O firmă americană, Phoenix Project, însă, îşi propune să realizeze şi să vândă reproduceri ale unor articole vestimentare ale unor celebrităţi de altădată, scrie LA Times.
Aşa sunt geaca de pilot purtată de Amelia Earhart în zborul ei peste Atlantic din 1932 ori rochia purtată de Josephine Baker când le cânta trupelor britanice în război. Prima încercare a firmei a fost o geacă în serie limitată inspirată de cea purtată de James Dean în “Giant” (“Uriaşul”), care s-a bucurat de mare succes.
Cum şi pe continentul african anumite specii de animale, ca rinocerul, sunt ameninţate cu dispariţia, cei care se luptă pentru salvarea lor caută tot felul de soluţii, scrie Financial Times. Misiunea lor este dificilă, dat fiind că există oameni dispuşi să plătească sute de mii de dolari pentru a vâna un rinocer.
Mai mult, cornul acestui animal se vinde pe piaţa neagră cu 60.000 sau chiar 100.000 de dolari kilogramul şi cum un corn are în medie cinci kilograme, reprezintă o pradă foarte tentantă pentru braconieri, în afacere fiind implicate până şi organizaţii infracţionale internaţionale.
O soluţie de luptă împotriva acestora o reprezintă implicarea turiştilor, mai ales a celor pentru care un safari nu mai e doar o excursie în care stau la corturi de lux şi admiră animalele. Astfel, turiştii curajoşi plătesc câteva mii de dolari pentru privilegiul de a căuta rinoceri alături de echipele de specialişti. O echipă formată din specialişti şi ajutoare recrutate din rândul turiştilor merge într-una din rezervaţiile africane unde se mai găsesc aceste animale şi le ia urma, departe de siguranţa maşinii de teren care i-a adus acolo.
Odată găsit, rinocerul este tranchilizat, primeşte o crotalie pe ureche, un microcip în corp şi unul în corn. Turiştii au şi ei şansa de a pune mâna pe rinocer şi de a învăţa cum se realizează implantarea şi crotalierea. Iniţiativa s-a extins şi la alte rezervaţii, unde turiştii aventuroşi pot da o mână de ajutor la inventariat lei sau elefanţi.
Un astfel de artist este Ryan Gander, care, constatând că mulţi absolvenţi talentaţi ai facultăţilor de arte ajung să lucreze în locuri complet diferite de pregătirea lor, pentru că nu pot găsi căi de afirmare în domeniu, are de gând să deschidă o şcoală pentru artişti în oraşul său natal Saxmundham din Suffolk, în estul Angliei. Artiştii participanţi vor fi selectaţi în funcţie de talent şi de situaţia financiară şi vor fi stimulaţi să creeze lucrări prin interacţiunea cu vizitatorii centrului lor.
La rândul său, artistul saudit Abdulnasser Gharem şi-a propus să deschidă un centru de artă la Riad, Amen Foundation, care să cuprindă o casă pentru artişti, o bibliotecă, o arhivă şi un studio. Centrul se va deschide anul viitor, iar până atunci a fost creat un site pentru el unde vizitatorii pot oferi sugestii cu privire la programele pe care să le organizeze.
Şi Egiptul se poate lăuda cu o astfel de iniţiativă, o şcoală în toată regula, înfiinţată în 2010 de unul dintre cei mai importanţi artişti ai ţării, Wael Shawky, unde câte douăzeci şi patru de tineri iau parte la un program educaţional de şapte luni. Şcoala a apărut din convingerea fondatorului ei că tinerii din ţara sa au nevoie de educaţie artistică de calitate, neorientată pe profit. Cei înscrişi la această instituţie au şi ocazia de a participa la evenimente artistice peste hotare, cum ar fi Bienala de la Sharjah, în Emiratele Arabe Unite, ori expoziţia de artă modernă şi contemporană Documenta din Germania.
Aflând că vechiul buncăr din Parcul Naţional Presidio din San Francisco fusese scos din uz, s-a hotărât să-l preia pentru a-l transforma într-o pivniţă de vinuri pe care s-o închirieze colecţionarilor din zonă lipsiţi de spaţiu corespunzător în locuinţele lor sau care nu mai au suficient spaţiu în cramele proprii, scrie San Francisco Chronicle.
Ce poţi face cu un buncăr dezafectat (GALERIE FOTO)
Principalul avantaj al buncărului este acela că, fiind construit sub pământ şi dotat cu pereţi groşi, oferă condiţii apropiate de cele din peşterile folosite din vechime pentru maturatul vinului şi, în plus, nu depinde de alimentarea cu energie electrică pentru a asigura temperatura necesară păstrării în condiţii bune a băuturii.
Ca atare, au apărut o serie de firme sau consultanţi care-i ajută pe cei dornici de revenirea la natură cu sfaturi sau servicii. În SUA există, astfel, asistenţi care se ocupă de diverse treburi din gospodărie, cum ar fi supravegherea instalării de stupi de albine şi construcţia de coteţe de găini, angajarea de personal care să spele ferestre sau să renoveze bucătăria ori administrarea casei de vacanţă.
Pentru cei care ţin să mănânce la micul dejun ouă de la găini din propria lor ogradă, există companii care oferă consultanţă în domeniu, de la alegerea celui mai bun loc de pe proprietate pentru construirea coteţului – care poate costa şi câteva mii de dolari, dacă se doreşte ca orătăniile să trăiască în lux – la selectarea găinilor care să-l populeze, alese din diverse rase astfel încât ouăle lor să aibă nuanţe diferite pentru ca proprietarii să ştie care dintre ele trage chiulul la ouat.
Bineînţeles, se poate opta pentru refolosirea unui lemn şi balamale vechi pentru coteţ ori utilizarea unei găleţi vechi de 100 de ani la adunatul ouălor.
Alte firme se ocupă de grădină şi se pricep să transforme un copac uscat într-o piesă frumoasă de mobilier pentru aceasta, ori aleg legumele şi pomii fructiferi de plantat şi sunt gata să ofere chiar şi reţete de conserve pentru iarnă.
Odată cu dezvoltarea comerţului online, oferta a devenit şi mai variată, la fel şi opţiunile de personalizare în funcţie de gusturile purtătorilor, remarcă San Francisco Chronicle. Unii îşi comandă chiar mai multe perechi, ca să le asorteze cu diverse ţinute. Anul trecut, vânzările de ochelari în SUA au totalizat 27,49 miliarde de dolari, în condiţiile în care 64% dintre adulţii americani poartă ochelari, iar un american cheltuieşte în medie 266,15 dolari pe o pereche de ochelari.
La modă: ochelarii asortaţi la orice ocazie (GALERIE FOTO)
Warby Parker, un comerciant online din New York, trăieşte exclusiv din asta: vinde rame la modă pentru mai puţin de 100 de dolari, tocmai ca să-şi stimuleze clienţii să cumpere cât mai multe. În iunie, la Los Angeles s-a deschis Made Eyewear, magazin de ochelari cu formă şi design personalizabile. La San Francisco, Capital Eyewear vinde numai rame din lemn lucrate manual. Sunt doar câteva exemple de afaceri care prosperă de pe urma acestei tendinţe.
Modelele variază, de la cele cu un colorit ce aminteşte de petele blănii de leopard sau care par acoperite cu piele de crocodil până la cele din lemn, din materiale textile cu cristale Swarowski sau cele pictate manual, singura idee fiind ca respectiva cască să spună ceva despre purtător, să-l scoată din mulţime.
Ce căşti de bicicletă se poartă anul acesta (GALERIE FOTO)
Un model total inedit a fost propus de două întreprinzătoare suedeze, Anna Haupt and Terese Alstin, în colaborare cu un fabricant de airbaguri, Alva Sweden. Dezumflată, casca gândită de cele două suedeze (foto sus) arată ca un guler, iar umflată, în cazul unui accident, capătă un aspect futurist. Preţul său, de circa 600 de dolari, o încadrează însă în categoria produselor de lux, alături de căştile produse de case de modă ca Gucci.
Soluţia, numită Dippy Egg, este formată dintr-un păhăruţ special şi un ou prefiert în coajă livrat într-o punguţă de plastic, care se scoate din punguţa lui, se pune în pahar în care se adaugă apă fiartă şi se lasă cinci minute.
După cele cinci minute, oul este numai bun de mâncat prin căpăcelul paharului şi poate fi luat şi în pacheţelul de prânz de la serviciu.
Cartea lui Chris Guillebeau “Startup de 100 de dolari” nu este un ghid explicit, care să te înveţe cum să porneşti o afacere cu bani puţini, într-o lume în care banii sunt din ce în ce mai rari şi mai scumpi, ci cum să gândeşti, să acţionezi şi să câştigi într-o lume în care acţiunea este răsplătită cu câştiguri pe măsură, dacă antreprenorul dovedeşte că ştie exact ce îi trebuie clientului şi mai ştie şi să îşi preţuiască munca şi să îşi respecte partenerul.
Povestea unui profesionist în vânzări care şi-a construit o afacere din întâmplare şi a ajuns să vândă saltele, pe care le livrează cu bicicleta şi care mărturiseşte că are doi ani minunaţi de când şi-a pierdut slujba, poveştile unor oameni care îi învaţă pe alţii secretele fotografi ei, ale limbilor străine, povestea unor antreprenori care produceau mobilă, şi-au pierdut materia primă şi s-au orientat spre lecţii de călărie, povestea unui expert în administrarea bonusurilor acordate clienţilor fi deli de către companiile aeriene sau istoria unui indian care învaţă oamenii să exceleze în Microsoft Excel şi care obţine pentru asta 136.000 de dolari pe an, iată doar câteva dintre istoriile pe care le puteţi citi în cartea lui Guillebeau.
Autorul însuşi este scriitor, blogul său, “The Art of Non-Conformity” fi ind printre cele mai vizitate 15.000 de situri din Statele Unite, şi se pricepe de minune să se monetizeze, publicând ghiduri ieşite din standarde, pe bani frumoşi. Titlurile sunt grăitoare: “Become a Travel Hacker”, “Get Everything (Ass Kicking Optional)”, “Publish Your Best Seller” sau “Unconventional Guide to Art and Money”.
Pe lângă lecţiile directe – ideea, valoarea acesteia, ce şi cum vinzi, Chris Guillebeau oferă şi câteva lecţii indirecte, dar cu atât mai importante. Una este să îţi respecţi munca şi să o preţuieşti la adevărata ei valoare: dacă poţi furniza un document care ajută oamenii să economisească mii de dolari, poate că acel mic pdf, de doar 25 de pagini, poate şi merită să fi e vândut cu 100 de dolari, chiar dacă pare scump – importantă nu este forma acelui document, ci cunoştinţele pe care le oferă.
Chris Guillebeau oferă un potenţial drum către eliberarea individului dintr-un sistem pe care nu-l mai agreează din ce în ce mai mulţi oameni.
Chris Guillebeau – “Startup de 100 $”, Editura Publica, Bucureşti, 2013
În urmă cu câţiva ani, scrie New York Times, când pădurea aflată în proprietatea familiei lui s-a confruntat cu un atac al unei specii de gândac de lemn, Larry Lipson a tăiat toţi copacii afectaţi pentru a combate infestarea, rămânând cu o cantitate mare de lemn nevandabil.
A constatat însă că că lemnul poate fi folosit, deoarece copacii fuseseră tăiaţi înainte să usuce şi, mai mult, căpătase o tentă albăstruie, din cauza unei ciuperci aduse de atacatori. Aşa încât soluţia găsită de întreprinzător a fost să facă din lemn carcase pentru iPhone, standuri pentru iPad şi alte accesorii pentru gadgeturi, sub marca Bad Beetle (gândac rău).