BusinessMagazin

Tag: Ford

  • Ce se întâmplă la Ford? Compania anunţă mii de concedieri şi vrea să închidă fabrici

    Ford Motor va concedia mii de persoane în cadrul operaţiunilor din Europa, în încercarea de a-şi readuce profitabilitatea printr-un plan masiv de restructurare, care nu exclude posibilitatea închiderii unor fabrici, potrivit Bloomberg.

    Producătorul s-a confruntat în 2018 cu modele îmbătrânite şi cu o piaţă mai puţin primitoare în Marea Britanie – aceasta fiind cea mai mare piaţă de desfacere a Ford în Europa – şi se aşteaptă să vândă şi mai puţin în economia britanică pe fondul Brexitului.

    Producătorul – care are circa 54.000 de angajaţi în regiune, în principal în Germania, Marea Britanie şi Spania – vrea să elimine încet modelele mai puţin profitabile din flotă şi să reorganizeze businessul din Rusia. În America, compania a renunţat deja la o serie de modele sedan.

    În România Ford a majorat anul trecut planul de recrutări pentru Craiova, de la 1.500 la 1.700 de noi angajaţi, în condiţiile în care anul acesta va mai lansa în producţie un al doilea model. Anul trecut, Craiova a atins o producţie record, de peste 140.000 de maşini EcoSport.

    „Vom lua măsuri pentru a transforma businessul Ford în Europa”, a spus Steven Armstrong, vicepreşedintele grupului şi preşedinte Ford Europa, Orientul Mijlociu şi Africa. „Va fi un impact semnificativ în regiune. Ne vom uita la toate opţiunile, inclusiv la posibile închideri de fabrici”.

     

  • Ce se întâmplă la Ford? Compania anunţă mii de concedieri şi vrea să închidă fabrici

    Ford Motor va concedia mii de persoane în cadrul operaţiunilor din Europa, în încercarea de a-şi readuce profitabilitatea printr-un plan masiv de restructurare, care nu exclude posibilitatea închiderii unor fabrici, potrivit Bloomberg.

    Producătorul s-a confruntat în 2018 cu modele îmbătrânite şi cu o piaţă mai puţin primitoare în Marea Britanie – aceasta fiind cea mai mare piaţă de desfacere a Ford în Europa – şi se aşteaptă să vândă şi mai puţin în economia britanică pe fondul Brexitului.

    Producătorul – care are circa 54.000 de angajaţi în regiune, în principal în Germania, Marea Britanie şi Spania – vrea să elimine încet modelele mai puţin profitabile din flotă şi să reorganizeze businessul din Rusia. În America, compania a renunţat deja la o serie de modele sedan.

    În România Ford a majorat anul trecut planul de recrutări pentru Craiova, de la 1.500 la 1.700 de noi angajaţi, în condiţiile în care anul acesta va mai lansa în producţie un al doilea model. Anul trecut, Craiova a atins o producţie record, de peste 140.000 de maşini EcoSport.

    „Vom lua măsuri pentru a transforma businessul Ford în Europa”, a spus Steven Armstrong, vicepreşedintele grupului şi preşedinte Ford Europa, Orientul Mijlociu şi Africa. „Va fi un impact semnificativ în regiune. Ne vom uita la toate opţiunile, inclusiv la posibile închideri de fabrici”.

     

  • Schimbări majore în industria auto: Ford şi Volkswagen pregătesc o alianţă globală care schimbă total regulile

    Doi dintre cei mai mari producători auto din lume se pregătesc să anunţe o alianţă extensivă chiar la începutul anului viitor, una care va acoperi o gamă largă de segmente şi de tehnologii, potrivit CNBC.

    Alianţa va permite atât Ford Motor cât şi Volkswagen să mizeze pe punctele tari şi să îşi protejeze punctele slabe, într-un moment în care industria auto la nivel global se schimbă din temelii, iar transformările tehnologice lasă loc pentru noi alianţe şi noi jucători.

    Printre elementele cheie care stau la baza alianţei se numără piaţa maşinilor electrice şi ce a vehiculelor autonome, două inovaţii pentru care ambele companii au cheltuit deja miliarde de dolari.

    „Suntem în negocieri avansate cu Ford pentru a construi o alianţă globală, care ar întări şi industria automotive din America”, a declarat Herbert Diess, CEO-ul Volkswagen, săptămâna aceasta după o întâlnire cu Donald Trump, declaraţia acestuia fiind singura concretă de până acum.

    Întâlnirea cu Trump, la care au luat parte şi alţi executivi din industria auto europeană precum Dieter Zetsche, CEO-ul Daimler, a avut ca scop domolirea tensiunilor comerciale care s-au adunat după ce Trump a ameninţat cu noi tarife de import pentru vehiculele produse în Europa.

     

     

     

     

  • Cine este Sanjeev Gupta, omul de afaceri indian care cumpără Sidex Galaţi

    Supranumit de către Financial Times „Salvatorul Oţelului”, Sanjeev Gupta a făcut o serie rapidă de achiziţii, de la topitorii de aluminiu în Scoţia la oţelării în Australia, ce  au condus la crearea imaginii sale de salvator al industriei oţelului în ţările respective. Mai mult decât atât, Gupta a spus în cadrul interviurilor din presa internaţională că a ajutat la dezvoltarea comunităţii în ansamblul ei în acele ţări.

    Pe numele său complet Sanjeev Kumar Gupta, omul de afaceri cu origini indiene este fondatorul şi preşedintele executiv al companiei Liberty House, care a avut în 2017 o cifră de afaceri de aproape 15 miliarde de dolari. Compania Liberty House a fost fondată în 1992 de către Sanjeev Gupta, potrivit site-ului Liberty House, şi are sedii în Londra, Singapore, Dubai şi Hong Kong. În 2017, compania a achiziţionat divizia companiei Tata Steel Europe de fabricare a oţelului din mai multe zone din Marea Britanie. Tot în 2017, Liberty House cumpăra Arrium, companie australiană din industria metalurgică.

    Gupta conduce şi alianţa mondială GFG (Gupta Family Group), care are afaceri în mai multe sectoare, printre care bancar, minier, energetic, metalurgic, dar şi în construcţii şi imobiliare. Alianţa are peste 14.000 de angajaţi în întreaga lume.Cel mai recent pariu al său şi al companiei Liberty House este achiziţia combinatului Sidex de la Galaţi.

    Cum resuscitezi o industrie?

    Unul dintre cele mai ambiţioase planuri ale lui Sanjeev Gupta la Galaţi este să producă pentru industria auto din România. Deşi în România sunt doi mari producători din industria auto, Dacia şi Ford, Sidex nu furnizează tablă de caroserie pentru niciuna din ele două fabrici. Înainte de 1989 Sidex era unicul furnizor de tablă pentru caroserie din industria auto românească, dar astăzi calitatea tablei pe care o produce Sidex a rămas la fel cu cea dinainte de comunism.

    „Sunt primele zile pentru noi în România, dar ce pot spune este că 100% vom explora toate oportunităţile din industria auto (fabricile Renault şi Ford – n.red.), pentru că este, de asemenea, o parte cheie a strategiei noastre. În Marea Britanie suntem un furnizor important pentru industria auto, atât de componente de aluminiu, cât şi de oţel. Vrem să facem şi în România acelaşi lucru ca şi în Marea Britanie. România are anumite avantaje cheie în ceea ce priveşte industria auto.

    Aceasta este legată foarte mult de costuri. Să fii prezent în Europa şi să ai o bază de cost bună este o oportunitate cheie”, descrie Gupta una dintre liniile de dezvoltare a combinatului. El observă că alte ţări din regiune au valorificat deja acest avantaj, însă România nu, „dar noi intenţionăm să examinăm acest lucru“.

    În primă fază, compania vrea să mărească producţia de oţel cu 50%, de la 2 milioane de tone de oţel anual la 3 milioane. Planul de investiţii este pe 3-5 ani şi bugetul este de 330 de milioane de euro.

    „Intenţionăm să participăm în România nu doar pe partea de oţel. Putem aduce aici chiar şi partea de aluminiu, energie sau chiar afacerile din domeniul bancar, pentru că avem şi bănci, sau partea de construcţii şi imobiliare. Vom explora oportunităţile de dezvoltare din România. Aş spune că fiecare problemă ar putea fi o oportunitate”, spune Sanjeev Gupta.

    Acesta oferă ca repere ţări precum Australia şi Marea Britanie, unde au avut probleme cu energia, acolo fiind unele dintre cele mai mari preţuri din lume.

    „Noi folosim cuptoare cu arc electric, care sunt mari consumatori de curent electric, şi cu preţurile de acolo nu puteam supravieţui. Am rezolvat problema creându-ne propriile parcuri eoliene şi acum divizia de energie este una dintre cele mai importante din grupul nostru. Acesta nu furnizează curent doar pentru noi, ci şi pentru piaţă“, explică omul de afaceri.

    El mai spune că, în viitor, îşi doreşte să readucă combinatul de la Sidex Galaţi la adevăratul său potenţial, de a produce chiar şi 6 milioane de tone de oţel anual. Pentru acest lucru, un punct vital este cocseria, care în 2009 a fost închisă de către Mittal, fostul proprietar.
    „Există o posibilitate de a reporni activitatea de producere a cocsului la Galaţi.

    Este o posibilitate foarte interesantă, pentru că în mod normal nicio unitate mare de producţie de oţel nu se poate baza pe cocs adus, ci pe un cocs, dacă se poate, produs local, pentru că sunt multe implicaţii comerciale, dar şi legate de eficienţa energetică de a aduce versus a-ţi produce cocsul.”

    Potrivit explicaţiilor indianului, o cocserie este o parte critică a unui lanţ de producţie în industria oţelului. Din păcate, cocseria de la Galaţi a fost închisă în timpul crizei financiare din 2008, dar dacă vor să readucă producţia la nivelul de 6 milioane de tone de oţel anual, au nevoie de o baterie de cocsificare la Galaţi.“

    Cocseria de la Galaţi ar urma să fie aprovizonată cu cărbune cocsificabil de la minele GFG din Australia.
    „Avantajul nostru este că avem propriile mine de cărbune cocsificabil din Australia şi în loc să vindem acest cărbune pe piaţă, aşa cum facem acum, ar avea mai mult sens să-l integrăm în producţia de oţel de la Galaţi. Există o viziune pentru 3 milioane de tone producţie anuală, dar şi mai mult de atât, lucru care va implica foarte multă muncă şi investiţii foarte mari. Este nevoie de sprijin, dar în acest proiect există şi o componentă de eficienţă energetică şi de protejare a mediului şi ar trebui să ne calificăm pentru sprijinul pe care guvernul ar putea să ni-l acorde“, explică Sanjeev Gupta. Băncile au fost reticente în ultimii ani în ceea ce priveşte finanţarea investiţiilor din industria metalurgică, dar Gupta spune că nu este îngrijorat în ceea ce priveşte finanţarea afacerilor sale.

    „Este cât se poate de adevărat că industria metalurgică în ultima vreme nu a fost una dintre favoritele eforturilor investiţionale, dar sunt soluţii. Este, într-adevăr, o problemă, dar fiecare problemă vine cu o soluţie. Una este parteneriatul cu guvernul şi accesarea fondurilor europene, sprijinul european, pe regulile locale”, spune el. Alte soluţii includ participarea lor în sectorul de finanţare, cu servicii financiare foarte puternice care vor avea un rol cheie în finanţarea proiectelor.

    Exporturile, parte din strategie

    La închiderea cocseriei şi limitarea capacităţii de producţie a combinatului din trecut, 5% din exporturile ţării s-au evaporat; Gupta spune că şi-a propus să crească exporturile combinatului de la Galaţi.

    „Cu siguranţă vor fi schimbări în ceea ce priveşte exporturile. Dacă vom urca de la 2 la 3 milioane de tone de oţel anual şi chiar peste 3 milioane, ne vom concentra mai mult pe exporturi. Când vorbim de exporturi, vorbim de Europa. Ne vom concentra pe piaţa europeană, iar exporturile vor creşte în această zonă. Este o parte-cheie a planului nostru.”

    Alianţa mondială GFG are partea de laminare dezvoltată în Macedonia, Italia, Belgia, Luxemburg, unităţile recent cumpărate şi unităţile din Marea Britanie. Produsele de la Galaţi vor alimenta aceste laminoare: „Sigur că vom mai avea nevoie de investiţii pentru a mări calitatea produselor, însă intenţia este foarte clară – să integrăm aceste unităţi şi să facem un lanţ care ne va da competitivitate în Europa. Avem oportunitatea de a deveni un competitor important în Europa”.

    Gupta spune că România are multe probleme, însă el vede fiecare problemă ca pe o oportunitate, atât pentru dezvoltarea României, cât şi pentru dezvoltarea afacerilor.
    „Sunt, într-adevăr, probleme de infrastructură în România. Dunărea este una dintre probleme, pentru că navigaţia pe Dunăre poate fi limitată iarna din cauza îngheţului. Conexiunile feroviare şi porturile sunt o problemă, iar partea de autostrăzi este vizibilă. Acestea sunt provocările-cheie în a moderniza Galaţiul”, descrie Sanjeev Gupta câteva dintre provocările pe care le vede în atingerea obiectivelor sale de business în România.
    Combinatul de la Galaţi are nevoie de investiţii majore pentru a reveni la gloria de odinioară, însă infrastructura acestuia este o oportunitate pentru Sanjeev Gupta.

    „România are şi multe dezavantaje, dar şi avantaje. Primul avantaj este că acest combinat are o infrastructură grozavă. Sigur, unele părţi ar trebui modernizate. Avem şi un cost relativ bun şi vom folosi aceste avantaje pentru a moderniza combinatul şi pentru a ne apropia de standardele europene. Este un drum interesant şi suntem entuziaşti.”

    Din punctul lui de vedere, aceste provocări oferă companiei pe care o reprezintă posibilitatea să participe la dezvoltarea infrastructurii din România.„Am fost foarte încurajat de întâlnirea cu autorităţile române, în cadrul căreia am vorbit specific de un posibil parteneriat public-privat la care noi putem participa pentru dezvoltarea infrastructurii. Suntem aici nu numai să sprijinim Galaţiul şi să-l ridicăm, ci vom sprijini România şi prin divizia noastră de infrastructură.”

    Gupta spune că din ecuaţia dezvoltării combinatului face parte şi dezvoltarea comunităţii Galaţiului. „Am avut aceeaşi iniţiativă în Australia, unde este o situaţie foarte similară cu Galaţiul. Este un oraş de oţel, aşa cum şi Galaţiul este, şi cei mai mulţi din comunitate lucrează în combinat. Este un oraş izolat şi găsim la fel de multă pasiune pentru producţia de oţel ca în Galaţi.”

    Compania pe care o conduce participă în Australia la construcţia unei şcoli cu sprijin guvernamental, precum şi la modernizarea unei universităţi locale şi a şcolilor tehnice şi profesionale, de unde îşi ia viitorii angajaţi.

    „Combinatul nostru intră în parteneriate cu aceste instituţii pentru programe intensive de pregătire a elevilor şi studenţilor şi pentru a aduce competenţe noi în unităţile noastre. Suntem foarte hotărâţi să facem acelaşi lucru în Galaţi. Vom începe discuţiile cu comunitatea chiar înainte de a face această tranzacţie. Vrem să vedem cum putem face din Galaţi un oraş cu viitor, cu posibilitate de creştere, iar noi să avem posibilitatea să facem produse cu valoare adăugată mai mare şi într-un final ca oamenii să câştige mai mult. Acesta este planul general.”

    Omul de afaceri locuieşte în Australia în prezent, însă viziunea sa asupra industriei metalurgice se întinde pe toate continentele. 
    „Cererea de oţel în Europa creşte. După criza financiară din 2008, când a fost o scădere bruscă şi importantă a cererii de oţel, acum vedem o creştere maximă în Europa în privinţa producţiei. Europa nu este totuşi decuplată de restul lumii, iar o ţară precum China poate avea o influenţă majoră.

    Cea mai mare schimbare în industria metalurgică chineză este că devine din ce în ce mai conştientă de impactul asupra mediului şi există iniţiative de protecţie, precum Blue Sky, în cadrul căreia ei reduc anumite capacităţi de producţie a oţelului pentru a proteja mediul, dar China continuă să exporte oţel”, descrie el principalele tendinţe globale ale industriei metalurgice. Totodată, observă că se pune din ce în ce mai mult accentul pe zona de „oţel verde”, pentru că reciclarea fierului vechi este o activitate constantă şi benefică, atât pentru industrie, cât şi pentru mediu.

    El este de părere că lucrurile se pot schimba, iar companiile asemeni celei pe care o conduce el trebuie să fie competitive şi să supravieţuiască în orice condiţii. „Dacă eşti un producător care are costuri optimizate, vei putea supravieţui chiar şi când vor veni vremurile grele”, a subliniat Gupta.

    Povestea pe scurt a combinatului Sidex Galaţi, „mândria siderurgiei româneşti”

    Combinatul Siderurgic Sidex Galaţi a fost construit în anii ’60, acesta fiind unul dintre cele trei combinate europene din generaţia sa, la vremea respectivă fiind proiectat pentru o capacitate de producţie anuală de aproape 9 milioane de tone de oţel.
    Apogeul combinatului Sidex Galaţi a fost atins în 1988, când a produs aproape 9 milioane de tone de oţel, aflându-se în primii 10 producători de oţel din Europa. În 1996 a explodat furnalul 6, cel mai mare din Europa, astfel reducându-se capacitatea de producţie la 6 milioane de tone de oţel. Lovitura finală a venit prin închiderea cocseriei în 2009, când capacitatea a scăzut la 2 milioane de tone de oţel anual, iar redeschiderea cocseriei este imposibilă, încetarea activtăţii acesteia ducând inevitabil la demolare.
    În 2001, anul privatizării, combinatul de la Galaţi producea 4,5 milioane de tone de oţel anual cu cinci furnale şi obţinea o cifră de afaceri de 800 de milioane de dolari, potrivit lui Petrişor Peiu, preşedintele Sidex Galaţi în 1999-2000. Când grupul Mittal a cumpărat combinatul, acesta avea 27.000 de angajaţi. După un an de la cumpărare, combinatul, care avea capacităţi operative de 6 milioane de tone de oţel, a produs 4,5 milioane tone şi a avut un profit de peste 100 mil. euro. Cumpărarea s-a realizat contra sumei de 77 mil. dolari, însă specialiştii din industrie sunt de părere că de fapt Mittal nu a plătit nimic pentru cumpărare.
    Mittal a scos la vânzare combinatul în 2018, fiind nevoit să satisfacă rigorile legislaţiei concurenţei din Uniunea Europeană, în urma anunţării intenţiei de achiziţie a combinatului Ilva din Italia, cel mai mare din Europa şi din aceeaşi generaţie cu Sidex. Sidexul a rămas la producţie de oţel anuală înjumătăţită şi cu numai un singur furnal funcţional din cele cinci pe care le avea la privatizare.

  • Livrarea de mâncare nu va mai fi niciodată la fel: Ford, Walmart şi Postmates pun la punct un serviciu de livrări bazat pe vehicule autonome

    Proiectul face parte din eforturile Ford de a-şi dezvolta afacerile ce ar putea folosi vehicule autonome. Walmart va derula un proiect pilot, în zona Miami, care va folosi iniţial vehicule cu şofer pentru a simula comportamentul maşinilor autonome, a precizat Ford. Producătorul american a anunţat că se aşteaptă să lanseze producţia comercială a vehiculelor autonome în 2021.
     
    Ideea ar putea implica şi redesenarea unor echipamente pentru vehicule, spun oficialii Ford, de exemplu un sistem de depozitare a mărfurilor care să permită clientului să ia uăor o pizza sau un colet.
     
    Postmates operează în 385 de oraşe americane.
     
    Walmart se află în competiţie cu Amzon şi alte companii pentru reducerea costurilor de livrare a mărfurilor, acţiune din care face parte şi folosirea vehiculelor autonome.
     

  • Cum ar putea arăta cel de-al doilea model pe care Ford îl va produce la Craiova din 2019. Galerie FOTO

    Din primele imagini viitorul model este promovat drept un off-roader cu un design minimalistic, potrivit celor de la autoblog.com, cei care au publicat primele imagini cu maşina.
     
    EcoSport a devenit în a doua parte a acestui an cel mai bine vândut model Ford în România şi se îndreaptă spre locul cinci al celor mai bine vândute SUV-uri mici la nivel european, cu o producţie estimată la circa 150.000 de unităţi anul acesta. Cadenţa uzinei a crescut treptat anul acesta, de la circa 500 pe zi la ţnceputul anului, spre 700 spre final de 2018.
     
    Ford a confirmat în mai anul acesta o investiţie suplimentară de 200 de milioane de euro şi adăugarea unui număr de 1500 de locuri de muncă dedicate producţiei unui al doilea vehicul la fabrica sa din Craiova.
     

  • Automobilul românesc – 83 de ani de evoluţie, de la Ford V8 şi Malaxa la Dacia Duster şi Ford EcoSport

    Primele autoturisme produse pe teritoriul actual al României au fost asamblate la uzina Marta din Arad în toamna anului 1905, oraş care la acea vreme făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, iar acestea erau realizate sub o licenţă a americanilor de la Westinghouse, potrivit cărţii „Scurtă istorie a fabricaţiei de autoturisme în România“. 

    Având în vedere avântul economic din anii ’30, tot o companie americană, Ford, a decis să construiască în 1935 hala de producţie de pe calea Floreasca, iar anul următor a fost inaugurată producţia modelului Ford V8. Totul începe însă în 1931, când Ford deschide o reprezentanţă de vânzări în România, iar ulterior guvernul de la Bucureşti înaintează o ofertă pentru construcţia unei uzine. Producţia era de circa 2.500 de automobile şi camioane V8 anual şi era cea mai modernă din partea aceasta a Europei.

    Americanii au produs maşini până în 1940, când, odată cu intrarea în război a României alături de Germania nazistă importurile din SUA au încetat, iar în 1948 compania a fost naţionalizată. Ulterior, cei de la Ford au încercat o reluare a discuţiilor, însă fără niciun rezultat. Ford a revenit însă în România cu producţie în martie 2008, odată cu preluarea uzinei de la Craiova, unde în prezent produce SUV-ul EcoSport, devenind primul constructor care asamblează peste 100.000 de maşini anual.

    În 1945, la Reşiţa, în România a fost proiectat şi produs automobilul Malaxa.

    Acesta era totodată şi primul automobil proiectat de ingineri români. Aceasta avea un motor cu trei cilindri şi dezvolta 30 CP. Avantajul său era legat de consumul scăzut, de numai 10 litri/100 km, de aproape trei ori mai puţin decât multe dintre automobilele de la acea vreme. Producţia a fost oprită după ce linia de asamblare a fost mutată în URSS.

      Dar din URSS a venit şi „inspiraţia“ pentru vehiculele IMS, transformate ulterior în ARO, şi camioanele Steagul Roşu Bucegi şi Carpaţi. Din vest au venit autoturismele, momentul cel mai important fiind anul 1965, când autorităţile de la Bucureşti au lansat o cerere internaţională pentru achiziţia unei licenţe de autoturism.

      La jumătatea anilor ’60 parcul auto românesc număra numai 50.000 de maşini, potrivit cărţii „Scurtă istorie a fabricaţiei de autoturisme în România“. În anii ’50 şi ’60 încă circulau multe dintre maşinile din perioada interbelică, însă o parte dintre acestea au fost vândute la export. Cele care au rămas au fost puternic modificate din cauza lipsei pieselor originale. Din acest motiv nu mai există niciun Ford V8 produs în România care să poată fi restaurat.

    Primul autoturism produs în România după război a fost IMS 57, pornind de la piesele realizate la Întreprinderea Metalurgică de Stat din Câmpulung Muscel, în 1957. Era un automobil de teren, 4×4. Şasiurile echipate la Câmpulung erau ulterior transferate la uzina Vasile Tudose la Colibaşi – actuala Automobile Dacia – unde erau vopsite.

    Ulterior, pentru viitorul model, M461, era utilizat un motor derivat din cel al camionului Steagul Roşu Carpaţi, motor care la rândul lui era derivat din celebrul Ford V8 produs în anii ’30 pe calea Floreasca. Ulterior, după criza petrolieră din 1973, maşinile ARO au primit motoare diesel mai economice, livrate de Tractorul Braşov.

    Modelul de atunci, M461 cu motor diesel, s-a produs în peste 80.000 de exemplare, dintre care aproape 60% au fost livrate la export. Datorită performanţelor sale în teren accidentat, maşina a parcurs trasee în competiţii specializate precum cele transafricane sau în munţii Himalaya, maşina concurând de la egal la egal cu celebrele off-roadere de la Land Rover.

    Ulterior gama ARO a fost extinsă, iar exporturile au continuat să crească, în România numai extrem de puţini având acces la achiziţia unui ARO. Mai mult, şi în anii ’90 unii clienţi plăteau preţ dublu pentru a avea posibilitatea de a cumpăra un SUV românesc. Din această cauză, alături de importurile de second-hand, cererea pentru ARO s-a prăbuşit ulterior inclusiv în România, iar toate tentativele de privatizare au eşuat. După 2006 uzina a fost „rasă“ şi vândută la fier vechi. Din cauza utilajelor extrem de vechi, a tehnologiilor uzate, precum şi a fiabilităţii scăzute, ARO a dispărut. 

    Din 1990 şi până în 2004 la ARO au fost numite nouă echipe manageriale, cu mandate de 1-2 ani. Dincolo, la Dacia, din 1990, imediat după Revoluţie, şi până în 2002, uzina a avut un singur director general – Constantin Stroe – cu o singură strategie – aceea de a menţine pe linia de plutire şi a readuce francezii de la Renault la Mioveni. Nicolae Badiu, autorul cărţii „Poarta 3, Maşina cu nume de ţară – Dacia“ povesteşte cum „secretul succesului“ de la Dacia în anii ’90 a fost faptul că Stroe i-a pus în competiţie pe furnizorii de componente pentru a putea ţine costurile în frâu. ARO nu a procedat aşa, iar la Câmpulung costurile au explodat.

    În anii ’60, interesaţi de oferta statului român de preluare a unei licenţe de autoturism au fost cei de la Renault, Peugeot, Fiat, Alfa Romeo şi Morris. Dintre aceste companii, Peugeot şi Renault au intrat în cursa finală.

    Uzina de la Colibaşi a fost construită în mai puţin de doi ani, iar pe 3 august 1968 ieşea primul automobil de preserie de pe linia de asamblare. Pe  20 august a demarat efectiv producţia de serie a Daciei 1100 şi a fost realizată celebra poză cu Nicolae Ceauşescu la volan.

    Producţia de la Mioveni a urcat treptat de la circa 2.000 de unităţi în 1968 spre un maxim de aproape 95.000 înainte de Revoluţie, în 1988.

    dată cu privatizarea din 1999, uzina a urcat spre o capacitate maximă de 350.000 de unităţi şi afaceri totale de aproape 5 miliarde de euro.
    Renault a transformat Dacia în cea mai mare companie românească şi, ce contează şi mai mult, francezii oferă la Mioveni un salariu mediu tipic unor pieţe din Europa Centrală precum Cehia, astfel încât impactul său real asupra economiei este mult mai puternic. Mai mult, la mijlocul anilor ’90 Constantin Stroe a pus bazele Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România, care reuneşte producătorii de componente de pe piaţa locală. Venirea Renault în România în 1999 a atras imediat investiţii masive din partea producătorilor de componente. Acum, la aproape 20 de ani de atunci, aproape 220.000 de oameni lucrează în industria auto locală, ce generează peste 25 de miliarde de euro anual. În acest caz, „secretul succesului“ a fost ideea automobilului de 5.000 de euro, automobil ce putea fi produs numai într-o ţară emergentă la începutul anilor 2000 – Loganul. 

    În  2 iunie 2004, la sediul Technocentre, centrul de cercetare al Renault de lângă Paris, Louis Schweitzer, preşedintele companiei, prezenta oficial „automobilul imposibil“ – Logan. În 2010 francezii lansau SUV-ul Duster, model care în prezent reprezintă aproape 70% din producţia de la Mioveni.  Ulterior, gama Logan şi platforma sa au ajuns să reprezinte o treime din vânzările Grupului Renault la nivel mondial. Anul acesta gama va ajunge la un volum de circa 1,6 milioane de unităţi, iar pentru acestea proiectarea a fost realizată de către Renault Technologie Roumanie, la Titu şi în birourile din Bucureşti. 

    În prezent, Dacia şi Ford au pus România pe locul 10 în topul celor mai mari producători de autoturisme la nivel european, iar în acest an ambele uzine ar putea ajunge la un total de aproape 500.000 de maşini. Dintre toate uzinele, Dacia a fost singurul exemplu de succes de la început până în prezent. Uzina Tractorul, spre exemplu, cea mai mare din lume la începutul anilor ’90, cu o cadenţă de 50.000 de tractoare anual, a sfârşit în 2007 drept proiect imobiliar.

    Roman Braşov, altădată uzină-fanion a României, a ajuns să producă numai câteva unităţi anual după ce a fost cumpărată de Ioan Neculaie. ARO a dispărut complet din peisaj, Semănătoarea, fabrică de combine agricole, de asemenea a dispărut, la fel ca şi multe alte fabrici mai mici de tractoare sau utilaje agricole. Doar cei de la Reghin, IRUM, au dezvoltat anul acesta primul tractor românesc construit în ultimii zece ani.

    Pe de altă parte, în locul coloşilor comunişti au apărut fabrici construite de giganţi occidentali. Continental este acum cel mai mare angajator, cu aproape 20.000 de angajaţi, Bosch a investit şi investeşte în cercetare şi dezvoltare, iar Michelin şi Pirelli produc în România unele dintre cele mai avansate anvelope din lume.  

    Constantin Stroe

    Numele lui Constantin Stroe este sinonim cu industria auto locală. El a fost artizanul privatizării uzinei Dacia în 1999 şi este cel care a discutat direct atunci cu Louis Schweitzer, preşedintele Renault de la acea vreme, ideea unui automobil low-cost. El a fost cel mai longeviv director al Dacia, conducând uzina între 1990 şi 2002, şi a fost singurul român acceptat de francezi să conducă uzina cu Renault drept acţionar majoritar. Deşi a condus-o în cea mai grea perioadă, el a reuşit nu numai să o ţină pe linia de plutire, ci a obţinut şi profit şi a realizat singura privatizare de succes din istoria României moderne. Mai mult, el a fondat în anii ’90 şi Asociaţia Constructorilor de Automobile din România, care reuneşte producătorii de componente auto de pe piaţa locală. De asemenea, el a fost implicat direct în discuţii cu giganţii care au venit pe plan local pentru a produce piese auto. Constantin Stroe a încetat din viaţă la sfârşitul anului 2016.

    Tractorul Braşov
    Înainte de 1990, Tractorul Braşov producea circa 50.000 de tractoare anual şi era cea mai mare companie de profil din lume. După 1990, toate tentativele de privatizare au eşuat, iar în total 22.000 de oameni şi-au pierdut locurile de muncă. Odată cu închiderea definitivă în 2007, vechiul sit de producţie a fost transformat în cel mai mare proiect imobiliar din această parte a Europei, locul halelor fiind luat de birouri, blocuri de locuinţe şi un centru comercial.

    Ford România
    Americanii au preluat oficial uzina de la Craiova în martie 2008, în 2009 au început asamblarea utilitarei Transit Connect, iar în 2012 pe cea a monovolumului mic B-Max. În octombrie 2017 B-Max a fost înlocuit de SUV-ul de clasă mică EcoSport, primul automobil din istoria uzinei care va avea o producţie anuală de peste 130.000 de unităţi sau poate chiar 150.000 de unităţi.

    IRUM Reghin
    Tagro este primul tractor românesc produs după 10 ani, ce a presupus o investiţie de peste 4 milioane de euro şi o echipă de 50 de ingineri români. 

  • Chinezii şi americanii fac alianţe de business în ciuda tensiunilor dintre Xi Jinping şi Donald Trump: Ford şi Baidu încheie un parteneriat pentru a testa vehicule autonome pe piaţa din China

    Producătorul auto Ford şi gigantul internetului din China, Baidu, au anunţat miercuri un parteneriat prin care cele companii vor testa împreună vehicule autonome pe teritoriu chinez timp de doi ani, potrivit CNBC.

    Iniţiativa le aduce pe cele două companii împreună pentru a dezvolta şi a testa vehicule autonome care sunt în conformitate cu standarul Nivel 4 setat de organizaţia din industria americană SAE International.

    Acest nivel înseamnă că vehiculele autonome dezvoltate de cele două companii nu au nevoie de intervenţii din partea factorului uman.

    Ford şi Baidu nu au anunţat termenii financiari ai parteneriatului sau structura de proprietari a viitorului business.

    „Lucrând cu un lider hi-tech precum Baidu ne oferă avantajul oportunităţilor noi din China, pentru a reuşi să oferim soluţii inovative care îmbunătăţesc siguranţa, convenienţa şi per total experienţa de mobilitate” spune Sherif Marakby, preşedinte şi CEO al diviziei de vehicule autonome din cadrul Ford. „Acest proiect marchează un punct de referinţă în parteneriatele dintre Ford şi Baidu, şi susţine viziunea Ford cu privire la dezvoltarea de vehicule smart care vor transforma modul în care ne deplasăm”.

    Vehiculele autonome dezvoltate de Ford au fost deja integrate cu sistemele autonome Apollo, dezvoltate de Baidu, au anunţat cele două companii.

    Testele vehiculelor dezvoltate de cele două companii pe şoselele ţării vor începe de la sfârşitul anului.

     

  • Ford inaugurează la Craiova primul Centru de Resurse şi Angajament din Europa

    Conceput pentru a sprijini crearea de noi locuri de muncă, a îmbunătăţi potenţialul economic şi nivelul de trai a locuitorilor din Oltenia, Centrul este subiectul unei investiţii totale de un milion de dolari în decurs de patru ani realizată de Ford Motor Company Fund în colaborare cu partenerul său internaţional, GlobalGiving.
     
    Noul Centru este, de asemenea, rezultatul unei colaborări cu Asociaţia Pentru Educatie SV Oltenia (EDUCOL), o organizaţie non-profit locală care urmăreşte să maximizeze oportunităţile de instruire antreprenorială şi dezvoltare pentru tineri, şi cu Primăria Municipiului Craiova, care pune la dispoziţie clădirea. Ford Motor Company Fund şi partenerul său internaţional, GlobalGiving, au contribuit cu o finanţare suplimentară de 100.000 de dolari pentru renovarea acestei clădiri.
     
    “Suntem fericiţi că putem colabora cu EDUCOL şi cu Primăria pentru a extinde la Craiova proiectul Centrelor de Resurse şi Angajament”, spune Jim Vella, preşedinte al Ford Motor Company Fund. “Vrem să muncim împreună pentru a îmbunătăţi viaţa tinerilor, întărind constant comunitatea şi oferind acces la oportunităţi şi resurse care ajută oamenii să-şi atingă potenţialul”.
     
    CRAF Craiova le va permite studenţilor şi proaspăt absolvenţilor Universităţii din Craiova să construiască şi să lanseze programe sociale inovative şi sustenabile, prin intermediul cărora să încurajeze progresul şi economia comunităţii. În acest sens, Ford Fund şi EDUCOL au dat startul unei competiţii în cadrul căreia studenţii au fost inspiraţi să conceapă proiecte care se adresează nevoilor comunităţii.
     
    “Tinerii noştri vor beneficia atât de sprijin financiar româno-american, cât şi de consiliere şi îndrumare într-un mediu profesionist, astfel că vor putea să-şi urmeze “visul american” chiar acasă, în Oltenia, atingându-şi obiectivele personale şi ajutând la dezvoltarea comunităţii. Scopul nostru este acela de a încuraja ideile inovatoare şi de a oferi oportunităţile prin care tinerii pot să contribuie şi să crească”, a declarat profesorul Leonardo-Geo Mănescu, preşedintele EDUCOL.
     
    În cadrul competiţiei, EDUCOL a oferit consiliere şi îndrumare, cu scopul de a-i ajuta pe studenţi să definească propunerile înainte de a le transmite spre analiză către organizaţie, Ford România, Ford Fund, Primăria Craiova şi Federaţia Studenţilor Universităţii din Craiova.
     
    După ce au adaptat proiectele pentru a răspunde la feedback-ul primit, echipele au transmis propunerile finale. Mai departe, aceştia îşi vor îmbunătăţi ideile privitoare la proiect în cadrul unor workshop-uri din seria “Human Design Thinking” realizate de Henry Ford Learning Institute. Această organizaţie non-guvernamentală din Michigan (Statele Unite) utilizează metodologia “Design Thinking”, alături de alte metode, menite să-i ajute pe partenerii academici şi de business să asimileze informaţii în mod creativ şi să rezolve astfel o gamă largă de probleme.

  • Companiile americane anunţă dezastrul: Ford, Procter & Gamble şi alţi giganţi avertizează cu privire la viitoarele concedieri şi creşteri de preţuri aduse de tarifele lui Donald Trump

    De la Ford, Walmart şi până la Procter & Gamble, din ce în ce mai multe companii gigant din America avertizează că măsurile comerciale aduse de Donald Trump cu privire la tarifele pe importuri le-au crescut foarte mult costurile de producţie, potrivit DailySabah.

    Prin urmare, companiile americane atrag atenţia asupra viitoarelor concedieri, rezultate din deciziile comerciale luate de preşedintele american.

    Jim Hackett, CEO al Ford, al doilea cel mai mare producător auto din american, a anunţat săptămâna aceasta că taxele lui Trump pe oţel şi aluminiu au crescut costurile de producţie pentru Ford cu circa 1 miliard de dolari, ameninţând o umflare bruscă a preţurilor din toată industria auto.

    De asemenea, Walmart, cel mai mare retailer şi cel mai mare angajator american, a transmis administraţiei Trump că ultima rundă de tarife aplicate – pe bunuri chinezeşti în valoare totală de circa 200 de miliarde de dolari – ar duce la creşteri de preţuri pentru clienţi.

    Walmart a specificat deja că va trebui să crească preţurile pentru o gamă variată de produse, începând de la scaune de maşină, rucsace, şepci şi chiar biciclete.

    Procter & Gamble, gigantul din segmentul produselor de consum, a averizat atât cu privire la potenţialele creşteri de preţuri, dar şi cu privire la o serie de concedieri care ar rezulta în urma tarifelor.

    Între timp, preţul pentru Coca-Cola va deveni din ce în ce mai ridicat din cauza acestor tarife.

    Săptămâna aceasta, când preşedintele Fed, Jerome Powell a fost întrebat cu privire la viitoarele majorări la nivelul coşului de cumpărător, acesta a spus că administraţia a început să ia la cunoştinţă de vocile din mediul de business care avertizează cu privire la acest fenomen.