BusinessMagazin

Tag: Iliescu

  • Iliescu: Intrarea lui Voicu in politica si candidatura acestuia din partea PSD, optiuni nefericite

    “Cred ca aceasta candidatura a fost o optiune nefericita. Si
    pentru el a fost o optiune nefericita ca a intrat in politica. Nu
    avea nevoie de asa ceva. Iar in ceea ce priveste practica
    interceptarilor, ele tin de alte naravuri, de alte mentalitati, de
    alte vremuri. Sunt interceptari care au fost facute cu mijloace
    ascunse, deci care nu raspund unei anumite moralitati. Sunt
    chestiuni cu totul exceptionale cand se apeleaza la asa ceva, dar
    vehicularea lor in presa dovedeste o totala rea-intentie. Asta nu
    are nimic de-a face cu datoria instantei de a stabili adevarul, de
    a judeca in cunostinta de cauza, ci este vorba despre manipularea
    unor observatii obtinute pe cai ocolite”, a declarat Ion
    Iliescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Privatizarea Partidului Comunist

    Ion Iliescu se retrage… Nu pot sa nu fiu melancolic. In 20 de
    ani, am scris sute de pagini si am vorbit zeci de ore despre acest
    om. Face parte din viata mea launtrica, asa cum a facut si Nicolae
    Ceausescu. Despre Ceausescu n-am scris niciun rand inainte de
    Revolutie: daca as fi avut ocazia, l-as fi impuscat respectuos.
    Covarsitoarea majoritate a articolelor mele despre Ion Iliescu sunt
    horror; i-am analizat rictusul, ranjetul, ochii care nu zambesc
    niciodata, in vreme ce gura se duce spre urechi. I-am prevestit
    disparitia de pe scena politica in 1996, comparandu-l cu un soare
    mort, pentru ca in 2000 sa ajung sa fac de-a dreptul lobby public
    in turul 2 pentru realegerea lui. Apoi, in 2004, l-am asemuit cu
    Diavolul.

    Si totusi, nu pot sa trag acum concluzia ca retragerea lui
    Iliescu, care inseamna sfarsitul unei epoci, inseamna si un fapt
    benefic pentru PSD, o victorie a noului impotriva vechiului, a
    reformei impotriva stagnarii. In ceea ce priveste imaginea
    exterioara a partidului, iesirea din prim-plan a lui Ion Iliescu
    poate insemna un castig.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • GALERIE FOTO: Cele mai importante evenimente ale zilei

  • Iliescu s-a enervat pe Geoana si ai lui: Vreti sa privatizati partidul?!

    Discutii aprinse, ieri, in sedinta conducerii PSD, intre
    taberele Geoana si Nastase. Actualul lider al partidului, Mircea
    Geoana, impreuna cu apropiatii sai, Constantin Nita si Dan Nica,
    l-au enervat la culme pe Ion Iliescu, atunci cand au vorbit, in
    BPN, despre nevoia votului pe echipe pentru conducerea PSD.
    Potrivit unor surse participante, cei trei au avansat ideea ca acei
    membri care nu fac parte din echipa unuia dintre candidatii la
    presedintia partidului sa nu se mai poata inscrie in competitie
    pentru nici o alta functie. “Dar vreti sa privatizati partidul,
    sa-l scindati?!”, a sarit atunci Iliescu, presedintele de onoare al
    PSD, subliniind ca s-ar crea premisele scindarii formatiunii.
    Iliescu a spus raspicat ca, in acest mod, “o gasca” si-ar impune
    punctul de vedere, devenind dominanta, ceea ce este de
    neaceptat.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Iliescu: Misculatiile, miscarile subterane sunt ucigatoare pentru un partid

    “Sper ca si aici sa nu ne concentram pe chestiuni marginale. Vad
    ca toata lumea e pasionata numai de candidaturi . Totdeauna, ma
    rog, factorul uman, candidatii, concentreaza atentia. E important,
    dar mai important e sa vedem ce vrem, daca avem capacitatea sa
    facem o analiza pe fond a ceea ce am facut pana acum, sa tragem
    concluziile necesare, sa definim bine situatia in care ne aflam si
    liniile directoare spre care mergem si atunci spre aceasta baza
    care vor fi oamenii cei mai capabili sa o faca si cum o facem –
    intr-un cadru colegial, adunand fortele si folosind intregral
    capacitatea umana de care dispune partidul sau promovam
    misculatiile, miscarile subterane, competitia intre grupuri,
    grupuri de interese. Asta e ucigatoare pentru un partid, mai ales
    social-democrat”, a declarat Ion Iliescu.

    Cititi declaratia completa a lui Iliescu pe
    www.mediafax.ro

  • Zambete pe 9 mm

    Astfel, Cristian Diaconescu a fost nevoit sa dezminta anuntul
    unei retrageri de curtoazie pentru a face loc unui concurent de
    calibru, Adrian Nastase; spre nenorocul sau, contra-informatia nu
    s-a bucurat insa de aceeasi expunere mediatica, astfel ca, prin
    perdeaua de fum creata cu acest prilej, candidatura lui Diaconescu
    a suferit o usoara pierdere de culoare. La fel s-a intamplat si in
    cazul lui Miron Mitrea, pe care tot o serie de “cunoscatori” ai
    vietii interne din PSD l-au caracterizat ca un tactician care-si
    pregateste cat mai bine exitul din cursa, urmand sa lase si el
    locul unui coleg mai apt de a prelua sefia formatiunii.

    Principalul avantajat de aceste zvonuri dezinformatoare a fost
    considerat in prima instanta Adrian Nastase, care a semnalat inca o
    data intrarea in cursa, fara a face insa vreun pas concret.
    Insa actualul presedinte Mircea Geoana este singurul avantajat de
    un climat nesigur in ce-i priveste pe contracandidatii sai. Dintre
    cei vizati pentru a-l inlocui pe Mircea Geoana, Adrian Nastase ar
    putea fi o solutie de “mana forte”, ceruta insistent de liderii
    locali, insa deocamdata este neclar cum va putea acesta sa nu
    contamineze din nou partidul cu imaginea sa publica negativa. Un
    argument asemanator este aplicabil si lui Miron Mitrea, iar la
    aceasta se adauga si acuzatiile – negate de impricinat – de
    partizanat cu actualul presedinte Basescu.

    In fine, Cristian Diaconescu este cel mai putin afectat de
    scandaluri publice, fost diplomat ca si actualul presedinte, dar si
    fost candidat modest la Primaria Capitalei. Teza de campanie a lui
    Diaconescu pare sa fie rocada de putere cu cat mai putine victime,
    dupa ce i-a nominalizat pe toti liderii vizibili ai partidului
    (Iliescu, Nastase, Mitrea, Geoana, Hrebenciuc, Vanghelie, Oprisan
    etc.) ca potentiali membri ai viitoarei sale echipe de conducere.
    Dat fiind ca Diaconescu si Mitrea (dublati sistematic de Adrian
    Nastase) s-au legitimat pana acum drept candidati doar prin
    criticile la adresa prestatiei lui Mircea Geoana, aceasta strategie
    l-ar putea avantaja pe actualul presedinte la momentul votului.

    Pe scurt

    • UCRAINA
      Cam greu de invins. Parlamentul ucrainean l-a demis pe Iuri
      Lutenko, ministrul de interne al guvernului condus de Iulia
      Timosenko, aproband o propunere in acest sens a Partidului
      Regiunilor, condus de contracandidatul ei la alegerile
      prezidentiale din 7 februarie, Victor Ianukovici. Premierul in
      exercitiu a anuntat ca il va numi pe Lutenko ministru adjunct,
      acesta putand sa exercite in continuare mandatul ca interimar, si
      sa se ocupe de organizarea scrutinului de duminica, la care
      Timosenko are de recuperat o distanta de circa 15 procente, fiind
      cotata cu doar 40,7%, din intentiile de vot, fata de 55,9%, cat
      inregistreaza fostul premier pro-rus Viktor Ianukovici.

    • IRAN
      Latul puterii nu iarta. Iranul a spanzurat doi manifestanti
      antiguvernamentali, unul apartinand unui grup monarhist si altul
      organizatiei “Mujahedinii poporului”. Cei doi, acuzati ca sunt
      “inamicii lui Dumnezeu”, au fost arestati in timpul protestelor din
      27 decembrie si condamnati la moarte pentru participarea la
      revoltele care au urmat realegerii presedintelui Mahmud
      Ahmadinejad. Ei au fost acuzati ca au incercat sa rastoarne regimul
      din republica islamica si ca apartineau unei miscari
      antirevolutionare si unei miscari teroriste, potrivit unui
      comunicat oficial.

  • Toti impotriva tuturor

    De fapt, chiar Mitrea a recunoscut, in anuntul de lansare a
    candidaturii, ca s-a decis sa faca acest gest din cauza ezitarilor
    lui Cristian Diaconescu, care a inselat deocamdata asteptarile de a
    se inscrie in cursa pentru functia suprema in partid.

    Totodata, candidatura lui Mitrea – acuzat prompt de simpatii
    portocalii – imparte partidul nu in doua tabere (pro si anti-Mircea
    Geoana), ci chiar in trei, dupa ce proaspatul challenger a anuntat
    ca Adrian Nastase nu va face parte din echipa de conducere pe care
    o are in vedere. Lupta in trei pentru sefia partidului – caci
    Adrian Nastase nu a dat niciun semn ca ar renunta la lupta, fie ea
    si intr-un tandem cu Ion Iliescu – creste sansele actualului
    presedinte de a scoate un rezultat bun in apropiatul meci. Pentru
    a-si testa sansele, Mircea Geoana a convocat la Bran si o sedinta
    informala cu lideri ai organizatiilor din teritoriu, dupa o
    perioada de tatonare a starii de spirit din filiale.

    Deocamdata, in PSD au loc mici reglaje de finete pentru apropierea
    Consiliului National. Victor Ponta (un adversar declarat al
    actualei echipe de conducere) a fost inlocuit cu Liviu Dragnea la
    sefia comisiei care aduna propunerile de modificare a statutului
    partidului. Masura a fost criticata drept ilegala de Adrian
    Nastase, care sustine ca ea a fost luata in afara forurilor
    partidului. Adrian Nastase a pornit el insusi la un atac la
    baioneta la adresa lui Mircea Geoana, sprijinit activ de Ion
    Iliescu (care si-a redescoperit dusmanii din 2005, i.e. grupul de
    la Cluj), ceea ce a intarit ipoteza unui tandem al restauratiei
    intre cei doi la apropiatul congres. Tot de restauratie poate fi
    legata si invocarea de catre Miron Mitrea a numelui lui Sorin
    Oprescu, care in ultima perioada si-a revizuit declaratiile in care
    excludea o eventuala revenire in partidul parasit in urma cu doi
    ani pentru Primaria Bucurestiului.


    Pe scurt

    • JUSTITIE
      Chiar nu mai e nimeni? Controversa legata de postul de presedinte
      al Inaltei Curti de Justitie si Casatie anunta sa se perpetueze,
      dupa ce reluarea alegerilor ameninta sa fie lovita de nulitate.
      Concret, dupa ce presedintele Traian Basescu a notificat oficial
      CSM ca nu va semna numirea Lidiei Barbulescu in functie (cea care
      detine interimatul pozitiei si care a fost validata de CSM pentru
      un mandat valid), Consiliul Superior al Magistraturii a anuntat
      reluarea cursei pentru acest post. Pana in ultima zi consacrata
      inscrierilor era certa o singura candidatura, cea a judecatorului
      Danut Cornoiu. El fusese insa respins la o tentativa anterioara;
      potrivit regulamentului, nu avea dreptul sa fie ales fiindca fusese
      sanctionat disciplinar intr-un caz de litigiu de proprietate in
      care a avantajat familia fostului ministru al justitiei, Monica
      Macovei. Dat fiind acest precedent si intentiile Lidiei Barbulescu
      de a se reinscrie in cursa, nu e exclus ca si acest scrutin sa fie
      invalidat.
    • PNL
      Cine sapa groapa cui. Partidul National Liberal se va reuni cel mai
      probabil in cadrul unui congres in luna septembrie a acestui an, o
      decizie definitiva urmand sa fie luata in urmatoarele zile la
      Delegatia Permanenta a partidului. La doi ani de la preluarea
      conducerii partidului, echipa condusa de Crin Antonescu nu se poate
      lauda cu rezultate notabile, cu exceptia scorului relativ bun
      inregistrat la primul tur al prezidentialelor de catre liderul
      formatiunii. Cea mai mare nemultumire, sesizata de liderii
      filialelor si enuntata de fostul presedinte Calin
      Popescu-Tariceanu, este lipsa de flexibilitate in negocierile cu
      PD-L a actualei conduceri, ceea ce a facut ca liberalii sa rateze o
      noua sansa de a ajunge la guvernare. Tot o ratare a guvernarii, in
      2008, a fost determinanta pentru inlocuirea lui Tariceanu de catre
      Antonescu, care si-a atras filialele cu promisiunea ca partidul nu
      va sta in opozitie pana in 2012.

  • Javrele batrane

    Un interviu in presa locala al fostului vicepresedinte si strateg PSD Vasile Dancu a incins disputele in partid intre sustinatorii si contestatarii lui Ion Iliescu. Dancu sustinea in declaratiile sale – date chiar dupa votul asupra motiunii de cenzura – ca reforma interna initiata de Mircea Geoana ar trebui sa elimine din partid „javrele batrane“, „resturile bolsevice“ si sa pastreze doar „batranii intelepti“. Ion Iliescu, unul din cei vizati de criticile lui Dancu, a refuzat sa comenteze, insa cazul liderului de la Cluj ar putea fi pus in discutia partidului la cererea lui Marian Vanghelie, presedintele PSD Bucuresti, un mai vechi adversar al  acestuia.

  • Karpov, Iliescu, Oprisan. Sah etern

    Exista vreo asemanare intre Anatoli Karpov, Ion Iliescu si Marian Oprisan? Si da, si nu. Cei trei au in comun doua lucruri. Primul: ca toti trei au fost candva mari, fiecare in felul lui. Al doilea: saptamana trecuta, la un moment dat, au trecut unul pe langa altul, fara sa se vada, insa.

    Oprisan mergea la audieri la Comisia de aparare a Senatului, Iliescu la biroul lui din Senat, iar Karpov la Crown Plaza, la o partida de sah cu romanul Istratescu.

    Asemanarile se opresc aici. Anatoli Karpov este un monument al sahului, inca de pe vremea cand isi disputa titlul mondial cu Gari Kasparov. Un etern al sahului. In schimb, Ion Iliescu si Marian Oprisan, presedintele CJ Vrancea, sunt, fiecare in felul lui, monumente ale sahului etern. In sah, este o metoda prin care, in lipsa de alte variante si idei, iti obligi adversarul sa faca aceeasi mutare la nesfarsit, tu insuti mutand in acelasi fel. Nu castiga nimeni, iese remiza orice ai face. Poate fi considerata o pierdere de vreme. Sahul etern in politica este ceva total neproductiv. Inseamna desconsiderarea celui din fata ta, inseamna ca timpul trece degeaba, personajele sunt aceleasi, cu aceleasi metehne, si ca toate intamplarile nu au nimic nou in ele, sunt repetabile si fara valoare adaugata. Un exemplu sunt declaratiile aiuritoare, negarea a ceea ce reportofoanele si camerele video oricum au inregistrat si incercarile de prostire a semenilor, desconsiderati, astfel, cu explicatii dintre cele mai alambicate. 

    Saptamana trecuta, bunaoara, pe Oprisan l-a luat gura pe dinainte si s-a apucat sa spuna ca stie el cate parale fac adversarii lui politici din judet, ca are despre ei note informative de la servicii secrete. „Chiar asa?“ – l-a intrebat jurnalistul. „Chiar asa“, a raspuns el, scotand documentele pe masa. Cazul a ajuns la Comisia pentru aparare din  Senat, pentru a se afla care sunt serviciile secrete care fac politie politica. 

    Ce a facut Oprisan cand a realizat c-a bagat-o pe maneca? A apelat la metoda sahului etern. S-a dus in fata comisiei si a declarat cu seninatate ca el singur a scris nota informativa si ca i-a aratat-o jurnalistului, chipurile, ca sa demonstreze reaua-credinta a acestuia si faptul ca se publica informatii false si mincinoase. Si s-a incurcat in declaratii afirmand ba ca informatiile despre respectivii adversari politici sunt reale (i le-au adus doi care au baut un sprit la Pentagon, a zis Oprisan, in zeflemea), ba ca e o coincidenta faptul ca limbajul e aidoma celui folosit intr-adevar in notele informative ale serviciilor secrete, ba ca nota scrisa de el putea sa se numeasca memoriu sau informare dar ca i-a spus nota informativa pentru ca i s-a parut ca suna mai credibil. 

    Sunt atatea probleme cu declaratiile lui Oprisan, incat nici nu-ti vine sa crezi ca ele au fost nascocite de o minte matura. Adica ce-ar fi trebuit sa faca jurnalistul, sa mai verifice (unde? cum?) ceea ce ditamai presedintele consiliului judetean Vrancea i-a spus, s-a jurat ca e adevarat si a prezentat ca dovezi chiar documente scrise? Sa fi cerut o expertiza grafologica, sa-l fi rugat pe intelectualul Oprisan sa se conecteze la un detector de minciuni? Una dintre probleme este si aceea ca presedintele comisiei, senatorul PSD Ioan Talpes, in loc sa-i ceara sa nu insulte comisia cu asemenea declaratii, denotand lipsa de respect elementar, l-a luat in serios. Si a spus ca, gata, lucrurile s-au lamurit, nu mai avem ce sa cercetam, declaratiile lui Oprisan sunt edificatoare, nimeni nu face politie politica, la treaba, baieti. 

    Spre deosebire de colegul lui de partid din Vrancea, Ion Iliescu are o figura credibila. Ar putea sa joace cu succes poker, la cacealma. S-a specializat insa in sahul etern prin mutari invaluitoare. Ion Iliescu este deja celebru pentru negarea cu seninatate a unor afirmatii pe care nu-i convine ca le-a facut. 

    S-a intamplat din nou. Cu cateva zile in urma, el a spus despre ziaristii care au presupus ca Iliescu ar putea fi inculpat in dosarul revolutiei ca sunt magari. Nimic neobisnuit; sunt de notorietate iesirile gen „ma, animalule“ sau „esti o vipera“. De data aceasta, cineva l-o fi sfatuit s-o mai dreaga, ca e in schimbare de imagine, o data cu partidul. Asa ca a gasit de cuviinta sa-si ceara scuze, dar nu fata de jurnalisti ci fata de magari, fiinte civilizate, pe care, vezi Doamne, le-a jignit. 

    Ion Iliescu a supralicitat, chiar. Ca sa demonstreze ca, in realitate, are o relatie foarte buna cu ziaristii, Iliescu a adus asa-zise clarificari ale episodului „mai, animalule“. A remarcat printre manifestanti un tanar care i-a placut (devenit ulterior, pare-se, stalp al puterii PSD in Constanta) si l-a intrebat, de fapt, ce cauta la astfel de manifestari animalice. Deci „mai, animalule“ era, de fapt, singurul ne-animal din multimea aceea de protestatari. Cele doua exemple demonstreaza ca, oricum ai intoarce-o, iese prost.

    Metoda sahului etern e acceptata in jocul de sah, unde poate fi, la un moment dat, chiar o strategie onorabila. In politica, insa, e, pana la urma, un dezastru. E frana, luare in balon a oamenilor pentru care, chipurile, muncesti, persiflare, insulta, desconsiderare si lipsa de respect fata de semeni si fata de institutii.

  • Miron Cozma, Iliescu, PSD. Cine e prizonierul cui?

    Daca i-ai pune in ring pe Omar Hayssam si Miron Cozma, cine ar castiga? Nu trebuie sa fii foarte perspicace ca sa-ti dai seama ca pleata lui Miron Cozma ar falfai mandra peste chelia hayssama. Ca s-a gandit sau nu cineva la acest meci nu se poate spune cu precizie, dar se poate banui.

     

    Eliberarea fostului lider al minerilor, cu zece ani inainte de termen, in chiar ziua comemorarii a 15 ani de la cea mai sangeroasa mineriada, a schimbat dintr-o data temele de pe prima pagina a ziarelor. Putini au aratat ca eliberarea lui Cozma a fost facuta, in realitate, de Ion Iliescu si al sau ultim decret de presedinte si ca, acum, justitia nu a putut decat sa constate nelegalitatea anularii gratierii (autor, acelasi Iliescu). Nici macar Cozma nu pare sa realizeze ca ii datoreaza libertatea de acum lui Ion Iliescu; el a ramas doar cu supararea celor sase-sapte luni de puscarie de dupa.

     

    Personaj paradoxal, deopotriva usor de folosit dar si imprevizibil, cu o personalitate saltareata, Miron Cozma a iesit atacandu-si dur vechiul tovaras de jocuri dubioase si propunand schimbarea unei denumiri: mineriadelor trebuie sa li se spuna iliesciade. Declaratiile, spumegate timp de aproape o ora la poarta penitenciarului de maxima siguranta, parca ar fi fost convenite in lungile luni de detentie. Rostite in contextul in care procurorul Dan Voinea tocmai il pusese sub invinuire pentru mineriada din 13-15 iunie 1990 pe Ion Iliescu, noile declaratii ale lui Miron Cozma au avut, deja, mai multe efecte notabile.

     

    Primul efect: vazandu-se atacat din doua parti convergente (dosarul 13-15 iunie si declaratiile lui Cozma), Ion Iliescu a privit in jur si a decis ca e mai intelept sa nu ramana chiar singur. Cu basca in mana, s-a reintors de unde nici nu apucase sa plece: in hulitul PSD. Uitand, fireste, ca „PSD a promovat, de-a lungul anilor, o politica clientelara“, ca in PSD se afla „lideri care ii dispretuiesc pe simplii membri si ii privesc de la inaltimea averilor facute pe cai obscure“. A uitat si ca a criticat, cu doua saptamani inainte, felul in care se impart functiile in partid, „prin tot felul de targuieli fara demnitate si moralitate (…) tranzactii (ce) reprezinta expresia cea mai inalta a mentalitatii corupte, parazitare“.

     

    La capatul unei targuieli sau nu (Geoana zice ca nu, iar Iliescu nu a mai facut declaratii ulterioare) , Iliescu a primit sefia unui ONG, e senator si, inca, presedinte de grup parlamentar. Adica mai nimic. Va putea, din aceste pozitii, sa se amageasca tinand discursuri in fata unei audiente tot mai plictisite, sa faca urzeli politice tot mai rupte de realitate, sa aiba tot mai mult timp liber dar sa se stie ceva mai in siguranta. Caci targul nemarturisit asta e. Il vom apara pe Ion Iliescu pana in panzele albe, declarau cocoseste liderii PSD. (Aparatorul oficial, Antonie Iorgovan, a gasit si el, astfel, modalitatea de a nu fi el obiectul „semnelor de autoritate“ pe care PSD era gata sa le dea.)

     

    Al doilea efect: initial, pentru PSD, faptul ca Ion Iliescu nu a plecat a fost vazut ca un succes indiscutabil. Liderii de acum ai partidului au rasuflat usurati. Chiar daca multi nu-l mai prea inghit pe fostul sef/mentor/protector, ei stiu ca ar fi avut mult de furca daca acesta ar fi plecat. Nu pentru ca partidul s-ar fi rupt. Ar fi fost doar niste ciocniri la varf. Urmari incalculabile ar fi fost insa la baza, acolo unde destui votanti si simpli membri (aceia care ar fi aflat totusi, pana la viitoarele alegeri, ca Iliescu nu mai e nici sef de stat si nici de PSD) e posibil sa nu mai fi votat trandafirii. Iar pentru ca numarul acestora era greu de estimat, liderii PSD au gasit de cuviinta sa pastreze bustul lui Iliescu in curtea partidului. Bucuria lor PSD n-ar trebui sa fie insa una fara margini. Degeaba isi freaca palmele satisfacuti.

     

    Caci al treilea efect e acela ca gheseftul, bun pe termen scurt, ar putea sa-i coste enorm pe termen lung. Caci acum, ei ar fi avut ocazia sa se distanteze de Ion Iliescu si ceea ce a reprezentat el rau in cei 15 ani postdecembristi. Ar fi putut sa puna in aplicare (la nivel de imagine, nimeni nu se gandeste la mai mult) lozinca reformatoare pe care au trambitat-o la si dupa Congres. Care e reforma pe care o cerea toata lumea, baza? Care erau temerile si nemultumirile rostite cu ocazia mitingurilor dinainte de Congres? Baronii si Iliescu. Reforma la nivel de baroni o face PNA, cum glumea cineva.

     

    Reforma la nivel de Iliescu e, iata, imposibil de facut. Pe cei din PSD ii enerveaza la culme sa li se spuna ca sunt urmasii PCR (sintagma care urmareste acest partid in aproape orice analiza facuta in strainatate). Si-au dat CV-urile la Nufarul si spun ca nu e normal sa privesti in trecut, ca ei privesc in viitor. Si, adauga ei, toate partidele au in ele parti din esalonul al doilea al PCR ori urmasi ai comunistilor sau ai securistilor de frunte de odinioara. „Au fost patru milioane de membri PCR“, obisnuia sa se apere Ion Iliescu.

     

    Discutia se poate purta la nesfarsit, dar oricate inflorituri s-ar face, evidenta e clara: PCR n-a disparut, n-avea cum, ci s-a transformat treptat. A apelat la cateva schimbari succesive de nume, ca intr-o suveica politica, s-a adaptat pe parcurs realitatilor istorice, ajungand acum un partid aproape modern. Legatura cea mai vizibila cu PCR, constanta celor 15 ani, a fost Ion Iliescu. Asa-zisii europeni Geoana si Nastase ar fi putut s-o rupa acum, simbolic, cu acel trecut dureros.

     

    Ramanand prizonierii lui Iliescu, ei pot invoca un soi de onoare, de morala politica. Daca nu cumva la mijloc nu se afla o eroare politica si un adevar trist: vigoarea lor politica isi are radacinile tocmai in acea mostenire comunista. Din care vin si Miron Cozma si Omar Hayssam si al lor meci inedit.