BusinessMagazin

Tag: executivi

  • Locul unde cei mai puternici manageri din România se descarcă de stress

    DUPĂ CE ÎI TRECI PRAGUL RĂMÂI PARCĂ ÎN ACELAŞI DECOR DE FILM, cu ringul amplasat în centru, cu oglinzile care acoperă un întreg perete şi cu sacii de box care se mişcă energic după fiecare lovitură. Diferenţa între White Collar Boxing şi Rocky este aceea că „boxerii„ sunt executivi de top, doctori sau avocaţi veniţi să se descarce de stres şi să se încarce de energie după muncă.

    „M-am apucat de box după ce am văzut filmul Rocky„, spune Robert Cristea, 31 de ani, boxer profesionist şi acţionarul majoritar al sălii. Boxează de 18 ani şi până în 2003 a „jucat„ la amatori, unde a câştigat trei titluri de campion naţional. Apoi a trecut la profesionişti şi s-a luptat de trei ori pentru titlul mondial, însă nu l-a câştigat niciodată. În paralel a devenit antrenor de box la clubul pentru expaţi Le Club şi apoi la sala Planet Sport din Pipera, unde şi-a făcut primele contacte. „Am început apoi să merg la oameni acasă şi să le dau lecţii private.

    „ Aşa l-a cunoscut pe Michele Nusco, CEO-ul şi unul dintre acţionarii grupului italian Nusco, cu afaceri în imobiliare (Nusco Tower, şi alte clădiri de birouri) şi industria uşilor şi ferestrelor (Pinum Doors & Windows). Italianul, care încă mai boxează cu Robert Cristea, i-a pus la dispoziţie spaţiul în care este amplasată astăzi sala, în spatele complexului Pinum din Pipera. Familia Nusco deţine în România compania Pinum Doors & Windows, iar producătorul de uşi şi ferestre deţine un showroom în Pipera, în apropiere de sala de box White Collar Boxing. „Eu m-am ocupat apoi să o utilez, să aduc echipamentele, să construiesc vestiarele şi duşurile„, spune Robert Cristea. Investiţia se ridică la câteva mii de euro.

    Businessul a pornit în urmă cu trei ani, însă doar pentru prieteni, iar în ultima perioadă a crescut numărul de clienţi, fiecare „boxer„ de după birou aducând un prieten. Acum sala are în total 20 de clienţi, executivi de top, medici şi avocaţi. Dimineaţa şi pe timpul zilei vin şi copii sau femei. „Este un sport de între–ţinere, dar poate fi făcut pentru a slăbi sau în scop de apărare„, explică Robert Cristea.

    MIHAI TECĂU, PREŞEDINTELE OMNIASIG, vine din ianuarie la White Collar Boxing şi spune că o face pentru a scăpa de tensiunea de peste zi. „Practicam sport şi înainte, dar aici antrenamentul este mai dinamic. Vin de 2-3 ori pe săptămână.„ La rândul său, Radu M., executive search, a venit prima dată acum două luni. A ajuns aici la recomandarea unui prieten şi acum vine de două-trei ori pe săptămână. „Mă încarc cu energie„, explică el.

    INTRENAMENTUL, CARE ESTE ÎNTOTDEAUNA ASISTAT DE ROBERT CRISTEA, durează de la câteva zeci de minute la mai bine de o oră şi jumătate, chiar două. Totul depinde de rezistenţa iniţială a clientului, care poate pierde între 1.000 şi 1.700 de kilocalorii pe şedinţă. Clienţii de la White Collar Boxing au în medie 30-40 de ani, iar unii boxează deja de trei ani, astfel că lucrează la intensitate maximă. Ceilalţi merg mai încet.

    „Am ales să avem 4-5 clienţi maximum în sală, pentru fiecare şedinţă, pentru că astfel mă pot ocupa de fiecare în parte. Fiecare are nivelul lui.„ Sala are o capacitate de 100 de persoane pe zi, însă Robert Cristea spune că este abia la început, cu o bază de 20 de clienţi. „Executivii vin în special seara, după program.„

    ŞEDINŢĂ DE „BOX DUPĂ BIROU„ COSTĂ 100 DE LEI, iar un abonament cu acces nelimitat costă 900 de lei pe lună. Pentru copii preţul scade la 200 de lei. „Preţul este mare, însă ne adresăm unui anumit target de clienţi, persoane cu venituri peste medie. La noi acest concept este abia la început, însă afară este la modă să mergi la săli de white collar boxing.„ Robert Cristea spune că box se poate face şi la unele săli de sport, dar şi la cluburile mari, precum Dinamo sau Steaua. „Acolo nu stă însă nimeni după tine. Oricum, atunci când vine vorba de box mulţi se gândesc că iau bătaie, însă în realitate nu este aşa.„ El explică faptul că white collar boxing implică încălzire, gimnastică, studiu la oglindă, exerciţii la sac şi pernă şi palmări. „Sunt zile când facem circuite specifice pentru box, când facem doar gimnastică şi forţă.„ Mai mult, luptele în ring sunt amiabile.

    Robert Cristea lucrează el însuşi 2,5 – 3 ore pe zi, iar în restul timpului antrenează. Spune însă că un boxer bun nu este neapărat şi un antrenor bun. „Ca antrenor îţi trebuie răbdare şi calităţi pedagogice. Trebuie să ştii să explici.„ Când vine însă vorba de box, numai 10% este talent şi 90% muncă, explică Robert Cristea.

  • Executivii firmelor cu 200-300 angajaţi din România au printre cele mai mici remuneraţii din Europa

    Directorii generali din România, într-o companie cu 200-300 de angajaţi, au o remuneraţie medie, inclusiv bonusul, de 116.300 de euro brut pe an, printre cele mai reduse din Europa, maximul într-o firmă de aceeaşi dimensiuni fiind în Elveţia, cu 239.500 de euro pe an.

    „Remunerarea executivilor în cele 100 de companii de top din Europa şi Statele Unite este în medie de şapte ori mai mare decât salariul directorilor generali din întreprinderile mici şi mijlocii şi de 40 de ori mai mare decât salariul mediu al unui angajat dintr-o funcţie generală de conducere. În România, spre exemplu, compensaţia în numerar, incluzând bonusul, pentru un director general într-o companie de 200-300 de angajaţi este de 116.300 euro brut pe an“, se arată într-un studiu al firmei de executive research Pedersen & Partners.

    Câştiguri mai reduse decât în România, în companii cu 200-300 de angajaţi, au directorii generali din Belarus (58.700 de euro/an), Bulgaria (72.100 euro/an), Serbia (72.800 euro), Letonia (75.000 euro), Estonia (76.100 euro) şi Lituania (76.700 euro).

    În alte ţări din Europa Centrală şi de Est managerii generali câştigă mai bine decât în România, astfel că în Ungaria remuneraţia medie, inclusiv bonusul, este de 120.500 euro/an, în Cehia de 128.800 euro/an, iar în Polonia de 136.000 de euro.

    Managerii din Elveţia au cele mai mari remuneraţii, cu 239.500 de euro pe an, aceştia fiind urmaţi de cei din Marea Britanie, care câştigă în medie 220.200 de euro/an, şi din Germania, cu 215.000 de euro/an.

    Remunerarea executivilor este strâns legată de dimensiunea companiei, astfel că media globală a pachetului salarial în numerar al unui manager de top dintr-o corporaţie cu peste 100.000 de angajaţi este de 1,35 milioane euro pe an. Această valoare este relativ egal împărţită între salariul de bază (660.000 euro) şi bonusul pe termen scurt (690.000 euro).

    Remuneraţia medie a managerilor de top în companii cu 20.000 – 50.000 de angajaţi ajunge la peste 780.000 de euro pe an în Statele Unite ale Amercii, la 773.800 de euro în Marea Britanie sau la 814.000 euro în Germania.

    Studiul a fost realizat la nivel global, printre 1.700 de directori din 330 de companii din 17 ţări.

    Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 12.09.2013

  • Ce indemnizaţie lunară va avea directorul general al Nuclearelectrica

     “În baza hotărârii AGA a Nucleareletrica din 22 august 2013, care fixează limitele indemnizaţiei fixe pentru administratorii executivi, Consiliul de Administratie al Nucleareletrica a stabilit următoarele cuantumuri ale indemnizaţiei fixe brute lunare pentru administratorii executivi: 24.150 lei brut lunar pentru directorul general, 22.950 lei brut lunar pentru directorul sucursalei Cernavodă, respectiv 95% din indemnizaţia directorului general”, potrivit datelor companiei de stat.

    Directorii care sunt şi membri ai Consiliului de Administraţie sunt administratori executivi. În perioada în care directorii deţin şi calitatea de administrator, aceştia sunt îndreptăţiţi doar la plata remuneraţiei conform contractului de mandat, fără să primească bani şi pentru calitate de membrul al CA.

    “Indemnizaţia fixă brută lunară a directorilor poate avea un cuantum de maxim de şase ori media câştigului salarial brut pe ramura de activitate (…). Având în vedere cuantumul câştigului salarial mediu brut pe ramura energie anterior datei numirii administratorilor executivi, respectiv 4.028 lei brut lunar, rezultă că plafonul maxim brut lunar al indemnizaţiei fixe este de 24.168 lei brut lunar”, menţionează Nuclearelectrica.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Membrii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară vor fi renumiţi de Parlament pe baza vechimii de 10 ani. Cererea lui Băsescu a fost introdusă de Guvern

     Membrii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) au fost validaţi de către Parlament la sfârşitul lunii aprilie, dar Guvernul a decis, marţi, să restrângă numărul acestora, iar Parlamentul să se reunească din nou pentru a numi membrii Consiliului până la data de 30 iunie 2013, când se încheie actuala sesiune.

    Ordonanţa stabileşte că Autoritatea de Supraveghere Financiară va fi condusă de către un Consiliu format din 11 membri (în loc de 17), din care vor face parte în continuare un preşedinte, un prim-vicepreşedinte şi trei vicepreşedinţi, ca membri executivi, dar cu un număr al membrilor neexecutivi redus la jumătate, de la 12 la 6 persoane.

    Guvernul a decis însă în acelaşi timp că membrii Consiliului ASF trebuie selectaţi exclusiv pe baza unei experienţe profesionale în domeniul financiar, al instituţiilor de credit şi/sau al instituţiilor financiare nebancare de minimum 10 ani.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce SALARII ar putea avea directorii Nuclearelectrica

     Comitetul de nominalizare şi remunerare al companiei a propus ca directorii executivi din Nucleareletrica, inclusiv directorul general, să primească indemnizaţii lunare cuprinse între 62.400 lei (14.200 euro) şi 76.800 lei (17.500 euro), au declarat agenţiei MEDIAFAX surse apropiate companiei.

    În prezent, directorii executivi câştigă lunar 9.228 lei (2.100 euro), iar directorul general încasează 14.851 lei (3.400 euro).

    În acelaşi timp, membrii Consiliului de Administraţie ar urma să încaseze o indemnizaţie lunară reprezentând 20% din salariul directorului general (între 2.840 euro şi 3.500 euro), la care se adaugă un bonus de performanţă propus la 12 indemnizaţii lunare. Astfel, câştigul anual pentru poziţia de membru al Consilul de Administraţie al Nuclearelectrica ar putea ajunge la 84.000 de euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Prima companie din România care renunţă la birourile angajaţilor

    ESTE ŞTIUT CĂ ELEMENTE PRECUM ATMOSFERA DIN BIROU SAU DESIGNUL SPAŢIULUI DE LUCRU SE REFLECTĂ ASUPRA PRODUCTIVITĂŢII ANGAJAŢILOR, lucru dovedit de-a lungul timpului prin numeroase studii. Ce determină însă o companie să schimbe complet modul de lucru, să decoreze birourile mai degrabă asemenea unei cafenele boeme unde merg doar oameni de afaceri sau să renunţe la birourile personale şi să lase angajaţii să lucreze de oriunde?

    O posibilă explicaţie se găseşte în clădirea de birouri din piaţa Charles de Gaulle din Capitală, unde îşi are sediul central Vodafone România şi unde câteva etaje fac notă discordantă cu toate celelalte. Încă din lifturile din sticlă de unde pot fi observaţi majoritatea angajaţilor din întreaga clădire se disting petele de culoare dintre etajele 9 şi 12, care contrastează puternic monocromia şi banalul specific de obicei marilor companii.

    Din afară nu seamănă prea mult cu un birou, ci mai degrabă cu o cafenea elegantă şi totodată boemă, cu mobilier modern şi colorat, dar laptopurile şi oamenii îmbrăcaţi destul de formal trădează adevărata utilitate a celor patru etaje. Dinăuntru nici atât – designul este inedit, atmosfera este curios de relaxată, iar câteva mese rotunde sunt ocupate de grupuri restrânse de oameni care discută deasupra vreunui laptop.

    Un alt lucru care se remarcă încă de la bun început este absenţa pereţilor despărţitori, cu foarte mici excepţii, dar şi a birourilor ocupate în mod tradiţional de executivi. Singurele spaţii de lucru închise au rămas sălile de şedinţe, în medie câte cinci pe fiecare etaj, decorate şi personalizate în funcţie de o anumită tematică, aşa cum este sala România, pe pereţii căreia se află agăţate vase de lut şi care are în mijloc, în locul tradiţionalei mese rotunde, câţiva buşteni.

    „Este una din componentele noului concept al modului de lucru pe care l-am pus în practică„, explică Iñaki Berroeta. Fiecare angajat are propriul dulăpior în care îşi păstrează laptopul de serviciu şi alte obiecte personale, iar în fiecare dimineaţă îşi poate alege un birou diferit faţă de cel din ziua precedentă şi chiar se poate muta pe parcursul zilei la un altul disponibil. Singura problemă ar fi că nu ştii niciodată unde anume în sediu se află un coleg cu care e nevoie să lucrezi.

    Orice obiect rămas în sediu după terminarea programului este colectat şi încuiat într-o cutie specială la care posesorii capătă acces de-abia în după-amiaza zilei următoare.
    România este a cincea ţară din grupul britanic Vodafone care a aplicat acest concept de lucru, după Olanda – promotorul ideii cândva în urmă cu aproximativ doi ani, Marea Britanie, Irlanda şi Malta, dar majoritatea ţărilor din grup vor trece în următoarea perioadă printr-o astfel de transformare. Există versiuni diferite ale conceptului în fiecare dintre aceste ţări, cu câteva elemente comune precum absenţa unui birou propriu sau definirea unei zone de întâlniri informale alăturate spaţiului deschis de birouri. „Relaxarea şi interactivitatea pot duce la o creştere a eficienţei şi a producţivităţii.

    Inaki Berroeta, este CEO al Vodafone România


     

  • Securitatea informatică lipseşte aproape complet din agenda executivilor din România

    Odată cu dezvoltarea accelerată a tehnologiei şi creşterea riscurilor şi ameninţărilor cibernetice, securitatea informaţiilor trebuie sa fie abordată prin strategii pe termen lung şi să fie coordonată de echipe specializate şi bine pregătite. Acest lucru implică bugete dedicate şi o selecţie atentă a ofiţerilor responsabili cu securitatea informaţiei, ei având rolul dificil de a ţine ameninţările cibernetice la distanţă.

    “În ultimii ani, importanţa poziţiei de specialist de securitate în contextul business-ului a crescut şi în România; companii care până acum câţiva ani nu aveau asemenea poziţii deschise sau manifestau un interes limitat faţă de acest subiect devin tot mai conştiente de nevoia de a acoperi această arie de importanţă strategică”, spune Bogdan Petre, manager al diviziei Enterprise Risk Services (ERS) din cadrul Deloitte România. “Din experienţă putem spune că firmele mari (adesea, multinaţionale) sunt mult mai deschise către aceste aspecte, în parte pentru că existenţa acestei funcţii se impune prin politica grupului”, a adăugat acesta. Deşi, în general, ofiţerul pentru securitatea informaţiei a ieşit din biroul său şi a devenit mai influent, abordarea companiilor în acest domeniu nu se ridică încă la nivelul riscurilor şi ameninţărilor existente şi, în plus, bugetele alocate securităţii sunt limitate. în general, nici echipele IT, nici organizaţiile în sine nu sunt perfect conştiente de numărul şi gravitatea incidentelor înregistrate, ele neputând astfel justifica investiţiile sau creşterea bugetelor pentru managementul securităţii informaţiei.

    “Complexitatea problemelor de securitate sporeşte, astfel încât până şi metodele tradiţionale considerate în trecut ca fiind cele mai sigure sunt puse acum sub semnul întrebării”, potrivit lui Cătălin Ţigănilă, senior manager ERS, care aduce în discuţie un studiu recent lansat de Deloitte, conform căruia atât analiştii, cât şi directorii din companii mari din domeniile tehnologie, media şi telecomunicaţii consideră că peste 90% dintre parolele create de utilizator – chiar şi cele considerate ca fiind foarte bune – sunt vulnerabile atacurilor de tip hacking şi pot fi sparte în câteva secunde sau minute. Devin necesare elemente suplimentare de identificare, cum ar fi dispozitivele digitale de autentificare prin generare de coduri ( ex. “token”,  “digi pass”, etc.), solicitarea de parole adiţionale trimise prin SMS pe telefonul utilizatorului, utilizarea de amprente sau alte elemente de biometrie sau smart card-uri.

    Divizia Serviciilor de Risc din cadrul Deloitte (Enterprise Risk Services) oferă clienţilor servicii de management al riscurilor şi îi ajută să înţeleagă riscurile specifice fiecărui domeniu, să determine nivelele acceptabile de expunere, să implementeze sisteme de control şi monitorizare permanentă. Echipa din România, cu peste 20 de consultanţi, furnizează servicii de atestare şi certificare a sistemelor IT, evaluarea controalelor generale IT, risc şi conformitate contractuală, managementul riscului sistemelor IT, servicii de consultanţă şi audit pentru sistemele de management al securităţii informaţiilor (SMSI), evaluarea vulnerabilităţilor tehnice şi teste de penetrare şi inginerie socială. Clienţii diviziei numără companii de top din industrii importante, precum şi entităţi din administraţia publică.

    Potrivit celui mai recent studiu lansat de Deloitte Touche Tohmatsu Limited (DTTL) – TMT Global Security Study, directorii celor mai mari companii de profil din lume au trecut de la etapa de conformitate cu reglementările şi legislaţia în vigoare la cea a implementării unei strategii şi a unui plan de securitate în 2013 ca principala măsură de îmbunătăţire a securităţii informaţiilor. Tot mai multe organizaţii înţeleg că securitatea informaţiei reprezintă un aspect fundamental în afaceri, iar atenţia lor se îndreaptă nu doar spre conceptul de securitate, ci şi spre robusteţea şi stabilitatea în mediul virtual (cyber resilience).

    Rezultatele studiului derulat în cadrul a 121 de companii din 37 de ţări printre care şi România indică o atitudine foarte optimistă în ceea ce priveşte protecţia faţă de ameninţările externe – 88% dintre directorii intervievaţi considerând că firmele lor nu sunt vulnerabile. Cu toate acestea, la o analiză mai atentă, peste jumătate dintre ei recunosc că s-au confruntat cu atacuri cibernetice în cursul anului anterior. În plus, mai puţin de jumătate dintre respondenţi au implementat un plan de reacţie în cazul unei breşe de securitate şi numai 30% dintre ei consideră că partenerii externi îşi asumă suficient de multă responsabilitate în ceea ce priveşte securitatea. Totodată, 74% dintre cei 121 de respondenţi au identificat breşele de securitate înregistrate de terţi ca fiind în topul ameninţărilor; pe locurile următoare se situează atacuri de tipul denial of service (menite să supra-solicite destinatarii, ducând la blocarea/ refuzul serviciilor) şi eroarea sau omisiunile angajaţilor.

    “Nu există organizaţie protejată în proporţie de 100%”, subliniază Andrei Ionescu, director ERS Deloitte România. “Fiecare companie trebuie să aibă metode clare de identificare şi reacţie în astfel de cazuri. Organizaţiile nu trebuie să lucreze doar cu partenerii lor de afaceri pentru a înţelege şi îmbunătăţi politicile de securitate; ele trebuie să implice factorii de legiferare, autorităţile de reglementare şi agenţiile de resort, să fie dispuse să împărtăşească informaţii sensibile pentru a răspunde la provocarea globală privind riscul cibernetic”.

  • Codruţ Pascu devine membru al Young Global Leaders

    Responsabilitatea socială, respectul şi protejarea drepturilor omului sunt valorile fundamentare ale YGL. Membrii activi au sub 40 de ani când sunt admişi şi provin din diverse sectoare şi ramuri de activitate.

    “Apreciez enorm şi împărtăşesc pe deplin obiectivele reţelei, precum întărirea responsabilităţii sociale şi drepturilor omului. Aş vrea de asemenea să îmi intensific eforturile, sprijinind aceste obiective în numeroase ţări”, a declarat Codruţ Pascu. Codruţ Pascu, 37 de ani, este managing partner at Roland Berger Strategy Consultants Romania si are de asemenea responsabilitati in coordonarea activitatii companiei in Europa Centrala si de Est. Codrut Pascu lucreaza pentru clienti internationali ai Roland Berger de 15 ani, devenind Partener al firmei de consultanta in 2007.

    Roland Berger Strategy Consultants este partener al retelei YGL de mai multi ani. Din mii de candidati potentiali, in 2013 doar 199 de tineri executivi din 70 de tari au fost admisi in grup. “(…) Codrut Pascu a devenit al doilea partener Roland Berger care se alatura acestui cerc”, a declarat Beatrix Morath, managing partner al Roland Berger Elvetia si responsabil pentru cooperarea companiei cu Young Global Leaders.

    Reteaua YGL cuprinde peste 700 de tinere personalitati din 80 de tari, care sunt active in diferite arii ale societatii – de la sprijinirea tinerilor in educatie pana la lupta cu saracia sau protejarea mediului. Initiativa YGL “AppBridge”, de exemplu, ofera tinerilor utilizatori care traiesc in medii defavorizate acces la aplicatii de mobil educationale. Un alt proiect international, “Table for Two”, imbina problematica obezitatii in lumea dezvoltata cu malnutritia din tarile in dezvoltare. Initiativa “Global Dignity” organizeaza seminarii pentru copii si tineri pentru a-i invata sa se trateze cu respect unii pe ceilalati.

  • Maşini de import, executivi de import

    Opt din cele mai mari zece companii de import automobile de pe piaţa locală sunt controlate de expaţi, care gestionează stocuri de zeci de mii de maşini anual şi afaceri cumulate de peste un miliard de euro, chiar şi în contextul în care piaţa a pierdut peste 70% din volum în ultimii ani.

    Bazele pieţei auto locale au fost puse însă tot de executivi români, la începutul anilor ’90, când piaţa era dominată aproape integral de mărcile autohtone Dacia, Oltcit şi Aro. “Era distractiv să vinzi atunci maşini. Cunoşteam toţi clienţii. Dacă vedeam pe stradă un Mercedes-Benz S-Klasse, ştiam cine este proprietarul pentru că cinci erau toate”, declara în cadrul unui interviu Marius Piţigoi, cel care a pus bazele Autorom, importatorul Mercedes-Benz din cadrul grupului Ţiriac.

    În ultimii douăzeci de ani, pe măsură ce vânzările de maşini au crescut, piaţa a atras atenţia producătorilor care au venit direct cu propriii importatori.
    Printre primii a fost Porsche Holding, în ultima parte a anilor 90, iar în 2007 a urmat “boomul”, pentru că au venit, pe rând, Mercedes-Benz România, Citroen, BMW Group, Honda Trading şi Ford România, care acum şi produce maşini la Craiova.

    Ultimii mari jucători controlaţi în continuare de români sunt Trust Motors, importatorul Peugeot, dar şi brandurile reprezentate de Ţiriac Holdings – Hyundai, Mitsubishi, Jaguar şi Land Rover. Dar de ce ar fi mai bun un expat decât un executiv local?

    “Expaţii au avantaje în ceea ce priveşte “conexiunea” dintre divizia locală şi sediul central al companiei. Şi pot aduce companiei informaţii specifice, procese şi conexiuni. Aceste lucruri sunt importante pentru afaceri noi dar şi pentru funcţii-cheie. În afară de aceste lucruri, restul avantajelor sunt de partea managerilor locali” este de părere Michael Grewe, director general al Mercedes-Benz România încă de la venirea companiei, la finele anului 2006.

    De aceeaşi părere este şi Marc Gueudin, cel care în prima parte a anului trecut a preluat conducerea importurilor Citroen. Experienţa internaţională, specializarea în domeniul de activitate, orientarea strategică constantă, gradul de adaptabilitate dar şi cunoaşterea produselor şi valorilor mărcii sunt o parte din avantajele unui expat. “Rezultatele obţinute depind în egală măsură de cunoaşterea şi înţelegerea caracteristicilor şi mecanismului de funcţionare a mediului din ţara respectivă, de capacitatea de a fructifica oportunităţile”, spune Gueudin.

    Grewe a ajuns la Bucureşti în octombrie 2006, iniţial pentru un mandat de trei ani, care a fost extins în acest interval de mai multe ori. “Personal, sunt deschis a sta în România şi pe termen lung, îmi place această ţară, dar la un moment dat va avea loc o “rotaţie” în ceea ce priveşte funcţia”, a spus Grewe. Înainte de a veni în România, Michael Grewe a lucrat la sediul central al Daimler, în departamentul de Vânzări Internaţionale şi Dezvoltare a Serviciilor de post-vânzare. În timpul acestui mandat a fost responsabil de structura reţelei de dealeri şi distribuitori de pe pieţele în curs de dezvoltare, inclusiv proiecte în România. “A fost util să cunosc ţara şi piaţa înainte cu mult timp înainte de a veni aici”, recunoaşte Michael Grewe.

  • Mihail Marcu, MedLife: Trebuie pornit de la executivi şi antreprenori atunci când se construieşte bugetul statului

    “Nu am simţit că există o dorinţă în rândul celor care construiesc bugetul de a încerca să vorbească cu cei care pot să creeze într-adevăr locuri de muncă. Dacă dăm un search pe Google pentru a vedea care este rolul antreprenorului, vom vedea pe site-ul Casei Albe sau pe site-ul firmelor din Big4 că antreprenorii trebuie lăsaţi să creeze locuri de muncă, iar la britanici se dezbate chiar problema dacă statul trebuie să-i lase în pace să creeze locuri de muncă sau să încerce să-i ajute. Executivii pot spune care sunt planurile de viitor, unde vor să se dezvolte, ce cifre de afaceri cresc. Am văzut cifrele pe creşterea economică din T3 – creşterea din statistică a fost mult mai mare decât cea pe care am resimţit-o”, a mai declarat Mihail Marcu, preşedintele MedLife.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro