Tag: furt

  • Cum au devenit hackerii din Coreea de Nord cei mai mari jefuitori din lume

    Reconnaissance General Bureau (biroul general de recunoaştere) RGB, al Coreei de Nord, echivalentul CIA, a antrenat o echipă de hackeri transformaţi în jefuitori de bănci care în ultimii ani au furat din peste 100 de bănci şi exchange-uri de criptomonede de peste tot din lume, pagubele fiind evaluate la peste 650 de milioane de dolari, potrivit GlobalPost Investigations.

    Hackerii coreeni au lovit chiar şi Banca Federală de Rezerve din New York. La aproape 25 de metri sub străzile din Manhattan, banca deţine cel mai mare depozit de aur din lume, iar multe dintre lingourile de aur sunt ale altor guverne, dar le-au trimis americanilor pentru că simţeau că sunt mai în siguranţă acolo decât altundeva. De asemenea, tot aici se ţin şi banii altor guverne, dar nu în sensul tradiţional de bancnote, ci bani electronici formaţi din 1 şi 0.

    Hoţii nord-coreeni au vrut să fure în februarie 2016 aproape 1 miliard de dolari. Contul ţintit aparţinea Bangladesh-ului. Odată ce au avut acces în serverele băncii centrale din Bangladesh, hackerii au aşteptat până vineri, zi liberă pentru mulţi musulmani, pentru a acţiona. Hackerii au trimis o serie de cereri de transfer la Banca Federală de Rezerve, transferuri totalizând aproape 1 miliard de dolari, care duceau banii în Filipine. Mulţi bani au fost transformaţi în cash sau spălaţi prin cazinouri.

    Hackerii nu au reuşit să fure toată suma deoarece multe transferuri au fost oprite fiind socotite drept suspicioase. Totuşi, au izbutit să scape cu 81 de milioane de dolari. Cei care au realizat acest furt sunt agenţi ai RGB, agenţie caracterizată ca fiind o combinaţie de CIA, KGB şi Yakuza.

    De zeci de ani, Coreea de Nord a fost sancţionată de ţările occidentale; în plus, intrarea acesteia în pieţele globale a fost interzisă. Asta a făcut ca regimul să caute noi metode de a aduce venituri la stat. Printre încercările agenţiei s-au numărat producţia de heroină, printarea de bancnote de 100 de dolari şi contrafacerea ţigărilor de marcă. Totuşi, toate aceste încercări de a face bani au fost eclipsate de hacking. Agenţia a antrenat unii dintre cei mai buni criminali cibernetici din prezent. Ce îi diferenţiază pe aceşti hackeri de alţii este faptul că sunt siguri că nu vor fi acuzaţi şi nici arestaţi niciodată de autorităţi.
    În ultimii ani, Coreea de Nord ar fi lansat peste 100 de atacuri cibernetice asupra băncilor şi birourilor de exchange de criptomonede din 30 de ţări. În urma acestor acţiuni s-ar fi furat 650 de milioane de dolari, din ceea ce se ştie.

    Suma de 650 de milioane de dolari a fost înaintată de Simon Choi, consultant al Serviciilor Secrete ale Coreei de Sud şi al diviziei de securitate cibernetică a armatei sud-coreene.

    „Cred că am reuşit să descoperim doar 30% din ceea ce s-a furat, doar o parte a activităţii lor. Abilităţile lor s-au îmbunătăţit considerabil. Sunt cei mai buni din lume”, este de părere Choi. Asta nu s-a întâmplat dintr-odată. Sub regimul lui Kim Jong-un, RGB s-a restructurat şi a pus accentul pe hacking, iar acum, conform estimărilor, numărul hackerilor este între 3.000 şi 6.000.
    Agenţia a fost creată în 2009, în ultimii ani ai domniei lui Kim Jong-il. Agenţia era compusă din mai multe unităţi dedicate spionajului, asasinatelor, războiului psihologic şi războiului cibernetic. Odată ce Jong-un a venit la putere, accentul s-a pus pe divizia de hacking.

    Două unităţi ale diviziei de hackeri sunt renumite în lume: unitatea 121, cunoscută ca „Lazarus” sau „Hidden Cobra”, responsabilă pentru hackul asupra Sony şi a Băncii Federale, şi unitatea 110, care, potrivit lui Choi, a început ca o unitate dedicată atacurilor asupra armatelor ţărilor rivale, dar şi-a schimbat ţinta în sisteme de carduri, reţele de ATM-uri, dar şi exchange-uri de criptomonede.

    După ce Kim Jong-un şi Donald Trump s-au ameninţat reciproc cu distrugerea, pe Twitter sau la televizor, acum cei doi lideri au căzut de acord să se întâlnească pe 12 iunie în Singapore. Nu se ştie exact care va fi topica discuţiilor, dar sigur se va vorbi şi despre bomba cu hidrogen şi despre modul în care una dintre cele mai sărace naţiuni din lume a ajuns să deţină o astfel de armă.

    Jafurile din bănci sunt legate de arsenalul nuclear al Coreei de Nord deoarece testele cu rachete provoacă sancţiuni, iar sancţiunile golesc bugetul ţării. Pyongyang caută soluţii pentru a-şi umple cuferele, iar o metodă eficientă este prin atacuri cibernetice. Hackingul a devenit extrem de profitabil pentru statul nord-coreean şi o veritabilă ameninţare asupra sistemului financiar al SUA. Pentru a înţelege mai bine ce se întâmpla, Patrick Winn, reporter la Global Post Investigation, a vorbit cu Kim Heung-Kwang, un specialist în computere care este familiarizat cu ceea ce se întâmplă în regimul de la Pyongyang deoarece el a fost un astfel de hacker.

    Kim Heung-Kwang a fugit în 2003 şi a mituit un paznic nord-coreean de la graniţa cu China. A traversat râul Tumen, dar a fost împuşcat, înainte să iasă din apă, de un al doilea paznic, pe care a neglijat să-l plătească. A supravieţuit; din China a ajuns în Coreea de Sud, iar azi conduce o alianţă a dezertorilor regimului nord-coreean. În organizaţia pe care o conduce se numără avocaţi, doctori, ingineri, programatori nord-coreeni care au scăpat de regimul opresiv.

    „Hackerii sunt geniile Coreei de Nord. Atunci când întrebi oamenii care ţară are cei mai talentaţi hackeri, probabil auzi de America, Rusia, China şi aşa mai departe. Dar are cineva operaţiuni mai de succes decât Coreea de Nord?”, punctează  Kim Heung-Kwang.

    În 2014, agenţii nord-coreeni s-au infiltrat în infrastructura Sony care se pregătea să lanseze comedia The Interview, un film despre asasinarea lui Kim Jong-un. Agenţii au şters date din sistemul companiei japoneze şi au dezvăluit publicului e-mailuri private ale angajaţilor Sony. Compania a decis să nu mai lanseze filmul în cinematografe.

    În 2017, hackerii nord-coreeni au lansat un „vierme” cunoscut ca WannaCry care a blocat peste 200.000 de calculatoare din 150 de ţări. Cei care au avut calculatoarele blocate trebuia să plătească o răscumpărare în bitcoin.

    În ultimii trei ani, hackerii nord-coreeni au atacat bănci şi exchange-uri de criptomonede din Coreea de Sud, Thailanda, India, Filipine, Polonia, Peru, Vietnam, Nigeria, Australia, Mexic, Japonia, Singapore, SUA. „Doar din ceea ce se vede la ştiri ar trebui să te gândeşti dacă nu cumva hackerii nord-coreeni sunt cei mai buni din lume”, spune Heung-Kwang. Întrebarea este: cum poate o ţară săracă să lanseze asemenea atacuri când se confruntă cu întreruperi de curent şi are o infrastructură digitală primitivă?

    Răspunsul poate fi surprinzător: formează celule de hackeri în alte ţări. Multe dintre aceste celule ar fi în China, unde viteza de internet este mult mai mare. Acolo, mulţi agenţi lucrează drept traderi sau importatori şi hackeri pe timpul nopţii. Alte urme lăsate de hackeri indică faptul că aceştia ar putea fi în India, Malaysia, Nepal, Indonezia, dar şi Mozambic.

    Potrivit Recorded Future, firmă ce monitorizează ameninţări cibernetice la nivel mondial, hackerii nord-coreeni se uită pe Amazon, Baidu, echivalentul Google în China, la filme pornografice şi la conturile AOL. De asemenea, ei folosec iPaduri şi iPhone-uri.

    Kim Heung-Kwang spune că atunci când hackerii atacă o bancă, ei ştiu că acţiunea lor este ilegală, dar vor să-şi mulţumească liderul. „Să nu vă imaginaţi că se simt vinovaţi sau că-şi încalcă vreun cod moral. Ei nu au acelaşi cod moral ca noi”, explică Jang Seyul, fiul unui căpitan de armată, care a fost acceptat la universitatea Mirim din Coreea de Nord. El spune că instituţia este cunoscută în rândul soldaţilor drept Universitatea de Automatizare a Comandamentului Poporului Coreean. Revista Wired a numit-o Şcoala de Hacking a Coreei de Nord.

    Jang Seyul nu a ajuns hacker, ci a devenit un expert în strategie militară; a lucrat alături de hackeri atât în timpul facultăţii, cât şi la agenţie şi este de părere că aceia care sunt deştepţi urcă repede în rang. „În Coreea de Nord foarte mulţi tineri îşi doresc să devină ingineri şi specialişti în IT, deoarece, dacă ajungi expert în securitate cibernetică, atunci poţi ajunge unul dintre conducătorii din partidul comunist. Băieţii visează să urmeze această cale”, spune Seyul.

    Cei mai talentaţi programatori sunt lăsaţi să-şi mute familiile din provincie în Capitală, un privilegiu pe care nu toţi îl au. Astfel, familiile acestora se pot bucura de apă caldă, electricitate, alimente rare precum bananele. Chiar şi aşa, familiile acestora sunt într-un fel nişte ostateci: dacă un hacker cumva schimbă tabăra, atunci familia lui este în pericol. Totuşi, cei mai buni hackeri sunt mutaţi în străinătate.

    Accesul la informaţie ar putea face ca un hacker să-şi schimbe părerea despre ceea ce face, dar Andrei Lankov, profesor la Universitatea din Seul şi expert în economia nord-coreeană, este de părere că hackerul coreean tipic nu vrea să fugă din ţară. „Sistemul este creat în aşa fel încât este foarte dificil să evadezi şi este la fel de greu să pornească o mişcare antisistem. Este o metodă dureroasă de a te sinucide.”

    Kim Heung-Kwang este norocos că a scăpat, dar şi aşa a primit telefoane şi e-mailuri de ameninţare. „Sunt pe lista neagră. Există un ordin pentru a mă omorî. Ai observat omul care stă lângă mine?”, spune el arătând către un bărbat îmbrăcat în negru. „Este un agent sud-coreean. Este aici să mă protejze.”

    Se spune că banii furaţi de hackeri sunt utilizaţi pentru a alimenta programul nuclear al ţării, dar potrivit lui Lankov, banii pot fi folosit şi pentru bunuri şi servicii precum genţi Chanel pentru amantele liderilor nord-coreeni, pentru orez de slabă calitate pentru a hrăni populaţia înfometată, dar şi pentru achiziţia de componente pentru sistemul de rachete capabil să trimită o rachetă tocmai pe continentul american.

    „Ei se văd ca nişte victime. Văd legea internaţională ca fiind fără sens, ipocrită şi folosită de marile puteri ca să-şi utilizeze în propriul folos poziţiile privlegiate”, este de părere Lankov. Aceeaşi viziune asupra lumii a determinat autorităţile să exporte heroină în anii ‘70 sau să falsifice ţigări şi bani. „Şi-au pus speranţa în droguri, dar banii nu erau foarte mulţi şi reputaţia le era afectată. Aşa că au renunţat. Acum au aflat că hackingul este o metodă foarte bună de a face bani.”

    Totuşi, când vine vorba de venitul ţării, hackingul încă nu ajunge la nivelul banilor aduşi de vânzarea de cărbuni către China sau al banilor aduşi prin trimiterea de muncitori în străinătate (sunt trimişi să taie copaci în Siberia sau să lucreze în fabrici din Orientul Mijlociu). În acest moment, totuşi, aceste două surse de venit sunt sugrumate de sancţiuni, iar asta face ca hackingul să devină din ce în ce mai dorit.

    În trecut, o persoană inteligentă era condamnată să lucreze în ferme, dar acum are şansa să se alăture unei echipe care să dea jafuri online de milioane de dolari. Aceste sume de bani aduse de hacking nu sunt cu adevărat mari pentru ţări ca SUA sau China, dar pentru Coreea de Nord, unde economia naţională este estimată la 28 de miliarde de dolari, este o sursă de venit importantă.

    Ce se va întâmpla pe viitor? Nici Kim Heung-Kwang nu ştie şi sugerează că lucrurile s-ar putea schimba după întâlnirea dintre Kim Jong-un şi Donald Trump. Poate dictatorul va decide să-şi ţină în frâu armata de hackeri în schimbul ridicării sancţiunilor. Poate Jong-un va pleca de la discuţii furios, ameninţând SUA. „Poate cei doi vor avea o relaţie bună. Sau poate va fi un film de acţiune. Oricum ar fi, dacă aceşti doi lideri se vor întâlni, va fi o întrevedere a unor oameni foarte ciudaţi”, încheie Kim Heung-Kwang.

  • Cum se fură iarbă cu Mercedesul dintr-o rezervaţie naturală din România

    Cei doi au fost surprinşi de un ieşean care a postat imaginile pe Facebook, după ce a chemat poliţia.

    Pe Facebook, Cezar Aanicăi a scris: „Priviţi şi cruciţi-vă la ce grad de incalificabilă mizerie morală s-a ajuns! Să furi iarbă din Rezervaţia Dealul Repedea, chiar de deasupra grotelor! Am anunţat poliţia prin 112 şi le-am pus la dispoziţie fotografiile.

    Din păcate, la sosirea echipajului (cam la 7-10 minute) respectivii fugiseră, dar măcar pot fi identificaţi. Eu aş prefera să nu le dea amendă, ci să mă lase să le jupoi pielea de pe braţe. Atat doar!“

    „Gazonul rulou e cam 15-18 lei/mp. La ce suprafata au belit ei acolo ar fi o valoare (maxima!) de 100 de lei. In cat timp insa se va reface suprafata aceea e greu de spus. Eu chiar apreciez ca e posibil sa NU se refaca deloc pentru ca stratul vegetal acolo este foarte subtire, chiar si de 4-5 cm(!) in unele zone, dedesubt fiind piatra!

    Asta e o forma foarte grava de distrugere si furt chiar din rezervatie si pentru care nu trebuie sa existe nici un fel de clementa”, a mai scris ieşeanul revoltat.

  • Costumul de Iron Man a fost FURAT. Suma colosală la care se ridică armura de fier purtată de Downey Jr. în primul film al francizei

    Proprietarii depozitului situat în Pacoima, o suburbie a oraşului Los Angeles, au contactat poliţia marţi şi cred că armura purtată de personajul Tony Stark, omul de afaceri care se transformă într-un om de fier, a fost subtilizată în perioada februarie – 25 aprilie.

    Poliţia spune că “neobişnuitul” furt este considerat o prioritate, dar, până în prezent, nu are nicio pistă.

    Costumul este evaluat la 325.000 de dolari.

    Citeşte continuarea pe www.mediafax.ro

  • Recenzie Justice League: E greu să copiezi modelul de succes al celor de la Marvel – VIDEO

    Mi-e greu să pricep ce au vrut să facă producătorii cu Justice League: să pregătească noi poveşti de origine, să creeze un sentiment de anticipare faţă de următorul Justice League sau să testeze cum ar reacţiona fanii lor la adunarea supereroilor. Poate o combinaţie din toate, dar, aşa cum se întâmplă de obicei, când vrei să împuşti mai mulţi iepuri rămâi fără gloanţe.

    Ultima oară când a fost cap de afiş într-un film (Batman vs. Superman: Dawn of Justice), Superman părea să aibă o soartă pe care nimeni nu a luat-o în serios. Desigur că Superman nu a murit şi a revenit în prim-plan, dar nici măcar asta nu a salvat prea mult din film.

    Primul care sesizează pericolul e Batman, aşa că îşi asumă rolul de a strânge o echipă de supereroi. Ca să fie mai simplu de înţeles, imaginaţi-vă grupul Avengers cu o serie de schimbări: Batman în locul lui Iron Man, Superman în locul lui Thor, Aquaman în locul lui Hulk şi aşa mai departe. Comparaţia e uşor exagerată, dar şi filmul e la fel.

    Justice League aduce câteva modificări poveştii clasice, aşa cum ar fi introducerea unui Flash mai tânăr decât cei cu care eram obişnuiţi. Un lucru cel puţin ciudat, pe care l-a ”reperat“ un coleg, este modul în care Batman – deşi este evident că toată lumea îi ştie adevărata identitate – continuă să vorbească cu o voce modificată când îşi pune masca.

    Am spus-o săptămâna trecută şi simt nevoia să mă repet: filmele de acest gen nu mai aduc nimic nou. Chiar dacă nu sunt neapărat un fan al universului extins DC (numele oficial al francizei deţinute de Warner Bros.), am apreciat producţiile de calitate atunci când a fost cazul. Luaţi ca exemplu Wonder Woman, un film de o calitate mult superioară celorlalte încercări ale Warner Bros. Chiar dacă au trecut 57 de ani de când lumea a făcut cunoştinţă cu Justice League, creatorii nu par să fi găsit formula corectă pentru marele ecran.

    Regizorul Zack Snyder rămâne adeptul unei atmosfere întunecate, aşa cum a fost cazul în Dawn of Justice; desfăşurarea haotică a filmului şi scenele de luptă care nu au, regretabil, prea multă imaginaţie transformă Justice League într-o producţie cel mult mediocră.

    Viitorul francizei e pus în pericol şi de rezultatele financiare de până acum: în weekendul de lansare, Justice League a obţinut din bilete doar 93 de milioane de dolari, în condiţiile în care bugetul consolidat (ce include costurile cu marketingul şi lansarea pe DVD) trece uşor de 500 de milioane de dolari.

    E Justice League un film pentru fanii universului DC? Sigur. E Justice League un film bun? Nici pe departe.

    Nota: 6/10

  • A trăit pe străzi şi a furat cărţi ca să poată învăţa, iar acum ţine discursuri alături de Dalai Lama.

    Ajunsă la 37 de ani, Murray a povestit pentru cei de la The Guardian că unele dintre cele mai vechi amintiri ale sale sunt legate de părinţii ei şi cum aceştia îşi cheltuiau banii pe cocaină sau heroină, în timp ce ea şi sora sa rămâneau fără mâncare zile de-a rândul. “Mâncam cuburi de gheaţă pentru că mai tăiau din foame”, îşi aminteşte Murray. “Într-o seară, am împărţit un tub de pastă de dinţi.”

    Mama ei spunea, tot timpul, că “viaţa va fi mai bună într-o zi”; când Murray avea 15 ani, mama ei a fost diagnosticată cu HIV şi a murit la scurt timp după.

    La 16 ani ajungea să trăiască pe străzi şi să fure mâncare pentru a supravieţui. “Furam însă şi cărţi, le citeam şi mă pregăteam pentru examene pe holul din casa unei prietene”, spune Murray.

    În ciuda situaţiei sale, tânăra a reuşit să obţină numai note de 10 şi a fost propusă pentru o bursă la Harvard oferită de cei de la New York Times. A absolvit universitatea în 2009 şi a devenit, în scurt timp, un speaker motivaţional de succes. De-a lungul anilor, a participat la evenimente alături de Bill Clinton, Tony Blair sau Dalai Lama.

    Liz Murray a aşternut toate aceste lucruri pe foaie, publicând cartea “Breaking Night: A memoir of forgiveness, survival, and my journey from homeless to Harvard”. Volumul a apărut în 2010 şi a ajuns imediat pe lista de bestseller-uri a celor de la New York Times.

  • Bandă de hoaţe românce care a speriat Germania. Cât au reuşit să fure intr-o singură lună este incredibil

    Cele patru românce au furat din magazine cunoscute, precum H&M şi C&A, peste 300 de articole de îmbrăcăminte, dar şi cosmetice, dulciuri sau băuturi alcoolice.

    Produsele de peste 12.500 de euro au fost furate într-o lună, iar acum hoaţele, cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani, sunt judecate în Hechingen pentru furt.

    Ele au fost descoperite de un agent de pază dintr-un magazin. El le-a oprit după ce au trecut pe lângă casă fără să plătească nimic. În poşete aveau bormaşini, accesorii pentru perdele şi decoraţiuni de Crăciun. Poliţia a efectuat o percheziţie în apartamentul tinerelor şi au găsit haine dulciuri, băuturi alcoolice, aproape toate cu etichetă, însă niciun bon.

    Judecătorul a decis arestul preventiv pentru două dintre femei – Maria C., 25 de ani, şi Ionela G., 24 de ani. Celelalte două, Daniela I., 21 de ani, şi cumnata ei, Roxana, 16 ani, sunt judecate în libertate.

    Tinerele, care nu au nicio calificare şi nici loc de muncă, au emigrat în Germania în urmă cu numai câteva luni. În faţa instanţei, româncele, de etnie romă, nu au vorbit foarte mult.

    Maria C.: “Decizia de a fura lucrurile a fost una spontană. Îmi cer scuze.”

    Ionela G.: “Eu nu fac parte din bandă. Am furat decoraţiunile de Crăciun pentru familie.”

    Daniela I.: “Voiam să cumpăr lucrurile, dar nu aveam destui bani”. Acelaşi lucru l-a declarat şi cumnata ei, Roxana.

    Pentru infracţiunile de care sunt acuzate femeile riscă până la 10 ani de închisoare.

    “Nu văd nicio dovadă că ar fi vorba despre o bandă. Ele nu au vrut să vândă obiectele, să facă bani, ci să aibă grijă de familiile lor din România”, a declarat avocatul acestora.

  • Primăriţa de 25 de ani care a furat 4 milioane de dolari şi îşi conducea satul pe WhatsApp

    Lidiane Leite, cunoscută drept primarul WhatsApp, a devenit o emblemă a corupţiei din Brazilia, scrie BBC.

    Tânăra de 25 de ani conducea micul sat Turi do Augusto, din municipiul Bom Jarim, ce se află în inima celei mai sărace regiuni a Braziliei, înainte de a fi arestată de autorităţi.

    “Înainte să devin primar eram săracă. Aveam un Land Rover, acum conduc o Toyota SW4. Poate ar trebui să-mi cumpăr o maşină mai luxoasă pentru că, mulţumesc lui Dumnezeu, am destui bani să fac asta”, scria ea pe Instagram. “Pot să-mi cumpăr tot ce vreau. O să-mi cheltuiesc banii pe ce vreau şi nu mă interesează ce zic oamenii”, se mai lăuda tânăra.

    Dar nu aceste declaraţii au atras atenţia autorităţilor asupra activităţii sale, ci faptul că şcolarilor nu li se oferea mâncare în timpul petrecut la şcoală, fapt reclamat de părinţii copiilor. Acum autorităţile cred că Leite ar fi furat, în perioada 2012-2014, 4 milioane de dolari din banii publici.

    Lidiane Leite vindea lapte din uşă-n uşă când s-a hotărât să candideze la primărie după ce iubitul acesteia a fost împiedicat să candideze deoarece se afla sub investigaţie de către autorităţi. Leite a câştigat şi l-a numit pe Beto Rocha, iubitul ei, într-o funcţie de conducere. Se pare că în timp ce iubitul ei se ocupa de afaceri, Leite petrecea majoritatea timpului în capitala statului Maranhao, aflat la 4 ore distanţă de Bom Jardim, unde dădea petreceri, mergea la shopping şi trimitea instrucţiuni pe WhatsApp.

    Autorităţile au început să investigheze afacerile primăriţei şi, exact ca într-o telenovelă, când mandatul de arestare a fost emis pe numele ei, Leite a fugit. Chiar şi aşa ea continua să trimită mesaje pe WhatsApp şi îşi avertiza subalternii să nu coopereze cu autorităţile. După 39 de zile, Lidiane Leite s-a predat.

    “Am blocat toate conturile bancare ale acuzaţiilor, dar nu am găsit niciun ban. Totuşi le-am confiscat bunurile”, a spus procurorul Fabio Santos de Oliviera.

  • Opinie Ioana Mihai, redactor şef Business Magazin: De ce nu vă interesează că guvernul ne fură banii?

    Mai întâi viramentele la Pilonul II au bătut pasul pe loc, la 5,1%, în loc să crească, conform unui calendar stabilit. 6,8 milioane de români au contribuit, din 2008 încoace, la Pilonul II. La începutul acestui an viramentele s-au diminuat; guvernanţii dădeau asigurări că banii care ajung în conturile de pensii nu sunt mai puţini, pentru că, de fapt, a crescut baza la care se aplică procentul. Povestea e mai lungă, iar un episod a avut loc anul trecut, când Raluca Ţintoiu, CEO al NN Pensii, cel mai mare fond de pensii privat din România, a avertizat clienţii fondului că se pregăteşte naţionalizarea pensiilor. Reacţia politicului a fost virulentă, dezminţind ideea; Raluca Ţintoiu a fost aspru pedepsită. Autoritatea de Supraveghere Financiară i-a retras autorizaţia de director general al NN şi a amendat-o cu 100.000 de lei. 

    Acum se vorbeşte despre sistarea totală a viramentelor începând cu 1 iulie şi despre opţionalitatea Pilonului II, un scenariu prin care oamenii ar urma să fie puşi să aleagă dacă vor doar pensie publică sau şi pensie privată obligatorie.  Nu se ştie ce se va întâmpla cu banii noştri, acumulaţi până acum în pensiile care ar deveni astfel facultative, cot la cot cu Pilonul III, desi au fost în ultimii 10 ani şi încă sunt – nu se ştie pentru cât timp – obligatorii. Opoziţia a avertizat din nou că astfel se pregăteşte naţionalizarea pensiilor. Ministrul finanţelor, Eugen Teodorovici, dă dezminţiri. Deja vu?

    Poate guvernul se hotărăşte că, de fapt, noi nu avem nevoie deloc de pensii private. Sau, mai bine: nu ne mai trebuie deloc pensii.

    Promisiunile electorale fără acoperire şi măririle de salarii, de pensii şi alte decizii la fel de inspirate au provocat o veritabilă groapă a Marianelor în bugetul de stat. Ce e de făcut? Trebuie să scoată bani din pământ, din iarbă verde.

    Premierul Viorica Dăncilă declara recent că până la sfârşitul anului vrea ca noul cadru legislativ privind Pilonul II de pensii să fie adoptat, ea afirmând că „nicio persoană nu va avea pensia diminuată de la stat dacă contribuie la Pilonul II de pensii”. Ce poate însemna această declaraţie?

    Ministrul finanţelor, Eugen Teodorovici, a declarat şi el că beneficiarii sistemului de pensii publice administrate privat  Pilon II  îşi vor putea transfera fondurile către sistemul public de pensii  Pilon I  printr-un mecanism care „va fi clarificat în prima jumătate a acestui an”. Nu ştiu ce om ar putea face un astfel de act de donaţie pentru a acoperi găurile făcute de PSD.
    Un CEO de multinaţională mi-a povestit, la un moment dat, că încă din prima lui lună de muncă a avut clară ideea şi imaginea economisirii pentru pensie. E drept, e vorba despre o multinaţională şi despre un loc de muncă în Franţa – o ţară în care drepturile sunt înţelese şi reclamate la scară largă.

    Lucrurile sunt mult diferite în România. Guvernul pare să îşi pregătească terenul pentru a băga – din nou şi adânc – mâna în buzunarul românilor. Reacţia populaţiei este absolut nulă. Românii nici măcar nu s-au sinchisit să citească despre ce înseamnă acest lucru. Le pasă mai mult de subiecte cum ar fi rezultatele la meciuri sau că „Tataee pleacă definitiv din ţară”. Economiştii au avertizat că premierului „i-a ieşit pe gură un porumbel voiajor” atunci când a promis că pensiile nu vor scădea. Câţi ne-am întrebat despre ce pensii vorbeşte ea? Despre cele speciale, care se plătesc în prezent? Sau despre pensiile celor care muncim acum dar nu vom vedea de la stat decât mărunţiş, în cazul în care avem noroc? Niciunul dintre angajaţii realişti, preocupaţi de situaţia lor la pensie, nu se poate baza pe pensia de la stat. Trebuie să găsească metode de investiţii, de economisire, să facă planuri pe termen lung în aşa fel încât să spere să nu vom trăi aceleaşi umilinţe ca bunicii sau părinţii noştri.

    Un sondaj Standard & Poor’s a plasat România pe ultimul loc în Uniunea Europeană in materie de cunoştinţe financiare. Pentru că rata de alfabetizare financiară a românilor este de doar 22%, cu mult în urmă faţă de liderii acestui clasament, adică ţările nordice  Suedia, Danemarca şi Norvegia  care au o rată de 71%.

    Milenialii sunt îngrijoraţi în legătură cu economiile, dar în acelaşi timp cheltuiesc mai mulţi bani pe cafea decât economisesc pentru pensie, arată informaţiile unui sondaj realizat de Acorns, aplicaţie de investiţii, la care au răspuns peste 1.900 de tineri din mai multe ţări europene.

    Un alt studiu, realizat pentru Vodafone de compania de cercetare de piaţă YouGov în 15 ţări, între care şi România, arată că tinerii români sunt cei mai optimişti dintre cei care au participat la studiu în ceea ce priveşte aşteptările în privinţa calităţii vieţii: doar 10% dintre tinerii români sunt de părere că nu îşi vor permite o calitate a vieţii la fel de bună ca generaţia părinţilor lor. Spre comparaţie, alte naţii, mai cu seamă din ţările dezvoltate, sunt mult mai pesimiste din acest punct de vedere: peste o treime (36%) din britanici, aproape un sfert (23%) dintre tinerii din Noua Zeelandă sau Ungaria, 20% dintre greci, 18% dintre italieni. Fireşte, pentru că în niciuna din celelalte ţări nivelul de trai nu este la fel de scăzut ca în România.

    Pensionarii „lor” călătoresc, în timp ce „ai noştri” se încghesuie să stea la rând la medicul de familie ca să ia medicamentele gratuite care să le uşureze suferinţele. Ai „lor” au tot soiul de activităţi sociale, în vreme ce pentru ai noştri mersul la băi, la tratamente, este un lux.

    În urmă cu 15 ani, când mama mea a ieşit la pensie, cu penalizare, e drept, pentru că mai avea doi ani până la împlinirea vârstei legale de pensionare (vechime avea destulă, pentru că muncise şi în condiţiile aşa-numitei Grupe a II-a de muncă), primea atât de puţini bani încât m-am îngrozit. M-am gândit, deşi eram tânără şi cei mai mulţi dintre cei din jur râdeau de preocuparea mea, că trebuie să fac ceva pentru a nu ajunge în aceeaşi situaţie. Nu erau prea multe opţiuni pe-atunci; nu exista un produs special pentru pensie. Recunosc: nu sunt nici suficient de determinată (?) pentru a putea depune bani într-un cont bancar la care să nu apelez în caz de nevoie. Iar nevoi sunt de toate felurile, cum stiţi, cu siguranţă, cu toţii. Mărturisesc că am ales o asigurare de viaţă cu capitalizare şi deşi unii au comentat de-a lungul timpului că este o afacere proastă, eu ştiu că a fost o alegere bună din două motive: 1. este un produs potrivit pentru mine şi 2. este mai mult decât nimic.

    Nu am pretenţia că sunt mai înţeleaptă decât alţii, dar pur şi simplu nu pricep de ce oamenii nu înţeleg că suntem noi înşine primii responsabili de noi, că nimeni nu trebuie „să ne dea“. Avem dreptul la asistenţă medicală pentru că plătim pentru ea. Avem dreptul la pensii, învăţământ, siguranţă, infrastructură, trai decent pentru că plătim. Pentru tot. Dar dacă nu ne cerem drepturile, nimeni nu va veni cu o tipsie de argint pe care să şadă frumos diverse oferte, cum ar fi accesul la doctori sau doctorii, ori pensia decentă.

    Pe mine mă înfurie (şi) această decizie a PSD. Nu înţeleg de ce alţii sunt indiferenţi.

    Ce trebuie să se mai întâmple ca să ne intereseze mai mult viaţa noastră şi mai puţin subiecte ca bolile unor necunoscuţi sau veştile despre decese?

    Peste 20 de ani o pensie de la stat a unui om normal – nu a unui politician sau fost primar – nu are cum să fie mai mare decât ce ar putea oferi Pilonul II. Pentru că statul este cel mai prost administrator (şi aici şi în orice altă ţară), iar fondurile administrate privat au randamente, pe lângă siguranţa plăţilor. Cu ce să ne consolăm dacă guvernanţii ne jefuiesc, iar? Între soluţii contul bancar sau Pilonul III.

    Aveţi însă idee cam cât înseamnă pentru guvern banii din Pilonul II? Conform unor estimări, ar trebui să acopere minusurile din buget cam un an. Ce urmează apoi?

    Dacă nu cumva PSD se gândeşte că naţionalizarea e mai bună şi mai sigură. Pentru că – nu-i aşa? – noi le permitem orice, de vreme ce ministrul muncii a spus că „salariile nu au crescut, dar sunt mai mici”. Iar noi doar am râs pe seama ei.

    Francezii au fost mult mai deştepţi decât noi: încă de acum câteva sute de ani şi-au arătat colţii la conducători. Iar acum culeg roadele.

     

  • O ţară blestemată: Când primii care fură sunt cei care păzesc bugetul, nu mai e nimic de făcut

    Ieri, 18 aprilie 2018, la opt ani de atunci, Departamentul Naţional Anticorupţie (DNA) i-a cerut oficial preşedintelui ţării încuviinţarea urmăririi penale împotriva lui – întrucât a fost ministru, legea cere această procedură. Numele acuzatului: Sebastian Vlădescu, fost ministru al finanţelor. Acuzaţia: corupţie. Şpaga primită, potrivit acuzaţiilor procurorilor: 2 milioane de euro, dintr-un „fond de şpagă“ de 20 de milioane de euro din care s-ar mai fi înfruptat alţi barosani precum Ionuţ Costea, fostul şef al Eximbank, sau Cristian Boureanu, fost deputat şi tovarăş de afaceri al ministrului. Societatea păgubită: CFR. Motivul care a făcut posibilă mita: reabilitarea infrastructurii feroviare, una dintre cele mai cumplite probleme ale României.
     
    Iată ce spun procurorii, între multe altele: „Concret, în perioada 23 decembrie 2009 şi 3 septembrie 2010, Vlădescu Sebastian şi Dascălu Constantin, secretar de stat în cadrul Ministerului Transporturilor, au acceptat promisiunea remiterii unor sume de câte 2 milioane de euro de la reprezentantul în România al companiei străine, pentru ca să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu într-un mod care să asigure, pe de o parte, finanţarea şi plata lucrărilor efectuate la tronsonul de cale ferată Bucureşti-Constanţa şi, pe de altă parte, finanţarea şi plata efectivă a TVA restantă de la lucrările efectuate la tronsonul Bucureşti – Câmpina“.
     
    M-am uitat ieri din nou peste fotografia de care vorbeam la început. Iulie 2010. Aşadar, în vreme ce imaginea oficială îl arăta pe Vlădescu pătruns de griji, desigur, de grijile poporului ale cărui venituri tocmai fuseseră tăiate cu 25%, a cărui taxă pe consum tocmai fusese majorată cu 26% (de la 19% la 24%), toate acestea pentru a menţine statul pe linia de plutire, conturile ministrului finanţelor erau alimentate cu 2 milioane de euro, bani veniţi din jaful practicat asupra statului ale cărui fonduri chiar el le administra. Jaf din banii oamenilor cărora tocmai le majorase taxele.
     
    Cum să-ţi poţi imagina că un stat poate rezista când este furat de Ministerul de Finanţe? Cum să construieşti drumuri şi autostrăzi când jaful vine din Ministerul Transporturilor şi de ce să te mai miri că trenul de la Bucureşti la Cluj face 12 ore pentru doar 500 de kilometri?
     
  • Viitorul premier italian, de Ziua Romilor: “Dacă ar fura mai puţin, ar fi sărbătoare”

    Papa Francisc a salutat comunitatea romilor cu ocazia zilei internaţionale dedicată lor, duminică, în timp ce liderul Ligii Nordului (extrema dreaptă), Matteo Salvini, i-a invitat pe Twitter să “fure mai puţin”, relatează France Presse.

    ″Sper ca ziua (internaţională a romilor) să promoveze cultura întâlnirii, cu bunăvoinţa de a se cunoaşte şi a se respecta reciproc″⁣, a spus papa, după Liturghia celebrată duminică dimineaţă în Bazilica Sf.Petru.

    “Aceasta este calea spre o adevărată integrare”, a adăugat el în faţa miilor de credincioşi adunaţi în Piaţa San Pietro.

    “Astăzi este Ziua Internaţională a Romilor, Sinti (ţigani) şi Caminanti (nomazi din Sicilia)”, a scris la rândul său Matteo Salvini, liderul coaliţiei de dreapta care a câştigat cele mai multe voturi în alegerile din 4 martie din Italia (37%).

    “Dacă mulţi dintre ei ar lucra mai mult şi ar fura mai puţin, dacă mulţi dintre ei şi-ar trimite copiii la şcoală, în loc să-i înveţe cum să fure, ar fi într-adevăr o sărbătoare”, a adăugat el.

    Matteo Salvini, 45 de ani, liderul Ligii Nordului, mişcare suveranistă şi anti-imigraţie, îşi propune să preia conducerea Italiei, dar absenţa unei majorităţi clare după alegerile din 4 martie complică situaţia. Noi consultări între preşedintele italian, Sergio Mattarella, şi liderii politici ai ţării sunt programate pentru weekendul următor, scrie stirileprotv.ro