Tag: consiliul de administratie

  • Camera respinge reexaminarea ordonanţei care permite majorarea indemnizaţiilor din AGA

     Deputaţii au respins această cerere cu 195 de voturi “pentru”, 71 voturi “împotrivă” şi 76 de abţineri, adoptând ordonanţa 26/2013 în forma iniţială.

    PSD a susţinut această ordonanţă, în timp ce PDL a anunţat că va vota în favoarea cererii de reexaminare a preşedintelui.

    Preşedintele Traian Băsescu a retrimis Parlamentului pentru reexaminare ordonanţa 26/2013 care permite majorarea indemnizaţiilor membrilor AGA ale societăţilor în care statul e acţionar majoritar, precum şi asimilarea remuneraţiilor membrilor CA cu cele din companiile cu managament privat.

    Solicitatea şefului statului a vizat articolele 6 alin. 1 şi 14 alin. 1 şi 2 din ordonanţa guvernului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • BNR a menţinut vineri dobânda cheie la 3,5%, precum şi ratele rezervelor minime obligatorii

     “CA al BNR reafirmă că utilizarea adecvată a tuturor instrumentelor de care dispune banca centrală în condiţiile monitorizării atente a evoluţiilor interne şi ale mediului economic internaţional va permite îndeplinirea obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu, precum şi asigurarea stabilităţii financiare”, se arată într-un comunicat transmis vineri de BNR.

    De asemenea, BNR vizează în continuare gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar.

    De altfel, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a indicat încă de la şedinţa de politică monetară din februarie că va fi stopat ciclul de tăiere a dobânzii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Victor Ciorbea vizează o funcţie în Consiliul ASF, audierile în Senat, luni

     La şefia ASF a fost propus fostul director general al ING Bank România Mişu Negriţoiu.

    Potrivit unor surse parlamentare, şase CV-uri au fost înregistrate, până miercuri, la Comisia de buget-finanţe din Senat, pentru o funcţie neexecutivă în cadrul acestei instituţii financiare.

    Printre candidaţi se află senatorul PNL Victor Ciorbea şi un fost membru în Consiliul de Administraţie al Omniasig, Adina Edelmaier.

    Comisia de buget-finanţe urmează să audieze, luni, atât candidaţii pentru acest post din cadrul ASF, precum şi pe Mişu Negriţoiu, propunerea pentru şefia Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mişu Negriţoiu, la BM Storytellers: Dacă perioada 2005-2006 nu ar fi existat, trebuia să o inventăm

    Iată discursul lui Mişu Negriţoiu, chairman ING Bank, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    În ultimii zece ani, România a trăit o istorie concentrată, cu bune şi cu rele, cu libertăţi şi cu constrângeri. Dacă nu le-am fi trăit în aceşti zece ani, poate că ne-am fi întins cu ele pe 50 de ani şi nu ştiu dacă ar fi fost mai bine.

    Din punct de vedere personal, pentru mine 2005 a însemnat ruptura şi renunţarea totală la viaţa politică şi publică. Până atunci, eram într-o formulă pentru un guvern de centru-stânga care s-ar fi instalat în 2005. În 2005 încă mai cochetam cu ideea de a mă întoarce în politică, dar până la urmă nu a mai fost cazul. Decizia a fost mai uşoară aşa.

    În schimb, 2005-2006 a însemnat pentru mine consolidarea carierei mele profesionale. Am dat ocazia Ziarului Financiar de a mă titra pe prima pagină ca primul CEO român al unei bănci străine şi al unei multinaţionale, într-o perioadă când era o ofensivă de aducere de expaţi la conducerea băncilor; în 2006, Business Magazin mă punea pe copertă cu un titlu sugestiv: „Români, ocupaţi băncile„. Cu emoţie, în 2005 am pregătit ascensiunea mea pentru conducerea băncii, iar în 2006 ea a căzut ca un fruct copt.

    Zece ani este o istorie concentrată, dar când această istorie a început nu ştiam exact ce va urma şi simţeam că lucrurile sunt destul de fragile. Leul se aprecia, iar politicienii spuneau că ne este mai bine şi că a crescut nivelul de trai pentru că s-a apreciat leul (am verificat acum şi în 2005 ajunsese la 3,2 lei). Un coleg de-al meu, care a fost predecesorul meu la conducerea băncii (iar acum este preşedintele grupului ING), mă întreba ce se mai întâmplă în România şi eu îi spuneam: «Păi ce să îţi spun despre România? Se creşte fără să facem nimic!». Aduceţi-vă aminte – GDP-ul creştea, piaţa creştea, creditarea s-a dublat, şomajul dispăruse, lumea era happy, tot omul cumpăra o maşină, renova o casă. Era un romantism frumos, dar nesănătos.

    Cred despre toată această perioadă că, dacă nu ar fi existat, trebuia să o inventăm. Obsesia mea erau străzile pline de Daciile alea vechi; în Cehia sau Ungaria maşinile se înlocuiseră deja, dar în România anilor 2000 era încă plin de maşini vechi pe stradă. Din 2005 încolo problema asta s-a rezolvat, dar s-a rezolvat şi atitudinea oamenilor; oamenii au văzut că prin muncă îşi pot plăti renovarea casei, cumpărarea unei maşini noi sau a unei case – nici nu mai conta cât dădeau pe case şi nici pentru mine nu a contat, deşi ar fi trebuit şi investiţiile imobiliare sunt singurul lucru pe care l-aş schimba din ultimii zece ani.

    Lumea voia să facă ceva să schimbe nivelul de trai, chiar dacă nu avea cu ce. Noi o numim perioada de boom şi a fost una dintre puţinele perioade din istoria recentă a României când ne întrebam cine e FMI-ul ăsta şi ce vrea de la noi, că noi ştim să ne conducem ţara. În perioada aceea, ministrul de finanţe îmi povestea că le-a dat atâţia bani la primării că nu or să poată să îi cheltuie.

    Cred că sunt primării care au rămas cu bani de atunci. 2005-2008 a fost cea mai bună perioadă pentru administraţiile locale – unii au făcut treabă bună cu banii, alţii au făcut treabă de faţadă: au zugrăvit biserica, au renovat grădiniţa, iar până la urmă au rămas doar cu biserica şi grădiniţa, ca oraşele-fantomă din America, pentru că nu au creat locuri de muncă.

    A venit apoi recesiunea. Nu a fost să fie să prind şi eu ca CEO o perioadă de creştere continuă. Cred că şi de recesiune a fost nevoie. Oamenii nu înţelegeau multe lucruri din ceea ce se întâmpla.

    Apoi a venit însă cea mai mare schimbare de pe piaţa din România, liberalizarea contului de capital, pe care cred că şi acum o mai jelesc unii: s-au desfiinţat frontierele pentru bani şi cred că ar fi mulţi care ar dori încă să controleze intrările de capital. La un moment dat, după liberalizarea contului de capital, mi-a dispărut din bilanţul băncii, în decurs de câteva luni, aproape un miliard de euro.

    De atunci am început să construiesc businessul sustenabil al ING şi acum suntem pe locul 7 în sistemul bancar, dar coborâserăm pe 10. În curând vom da rezultatele financiare pentru 2013 şi veţi vedea că ING a crescut de la an la an. Am trecut foarte bine prin această recesiune.

    Tinerii ar trebui să facă lucrurile corect, cu seriozitate şi la timpul potrivit. Cam asta am făcut şi noi la ING în aceşti ani şi cam asta trebuie să facă ţara. Eu cred că lucrurile arată mai bine şi mai corect acum şi cred că ţara este mult mai solidă decât era acum zece ani.

  • Gheorghe Muşat, la BM Storytellers: Ca trăiri personale, 2005 a fost un moment de maturitate. Am realizat că lumea s-a schimbat, că totul este mai pragmatic

    Iată discursul lui Gheorghe Muşat, partener fondator Muşat şi Asociaţii, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    „Avocatura e o lume pur intelectuală. La noi în firmă, în afară de femeile de serviciu, toată lumea are studii superioare. Este interesant să lucrezi într-o astfel de lume. Zi de zi lucrăm cu băncile, cu oamenii de afaceri, cu economia. Ei depind de noi, noi depindem de ei. Fără modestie, aş zice că ei depind mai mult de noi decât noi de ei. Succesul în afaceri depinde mult de alegerea avocatului potrivit. În aproape 25 de ani, pe care îi serbăm în 2015, pot să spun că lucrurile importante din mediul economic şi financiar ies cel mai adesea încâlcit fără prezenţa avocaţilor.

    Depindem şi noi de ei, mai ales din punct de vedere economic: fără ei nu am exista sau ne-am rezuma la litigii, cum era înainte. Numai în Bucureşti sunt 11.000 de avocaţi, iar pe majoritatea îi găsiţi la tribunal; mulţi dintre ei privesc avocatura de business ca pe cel mai înalt prag din avocatură. Oamenii de afaceri români nu s-au obişnuit cu faptul că avocatul de afaceri este esenţial în lumea în care ne învârtim. Nu vreau să ofensez pe nimeni, dar, dintre primele 500 de companii din economie, maximum 10-15% lucrează cu avocaţi. Există această mentalitate «dacă nu am probleme, nu merg la avocat»; este aceeaşi mentalitate că «nu merg la medic decât când mă doare». Se pierde din vedere efectul profilactic, poate cel mai important în ambele cazuri. În Europa, există în zona aceasta o educaţie care s-a conturat de-a lungul zecilor de ani: chiar şi atunci când mergi la bancă să iei un împrumut trebuie să mergi cu avocatul după tine. În România, se fac tranzacţii foarte importante direct. Iar după aia vin şi îmi bat la uşă, spunându-mi că s-au înţeles, dar de fapt nu s-au mai înţeles după semnare.

    2004 a fost un an când noi deja eram în vârf, un an fericit pentru Muşat & Asociaţii: eram plini de optimism, de entuziasm, totul era frumos, investitorii străini veneau la noi, intraserăm în NATO şi realizam că drumul este ireversibil. A fost anul când ne-am mutat într-un nou sediu, dar şi anul de vârf al guvernării Năstase şi primul an de creştere economică solidă.

    Eu sunt un adversar al proprietăţii de stat. În 2004, s-a privatizat industria energetică şi în 90% dintre tranzacţii noi am fost acolo – nu de partea statului, ci a companiilor cumpărătoare. În 2004, am avut un an plin de succese, cu succesul în cazul Noble Ventures – litigiu pe care România l-a avut la Washington şi în care pretenţiile erau de 380 de milioane de euro. Am câştigat acest proces foarte important, nu numai pentru noi, dar şi pentru România, pentru că a transmis semnalul că România e un loc OK pentru investiţii.

    În 2005, am avut o mică tristeţe – un mic grup de tineri pe care îi crescusem au plecat din firmă (este vorba despre Florentin Ţuca şi alţi 8 parteneri – n.r.); povestesc despre ei acum cu nostalgie, pentru că îmi place mult să lucrez cu oameni şi mai ales cu tineri, să îi formez.

    De când a început criza, nici noi nu o ducem mai bine. Am fost alături de clienţii noştri. În 2013, am lucrat dublu pentru a obţine aceleaşi venituri ca în 2008. Este adevărat că 2008 a fost anul de vârf. Se lucrează mult mai mult. Suntem într-o relaţie de interdependenţă cu mediul de afaceri.

    Ca trăiri personale, 2005 a fost un moment de maturitate. Am realizat că lumea s-a schimbat, că totul este mai pragmatic. A fost o vreme, de zece ani, de pionierat în avocatură. A fost atunci un moment când am realizat că avocatura nu merge practicată cu mapa, cu tramvaiul, ci trebuie practicată aşa cum o fac cei din vest.

    După 2005, avocatura românească s-a maturizat teribil. Acum, avocatura românească de business este singura piaţă avocaţială din CEE dominată de firmele româneşti. Asta şi datorită acelei perioade de pionierat, când un mic număr de oameni au pus pasiune şi entuziasm şi au construit un alt fel de profesie avocaţială.

    Este una dintre cele mai importante satisfacţii din ultimii zece ani: dacă există în avocatura de afaceri 500 de profesionişti de top, mai bine de jumătate dintre ei lucrează sau au lucrat la Muşat & Asociaţii; iar când spun avocat de top mă refer la oameni care rivalizează oricând cu orice firmă de avocaţi din Europa şi cu orice avocat de la Londra. Iar asta este ceva specific pieţei româneşti. De ce? Aşa a vrut Dumnezeu.

  • CA-ul Romtelecom a aprobat rebrandingul companiei sub brandul “T” al Deutsche Telekom. Termenul: 12 septembrie

     Simultan ar urma ca şi Cosmote, operatorul de telefonie mobilă cu acelaşi acţionar majoritar ca şi Romtelecom – grupul elen OTE – să treacă la brandul T-Mobile.

    Romtelecom este deţinută de grupul elen OTE (54% din acţiuni) şi statul român (46% din acţiuni), iar acţionarul majoritar al grupului elen este grupul german Deutsche Telekom.

    Rebrandingul Romtelecom ar fi fost votat şi de reprezentanţii statului român din CA-ul Romtelecom. Bugetul total al rebrandingului companiei de telefonie fixă ar fi de 10 milioane de euro, sumă care include de la publicitate până la remodelarea magazinelor.

    Pentru rebranding vor fi organizate licitaţii care vor fi supervizate de grupul german, potrivit datelor ZF.

    Primele decizii legate de rebranding au fost aprobate în CA-ul Romtelecom în luna ianuarie, dar în şedinţa din această săptămână au fost stabilite noi detalii, conform datelor ZF.

    Calculele MSI: Listarea sub un brand al Deutsche Telekom, un avantaj pentru statul român

    Trecerea Romtelecom la un brand al Deutsche Telekom a fost aprobată şi de reprezentanţii Ministerului Societăţii Informaţionale în condiţiile în care reprezentanţii statului român speră că această mutare va avea un impact pozitiv asupra procesului în curs de vânzare a acţiunilor la companie, prin intermediul unei listări la bursă. ”Pentru România trecerea la un brand al Deutsche Telekom va fi un avantaj. Va avea un impact pozitiv asupra listării la bursă”, afirmă surse familiare cu discuţiile.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • ASF a amendat în decembrie SSIF Carpatica Invest deoarece Consiliul de Administraţie era incomplet

     “Ţinând cont de faptul că societatea de servicii de investiţii financiare Carpatica Invest nu a răspuns solicitărilor repetate ale ASF de completare a componenţei Consiliului de Administraţie, având în vedere prevederile (…) referitoare la numărul minim de membri ai Consiliului de Administraţie al unei societăţi de servicii de investiţii financiare, precum şi faptul că şi în prezent componenţa Consiliului de Administraţie este formată din doi membri, încălcându-se astfel prevederile legale (…) se sancţionează societatea de servicii de investiţii financiare Carpatica Invest (…) cu amendă în cuantum de 21.639 lei (reprezentând 1% din cifra de afaceri aferentă exerciţiului financiar 2012)”, se arată într-o decizie emisă de ASF în luna decembrie.

    Carpatica Invest a contestat la ASF sancţiunea, iar plângerea a fost respinsă marţi de instituţie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bogdan Enoiu, la BM Storytellers: Ne-am făcut viaţa destul de grea pentru că nu am generat mai mulţi oameni de calitate în această ţară

    Iată discursul lui Bogdan Enoiu, fondatorul McCann Erickson, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    Eu nu mă consider un om de afaceri, cred că sunt mai mult un antreprenor şi un posibil viitor tenisman. Am jucat şi azi. Joc cu Cristian Tudor Popescu de 15 ani, cam patru meciuri pe săptămână, indiferent de vreme şi de anotimp, şi nu ne-am plictisit unul de altul. Tenisul e mult mai frumos decât publicitatea, cu siguranţă. Cu toate acestea, publicitatea e cea care m-a adus aici.

    Pentru mine, ultimii ani au fost nişte ani foarte grei. Nu am crezut că vor fi atât de grei şi cred că toţi am simţit chestia asta. Nu cred că este cineva care să nu simtă o dezamăgire profundă – şi mă refer mai ales la oamenii de afaceri.

    Au fost ani când am consolidat ceea ce ştim să facem, am luat multe premii, pe care le trec la plus, avem 15 lei la Cannes, aur, platină şi alte metale semipreţioase. Ne-am poziţionat pe noua Europă, am încercat să fim cei mai buni şi cred că am reuşit. Pe partea de creaţie, am reuşit să fim cei mai buni şi să creştem continuu. Am făcut Campania pentru Ciocolata cu Rom şi am luat-o ca pe o ştafetă pentru a păstra vii brandurile copilăriei noastre. Acum, în poveştile noastre, ne lovim de Ghiţă Ciobanul, pe care vom începe să îl exportăm şi în alte ţări. Campania cu Ghiţă a avut succes pentru că omul este autentic, foarte natural, cu o meserie ancestrală. Nu am lucrat nimic la el, iar clopul lui  este 50% din succesul campaniei şi a reuşit să creeze o atmosferă frumoasă şi la noi în agenţie. Apropo de agenţie, eu sunt un şef atipic, ţin cu oamenii mei cheie trei-patru meetinguri pe an la tenis, niciodată în firmă, nu mă bag şi le dau, cel puţin, iluzia că e businessul lor.

    Înainte de a vorbi despre tenis sau despre publicitate, trebuie să vorbim însă despre profesori. Ar fi foarte bine dacă şi acum am avea profesori ca domnul Dan C. Mihăilescu la ţară; am fi mult mai departe şi nu am mai vorbi acum despre cum ar fi fost dacă. Doar din punctul de vedere al evoluţiei educaţiei în România, îmi reproşez că nu am intrat în politică. 
    Am văzut aici în sală pe un coleg, Dragoş Belduganu, de la Şcoala de Valori, care face ce trebuia să facem noi demult ca să fim la nivelul Cehiei sau Poloniei; sunt mulţi manageri polonezi în România, de ce nu sunt şi manageri români în Polonia sau Cehia? De ce nu s-a dus Electrica să privatizeze CEZ în Cehia? Răspunsul este foarte simplu: veţi vedea o directă proporţionalitate între testele PISA (la care sunt testaţi copiii de 15 ani din 68 de ţări) şi performanţa economică şi nu numai a ţării. România se află la acest test pe locul 47, Cehia sau Polonia fiind mereu în top 20.

    Cred că dacă în 2014 nu ajungem în primele 30 de ţări la testele PISA, nu vom fi nici mai buni, nici mai veseli, dar nici bine nu ne va fi şi ţara nu va merge în sus. Pentru asta, ne mai trebuie vreo 3 miliarde de euro, bani care lipsesc de la bugetul educaţiei (acum primeşte 3,3% din PIB).

    Ne trebuie profesori foarte buni la sate, în primul rând, care să fie plătiţi mult mai bine; în sate şi oraşe defavorizate, copiii nu au nicio şansă, ne batem pur şi simplu joc de ei. Nu ne pasă în ţara asta de educaţie. Nu trebuie să ne pese în ţara asta de infrastructură sau de alte investiţii, ci doar de educaţie; 10-20 de ani trebuie pompaţi bani în educaţie, câte 10-20 de miliarde pe an în profesori buni, dedicaţi, cu metode actuale de predare, cu voinţă, iar rezultatele se vor vedea. Când dascălul va fi ce a fost în perioadele bune ale României, vom vedea şi PIB-ul la acelaşi nivel. Prima mea decizie ca membru al guvernului ar fi să aloc 6 miliarde de euro la Ministerul Educaţiei.

    Am avut Samsung client în anii ‘90 şi am văzut ambiţia lor de a depăşi Sony; uitaţi-vă unde e Samsung în 2014 şi unde este Sony. În anii ‘70, când eu şi domnul Mihăilescu mergeam cu 1,5 lei la cinema la Flamura, Coreea de Sud era în spatele României, în spatele Coreei de Nord, în spatele Somaliei şi în spatele Ghanei. Ce au făcut ei în ultimii 50 de ani?

    Au învăţat de au rupt. Nu există copil de 8 ani în Coreea de Sud fără ochelari; nu zic că e bine, că au ajuns în extrema cealaltă, dar au reuşit. Finlanda este istoric în primii cinci la testele PISA. Anul trecut a fost pe 6 şi a ieşit un enorm scandal naţional. Finlanda plăteşte un profesor cu 5.000 de euro pe lună şi în Finlanda nu poţi să fii profesor dacă nu termini facultatea în primii zece. Din start au băgat o grilă foarte tare. Îţi asigură MBA. Ca la orice firmă serioasă, te atrag, îţi continuă educaţia şi îţi cer performanţă.  De unde luăm banii? Suntem 10 milioane de adulţi în ţara asta. Mama mea şi tatăl meu vitreg încă trăiesc. De fiecare dată când mă duc la ei – stau în Berceni, puţin mai departe de Flamura -, mama tot îmi dă 10 lei când plec. Este generaţia care a trecut prin foarte multe greutăţi şi nu au cheltuit şi nu cheltuie – ei oricum dau bani pentru nepoţi, pentru fondul clasei şi multe alte chestii; câte 3 lei, câte 5 lei strânşi în funcţie de pensie – se pot strânge bani foarte frumoşi; apoi de la noi toţi, de la top 300, de la top 500, ei pot da 80% din suma asta. Domnule Ţiriac, cât câştigi pe an? 10% din ce câştigi merge la educaţie. Şi se face o listă publică de „Name & Shame„; de exemplu: Ţiriac a dat, Enoiu n-a dat; Biriş a dat, Petrescu n-a dat. Aşa se face. Aşa se strâng banii. O faci tu, România, singură sau n-o faci deloc. Dacă aşteptăm bani de afară, o să aşteptăm degeaba. Nu are nimeni niciun interes să fim mai deştepţi: nici FMI, nici UE, nimeni. Aţi auzit vreodată ceva de bugete de educaţie în UE? Nu. Fiecare e pentru el aici.

  • Ovidiu Puţura, secretar de stat de la Justiţie, a preluat conducerea Consiliului de Administraţie al CFR

     Adunarea Generală a Acţionarilor CFR SA, companie controlată de stat prin Ministerul Transporturilor, a revocat săptămâna trecută administratorii CFR, invocând managementul defectuos al companiei, şi a numit o nouă componenţă a Consiliului.

    Noii administratori sunt Ovidiu Puţura, Ovidiu Petrişor Artopolescu (totodată membru al Consiliului de Supraveghere al Transelectrica), Victor Cionga (managing partner la AZ Capital Advisors), Florin Luca (consultant financiar) şi George Ciobănaşu (auditor financiar).

    Vechiul Consiliul de Administraţie era format din Florian Raimund Kubinski (preşedinte, CFO Volksbank România), George Micu (membru, director general CFR SA), Enache Jiru (membru, secretar de stat în Ministerul Finanţelor) şi Sebastian Tcaciuc (membru).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Învăţătoarea Dana Blându, DEMISĂ. Consiliul de Administraţie al Şcolii 10 din Capitală a decis concedierea

     Potrivit unor surse din cadrul Şcolii nr. 10, Consiliul de Administraţie a hotărât demiterea învăţătoarei Dana Blându, pentru abateri grave.

    Reprezentantul CL în Consiliul de Administraţie al Şcoli 10, Mihail Brancu, a declarat că s-a decis desfacerea contractului de muncă al învăţătoarei Dana Blându, începând de vineri, precizând că este o decizie justă, pentru că nu putea o asemenea persoană să pună o pată pe tot învăţământul.

    Mihail Brancu a mai spus că decizia din Consiliul de Administraţie al Şcolii nr. 10 “Maria Rosetti” a fost luată conform raportului Comisiei de disciplină.

    “I s-a desfăcut contractul de muncă, de vineri, conform raportului Comisiei de disiplină”, a precizat reprezentantul Consiliului Local (CL) în Consiliul de Administraţie al Şcolii nr. 10.

    Brancu a mai spus că s-a luat în CA o decizie fermă, pentru că “nu putea o asemenea doamnă să pună o pată pe tot învăţământul românesc”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro