BusinessMagazin

Tag: copii

  • Zelenski: Copiii ucraineni îi cer lui Moş Crăciun sisteme de apărare antiaeriană şi arme

    Copiii ucraineni îi cer Sfântului Nicolae, sau lui Moş Crăciun, arme, sisteme de apărare antiaeriană şi victorie de acest Crăciun, a declarat luni preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, în ziua în care ţara sărbătoreşte Sfântul Nicolae.

    “Astăzi, de Sfântul Nicolae… teroriştii ruşi au oferit un cadou copiilor ucraineni cu noi lovituri”, a declarat Zelenski într-un discurs virtual la summitul liderilor Joint Expeditionary Force (JEF).

    “Copiii ucraineni, în scrisorile lor către Sfântul Nicolae, cer apărare aeriană, arme, victorie – o victorie pentru ei, o victorie pentru toţi ucrainenii”, a spus el. “Ei înţeleg totul, copiii noştri. Haideţi să acţionăm!”

    Ziua Sfântului Nicolae este sărbătorită în Ucraina pe 19 decembrie, pe baza vechiului calendar iulian, care este cu 13 zile în urma calendarului gregorian. Sărbătoarea sfântului este celebrată în mod normal pe 5 sau 6 decembrie în ţările occidentale creştine.

    Zelenski i-a îndemnat pe liderii din cadrul JEF – grup format din Danemarca, Estonia, Finlanda, Islanda, Letonia, Lituania, Olanda, Norvegia, Suedia şi Regatul Unit – să continue să sprijine Ucraina cu ajutor militar pentru “a accelera mişcarea forţelor noastre armate spre victorie”.

    “Victoria noastră va fi victoria fiecăruia dintre voi, a Europei, a poporului vostru – o victorie pe care întreaga lume, sunt sigur, o aşteaptă cu nerăbdare”, a declarat Zelenski.

     

  • Firea: Sunt aproape 74.000 de copii cu părinţi plecaţi peste hotare. Cu toţii trăiesc adevărate drame

    „Veşti foarte bune pentru copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate! Sunt aproape 74.000 de copii cu părinţi plecaţi peste hotare. Aproape un sfert au rămas complet în grija rudelor. Cu toţii trăiesc adevărate drame. Sunt suflete forţate să se maturizeze înainte de vreme. Prioritatea noastră este ca aceşti copii să nu sufere mai mult decât o fac deja, căci, cu siguranţă, chiar dacă părinţii, prin eforturi mari, au grijă de familiile rămase acasă, copiii simt profund lipsa oamenilor dragi. În afară de tragedia sufletească prin care copiii erau nevoiţi să treacă, mulţi au fost privaţi de drepturile lor în privinţa unei educaţii corecte, accesului la servicii de sănătate şi îngrijire corespunzătoare fiecărei vârste, din cauză că părinţii plecaţi nu îi declarau ca fiind lăsaţi în grija rudelor”, scrie pe Facebook Gabriela Firea.

    El arată că Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, prin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, este partenerul Organizaţiei Salvati Copiii Romania într-o campanie de informare destinată părinţilor care muncesc în străinătate şi persoanelor în grija cărora au rămas copiii.

    „Prin această campanie dorim să facem cunoscute modificările legislative care înlesnesc realizarea procedurii de delegare temporară a autorităţii părinteşti. În sfârşit, aceste modificări legislative vitale pentru copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate, intră în vigoare în urma insistenţelor noastre, după ce au fost amânate cel puţin doi ani. Aproape 21.500 de copii au ambii părinţi peste hotare, plecaţi pentru a căuta un trai mai bun. Am lansat această campanie de informare împreună cu Gabriela Alexandrescu, preşedinta Salvaţi Copiii România, Elena Tudor, preşedinta Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, secretarul de stat Doina Pârcălabu, secretarul general al ANPDCA Cristina Cuculas şi specialiştii Salvaţi Copiii. Le mulţumesc pentru participarea la eveniment şi pentru implicarea în această problemă importantă consilierului prezidenţial Sandra Pralong, secretarului de stat în Ministerul Afacerilor Externe Janina Sitaru, consilierului ministrului Educaţiei Octavia Borş, reprezentanţilor Ministerului Afacerilor Interne, DGASPC-urilor, autorităţilor locale şi tuturor reprezentanţilor instituţiilor prezente”, adaugă Firea.

    Totodată, Gabriela Firea menţionează că în acest an a reuşit cu ajutorul colegilor parlamentari să modificeîn mod esenţial legislaţia.

    „Practic, noile prevederi îi obligă pe cei care-şi asumă creşterea copiilor să o facă legal, iar copiii să beneficieze de toate drepturile pe care le au: acces la educaţie, servicii de sănătate, îngrijire adecvată fiecărei vârste. De asemenea, pentru acest obiectiv, pe care îl consider extrem de important, am înfiinţat la Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse un departament special care se va ocupa de problemele copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în afara ţării. Lucrăm în continuare la Observatorul Naţional al Copilului, o bază de date care va cuprinde informaţii despre toţi copiii din România şi în special pe cei aflaţi în situaţii dificile. În paralel, aşteptăm proiecte din partea primarilor pentru realizarea reţelei celor 150 de centre de zi pentru care avem 50 de milioane de euro fonduri nerambursabile prin PNRR”, încheie Firea.

  • Cum arată înfiorătorul proiect al primei fabrici umane, care ar putea crea până la 30.000 de copii pe an. Părinţii pot alege trăsăturile copiilor

    Hashem Al-Ghaili a dezvăluit primul proiect al unei fabrici umane care va putea crea până la 30.000 de copii pe an.

    Conceptul se numeşte EctoLife şi este rezultatul a peste 50 de ani de cercetări inovatoare efectuate de cercetători din întreaga lume.

    Părinţii vor putea verifica modul în care se dezvoltă bebeluşii lor prin intermediul aplicaţiilor pentru smartphone.
    Hashem Al-Ghaili a dezvăluit primele planuri pentru o fabrică umană care va putea crea până la 30.000 de copii pe an. Conceptul se numeşte EctoLife şi este rezultatul a peste 50 de ani de cercetări revoluţionare ale oamenilor de ştiinţă din întreaga lume, relatează Forbes.

    Al-Ghaili este un biotehnologician molecular yemenit. El este renumit în întreaga lume pentru videoclipurile sale ştiinţifice revoluţionare. Prin proiectul său conceptual, omul de ştiinţă îşi propune să continue dezbaterea care va duce la abordarea prejudecăţilor şi a controversei etice din jurul uterului artificial. În cadrul conceptului, părinţii vor putea verifica modul în care se dezvoltă bebeluşii lor prin intermediul aplicaţiilor pentru smartphone. Între timp, bioreactoarele EctoLife vor produce toate substanţele necesare pentru embrioni.

    Cititi aici materialul integral

     

  • Care sunt motivele pentru care tinerii nu vor să mai facă copii. Unul dintre motive este că nu mai vor să îşi piardă cei mai frumoşi ani din viaţă sacrificându-se pentru un copil

    Pentru că suntem încă mulţi care nu avem copii, se vorbeşte adesea în redacţie despre acest aspect. Şi în afara jobului, deoarece aproape toate prietenele mele au cam 27-35 de ani (parte din generaţia Millennials), în ultima vreme am început să dezbatem destul de des subiectul copiilor. Iar majoritatea dintre ele nu-şi doresc să devină părinţi. Cifrele sunt şi ele grăitoare. Un raport al Pwe Research Center, citat de Fortune, arată că 44% dintre persoanele cu vârste între 18 şi 49 de ani spun că e improbabil că vor avea copii. Acelaşi articol menţionează că pentru 61% dintre mileniali, unul dintre principalele motive pentru care nu fac copii este că nu îşi permit.

    Dacă pentru părinţii multora dintre noi, poate cu lipsuri în copilărie, soluţia de a repara această nedreptate pe care au trăit-o a fost să facă la rândul lor copii şi să se dedice bunăstării noastre, pentru ca noi „să nu răbdăm”, ca în cazul lor, ei bine, pentru generaţia mea soluţia e să nu mai facem deloc copii. Suntem egoişti? Poate. Sau, dacă e să răspund foarte sincer, da. Pentru că în viziunea mea, şi nu sunt singura, a avea copii nu ar trebui să însemne un sacrificiu de două decenii a celei mai bune perioade din viaţă – căci la vârsta la care să zicem că i-ai face – 27-35, plus 18 ani (şi nu e ca şi cum la 18 ani îi dai afară pe uşă) sunt anii în care nu mai eşti nici un puşti fără bani, şi nici nu ai atâtea probleme de sănătate încât să nu mai poţi, de exemplu, să călătoreşti în orice condiţii, să pierzi nopţile ş.a.m.d. Sunt, probabil, pentru majoritatea, cei mai buni ani.

    Ei bine, pentru mulţi să aibă copil înseamnă să se abandoneze pe ei în aceşti cei mai buni ani din viaţă, să renunţe la ieşiri, la concedii, la o maşină mai bună, să stea în living pentru a-i da copilului dormitorul, să renunţe la o geacă nouă pentru a-i lua copilului rechizite etc. Şi asta pentru că un copil se îmbolnăveşte des iar medicamentele sunt scumpe, cursurile de balet, de limbi străine, de canto etc. sunt scumpe, bonele – nu mai zic, aşa că pentru mulţi dintre părinţii români, unica soluţie rămâne, în continuare, cea a sacrificiului de sine, dacă e să ne gândim că din 5 milioane de angajaţi, 1,5 milioane, adică mai mult de 30%, primesc salariul minim pe economie, potrivit ZF.

    În plus, multe dintre sacrificiile financiare pe care generaţiile anterioare le-au făcut pentru copii au venit la pachet cu neîmplinirile emoţionale legate de relaţiile defectuoase în care s-au complăcut tot „de dragul copiilor”. Să nu mai vorbim de violenţa domestică îndurată din motive similare, mai ales că divorţul nu era la modă, iar mersul la psiholog nici atât.

    Să demontăm şi replica cunoscută printre români, aceea de a avea pe cineva care „să-ţi aducă un pahar de apă la bătrâneţe”. Şi în acest caz tot de sacrificiu vorbim. Tăvălugul abandonului de sine se perpetuează şi după ce ţi-au crescut copiii, pentru că urmează părinţii. Dacă pentru copii ai avut problema lipsei banilor pentru bonă, după ce aceştia cresc, trebuie să ai grijă de părinţi. Pentru că la noi serviciile destinate vârstnicilor care au nevoie de îngrijire specializată sunt puţine şi foarte scumpe pentru un om obişnuit, iar la stat nu te înduri să îţi laşi părintele. Vorbim de oameni cu alzheimer, cu paralizii şi nu numai. Ba chiar există şi multe cazuri în care un angajat se împarte deja între copil, job şi părinte.

    Aşa că, în loc să facem copii pentru a ne asigura că primim acel pahar de apă, poate vrem să investim în pensii private, din care să ne putem permite o îngrijire specializată când şi dacă vom avea nevoie de ea.

    Pe de altă parte, unii, chiar dacă ar lua în calcul să devină părinţi, amână momentul pentru când le va merge mai bine, financiar vorbind, iar când ajung în acel punct, dacă ajung, încep să apară riscurile asupra sănătăţii, poate nu mai pot face copii, aşa că renunţă.

    Nu în ultimul rând, noile generaţii de potenţiali părinţi au început să ia foarte serios în calcul şi evenimentele mondiale, să se gândească dacă vor să aducă un copil într-o lume dominată de război, incertitudine şi probleme majore de mediu.

    Din păcate, cei care nu vor copii sunt încă stigmatizaţi: 65% dintre respondenţii sondajului realizat de Fortune au spus că simt presiunea socială de a se căsători şi de a face copii, iar 76% cred că societatea se aşteaptă ca statutul de părinte să îţi aducă fericire şi împlinire.

    Departe de a visa la o lume ideală, sper doar că pe viitor, dacă nu putem să facem copii într-o lume în care să nu existe război şi alte nenorociri, măcar să putem avea cu toţii, şi noi, şi ei, o viaţă demnă.  

    Andra Stroe, jurnalist, BUSINESS Magazin

    (andra.stroe@businessmagazin.ro)

     

  • Aţi crescut o generaţie de egoişti?

    Pentru că suntem încă mulţi care nu avem copii, se vorbeşte adesea în redacţie despre acest aspect. Şi în afara jobului, deoarece aproape toate prietenele mele au cam 27-35 de ani (parte din generaţia Millennials), în ultima vreme am început să dezbatem destul de des subiectul copiilor. Iar majoritatea dintre ele nu-şi doresc să devină părinţi. Cifrele sunt şi ele grăitoare. Un raport al Pwe Research Center, citat de Fortune, arată că 44% dintre persoanele cu vârste între 18 şi 49 de ani spun că e improbabil că vor avea copii. Acelaşi articol menţionează că pentru 61% dintre mileniali, unul dintre principalele motive pentru care nu fac copii este că nu îşi permit.

    Dacă pentru părinţii multora dintre noi, poate cu lipsuri în copilărie, soluţia de a repara această nedreptate pe care au trăit-o a fost să facă la rândul lor copii şi să se dedice bunăstării noastre, pentru ca noi „să nu răbdăm”, ca în cazul lor, ei bine, pentru generaţia mea soluţia e să nu mai facem deloc copii. Suntem egoişti? Poate. Sau, dacă e să răspund foarte sincer, da. Pentru că în viziunea mea, şi nu sunt singura, a avea copii nu ar trebui să însemne un sacrificiu de două decenii a celei mai bune perioade din viaţă – căci la vârsta la care să zicem că i-ai face – 27-35, plus 18 ani (şi nu e ca şi cum la 18 ani îi dai afară pe uşă) sunt anii în care nu mai eşti nici un puşti fără bani, şi nici nu ai atâtea probleme de sănătate încât să nu mai poţi, de exemplu, să călătoreşti în orice condiţii, să pierzi nopţile ş.a.m.d. Sunt, probabil, pentru majoritatea, cei mai buni ani.

    Ei bine, pentru mulţi să aibă copil înseamnă să se abandoneze pe ei în aceşti cei mai buni ani din viaţă, să renunţe la ieşiri, la concedii, la o maşină mai bună, să stea în living pentru a-i da copilului dormitorul, să renunţe la o geacă nouă pentru a-i lua copilului rechizite etc. Şi asta pentru că un copil se îmbolnăveşte des iar medicamentele sunt scumpe, cursurile de balet, de limbi străine, de canto etc. sunt scumpe, bonele – nu mai zic, aşa că pentru mulţi dintre părinţii români, unica soluţie rămâne, în continuare, cea a sacrificiului de sine, dacă e să ne gândim că din 5 milioane de angajaţi, 1,5 milioane, adică mai mult de 30%, primesc salariul minim pe economie, potrivit ZF.

    În plus, multe dintre sacrificiile financiare pe care generaţiile anterioare le-au făcut pentru copii au venit la pachet cu neîmplinirile emoţionale legate de relaţiile defectuoase în care s-au complăcut tot „de dragul copiilor”. Să nu mai vorbim de violenţa domestică îndurată din motive similare, mai ales că divorţul nu era la modă, iar mersul la psiholog nici atât.

    Să demontăm şi replica cunoscută printre români, aceea de a avea pe cineva care „să-ţi aducă un pahar de apă la bătrâneţe”. Şi în acest caz tot de sacrificiu vorbim. Tăvălugul abandonului de sine se perpetuează şi după ce ţi-au crescut copiii, pentru că urmează părinţii. Dacă pentru copii ai avut problema lipsei banilor pentru bonă, după ce aceştia cresc, trebuie să ai grijă de părinţi. Pentru că la noi serviciile destinate vârstnicilor care au nevoie de îngrijire specializată sunt puţine şi foarte scumpe pentru un om obişnuit, iar la stat nu te înduri să îţi laşi părintele. Vorbim de oameni cu alzheimer, cu paralizii şi nu numai. Ba chiar există şi multe cazuri în care un angajat se împarte deja între copil, job şi părinte.

    Aşa că, în loc să facem copii pentru a ne asigura că primim acel pahar de apă, poate vrem să investim în pensii private, din care să ne putem permite o îngrijire specializată când şi dacă vom avea nevoie de ea.

    Pe de altă parte, unii, chiar dacă ar lua în calcul să devină părinţi, amână momentul pentru când le va merge mai bine, financiar vorbind, iar când ajung în acel punct, dacă ajung, încep să apară riscurile asupra sănătăţii, poate nu mai pot face copii, aşa că renunţă.

    Nu în ultimul rând, noile generaţii de potenţiali părinţi au început să ia foarte serios în calcul şi evenimentele mondiale, să se gândească dacă vor să aducă un copil într-o lume dominată de război, incertitudine şi probleme majore de mediu.

    Din păcate, cei care nu vor copii sunt încă stigmatizaţi: 65% dintre respondenţii sondajului realizat de Fortune au spus că simt presiunea socială de a se căsători şi de a face copii, iar 76% cred că societatea se aşteaptă ca statutul de părinte să îţi aducă fericire şi împlinire.

    Departe de a visa la o lume ideală, sper doar că pe viitor, dacă nu putem să facem copii într-o lume în care să nu existe război şi alte nenorociri, măcar să putem avea cu toţii, şi noi, şi ei, o viaţă demnă.  

    Andra Stroe, jurnalist, BUSINESS Magazin

    (andra.stroe@businessmagazin.ro)

     

  • Pericol la rang de artă

    Locurile de joacă pentru copii nu trebuie să arate neapărat banal, ele putându-se transforma chiar în opere de artă în spaţiul public, atunci când amenajarea lor este încredinţată unor artişti.

    Un exemplu în acest sens îl reprezintă artistul neozeelandez Mike Hewson care a creat deja câteva locuri de joacă, considerate mai degrabă parcuri cu lucrări de artă publică în care pot să se joace copiii, în oraşele australiene Sydney şi Melbourne.

    Ultima lucrare semnată de Hewson a fost amplasată pe Southbank Boulevard din Melbourne şi se intitulează „Rocks on Wheels” („Bolovani pe roţi”), scrie The Guardian. Datorită aspectului dat de bolovani, locul de joacă nu pare foarte sigur, lăsând impresia de ceva care nu mai rezistă mult, precum construcţiile dintr-o zonă afectată de un dezastru. Inspiraţia pentru crearea acestei instalaţii de artă, care face parte din seria „locurilor de joacă riscante” i-a venit artistului după cutremurul de la Christchurch din Noua Zeelandă, care i-a distrus studioul şi casa.

  • Italienii de la Omnia Plast caută 50 de oameni pentru fabrica de jucării pentru copii din judeţul Satu Mare

    Compania Omnia Plast, cu sediul în Chiajna, controlată de grupul Sunino Spa din Italia, care produce în trei fabrici echipamente sportive de iarnă, irigaţii de grădină, jucării şi alte produse din plastic, are disponibile în prezent 50 de locuri de muncă pentru muncitori necalificaţi la asamblarea/montarea pieselor în fabrica din localitatea Ardud, judeţul Satu Mare, potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Satu Mare. Compania a avut anul trecut un număr mediu de 1.061 de angajaţi, conform datelor publice existente.

    Omnia Plast se ocupă cu injecţia de mase plastice şi tot ce este legat de mase plastice.

    În fabrica din Chiajna, compania produce echipamente sportive de iarnă (clăpari de schi) pentru un brand internaţional din top 3, la fabrica din Clinceni se produc jucării pentru copii, dar şi produse de irigaţii de grădină, aspersoare, role cu furtun, şi în Satu Mare se produc jucării de copii care intră în contact cu alimente (jucării pentru ouă de ciocolată – n.red).  Oficialii companiei au anunţat la începutul acestui an că până la finalul lui 2023 vor ridica a patra fabrică a grupului în Ilfov, în zona Clinceni, o construcţie de 15.000 de metri pătraţi.

    Tot ceea ce produce Omnia Plast în România se valorifică pe piaţa externă, compania neavând un brand propriu. Pieţele principale sunt Italia, Franţa, Germania, dar şi Australia sau America, potrivit ultimelor date. Vârful de producţie pentru echipamente sportive şi jucării este vara, astfel încât în luna noiembrie produsele să fie în magazine. În 2021, compania a ajuns la o cifră de afaceri de 261 mil. lei (54 mil. euro), faţă de 234 de milioane de lei în anul anterior şi un profit net de 7,1 mil. lei, faţă de 11,2 mil. lei în anul precedent, potrivit datelor publice.

    Până acum 2-3 ani de zile Omnia practica sistemul lohn, dar a crescut pe domeniul tehnic, are departament de proiectare 3D şi de la un desen 3D pe care îl furnizează clientul dezvoltă toata linia tehnologică şi livrează produsul la gata.

    Omnia Plast şi-a început activitatea în 2008, obiectul principal fiind fabricarea articolelor pentru sporturile de iarnă, de la proiectarea şi producţia de articole sportive (injecţie mase plastice, croitorie industrială şi asamblarea articolelor sportive). În secundar s-a dezvoltat  activitatea prin producţia de articole destinate îngrijirii copiilor, jucării şi componente ale acestora, producţia de ambalaje din plastic, potrivit datelor publice.

    Italienii de la Sunino Spa deţin 85% din acţiunile Omnia Plast, iar Plastic Legno Spa din Italia (Castellamonte) controlează 10%, arată datele publice. Grupul Sunino din Italia controlează zece fabrici, în Italia, Ungaria, India, Republica Moldova  şi Hong Kong, potrivit datelor de pe site-ul grupului, cu afaceri totale de circa 100 de milioane de euro din producţia produselor din mase plastic. România reprezintă 50% din business-ul total al grupului Sunino, una din principalele pieţe de producţie.

     

     

  • Ţara unde părinţii le dau copiilor lor înfometaţi medicamente pentru a-i seda. Alţii şi-au vândut fiicele şi organele pentru a supravieţui. ONU vorbeşte despre o “catastrofă” umanitară

    “Copiii noştri continuă să plângă şi nu dorm. Nu avem mâncare”, a declarat Abdul Wahab.

    “Aşa că mergem la farmacie, luăm tablete şi le dăm copiilor noştri pentru ca aceştia să doarmă.”

    El locuieşte chiar în afara oraşului Herat, al treilea oraş ca mărime al ţării, într-o aşezare de mii de căsuţe de lut care a crescut de-a lungul deceniilor, plină de oameni strămutaţi şi loviţi de război şi de dezastre naturale, relatează BBC.

    Abdul a fost întrebat câţi dintre părinţi le dau sedative copiilor şi a răspuns “Mulţi dintre noi, toţi”.

    În buzunarul lui Ghulam Hazrat repoterii au găsit alprazolam, tranchilizante prescrise de obicei pentru tratarea tulburărilor de anxietate.

    Ghulam are şase copii, dintre care cel mai mic are un an. “Îi dau şi lui”, a spus el.

    Alţii au comprimate de escilatopram şi sertralină pe care au spus că le dau copiilor lor. Acestea sunt prescrise de obicei pentru a trata depresia şi anxietatea.

    Medicii spun că, atunci când sunt administrate copiilor mici care nu beneficiază de o alimentaţie adecvată, medicamente precum acestea pot provoca leziuni hepatice, alături de o serie de alte probleme precum oboseala cronică, tulburări de somn şi de comportament.

    Majoritatea familiilor împart câteva bucăţi de pâine între ele în fiecare zi. O femeie a spus că mâncau pâine uscată dimineaţa, iar seara o înmuiau în apă.

    ONU a declarat că o “catastrofă” umanitară se desfăşoară în prezent în Afganistan.

    Majoritatea bărbaţilor din zona din afara oraşului Herat lucrează ca zilieri. Aceştia duc o viaţă dificilă de ani de zile. Dar când talibanii au preluat puterea în august anul trecut, fără ca noul guvern de facto să fie recunoscut la nivel internaţional, fondurile străine care intrau în Afganistan au fost îngheţate, ceea ce a declanşat un colaps economic care i-a lăsat pe bărbaţi fără locuri de muncă în majoritatea zilelor.

  • Firea: În mediul rural, 3 din 10 copii merg întotdeauna flămânzi la culcare

    Ministerul Familiei Gabriela Firea a participat luni la dezbaterea Planului de Acţiune privind implementarea Garanţiei pentru Copii, alături de reprezentanţii organizaţiilor şi ministerele care s-au implicat direct în elaborarea acestuia.

    „Până în 28 Noiembrie aşteptăm observaţiile. Ne propunem ca până în 5 Decembrie să avem forma finală a documentului. <Garanţia pentru copii> va contribui la sprijinirea celor mai vulnerabili dintre copii. Sunt 5 servicii cheie care vor fi garantate: nutriţia sănătoasă, servicii de îngrijire medicală gratuite, educaţia gratuită, educaţia şi îngrijirea timpurie gratuită, condiţii de locuire adecvate~, susţine Gabriela Firea.

    Ea spune că prin aprobarea „Garanţiei pentru Copii”, 5% din fondurile europene alocate României vor fi cheltuite pentru copii.

    Gabriela Firea spune că o variantă de lucru a documentului a fost trimisă Comisiei Europene încă de luna trecută. Ea a adăugat că specialiştii europeni şi-au exprimat punctul de vedere şi el se regăseşte în documentul validat luni. În scurt timp, planul de acţiune va fi supus aprobării Guvernului şi înaintat ca document oficial, la Comisie.

    „Unul din trei copii sunt afectaţi de sărăcie sau excluziune socială, respectiv 1.3 milioane de copii. În 2020, 40% dintre copii sufereau de deprivare materială şi socială, în creştere faţă de 2019. Nivelul era de aproape 3 ori mai mare decât cel înregistrat în UE. Un raport UNICEF plasează România, în ceea ce priveşte bunăstarea copilului, pe locul 25 din 38 de state cu venituri mari. În mediul rural, 3 din 10 copii merg întotdeauna flămânzi la culcare”, a scris luni pe Facebook ministrul Familiei.

  • 95% dintre familiile vulnerabile nu pot acoperi nevoile de bază ale copiilor

    95 la sută dintre familiile vulnerabile se află în situaţia de a nu putea acoperi nevoi de bază, cum ar fi medicamente sau consultaţii medicale copilului, alimente sau alte bunuri de strictă necesitate pentru copii, facturile cu utilităţile locuinţei sau cheltuieli legate de educaţia celor mici.

    Majoritatea covârşitoare (95%) a familiilor vulnerabile se află în situaţia de a nu putea acoperi nevoi de bază, cum ar fi medicamente sau consultaţii medicale pentru o problemă de sănătate a copilului, alimente sau alte bunuri de strictă necesitate pentru copii, facturile cu utilităţile locuinţei (curent electric, gaze, telefonie, internet), cheltuieli legate strict de educaţia copiilor (transportul copiilor între casă şi şcoală, rechizite, manuale), pe fondul crizei socio-economice.

    Datele anchetei realizate de Salvaţi Copiii România arată că 96% dintre aceste familii au indicat printre sursele de venit transferurile sociale (alocaţii, indemnizaţii, burse şi ajutoare sociale); pentru mai mult de 1 din 10 gospodării (12%) aceste beneficii reprezintă unica sursă de venit. De Ziua Internaţională a Drepturilor Copilului, Organizaţia Salvaţi Copiii România recomandă autorităţilor să identifice şi să implementeze de urgenţă măsuri prin care să se asigure că impactul crizei economice nu va fi decontat de copiii care deja se confruntă cu anumiţi factori de vulnerabilitate: 41,5% dintre copiii din România, adică 1,5 milioane de copii, sunt afectaţi de lipsa de venituri ale familiei care să asigure supravieţuirea sau un trai decent, de izolarea socială şi educaţională, de lipsa de acces la nutriţie în acord cu vârsta şi nevoile biologice ale copilului şi la servicii socio-educaţionale şi de sănătate de calitate.

    Ancheta realizată de Salvaţi Copiii România în perioada 21 – 31 octombrie 2022, în rândul familiilor beneficiare ale programelor organizaţiei (peste o treime dintre gospodăriile cuprinse în eşantion (38%) au 3 sau mai mulţi copii, 8 % având 5 sau mai mulţi copii) mai relevă că 19% dintre gospodării primesc sume de bani de la rudele care muncesc în străinătate, iar pentru 5% aceste sume reprezintă unicul venit al familiei (exceptând transferurile sociale). Pentru 98% dintre gospodării, cheltuielile s-au majorat. Peste o treime din gospodării (34%) se bazează (şi) pe venituri din munca ocazională, iar pentru aproape o cincime din eşantion (18%) aceste venituri sunt unica sursă de bani a familiei (exceptând transferurile sociale). Mai mult decât atât, 14% din gospodării se bazează doar pe munca ocazională a unui singur membru al familiei.

    În ceea ce priveşte pensiile, ele se numără printre sursele de venit ale 18% dintre gospodării, pentru 4% reprezentând sursă unică (exceptând celelalte transferuri sociale), iar în cazul a 3% o singură pensie reprezintă unicul venit al familiei. Jumătate dintre gospodării încearcă să facă economii la utilităţi şi alimente, aspect care riscă să afecteze bunăstarea copiilor.

    În acelaşi timp, este îngrijorător faptul că, în contextul socioeconomic actual, şi cheltuielile legate de educaţie şi sănătate copiilor sunt diminuate în multe familii pentru a face faţă valului de scumpiri. În ceea ce priveşte alte cheltuieli pe care familiile le reduc sau la care renunţă, cel mai frecvent indicate sunt vacanţele/activităţile de timp liber şi renovarea locuinţei.

    În ceea ce priveşte evoluţia veniturilor familiei faţă de toamna anului trecut, două din cinci gospodării (40%) spun că au venituri mai mici, pentru un procent similar (41%) veniturile sunt la fel, în timp ce doar 18% dintre familiile din eşantion se bucură de venituri majorate.

    Doar 5% dintre gospodăriile vulnerabile nu se află în situaţia de a nu putea răspunde unor categorii de nevoi esenţiale – medicamente sau consultaţii medicale pentru o problemă de sănătate a copilului/copiilor, alimente sau alte bunuri de strictă necesitate pentru copii, achitarea facturilor cu utilităţile locuinţei (curent electric, gaze, telefonie, internet) , cheltuieli legate strict de educaţia copiilor (transportul copiilor între casă şi şcoală, rechizite, manuale), cheltuieli legate de implicarea copiilor în activităţi extraşcolare şi oferirea de cărţi, jocuri sau jucării, îmbrăcăminte/încălţăminte adecvate pentru copii şi îmbrăcăminte/încălţăminte adecvate pentru adulţii din familie.

    La întrebarea privind evoluţia cheltuielilor familiei, doar 15 dintre familiile din eşantion (2%) au menţionat că nivelul acestor cheltuieli nu ar fi crescut. În schimb, pentru 98% dintre gospodării, cheltuielile s-au majorat.

    Analizând răspunsurile la întrebările privind categoriile de cheltuieli care s-au majorat, se observă că cele mai multe gospodării sunt nevoite să cheltuiască mai mult pentru utilităţi şi alimente, urmate de sănătate (medicamente şi controale medicale) şi educaţie (transport spre şi dinspre şcoală, rechizite şi manuale).

    Pentru a putea face faţă acestor creşteri semnificative ale costurilor, cele mai multe dintre gospodăriile cuprinse în analiză (92%) se văd nevoite să facă economii semnificative, reducând în mod intenţionat cheltuielile familiei pentru bunuri şi servicii.

    Analizând categoriile de cheltuieli pe care familiile le-au redus pentru a face faţă acestui context, se observă că îmbrăcămintea şi încălţămintea pentru adulţi reprezintă prima categorie ca incidenţă, urmată de îmbrăcămintea pentru copii. De asemenea, jumătate dintre gospodării încearcă să facă economii la utilităţi şi alimente, aspect care riscă să afecteze bunăstarea copiilor. În acelaşi timp, este îngrijorător să că, în contextul socioeconomic actual, şi cheltuielile legate de educaţie şi sănătate copiilor sunt diminuate în multe familii pentru a face faţă valului de scumpiri. În ceea ce priveşte alte cheltuieli pe care familiile le reduc sau la care renunţă, cel mai frecvent indicate sunt vacanţele/activităţile de timp liber şi renovarea locuinţei. Îngrijorător este şi numărul categoriilor de cheltuieli pe care familiile se văd nevoite să le reducă. În acest sens, se observă că peste o treime din eşantion este reprezentată de gospodării care se văd nevoite să reducă mai mult de 5 categorii de cheltuieli relevante pentru nivelul de trai.

    În ceea ce priveşte speranţa de a primi sprijin pentru depăşirea efectelor crizei economice, cele mai multe familii îşi îndreaptă speranţa către actorii non-statali (ong-uri, biserică), în timp ce doar 16% dintre răspunsurile primite indică speranţa că autorităţilor vor iniţia măsuri de sprijin menite să ajute familiile să depăşească dificultăţile resimţite în această perioadă.

    Potrivit datelor oficiale, copiii români sunt cei mai expuşi din Europa riscului de sărăcie sau excluziune socială: ţara noastră se afla, în 2021, pe primul loc în topul făcut de Oficiul European de Statistică.

    La nivelul anului 2021, una din 10 familii din România nu îşi permitea să menţină locuinţa încălzită în mod adecvat. Procentul a înregistrat o uşoară creştere faţă de anul 2020 (cu 0.1pp). În schimb, familiile cu 3 sau mai mulţi copii sunt semnificativ mai vulnerabile din acest punct de vedere (13,3% fiind în situaţia de a nu-şi permite o încălzire adecvată a locuinţei), iar situaţia familiilor monoparentale este cu adevărat dramatică, aproape un sfert dintre ele (23%) confruntându-se cu această imposibilitate. În rândul familiilor monoparentale, evoluţia acestui indicator este una care necesită urgent atenţia şi intervenţia autorităţilor, în condiţiile în care pragul atins în anul 2019 era de 9,6%, iar diferenţele de la un an la altul au reprezentat aproape o dublare (de la 9.6 in 2019 la 18.2 în 2020 şi 23% în 2021).

    Potrivit datelor oficiale Eurostat, în 2021, 1.508.000 de copii din România (41,5%) se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială. Potrivit unui raport al Salvaţi Copiii România din luna aprilie 2020, 23% dintre părinţi se aflau în incapacitatea de a procura medicamente pentru copiii lor, în vreme ce 15% spuneau că nu au acces la servicii medicale pentru copii.