BusinessMagazin

Tag: campanie

  • Cum au ajuns micii din Obor filtru de Instagram pentru 1 Mai

    Distanţarea socială face ca 1 Mai să fie diferit de aşteptările tuturor, context în care reprezentanţii Veranda Mall demonstrează cât de inventivi sunt românii şi lansează împreună cu CreativeVR, sub umbrela Lifestyle de Obor, un filtru de Instagram care aduce emblematicul grătar cu mici în casele românilor, transmit reprezentanţii centrului comercial într-o informare media.

    Totul într-un mod cum nu se poate mai responsabil, printr-o campanie sub mesajul #UnuMaiDeAlCasei care foloseşte realitatea augmentată cu ajutorul căreia grătarul apare direct în pozele şi video-urile distribuite pe Instagram.

    Filtrul a devenit deja viral şi a depăşit graniţele României, continuând să fie folosit în pozele şi video-urile din social media în Germania, Rusia, Ucraina, precum şi pe alte meleaguri, spun reprezentantii Veranda Mall.

    Cum au ajuns Micii de Obor un filtru de Instagram?

    Pe lângă componenta distractivă şi complet inedită a filtrului, acesta menţine obiceiul grătarului cu mici, care are o semnificaţie mai profundă în această perioadă.

    Grătarul virtual s-a născut din dorinţa de a aduce în prim plan importanţa sa în prezent, când suntem nevoiţi să apelăm la creativitate şi tehnologie pentru a ne bucura împreună cu cei dragi de sărbătoarea de 1 Mai.

    Astfel că, împreună cu echipa de la CreativeVR, Veranda Mall a adus la viaţă un grătar de primăvară virtual, cu mici cu tot, atât de emblematic zonei Obor şi sărbătorii de 1 Mai.

    “Ne-am propus să aducem atmosfera din Obor la voi acasă, în orice casă din lume în care locuiesc români. Am făcut acest lucru combinând un produs emblematic al Oborului, micul, cu un moment emblematic al sezonului, grătarul de primăvară, care aduce împreună familia şi prietenii şi le oferă experienţe de neuitat. Grătarul nostru e pentru toţi cei care nu au putut veni de sărbători acasă şi au rămas departe de cei dragi. Pentru cei pe care sfârâitul îi duce cu gândul la iarbă verde, muzică şi voie bună. Pentru cei care folosesc grătarul şi micii la ocazii speciale, pe care acum nu le pot din păcate pune în practică. ”, povesteşte Alexandru Dincovici, reprezentant al echipei Veranda Mall.

    În spatele filtrului stă un mesaj de sărbătorire a zilei de 1 Mai într-un mod responsabil, virtual, pe reţelele de socializare şi de apreciere pentru eforturile din această perioadă. „Ne dorim să îi încurajăm şi să inspirăm pe oameni să fie responsabili şi să respecte măsurile de prevenţie. Sperăm să oferim puţin entertainment când mulţi sunt, poate, trişti că nu pot ieşi din casă să facă ceea ce făceau în mod normal de 1 Mai” continuă Alexandru Dincovici, reprezentant al echipei Veranda Mall.

    Grătarul virtual, cu mici, e o bucăţică de Obor şi de Românie, care iată că a ajuns deja peste hotare. Acesta îmbină noutatea unui filtru de realitatea virtuală cu relevanţa obiceiurilor locale, se bucură deja de succes şi în străinătate, ajungând pe paginile de Instagram ale utilizatorilor din întreaga Europă, inclusiv în Ucraina, Rusia, Belarus şi Germania. „Am redus la esenţial ceea ce înseamnă Obor in acceptiunea generala si am cautat cel mai mic numitor comun dar totodată cel mai debatable topic, am dozat proportia de Love X Hate necesara engagementului, am pus ingredientele “secrete” care garantează o tracţiune buna de la lansare şi maximizeaza viralizarea perpetua, totul gandit special pentru weekendurile de Florii, Paste, 1 Mai şi in general perioada de carantina.  Totodată, am luat în considerare atat nevoile cat şi placerile romanilor privaţi de posibilitatea de a ieşi din casa şi le-am îmbinat un produs care ştiam că va deveni viral – însă chiar şi aşa ne-a depăşit aşteptările”  a declarat Alex Dohotaru, Creative Mastermind si CTO in Creative VR.

    Filtrul ne aduce împreună în aceste vremuri, fiind în acelaşi timp şi un element cool, potrivit situaţiilor actuale în care facem „haz de necaz spun reprezentantii proiectului. „Nu am reuşit să îl creăm cu tot cu miros, însă are şi fum, şi sfârâit, şi jar încins. Şi îl poţi asezona cu ce muzică ce vrei tu, îl poţi aşeza unde vrei, cum vrei. Îl poţi face mare sau mic, poţi pune doar un mic pentru tine, de poftă, sau îl poţi umple pentru toată familia”,  explică Alexandru Dincovici, reprezentant al echipei Veranda Mall.

    „Micii de Obor sunt reprezentativi pentru cartierul Obor, iar Veranda Mall este un brand care sprijină comunitatea din acest cartier şi participă la păstrarea şi promovarea elementelor şi valorilor sale distinctive. Am numit aceste elemente Lifestyle de Obor”, a adăugat Alexandru Dincovici.

    Veranda Mall este primul centru comercial de proximitate din Bucureşti, dezvoltat de Professional Imo Partners S.A. (fosta Prodplast Imobiliare S.A.), în zona Obor, inaugurat pe 27 octombrie 2016. Proiectul are o suprafaţă totală de aproape 30.000 de metri pătraţi, incluzând spaţii comerciale, restaurante, cafenele şi o zonă verde de 15.000 mp. Printre chiriaşi se numără Carrefour, Cărtureşti, Cinemax H&M, Decathlon, WorldClass, Benvenuti, CCC, Deichmann, LC Waikiki, Orsay, C&A, Noriel, Pepco, Gerovital, Yves Rocher, Lila Rossa, Optiblu, Sensiblu, KFC, Starbucks, Pizza Colosseum, McDonald’s, Toan’s, Xin Yue, English Home, Orange, Arsis-Vodafone şi IQ BOX – Telekom.

  • Efectul creat de criza petrolului la care puţini se aşteptau

    Specialiştii în securitate informatică de la Bitdefender au descoperit o campanie de spionaj pe fondul prăbuşirii preţului petrolului. Ţintele vizate de campania de spionaj informatic sunt organizaţii din domeniul energiei, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii Bitdefender.

    Mesajul trimis prin e-mail pretinde a fi din partea cunoscutei companii egiptene ENPPI (Engineering for Petroleum and Process Industries) şi propune companiilor să liciteze pentru echipamente destinate industriei petroliere, atât pentru exploatare terestră, cât şi maritimă. Un alt mesaj, trimis în numele unei companii de transport maritim, conţine jargon de specialitate referitor la un vas petrolier real aflat în tranzit.

    Peste 100 de astfel de mesaje au fost trimise către ţinte din domeniul energetic din întreaga lume în ultimele trei săptămâni. Atacul vine în contextul în care la mijlocul lunii aprile Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol, Rusia şi alţi producători de petrol (OPEC) au decis reducerea producţiei, începând din luna următoare, pentru a redresa preţul petrolului, ajuns la minim istoric.

    „Chiar dacă ameninţarea informatică de spionaj nu este atât de sofisticată ca cele analizate în alte atacuri avansate ţinţite, faptul că mesajele sunt trimise într-o perioadă atât de agitată pentru operatorii din petrol şi gaze arată interesul atacatorilor de a afla cum se poziţionează companiile din industria petrolieră şi ce decizii strategice plănuiesc să adopte. Vârful campaniei a fost atins în perioada acordului recent al membrilor OPEC. Infractorii informatici obişnuiesc să exploateze subiecte de mare interes pe agenda publică, însă de această dată ţintele par atent alese”, spune Liviu Arsene, specialist în securitate informatică la Bitdefender.

    Nu este pentru prima dată când industria de petrol şi gaze e ţintită cu campanii de acest fel, atacuri similare având loc şi în 2017 şi 2019, ambele folosind mesaje de actualitate pentru a infecta victimele cu instrumente de spionaj. Victimele acestor atacuri sunt companii de procesare a cărbunelui, producători de hidroenergie, producători de materiale chimice şi transportatori de mărfuri.

    În ultimele şase luni, interesul grupărilor de criminalitate informatică pentru domeniul energiei a crescut constant, depăşind pragul de 5.000 de rapoarte de tentative de infectare lunar, conform datelor Bitdefender. Ţintele preferate de atacatori se află în SUA şi Marea Britanie, state cu influenţă ridicată pe piaţa globală a petrolului.

    Specialiştii în securitate informatică de la Bitdefender recomandă prudenţă în deschiderea mesajelor provenite de la expeditori necunoscuţi, contactarea telefonică sau pe alte canale a acestora pentru a confirma existenţa acestora şi folosirea unei soluţii de securitate pe toate dispozitivele.

  • Premieră în România: Producătorul Alka a fost amendat cu 10.000 de lei de CNCD pentru o campanie publicitară care „promovează o imagine degradantă şi ofensatoare asupra femeii”

    Grupul Alka, producătorul napolitanelor Alfers, al covrigeilor Toortizi şi al brandului de cafea Stretto, a fost amendat cu 10.000 de lei de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), pentru o campanie publicitară „degradantă şi ofensatoare” la adresa femeilor, potrivit instituţiei.

    Astfel, grupul Alka a fost amendat cu 10.000 de lei pentru că a „obiectificat” femeile în cadrul unei controversate campanii publicitare.

    „Campania publicitară pentru produsele Alka, care are ca scop promovarea produselor prin asocierea cu imagini în care se regăsesc preponderent femei, imagini însoţite de mesaje care în mod vădit au tentă sexuală, promovează o imagine degradantă şi ofensatoare asupra femeilor şi aduc atingere demnităţii femeilor promovând sexismul şi obiectificarea acestora, reprezintă faptă de discriminare potrivit art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. 137/2000, republicată”, transmite CNCD.

     

     

     

     

  • Cine este omul care a creat cea mai mare „Revoluţie” din istoria recentă a lumii. El i-a convins pe britanici să iasă din Uniunea Europeană

    Dominic Mckenzie Cummings este un nume care nu a strălucit în trecut în mentalul colectiv al britanicilor, fiind doar unul dintre consilierii angajaţi de diferiţi politicieni pentru a-i ajuta cu diverse problematici unde aveau nevoie de expertiza specialiştilor. În prezent însă, este cunoscut drept omul care a convins britanicii să voteze pentru ieşirea din Uniunea Europeană – care este programată după mai multe amânări pentru 31 ianuarie 2020. 

    Dominic Cummings nu a apucat să vadă rezultatul muncii sale de la birourile Vote Leave. El a părăsit organizaţia în februarie 2016 şi a lucrat alături de compania Babylon Health până în septembrie 2018. În 2019, el a revenit în atenţia publică când a trecut pragul reşedinţei de la Numărul 10 de pe Downing Street – unde se află sediul central al guvernului britanic – alături de noul premier britanic, Boris Johnson. UNICUL lor scop: să ducă Brexitul la bun sfârşit. 

    La finalul anului 2015, Dominic Cummings a fost numit directorul de campanie al organizaţiei Vote Leave. Pe atunci britanicii îşi aminteau despre politician doar o declaraţie a premierului de atunci, David Cameron, care spunea despre el că este un  „psihopat de carieră”.
    Cu ajutorul unor companii de analiză de date precum Cambridge Analytica, Dominic Cummings a reuşit să sintetizeze principalul mesaj pe care vor să îl audă britanicii şi să îl dea mai departe. El a creat astfel mesajul „Take back control” (n.r: „Preia din nou controlul”), cu care i-a ţintit pe cetăţenii din Marea Britanie, mizând în acelaşi timp pe principalele puncte slabe din dialogul social cotidian al ţării.
    Încercând să se pregătească pentru referendumul din 2016, calculele lui Cummings nu îi urmăreau pe britanicii care ar fi votat oricum pentru avantajele blocului comercial şi nici pe aceia care deja erau convinşi de avantajele ieşirii din Uniunea Europeană. Astfel, echipa organizaţiei Vote Leave avea o singură misiune: să îi convingă pe „indecişi” – adică pe cei care nu ştiau cum să voteze sau dacă ar fi cazul măcar să iasă la vot.
    Deoarece în acelaşi timp coexista şi organizaţia Leave.EU, care milita pentru acelaşi scop, şi cu ajutorul unor mesaje care se bazau pe problematica imigraţiei, pe influenţa puternică a Curţii Europene de Justiţie asupra justiţiei naţionale sau pe oricare alt punct sensibil de pe agenda socială a britanicilor, Cummings a reuşit: în iunie 2016, în cadrul referendumului, 51,9% dintre oamenii care au ieşit la vot au ales ieşirea din Uniunea Europeană.
    Unul dintre sloganurile de campanie s-a bazat pe sumele cu care Marea Britanie contribuia anual în blocul european. Financial Times scria la începutul lunii ianuarie că o serie de calcule făcute de organizaţiile britanice arată că ţara a pierdut deja mai mulţi bani din cauza Brexitului decât ar fi plătit către UE în toţi aceşti ani. O altă tematică pe care a pariat campania în contextul în care imigraţia devenea o problemă în societatea britanică este cea a aderării Turciei la Uniunea Europeană – o tematică falsă. Însă el a pus la punct împreună cu firmele cu care colabora o reţea digitală vastă de conturi şi pagini de Facebook, Twitter şi alte reţele de socializare, unde mesajul era personalizat pentru fiecare utilizator în parte – aceeaşi reţetă pe care istoria recentă ne-a ilustrat-o în cazul campaniei electorale care l-a transformat pe Donald Trump în preşedintele SUA.
    Cu toate acestea, Dominic Cummings nu apucat să vadă rezultatul muncii sale de la birourile Vote Leave. El a părăsit organizaţia în februarie 2016 şi a lucrat alături de compania Babylon Health până în septembrie 2018. În 2019, el a revenit în atenţia publică când a trecut pragul reşedinţei de la numărul 10 de pe Downing Street – unde se află sediul central al guvernului britanic – alături de noul premier britanic, Boris Johnson. Unicul lor scop: să ducă Brexitul la bun sfârşit.
    Cu o voce subţire şi aspectul unui cercetător excentric, Cummings a preluat o parte din fosta echipă de strategie condusă de Theresa May, iar în iulie 2019 i-a anunţat pe toţi că biroul de la numărul 10 trebuie să funcţioneze de parcă ar fi NASA – cu el la controlul misiunii. „Era impresionant. Sentimentul general era acela că am pierdut ultimii trei ani. Spunea atunci că performanţele slabe nu vor fi tolerate. Apoi a invitat pe toată lumea la ceva de băut – era foarte diferit de vechiul regim. Chiar avea puterea să te inspire”, a declarat pentru Financial Times unul dintre cei prezenţi în iulie la numărul 10. Totuşi, pe măsură ce Cummings capătă o importanţă din ce în ce mai mare, întrebările referitoare la trecutul său sunt din ce în ce mai presante. În noiembrie 2019, un whistleblower (avertizor de integritate) a ridicat întrebări cu privire la interacţiunile lui Cummings din timpul anilor petrecuţi în Rusia; el a petrecut câţiva ani în proaspăt defuncta Uniune Sovietică. Născut în Durham, Marea Britanie, în 1971, cu un tată contructor şi o mamă profesoară şi specialist în economie comportamentală, a urmat şcoala din oraşul natal, iar mai apoi liceul Exeter. A urmat universitatea Oxford, de unde a absolvit în 1994 cu specializarea de Istorie antică şi modernă, potrivit Conservative Home.
    După finalizarea studiilor, el s-a mutat în Rusia postsovietică, unde a locuit din 1994 până în 1997, implicat în mai multe businessuri. Din 1999 şi până în 2002 a coordonat din poziţia de director una dintre primele campanii împotriva uniformizării propuse de blocul european, sub denumirea „Business for Sterling” (n.r. Business pentru Lira Sterlină). Campania se împotrivea ideii ca Marea Britanie să intre în zona euro. După finalizarea acestei campanii, în următorii ani el a lucrat pentru scurt timp ca director de strategie pentru liderul Partidului Conservator de atunci, Duncan Smith. În anii ce au urmat a lucrat în cadrul unui think-tank propriu, pe care l-a închis înainte de a intra în echipa politicianului conservator Michael Gove în 2007. Dominic Cummings a stat alături de Gove din 2007 şi până în 2014 – inclusiv în perioada în care Gove a devenit ministrul educaţiei. Comportamentul său în cabinetul de la Educaţie a generat acea remarcă a fostului premier britanic David Cameron, care l-a numit un „psihopat de carieră”.
    Dincolo de mesajul lui Cummings, el îşi propune acum să reformeze modul în care se face politică la numărul 10. El a publicat pe blogul său un mesaj prin care cheamă la angajare „ciudaţii şi inadaptaţii” – făcând apel pentru data scientists, dezvoltatori de software şi economişti, care să se angajeze pentru a îmbunătăţi performanţa guvernului. Cu toate acestea, Cummings a fost acuzat de mai multe ori de ipocrizie, în contextul în care a ieşit la iveală că a accesat o subvenţie din fonduri europene în valoare de 250.000 de euro pentru propriul său business. Însuşi Cummings catalogase aceste subvenţii drept „absurde” în discursul său antieuropean, plângându-se că multe dintre subvenţii ar fi acordate „unor proprietari deja bogaţi care fac lucruri stupide cu aceşti bani”. 

  • Antreprenorul care a renunţat la corporaţie ca să îşi facă propria afacere în acelaşi domeniu şi a ajuns în doar trei ani la venituri de 400.000 de euro. Librăriile Cărtureşti se numără printre clienţii lui


    „Am pornit la drum cu Mavericks, o agenţie creată de la zero, alături de doi colegi. Mavericks a crescut de la cinci clienţi iniţial în portofoliu la peste 50 de clienţi în momentul acesta, de la mine alături de doi juniori la mine alături de zece angajaţi şi o colegă din Seul care lucrează part-time de la mii de kilometri distanţă şi pe care nu am vrut s-o pierdem”, a spus Dragoş Smeu.
    Printre clienţii Mavericks se află lanţul de librării Cărtureşti, care a fost şi prima companie atrasă de agenţie, Mobexpert sau Office Shoes.
    Investiţia iniţială în Mavericks a fost între 5.000 şi 7.000 de euro, care a inclus plata chiriei, laptopuri, iar după două luni de la deschidere compania recuperase deja investiţia.
    Dragoş Smeu spune că i-a atras pe colegii săi prin promisiunea de dezvoltare constantă, resursa umană în domeniul comunicării fiind cel mai important aspect pentru Mavericks. De altfel, din a treia lună de când a început să ducă firma pe profit, antreprenorul a investit în atragerea de noi oameni în echipă, lucru care i-a permis să atragă mai mulţi clienţi în portofoliu.
    „Până acum am pus accent pe serviciul pe care îl oferim şi nu am investit mult în campanii de promovare, am lăsat calitatea serviciilor să vorbească pentru noi. Am crescut mult organic. Pentru noi este foarte importantă retenţia clienţilor, să rămână în portofoliu”, a mai spus Dragoş Smeu.
    Pentru campaniile de marketing online, Mavericks lucrează atât cu clienţi care au deja campanii dezvoltate, cât şi cu firme care vor să lucreze pentru prima dată cu o agenţie, pentru care oamenii de la Mavericks creează strategii, setează şi monitorizează obiective.

  • Cum s-a lăsat umanitatea subjugată de maşină

    Humble a produs o ilustraţie şocantă pentru a-şi face cunoscut punctul de vedere: o imagine a gheţarului Taku din Alaska, una dintre cele mai masive şi mai rezistente mase de gheaţă din lume. Compania a fost mai puţin impresionată de imaginea gheţarului decât de propria sa capacitate de a-l distruge. „Acest gheţar uriaş a rămas nealterat de secole”, anunţa textul de sub imagine. „Cu toate acestea, energia din petrol pe care Humble o furnizează – dacă este transformată în căldură – l-ar putea topi la o rată de 80 de tone pe secundă!” Opriţi-vă la o benzinărie Humble, continua anunţul, „şi veţi vedea de ce semnul «Şofaţi fericiţi» este «Prima alegere a lumii»!”. Am aflat, în anii care au urmat, că ceea ce îl face fericit pe şofer nu este întotdeauna un tril vesel în existenţa continuă a planetei noastre. Dar acea imagine a inocenţei şi a ignoranţei, inclusă în noua expoziţie a muzeului Victoria and Albert „Maşini: accelerarea lumii moderne” acţionează ca un salut dat sistemului. A existat într-adevăr un timp, în urmă cu doar câteva decenii, când eram atât de insensibili la natura noastră preţioasă aflată într-un echilibru delicat? A fost dependenţa noastră de maşini atât de neputincioasă şi totală? Şi ce fel de seducţie colectivă ar fi putut induce o asemenea orbire?


    Nu există niciun obiect care să fi acoperit toate problemele sociale, politice şi culturale din ultimul secol aşa de bine cum o face automobilul. A crescut alături de şi a inspirat mişcări de artă – futurism, Art Deco, cântecele lui Bruce Springsteen – fiind în acelaşi timp la vârful inovaţiei tehnologice. Utilizările sale practice au transformat modul în care am socializat şi am făcut afaceri; dar atracţia sa, chiar din primele zile, a fost mai degrabă instinctivă decât practică. Emoţia şofatului, indiferent dacă este vorba de viteza în linie dreaptă sau de cuprinderea cu braţul de către cel de la volan a celei ce va deveni persoana iubită, este ceea ce a făcut din maşină cea mai semnificativă invenţie a timpurilor moderne. „Ne întrebăm des ce schimbă un lucru proiectat de om şi cum ne afectează”, spune curatorul expoziţiei de la muzeu Brendan Cormier. „Dar aici, chiar sub nasul nostru, avem acest lucru care a schimbat lumea mai mult decât orice altceva. Acesta arată că puteţi avea o piesă de design excelentă la un nivel singular, dar care poate deveni extrem de problematică atunci când este înmulţită. Atunci trebuie să te confrunţi cu consecinţele nedorite ale situaţiei de a avea un miliard de astfel de piese. Este invenţia maşinii cel mai mare act al hybrisului umanităţii?

    „Hybrisul este în mod normal atribuit unor motive individuale”, vine răspunsul. „Dar acest lucru a fost hybris la nivel macro. Şi nimeni nu conducea nava.”
    Şi totul începuse atât de fericit. Idealismul primilor inventatori şi producători ai maşinii de la sfârşitul secolului XIX i-a plasat ferm pe aceştia în tradiţia romantică a vremurilor. Ce nu este de plăcut în povestea lui Bertha Benz, care l-a ajutat pe soţul său Karl să dezvolte primul automobil de producţie în 1885, efectuând prima călătorie pe distanţă lungă (60 de mile) din lume, în încercarea de a face publicitate pentru noua invenţie? Călătoria plină de evenimente a Berthei pe Patent-Motorwagen No. 3 a inclus curăţarea carburatorului cu un ac de pălărie, utilizarea portjartierului pentru izolarea firelor şi apelarea la un cizmar pentru a prinde în cuie piele pe blocurile de frână subţiate rapid.

    Vehiculul cu trei roţi se deplasa prin Heidelberg cu viteze care abia atingeau 16 km/h, dar ceva din spiritul uman s-a dezlănţuit de atunci: pe măsură ce maşinile deveneau mai rapide şi mai fiabile, visul drumului fără limite, decolând într-un spirit de aventură şi explorare existenţială, s-a cimentat în psihicul epocii. Cu toate acestea, acel aer de spontaneitate şi romantism a fost înlocuit în curând de vizionari mai cu picioarele pe pământ. Pragmaticul Henry Ford a introdus linia de asamblare în mişcare pentru modelul său T în 1913, permiţând producţia în masă la preţuri relativ accesibile. Obsesia lui Ford a fost mai degrabă o producţie eficientă decât estetică, dar a avut grijă de lucrătorii săi în vremurile de început, plătindu-le un venit decent de 5 dolari pe zi (nu în ultimul rând pentru a putea folosi o parte din bani pe maşinile Ford) şi recunoscându-le dreptul la un un fel de minimă demnitate: principiile sale operaţionale erau „că un om nu va trebui să facă niciodată mai mult de un pas… şi că niciun bărbat nu are nevoie să se oprească vreodată”.

     
    În vreo două decenii, toate tensiunile şi contradicţiile pe care maşina le-a adus societăţii civilizate erau deja prezente. A fost o forţă pentru eliberare personală sau un nou tip de înrobire? Îndeplinea maşina o nevoie care nu fusese încă articulată sau a stârnit dorinţe noi pe care nu ştiam că le avem? Maşina a intrat în instinctele noastre de competiţie – primele curse formale au fost organizate aproape imediat după călătoria inaugurală a Benzului – dar a şi răspuns gusturilor claselor privilegiate pentru lux. Aceasta a alimentat o dorinţă de uniformitate – orice culoare, cât timp este negru, a decretat Ford – dar cu posibilitatea de personalizare în stiluri extrem de individuale. În 1900 a apărut primul ghid Michelin, cu un tiraj de 35.000 de exemplare. Doar 3.000 de maşini au fost înmatriculate în Franţa la acea vreme. Pionierii publicităţii învăţau cum să zgândăre aspiraţiile. Între timp, planeta era acolo pentru a fi prădată pentru creşterea neobosită a industriei. Ford a deschis calea atunci când a cumpărat 2,5 de milioane de acri de pădure tropicală amazoniană în Brazilia în 1928 pentru a oferi companiei sale cauciuc din abundenţă. Un mic oraş din prefabricate, Fordlandia, a fost construit în mijlocul terenului pentru a-i adăposti pe muncitori. Epoca romantică a maşinii a durat până la epoca de aur a maşinii, cândva în jurul anilor ’50, când înotătoarele codale extravagante ale automobilelor americane extrem de stilizate vorbeau despre o încredere în sine care era aproape irezistibilă. Şi apoi au venit semnele de avertizare. Un accident groaznic în cursa Le Mans de 24 de ore din 1955, în care au murit 84 de oameni şi au fost rănite mai mult de 120 de persoane, a pus întrebări despre nevoia de viteză şi despre atitudinea laxă faţă de siguranţa rutieră. Zece ani mai târziu, Ralph Nader, un viitor gardian al drepturilor consumatorului, a publicat „Nesiguranţă la orice viteză”, un rechizitoriu acid al refuzului producătorilor de automobile americani de a introduce elemente de siguranţă în maşinile care erau deja prea puternice pentru caroseriile lor asamblate ieftin. Atacul său a iritat ţintele: General Motors a început o campanie de discreditare a constatărilor sale doar pentru a fi lovit de un proces pentru încălcarea dreptului la viaţă privată, rezultatul fiind plata către Nader a 425.000 de dolari cinci ani mai târziu. În deceniul următor, agitaţiile din Orientul Mijlociu au adus o altă lovitură împotriva maşinii. Războiul dintre Israel şi Egipt în 1973 a forţat OPEC să crească preţurile petrolului cu 70%, cu efect imediat. Maşinile s-au micşorat, literalmente, cu aripioarele codale între picioare. Şofatul a trecut la modul defensiv. Siguranţa, economia şi valoarea pentru bani au devenit legea. Însă proliferarea globală a automobilelor a continuat neîntreruptă. „Drumurile fără limite” visate de pionierii automobilismului au devenit înfundate şi inerte, sufocate de fumuri toxice, neducând nicăieri repede. Un fel de întuneric a prins rădăcini în relaţia dintre automobilişti şi vehiculele lor. Cultura populară a observat schimbarea: doar un deceniu şi jumătate a despărţit mult ascultata „Little Deuce Coupe” cântată în 1963 de formaţia Beach Boys („Ei bine, nu mă plâng, gagico, aşa că nu mă da deoparte/Dar eu am cel mai rapid set de roţi din oraş”) şi tehnoparanoia „Cars” a lui Gary Numan de la sfârşitul anilor ’70 („Aici, în maşina mea, mă simt cel mai sigur, îmi pot bloca toate uşile, este singurul mod de a trăi, în maşini”). În iarna anului 2012 a venit poate cel mai neplăcut simbol cultural al relaţiei noastre schimbătoare cu maşina, când Clint Eastwood a apărut într-o reclamă ciudată, distopică, pentru Chrysler, redată la Super Bowl şi intitulată „Halftime in America („America la pauză”). Ţara, anunţa glasul sumbru al lui Eastwood, era în necaz, acoperită de o „ceaţă a diviziunii, a discordiei şi a învinuirii”. Recesiunea îi făcuse pe toţi să sufere, însă exista o cale de ieşire din criză: renaşterea industriei auto din America.


    „Lumea va auzi urletul motoarelor noastre”, spune Eastwood pe un ton aspru. America era pregătită pentru a începe a doua repriză. Eastwood şi-a concentrat discuţia inspiraţională de echipă pentru naţiune pe Detroit, oraşul motoarelor, care începe să se lupte după un declin economic dezastruos care l-a făcut să piardă două treimi din populaţia sa de la apogeul atins în 1950. Există un aspect ironic într-unul dintre cele mai ambiţioase proiecte de regenerare a oraşului. În 1988, staţia centrală din Michigan, o frumoasă clădire în stilul Beaux-Arts din 1913, a fost închisă definitiv după anii de declin al numărului de pasageri. Staţia a fost practic abandonată şi a figurat în poze de tipul „ruine-porn” în ultimele două decenii. Sfârşitul său a reprezentat un exemplu de manual al efectelor maligne ale creşterii proprietăţii de maşini asupra transportului public. Cu toate acestea, Ford, compania care va fi asociată pentru totdeauna cu oraşul, a intervenit pentru a salva clădirea. Compania a cumpărat staţia anul trecut şi intenţionează să o folosească pe post de campus, un centru de proiectare şi dezvoltare a maşinilor autonome. Această renaştere a fost importantă pentru psihicul oraşului. „Sentimentul era că dacă staţia se prăbuşea, Detroitul era terminat”, spune Rick Bardelli, directorul de construcţii a ceea ce este acum un şantier zgomotos. Iată o cale de progres pentru maşină: dezvoltarea vehiculelor autonome va solicita un grad mai mare de coordonare în planificarea urbană: nu este imposibil de imaginat marii producători de maşini care deschid think tankuri şi laboratoare prestigioase în toate marile oraşe ale lumii, contribuind la conceperea unor infrastructuri de transport complet integrate împreună cu autorităţile guvernamentale.


    Partea finală a provocatoarei expoziţii a V&A priveşte spre viitor, care ia forma fantastică a Pop-Up Next, un vehicul-transformer proiectat cu un şasiu electric, o capsulă şi o dronă ce oferă şoferului opţiunea de a călători la sol şi prin aer. Principalele teme ale viitorului autoturismului sunt abordate: conducere autonomă, energie electrică, orientare către servicii şi zborul. Pare totul posibil, dar cu siguranţă conceptului îi lipseşte calitatea viscerală care a făcut omul să se îndrăgostească de maşină în primul rând, senzaţia de control şi putere pe care o are cel ce stă la volan. În schimb, nevoia de siguranţă este acoperită prin computerizare. Ce va alege şoferul? Spre ce direcţie vor înclina autorităţile?
    Între timp, planeta continuă să ne amintească de transformările prin care trece. La începutul acestei luni, impunătorul gheţar Taku din Alaska, până acum încăpăţânat să nu afişeze semnele efectelor schimbărilor climatice, a arătat că se retrage, după toţi aceşti ani.

  • Ce beneficii au clienţii care folosesc aplicaţia Kaufland Card

    Descrierea inovaţiei:
    Programul de loialitate Kaufland Card, lansat de echipa Kaufland România în parteneriat cu echipa internaţională a retailerului, sub forma unei aplicaţii digitale, reprezintă o premieră în reţeaua Kaufland la nivel internaţional. Acesta răsplăteşte clienţii fideli cu reduceri substanţiale, puncte bonus de loialitate şi numeroase beneficii. Obiectivul principal este loializarea clienţilor, iar cel secundar, accesul uşor şi simplu la avantaje de real interes pentru clienţi.

    Kaufland Card este disponibil în format digital în cadrul aplicaţiei mobile Kaufland – Oferte şi Noutăţi, care poate fi descărcată gratuit atât din App Store, cât şi de pe Google Play. Clienţii care nu au acces la un telefon mobil smart pot găsi şi o versiune fizică a cardului, cu mai puţine opţiuni, la biroul de informaţii din orice magazin Kaufland. Acesta oferă doar accesul la promoţiile de loialitate. Lansată în februarie 2019, în primele cinci săptămâni aplicaţia Kaufland Card a depăşit un milion de utilizatori. După numai şase zile de la lansare, în prima săptămână, aplicaţia mobilă care găzduieşte cardul digital, Kaufland – Oferte şi Noutăţi, a fost cea mai frecvent descărcată aplicaţie din România, atât în App Store, cât şi pe Google Play, unde a ocupat locul întâi. În prezent, aplicaţia a ajuns la peste 1,8 milioane de utilizatori.

    Echipa care a lucrat la acest proiect a inclus mai multe departamente: Marketing (cu departamentele CRM, Campanii, Online, Creaţie si Grafică, Media şi Distribuţie), Achiziţii, Vânzări, IT şi Comunicare – departamente care au colaborat îndeaproape, astfel încât să creeze aplicaţia, să o testeze, să o perfecţioneze, să o optimizeze împreună cu procesele de achiziţii, să o conecteze la sistemul de oferte din magazin – şi în final să o implementeze. Aplicaţia este permanent supervizată şi îmbunătăţită.

    Elementul de noutate:
    Promoţiile personalizate, beneficiu care se va lansa ulterior, în funcţie de obiceiurile de cumpărare ale fiecărui client, sunt unice în piaţă. Sistemul are la bază o serie de procese care analizează istoricul cumpărăturilor făcute de utilizator, pentru a transmite apoi oferte personalizate în linie cu preferinţele sale, dar şi recomandări. Vor putea primi promoţii personalizate doar clienţii care şi-au dat permisiunea de a le fi analizat istoricul de cumpărături în vederea transmiterii către ei a acestor oferte.

    Efectele inovaţiei:
    Reducerile de loialitate pentru utilizatorii de Kaufland Card includ atât promoţii mai bune decât promoţiile normale, reduceri zilnice la produse de rulaj mare, cât şi reduceri de 30% la întregi categorii de produse. Prin integrarea cardului digital în aplicaţia mobilă Kaufland, clienţii pot avea acces la toate promoţiile disponibile (standard sau de loialitate), dar şi la reţete, la lista de cumpărături comună şi alte noutăţi. De asemenea, în aplicaţie îşi pot vizualiza oricând numărul de puncte bonus de loialitate acumulate şi campaniile promoţionale non-food active, pe care le pot folosi pentru a cumpăra mai ieftin. În plus, spre deosebire de cardurile obişnuite, Kaufland Card le dă clienţilor posibilitatea să acţioneze 100% sustenabil, dacă optează pentru varianta sa digitală. Kaufland Card digital este integrat în aplicaţia mobilă Kaufland, fiind uşor de utilizat în comparaţie cu cel fizic, pe care utilizatorii sunt nevoiţi să-l poarte în permanenţă cu ei. Este suficient ca aceştia să scaneze codul QR la casă, fiind aplicate reducerile ofertelor dedicate doar utilizatorilor de Kaufland Card, iar punctele bonus sunt stocate direct în contul lor digital din aplicaţia mobilă Kaufland.
     

  • Bookster organizează o campanie de donaţii de cărţi pentru copiii din şcoli aflate în medii vulnerabile

    În perioada 2 decembrie 2019 – 6 ianuarie 2020, biblioteca publică Bookster organizează campania „Magia unei biblioteci” – o acţiune prin care încurajează cititorii să doneze cărţi pentru copiii care provin din şcoli aflate în medii vulnerabile din România.

    Conform Institutului Naţional de Statistică din România, jumătate din şcolile din ţară nu au o bibliotecă, iar anual se închid în jur de 340 la nivel naţional. Ca o consecinţă, în fiecare an elevii au acces la din ce în ce mai puţine cărţi – cu 1 milion mai puţine.

    Mai mult, rezultatele recente ale testelor PISA (programul pentru evaluarea internaţională a elevilor) ne arată că ţara noastră se clasează pe locul 47 din 79 de ţări, cu un mare grad de analfabetism funcţional: 44% dintre elevi nu înţeleg ce citesc. Prin această iniţiativă, Bookster îşi doreşte să contribuie la schimbarea în bine a acestor cifre.

    „În oraşul meu nu există o bibliotecă, dar nici în şcoală. Eu sunt Andrei, sunt în clasa a VI-a şi vreau să devin profesor când voi fi mare. Visul meu este chiar mai mare decât turnul Eiffel, dar fără o bibliotecă nu pot să-l îndeplinesc.” – Andrei, clasa a VI-a

    În cadrul primei ediţii, în 2016, s-au adunat 16.000 de cărţi, înfiinţându-se 36 de biblioteci pentru 13.000 de elevi. Anul acesta Bookster îşi propune să strângă 50.000 de cărţi care vor ajunge în peste 70 de şcoli din România, la care au acces 30.000 de copii. Lista completă a unităţilor şcolare înscrise, punctele publice de colectare şi alte detalii se găsesc pe pagina campaniei: www.bookster.ro.doneaza.

    Această iniţiativă este realizată în colaborare cu fundaţia Teach for Romania şi cu profesorii care fac parte din proiect şi sprijinită de numeroase companii din sectorul privat.

    „Elevii mei au început cu adevărat să citească abia când le-am dus cărţi în clasă şi i-am încurajat să le răsfoiască pentru a găsi ceva pe placul inimii. Nu putem creşte cititori fără biblioteci bine echipate în apropiere.” Aşa descrie situaţia actuală a unor şcoli din România, Ivona Munteanu, profesor Teach for Romania la Liceul Tehnologic Nr. 1 din Fundulea, judeţul Călăraşi.

    „Magia unei biblioteci” este o iniţiativă care, alături de comunitatea cititorilor din România, îţi doreşte să inspire copiii să-şi descopere visurile şi să le atingă, prin lectură.

    Bookster este prima bibliotecă publică modernă din România. De la deschiderea bibliotecii în 2013, cei 73.000 de cititori au făcut 3 milioane de împrumuturi. Aceştia au acces gratuit la 100.000 de cărţi, articole, studii de caz şi materiale video din diferite domenii, de la dezvoltare personală şi profesională, la hobby-uri, beletristică şi cărţi de copii.

    Teach for Romania este o organizaţie non-profit care activează din 2014 şi care a adus un sistem de performanţă în educaţia din sistemul public din România. Pentru împlinirea viziunii, educaţie de calitate pentru toţi copiii din România, organizaţia atrage şi pregăteşte oameni motivaţi de a deveni agenţi de transformare în sistemul educaţional românesc, din rolurile de profesori şi învăţători, pentru copiii din medii vulnerabile.

  • Vânzări de peste 320.000 euro pe plan local pentru retailerul online ceh Bonami de Black Friday

    Bonami, retailerul online de origine cehă, specializat în comercializarea de produse de mobilier şi decoraţiuni interioare, a vândut 12.000 de produse în valoare de peste 320.000 euro pe plan local în cele două weekend-uri din noiembrie în care a derulat anul acesta campania de Black Friday. Valoarea vânzărilor a fost cu 40% mai mare decât cea înregistrată în campania de reduceri Black Friday de anul trecut.

    Cele mai vândute produse pe Bonami.ro anul acesta de Black Friday au fost covoarele, piesele mici de mobilier şi accesoriile pentru bucătărie. Cea mai mare comandă efectuată în România pe durata celor două weekenduri promoţionale a avut o valoare de 12.000 lei  şi a constat în 3 piese de mobilier.

    Retailerul online home&deco a înregistrat rezultate similare de Black Friday 2019 şi pe celelalte pieţe pe care activează – Cehia, Slovacia, Polonia şi Ungaria, valoarea totală a vânzărilor situându-se la peste 2 milioane de euro. În total, pe toate cele cinci pieţe în care este prezent, Bonami a vândut 80.000 de produse în ediţia de anul acesta a evenimentului de shopping Black Friday.

    Majoritatea comenzilor au fost efectuate de pe telefonul mobil, 10% dintre ele prin aplicaţia mobilă Bonami. Traficul pe website a crescut cu 60% faţă de o zi obişnuită, iar cele mai multe comenzi au fost plasate în cele două zile de duminică.
     

  • (P) Vivre lansează campania “Ultima şansă: Golim depozitul”

    În perioada 3-9 decembrie, principalul retailer online de Home & Deco din România anunţă reduceri de până la 70% pentru produsele aflate în depozitul propriu.

    În cadrul campaniei “Ultima şansă: Golim depozitul”, cumpărătorii vor putea achiziţiona produse din toate categoriile prezente pe site – Mobilier, Textile pentru casă şi Covoare, Bucătărie si Decoraţiuni, Corpuri de iluminat, Baie şi organizare, Lifestyle.

    Vivre are o ofertă permanentă de peste 100.000 de produse de mobilier, decoraţiuni, textile şi accesorii colectate de la producători din toată lumea, şi un istoric de peste 4 milioane de comenzi livrate cu succes.

    Promisiunea pe care Vivre o respectă încă de la lansare este aceea de a pune la dispoziţia clienţilor destinaţia online unde aceştia pot găsi mobilă şi accesorii potrivite personalităţii lor, platforma funcţionând ca un curator de mobilier şi decoraţiuni.