BusinessMagazin

Tag: dobanzi

  • Sunt noi majorări de dobânzi necesare? După un an, strategii de la BCE şi Fed încă orbecăie în întuneric şi se contrazic reciproc în continuare

    Joachim Nagel, membru al consiliului guvernator al Băncii Centrale Europene, a declarat recent că nu este convins că inflaţia este suficient sub control pentru ca banca să pună pe pauză majorările de dobânzi, decizia sa depinzând de datele suplimentare ce vor fi pu­blicate în săptămânile următoare, scrie Bloomberg.

    „Pentru mine este prea devreme pentru a mă gândi la o pauză“, a declarat şeful Bundesbank. „Nu ar trebui să uităm că inflaţia se situează încă la aproximativ 5%. Deci este prea mare“.

    Deşi activitatea economică înce­tineşte, inflaţia de bază se menţine ridicată, iar piaţa muncii este „destul de solidă“, a declarat Nagel.

    Boris Vujcic, un alt membru al consiliului guvernator al băncii, a declarat la rândul său că oficialii au nevoie de mai multe date privitoare la traiectoria inflaţiei pentru a determina dacă dobânzile au crescut suficient.

    Deşi datele sugerează că activita­tea economică încetineşte, acest lu­cru nu se reflectă prea mult în ratele inflaţiei, a adăugat Vujcic. Întrebarea pentru lunile următoare va fi dacă inflaţia serviciilor se va tempera su­ficient şi dacă „vom simţi consecin­ţele încetinirii pe piaţa muncii“.

    Comentariile celor doi vin înain­tea reuniunii BCE de la mijlocul lunii septembrie când oficialii vor trebui să decidă dacă să pună majorările de dobânzi pe pauză sau să ducă mai departe campania istorică de scum­pi­re a creditului. BCE a majorat do­bân­zile pentru a noua oară luna tre­cută în decurs de aproximativ un an.

    Perspectivele economice ale zonei euro s-au deteriorat în ultimele luni, cu majorările de 425 de puncte bază operate de BCE din iulie 2022, apăsând asupra creşterii.

    J P Morgan a anunţat că se aş­teap­tă ca BCE să-şi pună pe pauză ciclul de înăsprire a politicii mone­ta­re în septembrie, potrivit Reuters. Banca americană anticipează o majorare finală de 25 de puncte bază în octombrie în loc de septembrie.

    Traderii iau în calcul şanse de 40% privind o majorare de 25 de puncte în septembrie, în scădere faţă de şansele de 50% văzute cu doar puţin timp în urmă.

    Aceştia şi-au redus de asemenea pariurile pe noi majorări de dobânzi pentru restul anului, dar încă văd şanse de puţin sub 60% pentru o majorare de 25 de puncte în decembrie.

    În ceea ce-i priveşte pe oficialii băncii centrale americane (Fed), aceştia văd dobânzile apropiindu-se de vârf, dar au poziţii divergente cu privire la cât de aproape sunt acestea de vârful respectiv, notează Bloomberg.

    „Am putea fi aproape, dar am putea avea nevoie să mai creştem dobânzile puţin“, a declarat Susan Collins, şefa Boston Fed.

    Separat, Patrick Harker, preşedinte Philadelphia Fed, şi-a reiterat poziţia potrivit căreia Fed-ul ar trebui să menţină dobânzile la nivelul actual în timp ce evaluează impactul asupra economiei.

     

  • Băncile o duc bine. Profit record de aproape 7 mld. lei în S1/2023 în sistemul bancar, plus 40% faţă de S1/2022, după creşterea dobânzilor. În acest ritm, profitul băncilor va stabili un nou record istoric la finalul anului, de 14 mld. lei

    ♦ Dobânzile mari şi revigorarea creditării pot duce profitul băncilor la un nou record la final de 2023, de 14 mld. lei, dacă se menţine ritmul din S1, după maximul de peste 10 mld. lei din 2022 ♦ În T1/2023 profitul băncilor era de 3,4 mld. lei, iar până la jumătatea anului câştigul s-a dublat ♦ Creditarea a crescut cu un ritm mediu de 9% în S1/2023, sub viteza din S1/2022, de 16%, iar economia a încetinit, la doar 1,7% în S1, după ce în S1/2022 PIB-ul creştea cu circa 6%.

    Profitul net la nivelul sistemului bancar românesc a ajuns la sfârşitul primului semestru din 2023 la un nou record, de 6,9 mld. lei, în creş­tere cu peste 40% faţă de câştigul raportat pentru S1/2022, iar activele au urcat la un vârf de aproape 738 mld. lei, în condiţiile creşterii creditării cu un ritm mediu încetinit, de circa 9% an/an, după cum reiese din datele preliminare ale BNR. Acesta a fost cel mai bun prim semestru din ultimii ani pentru bănci, după ce în S1/2022 câştigul preliminar a fost de circa 4,8 mld. lei, în S1/2021 ajunsese la 4,2 mld. lei, iar în S1/2020 profitul băncilor era de doar 2,8 mld. lei, apropiat de profitul din S1/2019.

    Analizând evoluţia câştigurilor băncilor pe parcursul primului semestru din acest an, vedem că în T1/2023 profitul era de 3,4 mld. lei, iar până la jumătatea anului băncile au reuşit să-şi dubleze câştigul. Dacă se menţine ritmul din prima jumătate a anului, dobânzile mari şi revigorarea creditării pot duce profitul băncilor la un nou record la final de 2023, de circa 14 mld. lei, după maximul de peste 10 mld. lei din 2022.

  • Citatul săptămânii. Mugur Isărescu, guvernatorul BNR: Ce observ eu, inclusiv în zona euro, este că trebuie să păstrăm ratele de dobândă la un nivel relativ mai înalt până când avem confirmarea că inflaţia vine sub rata dobânzii

    Ce observ eu, inclusiv în zona euro, este că trebuie să păstrăm ratele de dobândă la un nivel relativ mai înalt până când avem confirmarea că inflaţia vine
    sub rata dobânzii. Vom începe să coborâm dobânzile în măsura în care vedem că inflaţia vine în mod clar în jos, sub dobânda de politică monetară. Anul acesta este exclus.

     


     

     

  • Piaţa a depăşit şocul creşterii ucigătoare a dobânzilor lei, şi odată ce dobânzile s-au stabilizat şi nu mai cresc, românii au revenit în bănci să ia credite ipotecare/imobiliare chiar cu dobânzile aşa mari, mai ales că salariile au redevenit pozitive. Dacă credeţi că dobânzile sunt mari la noi, uitaţi-vă la cât a crescut mortgage-ul din SUA

    1. După creşterea ucigătoare şi total neaşteptată a dobânzilor la lei – în octombrie 2022 ROBOR a ajuns chiar la 8,2%, de trei ori mai mult faţă de începutul anului – din cauza exploziei inflaţiei (16,4% în 2022), ceea ce a dus la apariţia unei crize şi scăderea dintr-o dată a puterii de cumpărare, românii au dat doi paşi înapoi în privinţa achiziţiei unui credit ipotecar/imobiliar. Aşa se face că, începând din toamna anului trecut, piaţa s-a blocat, iar tranzacţiile au scăzut. Cele care s-au realizat au fost făcute mai mult cu cash decât prin finanţare bancară.

    Pentru că piaţa are o anumită întârziere din cauza modului cum se anunţă IRCC-ul – dobânda de referinţă pentru creditele ipotecare/imobiliare viitoare -, creşterea dobânzilor şi implicit a ratelor la bancă, care s-au majorat cu 60% într-un an, s-a văzut spre finalul anului trecut şi începutul acestui an.

    În T1, cu un IRCC de aproape 6%, creditele ipotecare/imobiliare acordate de bănci au scăzut cu 3% faţă de T1 2022.

    După anii foarte buni anteriori, când creditele ipotecare au atins maxim istoric datorită dobânzilor foarte mici (cine îşi mai aminteşte că la un moment dat IRCC-ul a fost de 1,08%?), băncile s-au trezit că cererea de credite ipotecare/imobiliare a scăzut dintr-odată chiar şi cu 50%, dacă nu chiar mai mult, cel puţin la nivel de intenţie de achiziţie.

    Dar, odată ce dobânzile s-au stabilizat iar ROBOR-ul a scăzut de la 8,2% la 6,4%, începând cu T2, băncile au început să iasă cu oferte promoţionale de credite ipotecare/imobiliare pentru a readuce cererea.

    Aşa se face că băncile au venit cu oferte, cu rate fixe de dobândă pe o perioadă de 3-5 ani, cu o dobândă de 5,7-5,9%, sub IRCC, care s-a instalat la 5,9%. După această perioadă de dobândă fixă, dobânda variabilă este IRCC plus o marjă cuprinsă între 2-3%, peste IRCC, în funcţie de bancă, ceea ce înseamnă o dobândă de 8-9%. Cu totul, DAE ajunge în jur de 9% sau puţin peste 9%.

    Aşa se face că în T2 soldul de credite ipotecare/imobiliare noi a crescut cu 18% faţă de T2/2022. Deci, de la un minus de 3% în T1, în T2 s-a ajuns la o creştere de 18%.

    Creditele noi includ atât refinanţările, cât şi împrumuturile noi efective.

    Dobânda la creditele ipotecare/imobiliare cu rate fixe în primii ani a ajuns chiar sub dobânda de referinţă a BNR, care este de 7%. Dobânda este chiar sub dobânda oferită de BNR băncilor la depozite, care este de 6%.

    Deci băncile au o dobândă fixă la creditele ipotecare/imobiliare sub 6%, adică sub cât le oferă BNR ca să le ţină banii. Mai mult decât atât, sunt bănci care oferă la depozite 7% şi peste 7%, iar la creditele ipotecare/imobiliare oferă o dobândă fixă în jur de 6%.

    Datele statistice din T2 privind creditarea ipotecară/imobiliară arată că piaţa de creditare a început să-şi revină, iar românii au depăşit şocul creşterii dobânzilor la lei şi încep să se obişnuiască cu noile niveluri de dobândă.

    Trimestrul al treilea şi trimestrul al patrulea vor confirma acest lucru. Chiar dacă dobânzile nu vor scădea, aşa cum se aşteaptă piaţa, ele s-au stabilizat şi nu mai cresc,  ceea ce aduce un oarecare confort celor care vor să ia un credit ipotecar/imobiliar.

     

    2. La revenirea creditării imobiliare, pe lângă stabilizarea dobânzilor şi ofertele băncilor cu dobânzi mai mici, a contribuit şi revenirea salariilor/veniturilor românilor în teritoriu pozitiv. Adică sunt real pozitive.

    După scăderea puterii de cumpărare de anul trecut, când inflaţia a depăşit cu mult creşterea salariilor, rezultând o scădere în termeni reali a veniturilor, în iunie 2023 am ajuns deja în a treia lună în care salariile au intrat într-un teritoriu pozitiv. În aprilie, mai şi iunie creşterea anuală a salariilor a depăşit creşterea anuală a inflaţiei.

    Spre exemplu, în iunie creşterea anuală a salariului mediu, care a ajuns la 4.600 de lei, a fost de 15,7% faţă de o inflaţie de 10,4% (iunie 2023/iunie 2022), ceea ce înseamnă o creştere reală anuală a salariului mediu de 5%, ceea ce nu este puţin în condiţiile date.

    Bineînţeles că aici este vorba de o medie a salariilor, care include şi salariile mari, şi salariile mici. Creşterea salarială nu este uniformă, existând sectoare cu majorări salariale cu peste 20%, iar la polul opus sunt sectoare cu creşteri salariale de 5%, dacă nu chiar mai puţin.

    Oricum, revenirea salariilor într-un teritoriu real pozitiv, trend care va continua pe măsura scăderii inflaţiei, va contribui la revenirea creditării şi a consumului.

    În ultima minută a Consiliului de Administraţie al BNR, Banca Naţională spune că creşterea salarială va continua, susţinută de lipsa ofertei de forţă de muncă, iar companiile vor acoperi aceste creşteri din marja de profit.

     

    3. Menţinerea stabilităţii cursului valutar leu/euro contribuie enorm de mult la revenirea încrederii, chiar dacă inflaţia a făcut ceva ravagii.

    Cu o creştere salarială de 15% în termeni nominali şi cu stabilitatea cursului valutar leu/euro, rezultă o creştere anuală a salariilor în euro cu 15%, ceea ce nu este puţin.

    Dacă BNR va reuşi să menţină stabilitatea cursului valutar, în euro salariile din România vor înregistra o creştere spectaculoasă, ceea ce va mai reduce din decalajul faţă de piaţa vestică.

     

    4. Nu ştiu dacă aţi citit, dar rata la mortgage în Statele Unite a depăşit 7%, cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani.

    Conform site-urilor americane, un mortgage pe 20 de ani cu o dobândă fixă a ajuns la 7,6%, un nivel aproape dublu faţă de acum un an. În SUA dobânda de referinţă a băncii centrale este de 5,25%. Iar dobânzile la dolar s-ar putea să mai crească, după ultimele date.

     

    Dacă am face nişte comparaţii de dobândă, piaţa de dobânzi pe credite ipotecare/imobiliare din România nu arată chiar aşa rău.

  • Kim Fournais, fondator Saxo Bank: Câştiguri oportune pentru cine? Clienţii aşteaptă beneficii pe măsură ce industria se agaţă de dobânzi

    În lumea labirintică a băncilor şi a investiţiilor, în care opacitatea tinde să pretindă că e tradiţie, puţini sunt conştienţi de faptul că, în mijlocul fluxului şi refluxului pieţelor financiare, un număr semnificativ de bănci şi brokeri aleg să-şi păstreze beneficiile majorării dobânzilor băncilor centrale, mai degrabă decât transmiterea acestora către clienţii lor.

    Această practică, deşi nu este vizibilă imediat, are implicaţii semnificative pentru toţi oamenii şi este timpul să aruncăm puţină lumină asupra acestui subiect. Da, industria financiară trebuie să facă bani – la fel şi noi la Saxo – dar echilibrul trebuie să fie corect; trebuie să cultivăm relaţii de win-win cu clienţii noştri.

    Pe măsură ce navigăm pe terenul complex al finanţelor personale, ratele dobânzilor oferite de bănci pot părea un concept ezoteric, îndepărtat de preocupările cotidiene. Cu toate acestea, ceea ce trece adesea neobservat este că nu toate băncile tratează aceste dobânzi în acelaşi mod.

    În timp ce câţiva îmbrăţişează o abordare axată pe client, împărtăşind rapid beneficiile creşterii dobânzilor cu cei care le încredinţează fondurile lor, majoritatea urmează o cale diferită.

    Se pare că jocul bancar – după ani de dobânzi scăzute – este de a culege beneficiile majorărilor, adesea în detrimentul clienţilor lor. Acest lucru este evident în rezultatele trimestriale ale băncilor, unde unii chiar par surprinşi de profiturile raportate – majoritatea ca rezultat direct al luării deciziilor băncilor centrale. Acest lucru a determinat şi autoritatea de reglementare financiară din Marea Britanie să solicite instituţiilor financiare să îmbunătăţească ratele de depozit oferite consumatorilor.

    Cartea de joc pare să fie aceeaşi în toată zona euro, unde rata medie a dobânzii bancare pentru conturile de depozit cu acces instantaneu pentru retail este de doar 0,23% pe o bază anuală. Asta într-un moment în care rata oficială a depozitelor Băncii Centrale Europene (BCE) este de 3,75%!

    Băncile centrale au majorat frecvent dobânzile în ultimul an pentru a reduce inflaţia. În timp ce intenţia din spatele unei astfel de mişcări este de a reduce inflaţia şi cererea agregată, realitatea poate fi cu totul diferită pentru cei care cad victimă a ceea ce pare a fi noua normă.

    Informarea uşor de citit a BCE despre acest subiect descrie impactul negativ asupra creditorilor de la dobânzi mai mari. Dar, după cum recunosc ei, „funcţionează şi invers. Dobânda sunt banii pe care banca ţi-i plăteşte pentru economiile tale, adică atunci când banca împrumută bani de la tine.” Daca chiar aşa a fost…

    Acest lucru ne aduce în miezul problemei. La Saxo, refuzăm să acceptăm status quo-ul. Politica noastră de transmitere imediată a creşterii dobânzilor este un răspuns direct la un peisaj financiar în care interesele clienţilor nu sunt pe deplin servite.

    Recunoaştem că alegerile financiare pe care le fac clienţii noştri nu sunt doar numere pe o foaie de calcul – ele reprezintă vise, aspiraţii şi căutarea unui viitor mai bun. Este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că aceste aspiraţii sunt îndeplinite prin acţiuni oportune şi transparente, mai degrabă decât un şir de beneficii întârziate.

    Politica noastră de anunţare imediată a creşterii dobânzilor nu este doar un simplu gest. Este un angajament de a redefini relaţia bancă-client – ratele mai mari ale dobânzilor ne pot aduce beneficii afacerii, dar ar trebui să beneficieze şi clienţii noştri. Credem în win-win.

    Politica arată determinarea Saxo de a pune clienţii – şi succesul acestora – în centrul operaţiunilor noastre. Sper că industria va reflecta asupra priorităţilor ei şi va îmbrăţişa o filozofie bazată pe valorile încrederii, transparenţei şi va pune clientul în centrul ei.

    Luaţi în considerare acest lucru mai mult decât un articol de opinie – este un îndemn la acţiune. Nu doar pentru industrie, ci şi pentru investitori şi cei care economisesc, care ar trebui să ceară mai mult de la băncile lor.

    A îmbrăţişa schimbarea înseamnă a trece peste curentele care sunt la modă. Pe măsură ce luăm această poziţie, invităm întregul ecosistem financiar să ni se alăture în remodelarea normelor de economisire şi investiţie – pentru că fiecare client merită să se bucure de beneficiile pe care le-a câştigat şi fiecare instituţie ar trebui să aspire să pună interesele clienţilor pe primul loc.

     


     

     

  • Isărescu, BNR: În cazul în care corecţia şi consolidarea fiscală ajung pe mâinile pieţelor, dispare controlul, costul se duce pe curs, rezerva va fi afectată, dispare lichiditatea şi cresc dobânzile. Problema României este mult mai serioasă din punct de vedere fiscal decât se discută

    ♦ Privilegiile fiscale sunt cu un scop bine ţintit, dar pentru un an, doi ani, trei ani, cinci ani. Când depăşeşti 10-15 ani nu mai sunt privilegii, devin rente care distorsionează piaţa şi creează probleme şi în ceea ce priveşte solidaritatea şi coeziunea.

    Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, susţine că banca cen­trală este angajată în sprijinirea unui program al guvernului de ajustare fiscală şi de consolidare, iar în momentul în care se vor concretiza măsurile le va putea explica. Pe de altă parte, Mugur Isărescu a subliniat că dacă nu se iau măsuri de ajustare fiscală şi consolidare fiscală, acestea vor fi făcute de pieţe şi corecţia prin mecanisme de piaţă este mult mai greu de controlat.

    „În cazul în care corecţia fiscală şi consolidarea fiscală nu ating nivelurile care sunt percepute a fi necesare de către instituţiile cu care lucrăm, o bună parte din corecţie se va face de către pieţe. La riscul de ţară suntem cotaţi încă sus de tot. Când corecţia se face prin mecanisme de piaţă este mult mai greu de controlat. Se duce pe curs, nu o să mai intre prea mulţi bani în România. Noi dacă avem acum o rezervă extraordinară, chiar dacă protejăm presiunile pe curs, dispare lichiditatea din piaţă şi cresc dobânzile. Depinde de cum se va face această corecţie fiscală. S-ar putea să asistăm, fără ca noi să mişcăm câtuşi de puţin rata de politică monetară, la o creştere a dobânzilor din piaţă, dacă nu vom avea tăria să facem ajustare şi consolidare fiscală cu instrumentele pe care le avem la dispoziţie. Nici nu mai apucăm să ne ducem la un acord cu FMI“, a mai adăugat Mugur Isărescu.

    Din punctul de vedere al privilegiilor fiscale, Mugur Isărescu a adăugat faptul că acestea sunt cu un scop bine ţintit, dar pentru 1 an, 2 ani, 3 ani sau 5 ani, iar în momentul în care se depăşesc 10-15 ani, privilegiile devin rente care distorsionează piaţa şi creează probleme şi în ceea ce priveşte solidaritatea şi coeziunea.

    „Privilegiile fiscale sunt cu un scop bine ţintit, dar pentru 1 an, doi, trei , cinci. Când depăşeşti 10-15 ani nu mai sunt privilegii, devin rente care distorsionează piaţă şi creează probleme şi în ceea ce priveşte solidaritatea şi coeziunea. Acum înţeleg că unii vor rente viagere, nu merge. Nu trebuie să împovărăm prea mult, dar treptat, treptat trebuie să renunţăm a privilegiile fiscale, dar se negociază greu pentru că fiecare are electoratul său.“

    Guvernatorul BNR a mai explicat şi faptul că instituţiile statului, pentru a funcţiona, nu trebuie răscolite cu reforme.

    „Problema României este mult mai serioasă din punct de vedere fiscal decât se discută. Vrem o ţară ca afară, servicii publice de calitate, autostrăzi, şcoli de calitate, spitale şi sănătate de calitate, iar dacă aduni aceste cerinţe ajungi la 40-50% din PIB. Când eram premier, stăteam la masă tot într-un Guvern de coaliţie şi cererile acestea se ridicau la 40% din PIB şi trebuia să rezolv problema prin acoperirea acestor cerinţe cu venituri de 32% din PIB. Acum sunt cerinţe care ajung la peste 40% şi vrem să acoperim cu venituri de 27% din PIB. Treabă grea. De aceea sprijinim Guvernul să găsească soluţii. Este decizia Guvernului.“

  • Acţiunile băncilor italiene, în cădere liberă după ce guvernul de la Roma anunţă noi impozite excepţionale pe profiturile excedentare ale creditorilor. Scăderi şi pe principalele bănci germane

    Acţiunile băncilor din Italia înregistrau scăderi semnificative în dimineaţa de după anunţul guvernului de la Roma prin care s-a aplicat un impozit excepţional de 40% pe profiturile „în exces” ale creditorilor, obţinute ca urmare a campaniei de înăsprire a politicii monetare.

    La începutul şedinţei de tranzacţionare de marţi, 8 august, acţiunile BPER Banca coborau cu 8%, în vreme ce Intesa Sanpaolo scădea cu 7%, iar Banco BPM, UniCredit şi Finecobank se depreciau cu 6%. Indicele de referinţă FTSE-MIB era pe minus cu 1,6%, conform CNBC.

    Efectele erau văzute şi în afara Italiei, Deutsche Bank şi Commerzbank – cele mai mari bănci din Germania – pierzând 2,5-3,5% pe Bursa de la Frankfurt.

    Vicepremierul italian Matteo Salvini declarat luni, în cadrul unei conferinţe de presă, că taxa de 40% pe profiturile suplimentare ale băncilor (windfall tax) obţinute din creşterea ratelor dobânzilor va fi folosită pentru a reduce taxele şi pentru a oferi sprijin financiar deţinătorilor de credite ipotecare, gospodăriilor şi întreprinderilor.

    „Este suficient să ne uităm la profiturile băncilor din prima jumătate a anului 2023 pentru a ne da seama că nu vorbim de câteva milioane, ci chiar de miliarde”, spune Salvini.

    Taxa unică va fi egală cu aproximativ 19% din profitul net al băncilor pentru anul în curs, estimează analiştii grupului bancar american Citi pe baza datelor disponibile în prezent.

    „Considerăm că această taxă este negativă pentru bănci, având în vedere atât impactul asupra capitalului şi profitului, cât şi asupra acţiunilor băncilor. Noul impact simulat este mai mare decât simularea pe care am efectuat-o în aprilie”, adaugă Azzura Guelfi, analist la Citi.

    Impozitul se va aplica veniturilor “excedentare” nete din dobânzi atât în 2022, cât şi în 2023, ca urmare a majorării ratelor dobânzilor, şi se va aplica asupra veniturilor nete din dobânzi care depăşesc o creştere anuală de 3% în 2022 faţă de nivelurile din 2021 şi o creştere anuală de 6% în 2023 faţă de 2022. Băncile sunt obligate să plătească impozitul în termen de şase luni de la încheierea exerciţiului financiar.

    „Introducerea acestei taxe (care a fost discutată, apoi lăsată în aşteptare) ar putea determina băncile italiene să îşi majoreze costul depozitelor, iar acest lucru vine după o rundă de rezultate în care fiecare bancă şi-a majorat previziunile pentru 2023 privind veniturile nete din dobânzi, asumându-şi o încetinire a creşterii în S2”, continuă Citi.

     

  • Băncile nu sunt afectate de criză: Grupul ING bate aşteptările analiştilor şi înregistrează un venit net de 2,36 miliarde de euro în al doilea trimestru al acestui an. În acelaşi timp, venitul din dobânzi al companiei a crescut cu 20%

    Grupul ING a raportat venituri peste aşteptările analiştilor în al doilea trimestru, scrie Bloomberg.

    Venitul net al companiei a fost de 2,16 miliarde de euro în al doilea trimestru comparat cu aşteptările de 1,72 de miliarde, a arătat banca într-un comunicat.

    Provocările geopolitice au fost „mai puţin pronunţate decât în trimestrele precedente”, a explicat CEO-ul Steven van Rijswijk într-un comunicat.

    Grupul olandez continuă să se bucure de creşterea dobânzilor, venitul net din dobânzi al companiei crescând cu aproximativ 20% până la 4,06 miliarde de euro.

    Rata de expansiune a veniturilor din dobânzi este „probabil să încetinească”, pe măsură ce băncile centrale frânează majorările ratelor, a declarat CFO-ul Tanate Phutrakul într-un interviu.

  • Dacă nu ştiţi să răspundeţi la întrebarea – Dacă ratele dobânzilor cresc, ce se va întâmpla de obicei cu preţurile obligaţiunilor – sunteţi needucaţi financiar şi din cauza voastră România este pe ultimul loc în Europa la educaţie financiară

    Avem o plăcere deosebită în a ne scoate pe noi în evidenţă, românii, în topurile europene unde stăm cel mai prost, începând de la sănătate, muncă, educaţie, şi mai nou, educaţie financiară. Ca să nu mai vorbim că suntem hoţii şi corupţii Europei, de parcă am fi singurii.

    Acum 2 săptămani, pe piaţă a apărut un sondaj al Uniunii Europene legat de educaţie financiară la nivelul tuturor ţărilor Europei.

    Bineînţeles, România este la coada clasamentului privind educaţia financiară, conform topului.

    Din cele 5 întrebări folosite pentru a stabili nivelul de educaţie financiară din ţările membre UE, în cazul României doar 13% au răspuns corect la 4 sau 5 întrebări, 57% au răspuns corect la 2 sau 3 întrebări, şi 30% au răspuns corect la o întrebare sau la niciuna.

    Eşantionul a fost format din 1.000 de români.

    Conform celor 5 întrebări, noi am ieşit cel mai prost, adică suntem cei mai proşti educaţi financiar europeni. Pe primul loc a ieşit Olanda, olandezii fiind consideraţi cei mai educaţi financiar, urmaţi de danezi şi estonieni.

    În mod normal aş fi trecut cu vederea peste acest nou top, nu era nicio noutate, tot timpul ni- se spune acest lucru.

    Dar în articolul scris de ZF pe tema acestui top la final au fost date şi 4 exemple de întrebări.

    https://www.zfcorporate.ro/banci-asigurari/romania-ramane-coada-topului-european-privind-educatia-financiara-22019616

     

    1. Cum aţi evalua cunoştinţele dvs. generale despre probleme financiare în comparaţie cu alţi adulţi din ţara dvs.?

    2. Imaginaţi-vă că cineva pune 100 euro într-un cont de economii cu o rată a dobânzii de 2% pe an. Ei nu mai fac plăţi în acest sens în cont şi nu retrag niciun ban. Cât ar fi în cont la sfârşitul a cinci ani, odată cu plata dobânzii?

    3.Imaginaţi-vă următoarea situaţie: veţi primi un cadou de 1.000 de euro într-un an şi, pe parcursul acelui an, inflaţia se menţine la 2%. Peste un an, cu cei 1.000 euro, veţi putea cumpăra: mai mult decât ai putea cumpăra azi;  aceeaşi cantitate;  mai puţin decât ai putea cumpăra azi;  nu ştiu

    4. Dacă ratele dobânzilor cresc, ce se va întâmpla de obicei cu preţurile obligaţiunilor?

     

    Ce mi-a sărit în evidenţă a fost întrebarea 4 – Dacă ratele dobânzilor cresc, ce se va întampla de obicei cu preţurile obligaţiunilor?

    Eu vă spun că, foarte, foarte, foarte multă lume nu ştie răspunsul la această întrebare. Iar dacă îl ghiceşte nu ştie să îl explice.

    Dacă pui întrebarea asta actualului ministru de Finanţe al nostru, vă asigur că nu ştie să răspundă la întrebare şi nici să îşi explice răspunsul. Dacă pui întrebarea premierului, nici el nu ştie să răspundă, dacă pui întrebarea preşedintelui nostru, nici el nu ştie să răspundă.

    Dacă pui această întrebare în tot PNL-ul, numai Florin Cîtu ştie să răspundă şi să explice de ce, pentru că o viaţă întreagă a lucrat în trezoreria unei bănci, cu aceşti termeni.

    Daca pui întrebarea conducătorilor de bancă – preşedinţi şi vicepreşedinţi, mă îndoiesc că toţi ştiu să răspundă şi să explice răspunsul. Ştiu doar cei care vin de pe zona de Trezorerie.

    Dacă pui întrebarea în ASF, mă îndoiesc că, în afară de Dan Armeanu, ceilalţi membri ştiu răspunsul şi ştiu să îl explice.

    Pot continua cu astfel de exemple .

    Este o întrebare atât de sofisticată încât foarte puţini oameni pot să dea un răspuns corect şi să îl explice.

    Dacă ratele dobânzilor cresc, preţurile obligaţiunilor scad.

    Când se tranzacţionează obligaţiuni, dobânda este fixă iar preţul obligaţiunii variază. Rata dobânzii este fixă, care s-a stabilit în momentul vânzării unei obligaţiuni, poate să fie şi acum 100 de ani – cum sunt nişte obligaţiuni de pe vremea când Winston Churchill era ministrul de Finanţe al Marii Britanii, iar în aceste condiţii, ca obligaţiunea să reflecte valoarea actuală de piaţă, preţul obligaţiunii se mişcă în sus sau în jos astfel încât raportul dintre dobânda, care este fixă şi pretul actual al obligaţiunii, să rezulte dobânda actuală de pe piaţă.

    Ca să vă dau un exemplu din viaţa noastră. Acum vreo 5 ani, când dobânzile erau mici, Ministerul Finanţelor a vândut obligaţiuni cu o dobândă fixă de 2% pe termen de 10 ani. Pentru ca această obligaţiune, care se tranzacţionează liber pe piaţă, să reflecte situaţia curentă de pe piaţă, unde dobânzile sunt mult mai mari, preţul obligaţiunii a scăzut până când raportul dintre dobânda fixă şi preţul obligaţiunii a ajuns la nivelul actual al dobânzii de pe piaţă, de 6,4%.

    Asta înseamnă că cei care au cumpărat obligaţiuni acum 5 ani, au pierdut diferenţa dintre valoarea nominală a obligaţiunii, pe care  au platit-o acum 5 ani, şi preţul actual de pe piaţă, care este mai mic.

    Este foarte greu de înteles şi trebuie să stai cu pixul în mâna când explici.

    Dacă asta este o întrebare care face diferenţa dintre un educat financiar şi un needucat financiar, eu zic să trecem cu vederea acest clasament.

    Mă îndoiesc că olandezii ştiu răspunsul la această întrebare şi ştiu să explice răspunsul pe care l-au dat.

    Tot timpul ni se spune că suntem needucaţi financiar, mai ales de către liderii noştri bancari/ financiari.

    Iar toată lumea se raporteaza la faptul că românii nu pun bani deoparte şi că dacă îi au îi cheltuie repede, cum se zice “îi sparg”.

    Bineînţels că dacă nu ai cultura germană şi nici austriacă, care este de peste 200 de ani – nu ai cum să ai în sânge economisirea curentă.

    Erste, cel mai mare grup bancar din Europa Centrala şi de Est, care în România deţine BCR, are o istorie de peste 200 de ani, iar România are o istorie de doar 105 ani.

    Dar ca să citez un director din BCR, gradul actual de adopţie, de către români, al aplicaţiei bancare George, este mult mai rapid decât gradul de adopţie al austriecilor. Aşa needucaţi financiar, cum arătăm în sondajele europene.

    Chiar mă gândeam de ce aplicaţia Revolut a câştigat teren atât de repede în România, fiind a doua piaţă din Europa pentru companie, după cea din Marea Britanie.

    Pentru că am descoperit, aşa needucaţi financiar cum suntem, că Revolut are cursuri valutare mai bune, la plăţile externe, decât cursurile valutare practicate de băncile din România. Iar oamenii şi-au pus problema, înainte să se gândească prea mult la cine este Revolut, de ce să plătesc eu un curs de 5,2 lei pentru un euro, dau un exemplu, când cumpăr ceva de la Paris, când pot să plătesc un curs valutar de 4,93 de lei pentru un euro, cât este chiar la BNR.

    De asemenea, românii, aşa needucaţi financiar cum suntem, au descoperit cu surprindere că pot transfera bani pe loc dacă persoana respectivă are Revolut, chiar dacă are contul la o altă bancă, după ce decenii întregi bancile au explicat că nu pot face transferurile aşa de repede. Acum băncile încearcă să ţină pasul cu Revolut la plăţile instant. Să vedeţi cum va fi când Revolut va câştiga teren pe parte de depozite şi pe partea de credite.

    Eu cred că zona urbană din România este extrem de educată financiar din toate punctele de vedere, chiar dacă nu stiu să raspundă la întrebarea ce se întâmplă cu preţul obligaţiunilor dacă ratele dobânzilor cresc.

    Tot ni-se dă ca exemplu faptul că plătim foarte mult cash, si mai puţin prin mijloace electronice – cum ar fi cu cardul, cu telefonul mobil, sau mai nou cu inelul sau ceasul.

    Eu cred că zona urbană a României este extrem de digitalizată, iar dacă s-ar face un clasament european doar pe această zonă, am iesi în topul zonelor urbane din Europa, atât ca folosinţă a aplicaţiilor bancare, atât ca plaţi digitale, atât ca zonă de e-commerce, atât ca plasamente financiare.

    Când lucrezi în industra video-chat-ului, şi noi suntem pe primul loc in Europa , totul e pe card. Intrebati-i pe cei de la Fisc ce aplicaţii sofisticate sunt în spatele acestei industrii.

    Când cumperi cryptomonede sau tranzacţionezi pe pieţele externe, mai mult decât se tranzacţionează la Bursa de la Bucureşti, totul se face din calculator, din aplicaţie de pe mobil, de pe card, banii nici nu îi vezi fizic.

    Când cineva dintr-un sat îşi pune la vânzare o bicicletă pe OLX şi cineva din Bucureşti se duce să i-o cumpere, asta înseamnă că cel din satul respectiv a avut cunoştinţe digitale ridicate pentru a-şi introduce oferta în sistem.

    Când vorbim despre zona rurală, nu ai cum să îi ceri unei persoane în vârstă sa fie educată financiar şi să ştie cum este cu preţul obligaţiunii când Isărescu majorează dobânda. Este un nonsens. Dar când bunica vorbeşte cu nepoţii pe Zoom sau pe Teams, ceea ce se întâmplă din ce în ce mai des, noi în clasmentele europene de educatie digitala – DESI – stăm cel mai prost. Nu avem competenţe digitale.

    Ca o concluzie, dacă nu ştiţi răspunsul la întrebarea cu dobânzile şi obligaţiunile, puteţi să vă declaraţi needucaţi financiar.

    Dacă BNR va începe să scadă dobânda de referinţă, anul viitor, să ştiţi că preţul obligaţiunil va creşte. De fapt, deja a început să crească. Iar teoria economică şi financiară spune, când dobânzile încep să scadă, preţurile acţiunilor cresc.

    Iar dacă dobânzile scad, preţurile apartamentelor cresc.

     

     


     

     

  • Piaţa imobiliară scade la nivelul numărului tranzacţiilor, la vizionări, credite ipotecare, dar preţurile apartamentelor nu. De ce?

    Situaţia la zi pe piaţa imobiliară: tranzacţiile au scăzut cu 20-30%, lucrările de construcţii rezidenţiale au scăzut cu 12% în prima parte a anului, băncile au o scădere pe partea de acordare de credite ipotecare/imobiliare cu 20-30%, proprietăţile – apartamente, case – stau mai mult pe piaţă la vânzare, numărul de vizite pentru o proprietate a scăzut chiar şi cu 50%, dobânzile la creditele ipotecare/imobiliare au crescut de trei ori faţă de anul trecut şi de cinci ori faţă de acum doi ani.

    În ciuda acestui tablou, preţurile apartamentelor/caselor nu prea au scăzut.

    Destul de multă lume se aştepta ca preţurile să scadă ca în 2009-2010-2011, adică cu 30%, chiar 50%, dar acest lucru nu se întâmplă. Într-o variantă fericită, ai putea obţine la o negociere o scădere a preţului cu 10% faţă de preţul afişat. Sunt proprietăţi unde preţurile chiar cresc.

    Pentru că preţurile nu au scăzut, întrebarea de ce nu scad preţurile revine din ce în ce mai des, sunt mulţi care stau cu banii pregătiţi să cumpere un apartament/o casă, de peste un an de zile se uită în dreapta şi-n stânga, dar tot aşteaptă ca preţurile să scadă.

    Iar preţurile nu scad ci dimpotrivă, cresc, chiar dacă numărul de tranzacţii pe piaţă a scăzut şi probabil că o să mai scadă.

    Ce este diferit faţă de 2009-2010-2011?

     

    1. Cursul valutar leu/euro nu a crescut, chiar deloc: Pentru cei care îşi mai aduc aminte, la începutul crizei de acum 15 ani cursul valutar a crescut cu 30% între primăvara/vara lui 2008 şi începutul anului 2009, ceea ce a avut un efect devastator pentru cei care aveau de plătit rate în euro.

     

    2. Pentru că acum marea majoritate a creditelor sunt în lei, principalul creditului în lei nu creşte: În criza anterioară, marea majoritate a creditelor erau în euro sau franci elveţieni, iar în momentul în care cursul valutar al acestor monede a explodat a crescut rata în lei atât pe partea de principal, cât şi pe partea de dobândă. Acum nu mai avem credite în franci elveţieni şi nici în euro, deci nu există o presiune pe acest lucru.

     

    3. Salariile în lei nu au mai fost tăiate în valoare nominală: Când a început criza din 2008, în 2009 au început să se taie salariile în sectorul privat, iar în 2010 s-au tăiat salariile la stat.

     

    4. Deşi creşterea dobânzilor la lei a dus la creşterea ratei cu 60% din cauza creşterii ROBOR-ului şi IRCC-ului, această creştere este mult mai administrabilă decât a fost impactul creşterii ratei în lei din criza anterioară, atunci când crescuseră cursul leu/euro, leu/CHF, plus tăierea salariilor. Pentru foarte mulţi, ce s-a întâmplat atunci a fost devastator în privinţa creşterii ratei. Să-ţi crească rata cu 60% sau chiar 200% în cazul CHF, pe fondul tăierii salariilor, a fost ucigător.

     

    5. În ultimii 15 ani salariile s-au dublat sau chiar triplat, iar pe fondul acestei stabilităţi extraordinare a cursului valutar (cu o creştere de 14% în 15 ani) înseamnă de fapt o creştere substanţială a salariului în valoare nominală, în valoare reală în lei, dar şi în euro.

     

    6. Ponderea ratei bancare în salariu s-a redus enorm: Chiar dacă rata a crescut cu 60% în ultimul an, ponderea într-un salariu a rămas extrem de administrabilă, de unde şi faptul că plata ratelor la bancă se desfăşoară fără probleme.

     

    7. Pentru că nu au mai dat credite în valută, pentru că clienţii îşi plătesc ratele la bancă, pentru că preţurile activelor imobiliare nu au scăzut, deci valoarea portofoliului imobiliar luat în garanţie la credite nu a scăzut, băncile nu au probleme cu creditele ipotecare/imobiliare, aşa cum au avut în criza anterioară.

     

    8. Chiriile au crescut: În criza anterioară, când preţurile apartamentelor s-au prăbuşit peste noapte, la fel s-a întâmplat şi cu piaţa de chirii. Acum chiriile au crescut pentru că oamenii au decis că este mai bine să stea în chirie până când scad dobânzile la credite. Creşterea preţurilor la chirii susţine preţul apartamentelor şi plata unei rate la bancă, de aceea nu scad.

     

    9. Deşi preţurile apartamentelor au crescut în ultimii cinci ani cu 20-30%, în continuare piaţa românească este ieftină comparativ cu Ungaria sau Polonia. În orice variantă am lua, pe orice indicator, piaţa imobiliară românească pe zona de apartamente este mult mai redusă ca preţ. Dacă salariile vor creşte

     

    10. Pentru că au crescut salariile, pentru că a crescut Bursa, pentru că a apărut piaţa de crypto, destul de mulţi oameni au făcut bani, au strâns bani şi sunt mult mai “bogaţi” în acest moment. Faţă de criza anterioară, a apărut această clasă corporatistă a IT-iştilor, unde salariile au crescut exponenţial, şi care a susţinut şi susţine piaţa de achiziţii de apartamente. De asemenea, au venit în ţară foarte mulţi bani de la românii care lucrează în afară, ca o formă de investiţie pentru banii acumulaţi în timp. Aceste active imobiliare aduc bani din chirii, care sunt raportate la dobânzile de la bancă.  

     

    11. Dezolvatorii imobiliari sunt mult mai experimentaţi şi au resurse financiare mai consistente faţă de ce s-a întâmplat în urmă cu 15 ani: În aceste condiţii, dezvoltatorii pot să reziste mai bine unei scăderi a cererii, mai ales că proiectele nu sunt atât de mult susţinute prin credit bancar.

     

    12. În criza anterioară băncile erau expuse în euro şi franci elveţieni, iar în momentul în care au dispărut aceste surse de finanţare au rămas descoperite. Acum creditarea este în lei şi pot atrage în orice moment resurse în lei de pe piaţa locală, ceea ce şi fac.

     

    Acestea sunt doisprezece motive pentru care este puţin probabil ca preţul apartamentelor să scadă, ca în criza anterioară. Dacă vor creşte, întrebarea este când, nu dacă. În acest moment preţurile stagnează.