BusinessMagazin

Tag: diaspora

  • Mihăiţă Cojocariu din Italia: ”Românul în străinătate, mult mai rău, mult mai periculos”

    «Ca să răspund la întrebare, ar trebui să înţelegem de ce au emigrat cele 4 milioane de români în decursul celor 27 de ani. Mai ales după 2007. Peste 3 milioane în 10 ani, dacă statisticele sunt reale. Eu fac parte din acei 500-600.000 care au reuşit să plece înainte. Cu costurile de rigoare.
     
    Am reuşit să cunosc… omul român, altfel în străinătate, în acei ani! Diferit total de cel care era în ţară. Mult mai rău. Şi mult mai periculos… Cel puţin în anii petrecuţi în Germania. Nu mă aşteptam, sincer… Încet, am început să rup legăturile cu ei. Eram împreună cu fratele meu şi încet, încet ne-am izolat de ei. Am găsit de lucru, undeva în Durren, lângă Koln şi ne-am văzut de treaba noastră, fără prea multe tangenţe cu alţi români. Doar cu câţiva prieteni apropiaţi. Întoarcerile în ţara, după fiecare drum făcut, erau un chin. Parcă intram într-un tunel, fără lumină… Diferenţa între noi şi ei, cei de unde mă întorceam era uriaşă… În toate aspectele. La noi cenuşiu, la ei totul colorat! La noi mizerie, la ei curat! La noi balamuc, la ei totul ordonat. În plus, acea tristeţe pe faţa oamenilor… Asta m-a marcat până în 2001. Liberi, dar trişti… În acei ani rar vedeai pe cineva zâmbind pe stradă. Îmi trebuiau câteva luni bune pentru a mă obişnui”, a povestit acesta, citat de gazetaromaneasca.com

    „Am plecat fără să ne uităm înapoi… Ce s-a schimbat în cei 16 ani de când suntem aici? Mentalitatea celor de acasă? Nu! Nici nu am pretenţii la aşa ceva. Este şi greu… Nu ai cum să schimbi mentalitatea cuiva care nu vrea… Mentalitatea se schimbă în ani, şi doar dacă locuieşti departe de ţară. Noi, chiar dacă ne-am întoarce nu am reuşi să schimbăm ceva din acest punct de vedere.

    Corupţia? Greu şi aici. Atâta timp cât ea porneşte de la femeia de serviciu, paznic, ospătar, asistentă medicală, funcţionar… Toţi întind mâna după ceva în plus peste salariul pe care-l au. De asta şi cei care conduc România nu-şi fac probleme. O văd ca pe ceva normal. Şi poate şi de asta cei de jos permit aşa ceva Fiecare după poziţia pe care o are în societate!

    Infrastructura. Schimbări majore în ţară ? Un pic mai bine decât în 2001, într-adevăr. Însă, departe, departe de ceea ce avem aici. Şi, vor mai trece minim 20 de ani (ca să fiu şi eu un Brucan…).

    Sistemul sanitar. Cred că mai rău că acum 16 ani! Şi pentru noi, asta este esenţial pentru o eventuală întoarcere în ţară. Sistemul de învăţământ, aici, chiar zâmbesc. Sunt fericit că fiică-mea a studiat aici, terminat un bun liceu în Ivrea, acum este studentă la o facultate tot în Ivrea. Şi învaţă! Fără plicuri sau cadouri pentru profesori. Iar când va termina, sunt sigur că va fi pregătită pentru ceea ce vrea să devină. (zâmbesc, deoarece am amici care îmi spuneau că şcoala românească actuală este de o calitate mult superioară şcolii italiene).

    Nu intru în discuţii despre religie sau politică… Cu toate că aş avea multe de spus ! Nu intru în discuţie nici despre salariile din ţară… Nu suntem în Italia din cauza situaţie materiale. Atât eu cât şi fratele meu ne-am descurcat binişor în ţara cât să avem o viaţă decentă. Şi cred că ne-am descurca şi dacă ne-am întoarce. Dar… pentru noi este deja prea târziu. Copiii noştri sunt mai mult italieni decât români. Au crescut aici, au prietenii aici. Viaţa lor este aici. Şi a noastră alături de ei.”

     

  • Care sunt cele mai bine plătite joburi pentru românii care vor să se întoarcă în ţară

    Conform analizei realizate de Smartree, unul dintre domeniile care pot fi atractive pentru românii din Diaspora este cel IT, în special dezvoltare software. Numărul mare de companii internaţionale ce şi-au deschis subsidiare aici, creşterea ponderii acestui sector în PIB, lipsa permanentă de specialişti şi nevoia pieţei de angajaţi care cunosc diverse limbaje de programare fac ca zona tehnologică să înregistreze creşteri permanente ale salariilor.

    “România se profilează tot mai mult ca şi un hub IT în regiune şi acest lucru duce, prin urmare, la venituri peste medie pentru salariaţii din acest domeniu. Acum, comparativ cu 5-10 ani în urmă, IT-ştii din România au un nivel de trai ridicat raportat la nivelul pieţei şi economiei locale, aşadar, pentru specialiştii care şi-ar dori să se reîntoarcă în ţară, acest lucru poate constitui un argument în plus”, a spus Raluca Peneş, HR Coordinator Smartree.

    Tot la capitolul locurilor de muncă atractive pentru românii din Diasporă se numără şi joburile care necesită cunoaşterea unei limbi străine, precum sunt cele din Share Service Centers (HR, contabilitate, logistică, IT) sau cele din domeniul automotive (ingineri, proiectanţi, project manageri, chiar şi personal necalificat). Astfel, pentru cei care au locuit peste hotare şi au învăţat o limbă străină, mai ales dacă vorbim de una exotică precum cele nordice, găsirea unui loc de muncă pe plan local nu mai este o provocare.

    Pe de altă parte, dacă ne raportăm la românii care lucrează în Diasporă în construcţii, vânzări sau sistemul medical, deşi există joburi disponibile şi în România, salariile nu sunt la fel de atractive şi, probabil, nu vor atrage întoarcerea acestora în ţară.
    “În condiţiile în care salariile din România ar fi mai competitive cu cele din străinate, şi nu doar în domenii precum IT, o parte dintre românii din Diaspora s-ar întoarce în ţară, dar nu într-un procent mai mare de 25 – 30%. Sunt români care au plecat de foarte mulţi ani şi şi-au întemeiat familii, au reuşit să se integreze foarte bine în cultura altor ţări sau şi-au deschis propriile afaceri care le oferă un anumit standard de viaţă”, a încheiat Raluca Peneş.

    Piaţa muncii din România s-a redresat în ultimii 2 ani şi, astfel, s-au creat noi oportunităţi de joburi. Acest lucru este determinat, cu precădere, de faptul că asistăm la un număr tot mai mare de investitori, români şi străini, care au deschis pe piaţa locală puncte de lucru şi au generat un necesar de personal atât calificat, cât şi necalificat.
     

  • Care sunt cele mai bine plătite joburi pentru românii care vor să se întoarcă în ţară

    Conform analizei realizate de Smartree, unul dintre domeniile care pot fi atractive pentru românii din Diaspora este cel IT, în special dezvoltare software. Numărul mare de companii internaţionale ce şi-au deschis subsidiare aici, creşterea ponderii acestui sector în PIB, lipsa permanentă de specialişti şi nevoia pieţei de angajaţi care cunosc diverse limbaje de programare fac ca zona tehnologică să înregistreze creşteri permanente ale salariilor.

    “România se profilează tot mai mult ca şi un hub IT în regiune şi acest lucru duce, prin urmare, la venituri peste medie pentru salariaţii din acest domeniu. Acum, comparativ cu 5-10 ani în urmă, IT-ştii din România au un nivel de trai ridicat raportat la nivelul pieţei şi economiei locale, aşadar, pentru specialiştii care şi-ar dori să se reîntoarcă în ţară, acest lucru poate constitui un argument în plus”, a spus Raluca Peneş, HR Coordinator Smartree.

    Tot la capitolul locurilor de muncă atractive pentru românii din Diasporă se numără şi joburile care necesită cunoaşterea unei limbi străine, precum sunt cele din Share Service Centers (HR, contabilitate, logistică, IT) sau cele din domeniul automotive (ingineri, proiectanţi, project manageri, chiar şi personal necalificat). Astfel, pentru cei care au locuit peste hotare şi au învăţat o limbă străină, mai ales dacă vorbim de una exotică precum cele nordice, găsirea unui loc de muncă pe plan local nu mai este o provocare.

    Pe de altă parte, dacă ne raportăm la românii care lucrează în Diasporă în construcţii, vânzări sau sistemul medical, deşi există joburi disponibile şi în România, salariile nu sunt la fel de atractive şi, probabil, nu vor atrage întoarcerea acestora în ţară.
    “În condiţiile în care salariile din România ar fi mai competitive cu cele din străinate, şi nu doar în domenii precum IT, o parte dintre românii din Diaspora s-ar întoarce în ţară, dar nu într-un procent mai mare de 25 – 30%. Sunt români care au plecat de foarte mulţi ani şi şi-au întemeiat familii, au reuşit să se integreze foarte bine în cultura altor ţări sau şi-au deschis propriile afaceri care le oferă un anumit standard de viaţă”, a încheiat Raluca Peneş.

    Piaţa muncii din România s-a redresat în ultimii 2 ani şi, astfel, s-au creat noi oportunităţi de joburi. Acest lucru este determinat, cu precădere, de faptul că asistăm la un număr tot mai mare de investitori, români şi străini, care au deschis pe piaţa locală puncte de lucru şi au generat un necesar de personal atât calificat, cât şi necalificat.
     

  • Drumurile de vacanţă, test de rezistenţă psihică

    ”Fix azi au început lucrările pe A1. La intrarea în Bucureşti era coadă de la Bolintin“ (cam 20 km. Relatarea îî aparţine colegului George, editorul foto al revistei. El face zilnic drumul Bolintin – Nerva Traian – Bolintin. Pentru el, cozile la intrarea în oraş înseamnă mult timp pierdut. La fel şi pentru alte zeci de mii de oameni).

    ”Aminteşte-ţi că anul trecut au început lucrările la podul de pe A3 în plină vară“, continuă Bogdan, un alt coleg din redacţie.

    În aceeaşi zi a săptămânii trecute, Centrul Infotrafic anunţa efectuarea de lucrări pe A1 Deva – Nădlac, pe sensul de mers Timişoara către Arad, pe A1 Bucureşti – Piteşti, la kilometrii 98-104, şi pe A2, sensul către Bucureşti.

    Cumva, indiferent de perioadele în care sunt programate reparaţiile la străzi, aceste momente sunt traumatizante pentru călători, şoferi, locatarii din zonele învecinate cu zonele de reparaţii. Care, după cum precis ştiţi, tind să dureze la infinit, căci odată plombată o stradă, mai trebuie realizat cine ştie ce proiect la ţevi, linii de electricitate, sau, pur şi simplu, s-au uzat bordurile. Şi, aşa cum merită o capitală europeană de secol XXI, trebuie musai schimbate. Sau, după caz, vopsite, după ce în prealabil au fost lustruite bine cu o freză.

    Dar parcă momentul cel mai satisfăcător dintre toate este atunci când trebuie să suport întârzierile de călătorie când plec sau mă întorc din concediu. Reparaţii la podul de la Giurgiu, strada dinspre Cluj spre Deva, orice autostradă din numărul mare cu care ne mândrim, poate ceva lucrări la aeroport?

    Ar fi folositor, pentru sănătatea psihică a tuturor, dacă am putea cumva să ştim din timp, cam de când plănuim vacanţele, care sunt porţiunile de drum, podurile, terasamentele sau uliţele care vor intra în reparaţii. Poate schimbăm destinaţia de vacanţă? Sau mijlocul de transport, pentru că uneori şi Google Maps şi Waze sunt neputincioase în faţa provocărilor de pe drumurile patriei. Pentru o călătorie mai puţin plină de surprize, trenul se poate dovedi o soluţie.

    De pildă, pe ruta Bucureşti – Constanţa circulă un tren privat dotat cu aer condiţionat şi internet Wi-Fi. Trenul operat de compania privată parcurge distanţa până la mare în două ore şi 15 minute, iar un bilet costă 40 de lei, potrivit Mangalia News, citat de Mediafax. Sigur, alternativa este binevenită în cazul drumurilor spre mare, dar dacă am planifica un drum de la Bucureşti spre Maramureş, datele se schimbă drastic. O călătorie cu trenul între Baia Mare şi Bucureşti (site-ul CFR nu a afişat niciun rezultat pentru un drum spre sau dinspre Sighetu Marmaţiei) durează 14 ore. În linie dreaptă, până la Sighetu Marmaţiei sunt 428 km. Pe şosea, o variantă de traseu reuneşte 579 km, cu un timp estimat de parcurs de 13 ore. Fără opriri. Timp care poate varia, desigur, în funcţie de evenimentele ce pot să intervină.

    Până la toamnă, străzile, traficul, starea de spirit din oraşe se schimbă. Oficial sau informal, jobul de Părinte de Şcolar sau Preşcolar îşi reduce din încărcătura nervoasă. Asta dacă nu cumva eşti Părinte de Elev în Clasa a VIII-a sau a XII-a. În cazul Părinţilor cu Examene, vacanţa nu e nici pe departe vacanţă. Sunt norocoşi dacă scapă de focurile examenelor fără tratamente de tensiune, gastrită, ulcer sau cine mai ştie ce. Conform Institutului Naţional de Statistică, în anul şcolar / universitar 2014-2015, în România erau 3,73 milioane de copii, elevi, studenţi, cursanţi. Cei mai mulţi erau în învăţământul primar şi gimnazial (46,4%), învăţământul liceal (19,5%) şi cel anteşcolar şi preşcolar (15,5%).

    Pentru cei care respiră uşuraţi că nu trebuie să mai facă slalom prin trafic ca să livreze urmaşii la ore înainte ”să se sune“, vacanţa de vară este o veritabilă gură de oxigen. Firesc, de altfel, pentru că dispar deadline-urile legate de şcoală – fie ele teze, teste, evaluări naţionale sau regionale, proiecte de toate soiurile, interacţiunea cu cadrele didactice, cu ceilalţi părinţi, şedinţele, planurile şi planificările. Starea de zen are o bază mai fermă. Desigur, acest lucru nu înseamnă deloc că ne dăm de trei ori peste cap şi grijile legate de copii dispar, dar peisajul se curăţă de o sumedenie de chichiţe sau elemente importante. Pentru o vreme. Trei luni. Bucuraţi-vă de ele!

    Şi înarmaţi-vă cu mult calm când plecaţi în vacanţă; s-ar putea să aveţi nevoie.

  • O nouă metodă inventată de guvern pentru a-i pedepsi pe angajaţii performanţi din România

    O veste absolut tristă pentru România: în 2016 s-au născut mai mulţi copii români în diaspora decât în ţară. E drept că e vorba despre numărul de copii români raportat la numărul de români din diaspora. Or, în ţară, sunt, desigur, mai mulţi cetăţeni – de toate vârstele. ”Sunt nişte cifre care ne ridică extrem de multe semne de întrebare în ceea ce priveşte modul în care tânăra generaţie îşi vede dreptul la mobilitate, dreptul la a studia în Europa, de a lucra şi unde se regăseşte în acest ciclu şi România“, a spus Andreea Păstîrnac, ministrul pentru românii de pretutindeni. A fost una dintre cele mai importante ştiri ale săptămânii, după părerea mea.

    Ei bine, au mai trecut doar câteva zile – mai puţine decât degetele unei singure mâini – şi au început să apară comentarii
    despre plafonarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului. O decizie cât se poate de firească, dacă luăm în considerare că natalitatea este în scădere, că tot soiul de dezechilibre se adâncesc. Firească – nu-i aşa? – şi dacă ne gândim la planul amplu de salarizare unică şi creşteri salariale ale angajaţilor din mediul de stat, care ajung mai bine remuneraţi decât cei din privat. Un paradox, după cum au semnalat mai multe voci, de pildă economişti, şefi de companii. Dar ce mai contează (încă) un paradox?

    Între 2001 şi 2015, numărul de nou-născuţi în România a scăzut cu circa 10%: de la 220.368 la 197.491. Măsurile de austeritate au taxat imediat mamele: indemnizaţa şi perioada de acordare au fost reduse. (Economiile făcute au fost de doar câteva zeci de milioane de euro, mai puţin decât s-ar fi încasat la bugetul de stat dacă s-ar fi redus piaţa neagră a ţigărilor cu un singur procent.) Au mai trecut nişte ani, au mai venit nişte alegeri, unii aleşi s-au gândit iar la natalitate, copii şi voturi.

    N-a trecut niciun an de când s-au făcut modificări în ce priveşte plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Adică a fost scos plafonul (plasat anterior la 3.200 de lei) şi a fost prelungită perioada de la un an până la doi ani. Ca măsură pentru revigorarea natalităţii. S-a revigorat destul, se pare.

    O întrebare care a rămas fără răspuns se leagă de faptul că dacă angajaţii care au salarii mari plătesc mai mult pentru tot soiul de dări şi impozite, de ce ar trebui să primească indemnizaţii plafonate? Nu discutăm despre mărimea plafonului, de 5.000, 8.000 sau 10.000 de lei. Pentru unii este mult, pentru alţii puţin. Pentru unii ajutorul minim garantat este suficient ca să nu muncească nici dacă sunt rugaţi cu joburi. Alţii însă muncesc din greu pentru a-şi clădi cariere pentru care sunt invidiaţi. Pardon! Sunt invidiaţi pentru salarii, beneficii, pentru că îşi permit maşini, vacanţe sau şcoli private. Dar nu sunt invidiaţi pentru orele, zilele şi anii în care au renunţat la somn, viaţă privată, distracţii. Şi atunci, dacă un angajat a ajuns la un salariu de câteva mii de euro pe lună, de ce ar trebui să îi fie plafonată indemnizaţia? Ca să nu mai vorbim de faptul că majoritatea mamelor care au venituri mari nici nu îşi permit să lipsească de la serviciu decât câteva luni. Unele – nici atât. Pentru că ar însemna să pericliteze toţi anii anii anteriori de eforturi.

    Se pare că sunt în jur de 1.000 de indemnizaţii care ar fi afectate de această plafonare. Mult? Puţin? Nu îşi permite România să plătească aceşti bani? Dar ce ne permitem să plătim? Pensii speciale? Salarii mai mari pentru cei de la stat?

    Dacă tot este vorba despre ”doar“ 1.000 de persoane, de ce e folositor acest plafon? Pentru a intra în gama de măsuri punitive pentru cei cu salarii mari – care sunt ameninţaţi şi cu impozitul progresiv? Dar de ce nu se impozitează progresiv averile? De ce trebuie ameninţaţi cei care fac performanţă? |n mediul privat, angajaţii nu sunt plătiţi degeaba. Trebuie să producă mult mai mult decât primesc. Nu ca la Galaţi, unde statul a cheltuit milioane de euro pentru un centru de afaceri total neutilizat; directorul centrului a primit ani de zile un salariu de peste 5.000 de lei net ca să… facă nimic. Ba a avut chiar şi deplasări în străinătate, pentru schimb de experienţă. Ei bine, aşa ceva nu se întâmplă în mediul privat.

    Se mai discută, pe tema indemnizaţiilor, despre necesitatea unei plafonări pentru a evita fraude, provocate, de pildă, de venituri ”făcute din pix“; prin urmare şi de apariţia riscului de plată a indemnizaţiilor nemeritate. Păi dacă sunt suspiciuni, oricum se investighează. Şi se taxează. Şi se recalculează.

    Mai tare decât riscul de fraudare – în maximum câteva sute de dosare – poate ar trebui să ne preocupe mai degrabă teme ca îmbătrânirea populaţiei sau lipsa cadrelor medicale şi didactice. Faptul că românii amână tot mai mult să devină părinţi, că scade numărul de copii.

    Sau poate că ar trebui să ne liniştim, pentru că ministrul muncii, Lia Olguţa Vasilescu, a descoperit formula magică pentru creşterea natalităţii. Nu are legătură cu facilităţi, plăţi, bugete, grădiniţe sau programe sociale. Nu. Schimbarea statului familiei în Constituţia României este cheia. Şi anume: dacă familia este definită în Constituţie ca fiind formată din soţ şi soţie, creşte natalitatea. Evrika!

  • O nouă metodă inventată de guvern pentru a-i pedepsi pe angajaţii performanţi din România

    O veste absolut tristă pentru România: în 2016 s-au născut mai mulţi copii români în diaspora decât în ţară. E drept că e vorba despre numărul de copii români raportat la numărul de români din diaspora. Or, în ţară, sunt, desigur, mai mulţi cetăţeni – de toate vârstele. ”Sunt nişte cifre care ne ridică extrem de multe semne de întrebare în ceea ce priveşte modul în care tânăra generaţie îşi vede dreptul la mobilitate, dreptul la a studia în Europa, de a lucra şi unde se regăseşte în acest ciclu şi România“, a spus Andreea Păstîrnac, ministrul pentru românii de pretutindeni. A fost una dintre cele mai importante ştiri ale săptămânii, după părerea mea.

    Ei bine, au mai trecut doar câteva zile – mai puţine decât degetele unei singure mâini – şi au început să apară comentarii
    despre plafonarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului. O decizie cât se poate de firească, dacă luăm în considerare că natalitatea este în scădere, că tot soiul de dezechilibre se adâncesc. Firească – nu-i aşa? – şi dacă ne gândim la planul amplu de salarizare unică şi creşteri salariale ale angajaţilor din mediul de stat, care ajung mai bine remuneraţi decât cei din privat. Un paradox, după cum au semnalat mai multe voci, de pildă economişti, şefi de companii. Dar ce mai contează (încă) un paradox?

    Între 2001 şi 2015, numărul de nou-născuţi în România a scăzut cu circa 10%: de la 220.368 la 197.491. Măsurile de austeritate au taxat imediat mamele: indemnizaţa şi perioada de acordare au fost reduse. (Economiile făcute au fost de doar câteva zeci de milioane de euro, mai puţin decât s-ar fi încasat la bugetul de stat dacă s-ar fi redus piaţa neagră a ţigărilor cu un singur procent.) Au mai trecut nişte ani, au mai venit nişte alegeri, unii aleşi s-au gândit iar la natalitate, copii şi voturi.

    N-a trecut niciun an de când s-au făcut modificări în ce priveşte plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Adică a fost scos plafonul (plasat anterior la 3.200 de lei) şi a fost prelungită perioada de la un an până la doi ani. Ca măsură pentru revigorarea natalităţii. S-a revigorat destul, se pare.

    O întrebare care a rămas fără răspuns se leagă de faptul că dacă angajaţii care au salarii mari plătesc mai mult pentru tot soiul de dări şi impozite, de ce ar trebui să primească indemnizaţii plafonate? Nu discutăm despre mărimea plafonului, de 5.000, 8.000 sau 10.000 de lei. Pentru unii este mult, pentru alţii puţin. Pentru unii ajutorul minim garantat este suficient ca să nu muncească nici dacă sunt rugaţi cu joburi. Alţii însă muncesc din greu pentru a-şi clădi cariere pentru care sunt invidiaţi. Pardon! Sunt invidiaţi pentru salarii, beneficii, pentru că îşi permit maşini, vacanţe sau şcoli private. Dar nu sunt invidiaţi pentru orele, zilele şi anii în care au renunţat la somn, viaţă privată, distracţii. Şi atunci, dacă un angajat a ajuns la un salariu de câteva mii de euro pe lună, de ce ar trebui să îi fie plafonată indemnizaţia? Ca să nu mai vorbim de faptul că majoritatea mamelor care au venituri mari nici nu îşi permit să lipsească de la serviciu decât câteva luni. Unele – nici atât. Pentru că ar însemna să pericliteze toţi anii anii anteriori de eforturi.

    Se pare că sunt în jur de 1.000 de indemnizaţii care ar fi afectate de această plafonare. Mult? Puţin? Nu îşi permite România să plătească aceşti bani? Dar ce ne permitem să plătim? Pensii speciale? Salarii mai mari pentru cei de la stat?

    Dacă tot este vorba despre ”doar“ 1.000 de persoane, de ce e folositor acest plafon? Pentru a intra în gama de măsuri punitive pentru cei cu salarii mari – care sunt ameninţaţi şi cu impozitul progresiv? Dar de ce nu se impozitează progresiv averile? De ce trebuie ameninţaţi cei care fac performanţă? |n mediul privat, angajaţii nu sunt plătiţi degeaba. Trebuie să producă mult mai mult decât primesc. Nu ca la Galaţi, unde statul a cheltuit milioane de euro pentru un centru de afaceri total neutilizat; directorul centrului a primit ani de zile un salariu de peste 5.000 de lei net ca să… facă nimic. Ba a avut chiar şi deplasări în străinătate, pentru schimb de experienţă. Ei bine, aşa ceva nu se întâmplă în mediul privat.

    Se mai discută, pe tema indemnizaţiilor, despre necesitatea unei plafonări pentru a evita fraude, provocate, de pildă, de venituri ”făcute din pix“; prin urmare şi de apariţia riscului de plată a indemnizaţiilor nemeritate. Păi dacă sunt suspiciuni, oricum se investighează. Şi se taxează. Şi se recalculează.

    Mai tare decât riscul de fraudare – în maximum câteva sute de dosare – poate ar trebui să ne preocupe mai degrabă teme ca îmbătrânirea populaţiei sau lipsa cadrelor medicale şi didactice. Faptul că românii amână tot mai mult să devină părinţi, că scade numărul de copii.

    Sau poate că ar trebui să ne liniştim, pentru că ministrul muncii, Lia Olguţa Vasilescu, a descoperit formula magică pentru creşterea natalităţii. Nu are legătură cu facilităţi, plăţi, bugete, grădiniţe sau programe sociale. Nu. Schimbarea statului familiei în Constituţia României este cheia. Şi anume: dacă familia este definită în Constituţie ca fiind formată din soţ şi soţie, creşte natalitatea. Evrika!

  • Papa Francisc anunţă un posibil dezastru. “A fost ales de popor, iar apoi şi-a distrus poporul”

    În timpul acestei vizite, Papa Francisc a respins toate formele de antisemitism şi a făcut apel la “prudenţă maximă” şi intervenţie rapidă pentru a preveni un alt Holocaust, relatează Associated Press în pagina online.

    “Violenţa omului împotriva omului este în contradicţie cu fiecare religie care este demnă de numele său, în special cu cele trei religii monoteiste”, a spus Papa Francisc, referindu-se la creştinism, iudaism şi islam.

    Într-un interviu acordat ziarului spaniol El Pais, Papa Francisc a mers chiar mai departe, declarând: „Crizele provoacă frică, alarmează. În opinia mea, cel mai bun exemplu de populism european este Germania anului 1933. Un popor care a fost imersat în criză şi îşi căuta identitatea, până ce a apărut acest lider carismatic, care a promis să-i redea identitatea. Dar le-a dat o identitate distorsionată şi cu toţii ştim ce s-a întâmplat. Hitler nu a furat puterea. A fost ales de popor, iar apoi şi-a distrus poporul”, a punctat Papa Francis, în interviul citat de RT.com.

  • ALEGERI PARLAMENTARE 2016: În Diaspora, până la ora 14.00, peste 50.000 de alegători au votat

    Peste 50.600 de cetăţeni românii au votat, în cadrul alegerilor parlamentare de duminică, în secţiile de votare din străinătate, cea mai mare prezenţă fiind în Republica Moldova, de 18.104 alegători.
     
    Potrivit datelor oficiale furnizate de Biroului Electoral Central, până la ora 15.00, în secţiile de votare din străinătate au votat 50.671 de alegători.
     
    Cea mai mare prezenţă la vot a fost în Republica Moldova, acolo unde au fost înregistrate 18.104 voturi, pe locul doi fiind Italia, cu 7.652 de voturi.
     
    În Spania au votat, până la ra 15.00, 5.673 de alegători, iar în Germania- 3.208.
     
    Circa 10% din voturile prin corespodenţă au fost anulate pentru că votanţii nu au respectat prevederea legală potrivit căreia certificatul de alegător trebuie introdus în plicul mare, a declarat sâmbătă pentru MEDIAFAX preşedintele Biroului pentru votul prin corespondenţă, Livius Măgeruşanu.
     
    Un număr de 8.889 de cetăţeni români s-au înscris pentru a vota prin corespondenţă la scrutinul parlamentar din acest an, dar doar în jur de jumătate – 4.561 – au trimis plicurile cu opţiunea lor în termenul legal.

  • Prima secţie de votare de peste hotare s-a deschis în Auckland, Noua Zeelanda. Acuzat că nu a trimis buletine de vot în Perth şi Auckland, MAE a explicat că a avut probleme de curierat

    Votul la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor a debutat în străinătate la Auckland, Noua Zeelandă, la ora 20.00, ora României. PSD a acuzat sâmbătă Ministerul Afacerilor Externe că nu a trimis buletine de vot pentru secţiile din Perth, Australia şi Auckland, în vreme ce instituţia a explicat că au existat probleme din cauza poştei australiene, astfel că au fost transferate buletine de la alte secţii. 

    ”În mai puţin de opt ore, aceste secţii vor fi deschise iar la acest moment lipsesc buletinele de vot, ştampilele şi autocolantele. Secţia de vot din Perth a fost creată în acest an, tocmai pentru a facilita votul românilor din Australia, iar MAE a omis această secţie nou înfiinţată. Ministerul Afacerilor Externe pretinde că materialele nu au ajuns în Perth şi Auckland deoarece poşta australiană şi cea neozeelandeză nu lucrează în weekend, dar totuşi materialele au ajuns la restul secţiilor din Australia şi Noua Zeelandă”, a transmis PSD prin intermediul unui comunicat de presă.

    În replică, Ministerul Afacerilor Externe a susţinut că a transmis în timp util, conform prevederilor legale, toate materialele necesare votării către toate misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.

    ”Materialele destinate secţiilor de votare din Australia şi Noua Zeelandă au fost transmise prin curier rapid, la data de 24 noiembrie 2016, iar la 29 noiembrie au fost primite la Canberra. Materialele necesare votării au fost expediate ulterior de la Canberra spre secţiile de votare din Australia şi către cea din Noua Zeelandă prin Poşta australiană, dar timpul estimat transportării – 5 zile după cum au declarat reprezentaţii Poştei australiene – nu a fost respectat în cazul a două secţii de votare – Auckland şi Perth”, a explicat MAE prin intermediul unui comunicat de presă.

    Misiunea Diplomatică a României la Canberra a informat MAE şi Biroul electoral de circumscripţie 43 pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării în cursul dimineţii de 9 decembrie cu privire la aceste probleme de ordin logistic în ceea ce priveşte transportul materialelor necesare pentru desfăşurarea procesului electoral la cele două secţii de votare.

    În momentul în care s-a constatat că nu se poate rezolva problema preluării de la Poşta australiană a acestor materiale, MAE a transmis către Biroul electoral de circumscripţie 43 pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării propuneri pentru asigurarea materialelor de vot, respectiv: transferarea de buletine vot, timbre autocolante cu menţiunea „Votat” şi ştampile cu menţiunea „Votat” de la secţia de votare din Melbourne la cea de la Perth; transferarea de buletine vot, timbre autocolante cu menţiunea „Votat” şi ştampile cu menţiunea „Votat” de la secţia de votare de la Sidney la cea de la Auckland şi confecţionarea ştampilelor de control ale celor două secţii de votare pe plan local.

    ”Biroul electoral de circumscripţie 43 pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării a acceptat astăzi, 10 decembrie, printr-o decizie a Biroului, măsurile propuse de MAE pentru remedierea situaţiei. Prin urmare, procesul de votare va debuta în afara ţării, potrivit prevederilor legale, la secţia de votare nr. 18 din Auckland, Noua Zeelandă, la ora 20.00, ora României (ora 7.00, ora locală)”, a anunţat MAE.

     

  • ALEGERI PARLAMENTARE: 10% din voturile prin corespodenţă, anulate. Certificatul de alegător nu s-a regăsit în plicul mare

    Circa 10% din voturile prin corespodenţă au fost anulate pentru că votanţii nu au respectat prevederea legală potrivit căreia certificatul de alegător trebuie introdus în plicul mare, a declarat sâmbătă pentru MEDIAFAX preşedintele Biroului pentru votul prin corespondenţă, Livius Măgeruşanu.

    ”Legea spune că plicul mare care este securizat trebuie să conţină certificatul de alegător şi un plic sigilat în care sunt puse voturile. Noi avem obligaţia să desfacem plicul mare să vedem dacă este certificatul de alegător împreună cu plicul sigilat şi constatând că nu există certificatul de alegător, ci doar plicul sigilat (voturile au fost anulate-n.r.). Legea spune că toate plicurile care nu conţin în plicul exterior cele două (certificatul de alegător şi plicul mic-n.r.) se anulează”, a declarat, pentru MEDIAFAX, preşedintele Biroului electoral pentru votul prin corespondenţă, Livius Măgeruşanu.

    Preşedintele Biroului electoral pentru votul prin corespondenţă a precizat că aproximativ 10% din voturi au fost anulate din această cauză.

    Un număr de 8.889 de cetăţeni români s-au înscris pentru a vota prin corespondenţă la scrutinul parlamentar din acest an, dar doar în jur de jumătate – 4.561 – au trimis plicurile cu opţiunea lor în termenul legal.