cu 90-100 de lei. În momentul de faţă, retailerul Diverta vinde în jur de 5.000 de kendame şi 2.000 de spinere pe lună.

    „Doar într-o singură săptămână, de la mijlocul lunii mai (8 – 14), am înregistrat peste 145.000 de căutări despre kendama. Două săptămâni mai târziu, 22 – 28 mai, şi fidget spinnerele atingeau cota maximă de popularitate, fiind înregistrate peste 210.000 de căutări care făceau referire la ele”, au declarat reprezentanţii eMAG.

    Kendama se vindea în cadrul retailerului de la începutul anului, „iar în martie puteam vorbi deja despre începutul unui nou fenomen. Popularitatea acestei jucării a crescut foarte repede: în luna mai aveam deja cu 227% mai multe comenzi care conţineau kendama faţă de luna martie. Probabil mulţi adulţi au ales să dea cadou copiilor de 1 iunie o astfel de jucărie”, adaugă reprezentanţii eMAG.

    Tot cam în aceeaşi perioadă şi spinnerele au devenit populare brusc. „Majoritatea clienţilor care au comandat kendame şi fidget spinnere au între 35 şi 44 de ani. Cele mai multe comenzi care au conţinut astfel de produse au fost plasate din Bucureşti”, spun reprezentanţii celui mai mare retailer online din România. În Timiş, Constanţa şi Prahova s-au comandat cele mai multe jucării kendama de pe eMAG, în vreme ce clienţii din Cluj, Timiş şi Constanţa au comandat cele mai multe spinnere. De asemenea, faţă de primele şase luni din 2016, numărul de produse din categoria jucării s-a dublat la eMAG.

     

  • Care este întrebarea la care NU trebuie să răspunzi niciodată în timpul unui interviu de angajare

    Ca în multe situaţii incomode, impulsul este de a oferi un răspuns imediat, dar nu aceasta este cea mai bună soluţie. Potrivit autorului Ramit Sethi, profesor în finanţe, această întrebare este una capcană.

    Sethi argumentează că atunci când primesc un răspuns direct la această întrebare, majoritatea angajatorilor se gândesc ”Ok, te-am prins”, pentru că ”de exemplu, poate erau dispuşi să îţi ofere 90,000 de dolari, dar când au auzit că tu obţii 60,000 s-au gândit că îţi pot oferi mai puţin, astfel încât firma să nu renunţe la prea mulţi bani pentru tine”.

    Totuşi, autorul argumentează că nu este bine nici să refuzi pur şi simplu să răspunzi la întrebare, riscând astfel să laşi o impresie greşită.

    ”Dacă eşti la un interviu de angajare, iar unul dintre manageri te întreabă cât câştigi sau cât vrei să câştigi, răspunde-i astfel: Ştii ceva, sunt de acord să discutăm despre bani pe parcurs, doar că acum este mai important să ne dăm seama dacă sunt potrivit pentru firmă şi viceversa”.

    Setgi spune că un astfel de răspuns indică încredere în sine către intervievator şi sugerează faptul că ai avea mai multe oferte pe masă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care este întrebarea la care NU trebuie să răspunzi niciodată în timpul unui interviu de angajare

    Ca în multe situaţii incomode, impulsul este de a oferi un răspuns imediat, dar nu aceasta este cea mai bună soluţie. Potrivit autorului Ramit Sethi, profesor în finanţe, această întrebare este una capcană.

    Sethi argumentează că atunci când primesc un răspuns direct la această întrebare, majoritatea angajatorilor se gândesc ”Ok, te-am prins”, pentru că ”de exemplu, poate erau dispuşi să îţi ofere 90,000 de dolari, dar când au auzit că tu obţii 60,000 s-au gândit că îţi pot oferi mai puţin, astfel încât firma să nu renunţe la prea mulţi bani pentru tine”.

    Totuşi, autorul argumentează că nu este bine nici să refuzi pur şi simplu să răspunzi la întrebare, riscând astfel să laşi o impresie greşită.

    ”Dacă eşti la un interviu de angajare, iar unul dintre manageri te întreabă cât câştigi sau cât vrei să câştigi, răspunde-i astfel: Ştii ceva, sunt de acord să discutăm despre bani pe parcurs, doar că acum este mai important să ne dăm seama dacă sunt potrivit pentru firmă şi viceversa”.

    Setgi spune că un astfel de răspuns indică încredere în sine către intervievator şi sugerează faptul că ai avea mai multe oferte pe masă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro