BusinessMagazin

Tag: bloomberg

  • Ţara cu cel mai “curat” transport în comun. Aici circulă mai multe autobuze electrice decât în toate ţările de pe planetă la un loc

    În China, autobuzele electrice sunt la tot pasul; de altfel, din cele aproximativ 425.000 de autobuze electrice aflate în circulaţie la nivel global, 421.000 sunt în China.
     
    Flota globală a crescut cu 32% în 2018, potrivit unui raport al Bloomberg.
     
    Flota din China ar urma să ajungă la 600.000 de autobuze în 2025, potrivit raportului citat, în vreme ce în Statele Unite numărul se va situa în jurul valorii de 5.000. “Nu există nicio politică în Statele Unite pentru autobuze electrice”, a declarat pentru Bloomberg Nick Albanese, un analist din New York. “Cu excepţia cazului în care America devine un mare exportator de autobuze electrice, situaţia nu se va schimba.”
     
    Chinezii au început procesul de trecere la un transport public “curat” încă din 2009, fiind parte a unui proiect mai mare de reducere a gradului de poluare. În prezent, Shenzen este lider la procentajul de autobuze electrice aflate în circulaţie, urmat de Beijing, Shanghai şi Guangzhou.
     
    Beneficiile acestui proces se reflectă şi asupra economiei, pentru că cel mai important producător de autobuze electrice este, desigur, din China.
     
    BYD a început în anii 1990 ca producător de baterii pentru telefoane mobile şi camere digitale, dar s-a transformat pe parcurs într-un gigant care produce 30.000 de vehicule electrice şi hibrid în fiecare lună. Autobuzele produse de BYD se află în circulaţie în aproximativ 300 de oraşe din lume.

     

  • Revin criptomonedele? Bitcoin se îndreaptă din nou spre pragul de 6.000 de dolari

    Bitcoin atinge un nou maxim pe anul 2019 şi se îndreaptă rapid spre pragul de 6.000 de dolari pentru prima dată din noiembrie până acum, potrivit Bloomberg.

    Astfel, marţi la ora 11.25, Bitcoin era în creştere cu 4,7% şi se tranzacţiona la 5.961 dolari în Londra, potrivit indicatorilor urmăriţi de Bloomberg.

    Cea mai urmărită criptomonedă a început să atragă din nou atenţia analiştilor şi a fondurilor de investiţii în contextul în care Bitcoin înregistrează o revenire lentă după o prăbuşire violentă cu 74% care a aruncat preţul sub pragul de 4.000 de dolari.

    „Bitcoin înregistrează noi maxime anuale pe fondul interesului instituţional care este din ce în ce mai evident. Vedem instituţie după instituţie care se aliniază la existenţa monedelor digitale, iar Bitcoin este standardul pieţei”, spune Jehan Chu, managing partner în cadrul Kenetic Capital.

     

  • Este una dintre cele mai bogate ţări din lume, dar cu o imensă problemă socială. De ce au rămas peste 8 milioane de case goale

    Un număr record de 8,46 milioane de locuinţe din Japonia sunt goale în contextul în care constructorii nu opresc frenezia noilor livrări, în timp ce populaţia se micşorează dramatic, potrivit Bloomberg.

    Numărul locuinţelor goale a crescut cu 260.000 în cadrul unui studiu pe care guvernul îl realizează de două ori pe deceniu. Astfel, 13,6% din locuinţe sunt goale, potrivit Nikkei.

    Multe dintre aceste proprietăţi sunt scoase spre vânzare sau spre închiriere sau sunt case de vacanţă. Cu toate acestea, unele dintre ele sunt locuinţe abandonate, dezafectate, potrivit serviciului japonez de ştiri.

    Un alt factor care lasă multe dintre locuinţe goale este trendul reprezentat de oamenii care se mută constant din mediul rural în mediul urban.

    Cu toate acestea, la nivel absolut, numărul de locuinţe goale poate fi întrecut uşor. Un studiu din 2017 arată că în zona urbană din China o locuinţă din cinci este goală, ceea ce s-ar traduce în circa 65 de milioane de case goale.

     

     

  • Descoperire incredibilă: prima inimă compatibilă cu cea umană a fost scoasă la o imprimantă 3D

    O veste bună a venit de la cercetătorii israelieni la începutul săptămânii: ei au anunţat că au reuşit să printeze o inimă 3D folosind propriile celule ale unui pacient, potrivit Bloomberg. Rezultatul ar putea fi folosit pentru înlocuiri ale ţesutului bolnav inimii şi – posibil – ar putea conduce înspre realizarea unui întreg transplant cu un astfel de organ.

    Inima a fost printată de o echipă a Universităţii din Tel Aviv  şi are dimensiunea de 2,5 cm – caracteristică unei inimi de iepure. Totuşi, aceasta este prima care are toate vasele de sânge, ventriculele şi atriile specifice unei inimi umane.

    „Este complet biocompatibilă şi se potriveşte pacientului”, reducând şansele ca aceasta să fie respinsă de corp a declarat Tal Dvir, profesorul care a condus proiectul. „Pacienţii nu vor mai aştepta pentru transplanturi şi nu va trebui să ia medicamente pentru a preveni respingerea. Organele de care este nevoie vor putea fi printate, personalizate în funcţie de pacient”, spune un comunicat de presă citat de Bloomberg.

    Printarea unei inimi cu dimensiunea celei umane ar putea să dureze o zi întreagă şi ar avea nevoie de miliarde de celule, prin comparaţie cu milioanele folosite pentru aceste inimi mici.Totuşi, medicul spune că acestea pot avea deocamdată un rol important în înlocuirea ţesutului bolnav din inimile umane.

  • Cine este omul pe care Putin îl urăşte cel mai mult

    Preşedintele rus Vladimir Putin îşi doreşte cu ardoare să îl închidă pe Bill Browder, potrivit unui articol publicat de Bloomberg.

    El este managerul de fond care s-a instalat în Rusia în perioada în care ţara trecea prin procesul privatizării; ulterior a devenit un critic al oligarhilor acesteia, atitudine care a determinat alungarea sa din Rusia. Câţiva oficiali ruşi au preluat compania lui şi au folosit-o, într-o metodă clasic rusească, pentru a cere o restituire de taxe de 230 de milioane de dolari. Au obţinut aceşti bani în 24 de ore.

    Chiar dacă Browder şi-a convns majoritatea angajaţilor să se mute în Londra alături de el; un consilier extern pe nume Sergei Magnitsky a refuzat să plece şi a investigat frauda, după care a fost aruncat în închisoare, unde sănătatea lui s-a deteriorat. El a murit la opt luni dupa ce a fost închis, la 37 de ani, aparent ucis de cei care l-au capturat.

    Browder şi-a propus să răzbune moartea lui Magnitsky şi a început o campanie globală pentru a avea aprobarea ţărilor din toată lumea a ceea ce a numit el Actul lui Magnitsky, un document de lege în care respinge vizele şi îngheaţă activele celor care abuzează de drepturile omului, începând cu oficialii care au cauzat moartea lui Magnitsky.

    Aceasta a devenit lege în Statele Unite în 2012. De atunci, alte şase ţări au adoptat actul. Între timp, Browder a scris o carte de memorii în 2015, Red Notice (Notificarea Roşie) şi a muncit neobosit pentru a-i identifica pe cei care abuzează de legi din Rusia.

    Actul Magnitsky a dat dureri de cap preşedintelui Putin şi elitei ruseşti fiindcă a lovit în buzunarele lui Putin şi ale apropiaţilor săi.
    Potrivit Bloomberg, ruşii bogaţi îşi ţin mare parte din avere în afara ţării; majoritatea dintre ei au, de asemenea, proprietăţi în oraşe precum Londra, Miami şi New York. Actul lui Magnitsky preîntâmpină elitele să îşi acceseze banii şi să îşi viziteze oraşele din ţările în care legea a fost adoptată.

    Potrivit Bloomberg, Putin vrea acum răzbunarea. În urmă cu câteva săptămâni, în cadrul unui summit care a avut loc la Helsinki, preşedintele rus a declarat că este dispus să perrmită consilierului special Robert Mueller să îi chestioneze pe hackerii ruşi pe care el îi doreşte investigaţi, dacă Rusiei i s-ar permite să interogheze ”anumiţi oficiali din Statele Unite suspectaţi că interferează cu problemele ruseşti”, potrivit Washington Post.

    Cine sunt aceşti oficiali urşi? Cu excepţia fostului ambasador Michael McFaul, toţi au fost asociaţi cu trecerea Actului lui Magnitsky, începând cu Browder, pe care Putin l-a acuzat în timpul unei conferinţe de presă că a evitat să plătească taxe de 1,5 miliarde de dolari şi că a contribuit la campania lui Hillary Clinton cu 400 de milioane de dolari.

    Într-adevăr, procurorii ruşi l-au judecat pe Browder de două ori, in absentia, condamnându-l la 9 ani de închisoare de fiecare dată.
    Potrivit Bloomberg, Browder primeşte constant ameninţări din parte ruşilor – i s-a spus că trebuie să se uite mereu peste umăr. A angajat oameni care să îl păzească în permanenţă şi este foarte atent în ceea ce priveşte oraşele în care călătoreşte – a decis, de pildă, să renunţe la o călătorie în Italia pentru că actualul prim ministru, Giuseppe Conte, este ”pro-Putin”.

    Întrebat de jurnalişti dacă era îngrijorat că Putin ar vrea să îl omoare, nu a respins această idee. Crede însă că este protejat de vizibilitatea sa – ”Dacă mă omoară, toată lumea va şti cine a făcut acest lucru”, a spus el. În pofida ameninţărilor, principalul obiectiv al lui Browder este ca actul să fie adoptat ”în fiecare ţară civilizată diin lume”.

    În mod paradoxal, bunicul lui Browder, Earl Browder, a fost şeful Partidului Comunist din Statele Unite în anii ’30 şi ’40.
     

  • Cum a ajuns Lady Gaga să îi influenţeze imperiul lui Vincent Bollore, unul dintre cei mai mari miliardari din Franţa

    Anul trecut a fost unul dificil pentru miliardarul francez Vincent Bollore.

    Fostul preşedinte al gigantului mediatic Vivendi a fost implicat într-un sandal de luare de mită în Africa, programul său de maşini electrice din Paris a fost închis, iar el este aproape de a pierde bătălia pentru controlul companiei Telecom Italia – operatorul fiind în centrul celor mai recente ambiţii ale sale, de a da naştere unui colos european în industria de entertainment, potrivit Bloomberg.

    Totuşi, în ciuda provocărilor, el caută ajutor de la Taylor Swift, Lady Gaga şi U2. Vivendi plănuieşte să vândă o participaţie de 49% în grupul Universal Music, cea mai mare casă de producţie din lume.

    Vânzarea ar putea aduce peste 15 miliarde de dolari pentru Vivendi şi ar alimenta performanţa acţiunilor, potrivit analiştilor – o evoluţie care i-ar aduce miliarde şi lui Bollori, încât holding-ul său este cel mai mare acţionar al Vivendi.

    În ultimele patru decenii, miliardarul în vârstă de 67 de ani a transformat un mic business familial de producţie de hârtie într-o maşinărie de business care deţine active în industrii ce variază de la porturi până la advertising, media şi tehnologie.

    În contrast cu acţionarul tipic de astăzi, care grăbeşte o companie înspre profituri pentru a câştiga prin diferite hedge fund-uri, Bollore este un om de afaceri de şcoală veche şi urmăreşte construirea unei dinastii.

    În ultimii ani şi-a plasat copiii prin diverse poziţii cheie în companiile pe care le deţine şi a reuşit să strângă o avere familială de peste 5 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires.

    „Bollore este foarte mândru de istoria lui, şi s-a convins singur că el poate folosi toate resursele capitalismului pentru a-şi consolida patrimoniul familial, averea familiei şi moştenirea”, spune Maurice Levy, preşedinte în consiliul de administraţie al gigantului francez Publicis.

     

     

  • Ce schemă a folosit un bancher pentru a FURA 100 DE MILIOANE de dolari de la clienţi

    Fabien Gaglio a mărturisit că a derulat o schemă Ponzi de 100 de milioane de dolari, povestesc jurnaliştii de la Bloomberg într-un articol. Într-o zi de miercuri, la ora 9 dimineaţa, în Paris, îmbrăcat într-un pulover elegant şi o cămaşă albă, bancherul de 39 de ani de pe Riviera Franceză a intrat într-o secţie de poliţie şi a luat un loc într-o cameră de interogatoriu, înarmat cu un dosar de notiţe, descriu scena jurnaliştii Bloomberg.
     
    “Ca să sumarizez faptele, misiunea mea era să  înmulţesc banii clienţilor”, a declarat el. Gaglio era unul dintre cei doi manageri ai unui fond de administrare de averi elveţian denumit Hottinger & Partners. Clienţii lui erau din toată lumea: oameni de afaceri din Singapore, artişti din Italia, antreprenori în tehnologie din Statele Unite, toţi atraşi de promisiunea taxelor reduse, a profiturilor mari şi a discreţiei elveţiene. Când câteva dintre investiţii au mers prost, Gaglio a început să ia bani de la unii dintre clienţi pentru a-i plăti pe ceilalţi. În curând a ajuns să falsifice declaraţii şi semnături.

    A ţinut-o aşa timp de 15 ani, iar acum „Nu mi-a mai rămas nimic”, spune el în articolul Bloomberg. 

    Investigatorul francez nu a înţeles de ce Gaglio i-a mărturisit toate aceste lucruri. Niciuna dintre victimele înşelăciunii lui Gaglio nu era de origine franceză. „De ce ai mărturisit totul în Franţa când compania este înregistrată în Elveţia, iar tu trăieşti în Spania?” întreba Rocket. Gaglio a răspuns că unele dintre infracţiuni s-au derulat în Franţa. Niciunul dintre cei doi nu a menţionat faptul că Franţa permite foarte rar extrădarea cetăţenilor. La 4.20 PM, Gaglio a semnat o declaraţie şi s-a întors pe străzile Parisului. Data era 23 ianuarie 2013. În zilele care au urmat, partenerul lui Gaglio, un conte francez numit Jean-François de Clermont-Tonnerre, a început să dea veştile clienţilor. Instituţia mamă din care s-a desprins Hottinger & Partnners – banca franceză Hottinger & Cie, cu rădăcini care se întindeau până în secolul XVIII, a suferit pierderi care au împins-o la faliment. Victimele şi investigatorii din mai multe jurisdicţii au aflat ce s-a întâmplat, iar procurorii din Luxemburg au acţionat cel mai rapid şi l-au acuzat în primăvara aceea pe Gaglio de fals şi uz de fals, fraudă şi spălarea de fonduri furate.

    Gaglio a pledat vinovat. „După ce am trăit în minciună atât de mult timp, acum răspund la întrebări cu cea mai mare transparenţă. Nu am nimic de ascuns”. A reiterat faptul că banii clienţilor lui, precum şi ai săi, au dispărut. „Am fost prins într-o nebunie greu de explicat”, spunea el, explicând că a cheltuit totul pe călătorii extravagante, tablouri de Andy Warhol şi Keith Haring şi avioane private. Un coleg i-a descris purtarea drept „faraonică”.

    Curtea a decis ca Gaglio să plătească 150.000 de dolari, sumă pe care au considerat că şi-o permite şi l-a condamnat la cinci ani de închisoare pentru infracţiunile comise în Luxemburg. A făcut apel şi, după ce a petrecut un an într-o închisoare luxemburgheză, a fost eliberat temporar, iar sentinţa i-a fost redusă la patru ani. În Luxemburg se obişnuieşte să duci la capăt jumătate din sentinţă şi apoi să fii eliberat condiţionat, iar acest lucru înseamnă că Gaglio mai trebuie să stea 12 luni la închisoare când se întoarce. Apoi, este liber să se alăture familiei lui într-o comunitate exclusivistă în apropiere de Cannes, unde au închiriat o vilă, deşi el susţine că nu are bani.

    Totuşi, este posibil să nu scape chiar atât de uşor. Procurori din Geneva, unde Hottinger & Partners era înregistrată, au lansat propria investigaţie în 2013; aceasta este încă în curs, potrivit unui purtător de cuvânt citat de Bloomberg. Autorităţile elveţiene nu au depus niciun fel de plângere şi nu există semne că cele din Statele Unite ar fi făcut asta. Victimele se tem că motivaţia de a urmări cazul s-a diminuat, după ce Gaglio a fost la închisoare, iar Hottinger a dat faliment.Este greu de imaginat cum ar fi putut ieşi mai bine evenimentele pentru Gaglio – de altfel, câţiva dintre clienţii lui se tem că a planificat totul.

    „Fabien Gaglio a minţit în fiecare zi timp de 15 ani”, spune Diana Benedek, o femeie de afaceri din California care spune că Hottinger & Partners i-a furat ei şi soţului ei 20 de milioane de dolari. „De ce l-ar crede cineva acum?”

    Fabien Nicholas Gaglio s-a născut pe Coasta de Azur, în 1973. S-a mutat în Londra după studii pentru a lucra în domeniul finanţelor, dar a fost prins în 200 pentru că folosea calificări false în banking pentru a aplica la Merril Lunch. A primit o sentinţă suspendată în Nisa şi, mai târziu în cursul aceluiaşi an, a reuşit să se angajeze la elitista bancă privată Rothschild din Londra. Gaglio a început să îşi facă un nume sfătuind familii europene legat de transmiterea averilor din generaţie în generaţie, iar în 2005 a fost recrutat de Hottinger & Cie. La cinci ani după mărturisirea lui Gaglio, victimele lui continuă o campanie prin care să forţeze autorităţile din mai multe jurisdicţii europene să ia măsuri; acţiunile lor nu par însă să îl afecteze pe Gaglio.

    După ce a închiriat o proprietate modestă în perioada procesului său din Luxemburg şi după ce a pretins că a supravieţuit că a pretins datorită părinţilor săi, dovezile arată că şi-a mutat familia într-o vilă al cărei cost de închiriere este de 10.000 de dolari/lună în apropiere de Beaulieu-sur-Mer, pe Riviera Franceză. În 2015, una dintre operele de artă despre care spune că a fost furată înainte de mărturia lui – o sculptură de Yves Klein – a fost vândută cu 200.000 de dolari la o licitaţie din New York, iar identitatea celui care a vândut-o nu a fost dezvăluită.

     

  • Bloomberg: Furia faţă de cel mai prost sistem de drumuri din UE alimentează un nou protest în România

    Bloomberg notează că un om de afaceri din Suceava a organizat un protest pe 15 martie, timp de 15 minute, pentru a transmite Guvernului semnalul că frustrarea oamenilor este foarte răspândită.

    Preşedintele Klaus Iohannis, care are frecvent dispute cu Guvernul, susţine protestele de vineri, la care s-au raliat şi unii primari care fac parte din partidul de guvernământ, observă Bloomberg.
     
    “Demonstraţiile au devenit un lucru comun în ultimii ani, în contextul în care românii contestă eforturile Guvernului de a reduce sancţiunile pentru corupţie”, comentează Bloomberg.
     

  • Datoria suverană a Statelor Unite atinge cote istorice, în timp ce datoria externă a americanilor a crescut în ritm accelerat

    Datoria totală a Statelor Unite ale Americii a ajuns la nivelul de 22.010 miliarde de dolari, a transmis Departamentul Trezoreriei.
     
    La începerea mandatului preşedintelui Donald Trump, în ianuarie 2017, datoria suverană a SUA era de 19.950 de miliarde de dolari.
     
    Datoria externă a Statelor Unite a crescut în ritm accelerat după reducerile de taxe în valoare de 1.500 de miliarde de dolari aprobate de preşedintele Donald Trump în decembrie 2017 şi în contextul aprobării de către Congres a majorării bugetului pentru apărare.
     

  • Bursa din Jamaica a devenit cea mai performantă bursă de acţiuni din lume

    Undeva în Marea Caraibilor, cea mai performantă bursă de acţiuni din lume funcţionează foarte diferit faţă de Wall Street. Nimeni nu se plânge cu privire la fondurile gigant de hedging care influenţează preţurile acţiunilor sau de traderii care încearcă să facă pariuri de tip short, pentru că niciuna din aceste categorii nu există aici.

    Tranzacţionarea înainte de deschiderea şedinţei sau după închiderea acesteia sunt de asemenea un mit aici, încât bursa din Jamaica tranzacţionează doar trei ore şi jumătate pe zi, potrivit Bloomberg.

    Practic, piaţa aceasta nu este pregătită pentru efervescenţa din birourile de tranzacţionare de la New York sau Londra. Nu încă, cel puţin. Nu există nicio acţiune jamaicană inclusă în ETF-urile americane, nici măcar în cele care urmăresc pieţe de frontieră precum Kazahstan, Sri Lanka şi Vietnam – cele mai emergente dintre pieţele emergente. Cu toate acestea, randamentele bursei din Jamaica sunt de tipul celor care ar putea convinge un investitor global să se aventureze în Marea Caraibilor, mai ales în contextul în care furtuna de pe pieţele bursiere de la finalul anului trecut a răvăşit portofoliile multor investitori.

    Doar în 2018 principalul indice bursier a crescut cu 29%, aceasta fiind cea mai mare creştere dintre toţi cei 94 de indici bursieri naţionali urmăriţi de experţii de la Bloomberg.
    Supraperformanţa bursei jamaicane în ultimii cinci ani este evidenţiată de un rezultat şi mai uluitor: bursa din Jamaica a crescut cu aproape 300%, o creştere de cinci ori mai mare faţă de următorul cel mai performant indice urmărit de publicaţie şi de şapte ori mai mare decât S&P 500.
    Cum pot fi însă explicate aceste creşteri exponenţiale? Un miracol economic pe care întreaga lume l-a trecut cu vederea? Nu chiar. Creşterea reală din Jamaica este în medie sub 1% pentru ultimii cinci ani şi ar trebui să se situeze la circa 1,7% pentru 2018.
    Zona de bull market este în principiu o perspectivă matematică, încât nu este nevoie de investiţii masive în termeni absoluţi pentru a genera un boom într-o piaţă minusculă. Valoarea totală a celor 37 de companii incluse în indicele principal din Jamaica se situează sub 11 miliarde dolari, adică de cinci ori mai puţin decât capitalizarea de piaţă a companiei Tesla, spre exemplu.
    Cu toate acestea, supraperformanţa bursei din Jamaica este şi rezultatul unui efort sincronizat al autorităţilor de a reinventa Kingstonul drept un hub financiar, în timp ce guvernul încearcă să îşi reducă datoria locală ce a aruncat ţara în pragul colapsului economic în urmă cu un deceniu.
    „Cu siguranţă, capitalul se duce oriunde se simte confortabil”, spune Paul Simpson, bancher şi investitor în vârstă de 36 ani din Kingston. „Dacă vedem capital care vine aici, înseamnă că oamenii se simt confortabil”.

    Industria financiară din Jamaica este concentrată în principal în vecinătăţile Kingstonului – care nu se aseamănă deloc cu imaginea care domină percepţia globală atunci când oamenii se gândesc la Jamaica. Reporterul de la Bloomberg notează că acei turişti care petrec nonstop sau locurile foarte sărace precum Trench Town nu mai sunt atât de vizibile cum erau până acum. În schimb, au apărut reprezentanţe ale unor giganţi precum Audi şi Porsche, precum şi câteva cafenele Starbucks care vând cafea din boabe măcinate chiar în apropierea locaţiilor.
    În ultimul deceniu, activele din sectorul financiar jamaican s-au triplat, iar numărul instituţiilor financiare din ţară a crescut de opt ori, potrivit cifrelor de la Fondul Monetar Internaţional. Mai mult, în timp ce Kingston apare în mod regulat pe lista globală a celor mai periculoase oraşe, Banca Mondială a situat capitala Jamaicăi pe locul şase în privinţa celui mai facil oraş în care poţi porni un business.
    „Dacă aş putea ţine un megafon prin care să le strig investitorilor că acesta este momentul, aş face-o”, spune economistul Uma Ramakrishnan, şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional în Jamaica.

    Unii investitori au primit deja mesajul. Compania chineză Jiuquan Iron & Steel plănuieşte o investiţie de 6 miliarde de dolari în teritoriu pentru a extinde capacitatea de producţie de aluminiu printr-o fabrică şi pentru a construi încă un parc industrial. Mai mult, numărul investitorilor jamaicani care deţin conturi de brokeraj a crescut de la sub 5% la peste 10% în ultimul deceniu.

    Însă chiar şi pentru investitorii care aud strigătul economistului Uma Ramakrishnan există câteva limitări enorme de luat în calcul, începând cu dimensiunea minusculă a pieţei de acţiuni. Numărul de acţiuni deschise pentru public este însă şi mai mic, încât multe companii sunt deţinute majoritar de către conglomerate, în special de investitori străini care îşi fac intrarea în piaţa de capital din Jamaica.
    NCB Financial Group, cea mai mare bancă din ţară, care reprezintă aproape o treime din întreaga valoare a bursei în termeni absoluţi, este deţinută pe jumătate de miliardarul jamaiano-canadian Michael Lee-Chin. Scotia Group Jamaica, a doua cea mai mare companie de pe bursă, este deţinută în mare parte de Bank of Nova Scotia.

    Este un fenomen comun pe bursa jamaicană ca anumite acţiuni să nu aibă volum deloc pentru zile sau chiar săptămâni la rând. În orice moment sunt privite graficele bursiere din Jamaica, se poate observa că numărul acţiunilor netranzacţionate îl depăşeşte pe cel al acţiunilor vândute sau cumpărate.

    Marlene Street Forrest, managing director al bursei, a declarat pentru publicaţia americană că este familiarizată cu toate criticile aduse la adresa sectorului financiar jamaican, însă lucrează pas cu pas spre îmbunătăţirea situaţiei.
    Mai întâi, timpul pentru încheierea unei tranzacţii a fost scurtat de la trei zile la două zile pentru a se conforma standardelor internaţionale. Mai mult, bursa se pregăteşte să introducă şi alte instrumente cu care investitorii din pieţe mai mari sunt obişnuiţi, precum conturile marjă care permit investiţii cu bani împrumutaţi sau posibilitatea de short, pentru a paria pe scăderea preţurilor. Însă Street Forrest consideră că nu există niciun motiv momentan să extindă programul de tranzacţionare dacă cererea din partea investitorilor nu există încă. „Vrem să ne asigurăm că suntem pregătiţi înainte să facem o mutare”, spune ea.

    Street Forrest spune că deja se pregăteşte pentru 20 de listări noi doar anul acesta, printre care şi listarea furnizorului de energie deţinut de stat Wigton Windfarm, ca parte a unui efort de privatizare, precum şi a altor companii mici care vin pe piaţa secundară – o piaţă chiar şi mai mică şi mai puţin lichidă decât indicele principal.

    Bursa a fost creată în urmă cu 50 de ani de Edward Seaga, un jamaican educat la Harvard care şi-a început caeriera ca producător muzical în anii ’60. Mai târziu el a intrat în politică şi a fost numit ministru de finanţe. În anii ’70, Seaga a condus Partidul Muncitoresc din Jamaica, devenind rivalul capitalist al liderului socialist Michael Manley – care muta Kingstonul mai aproape de Havana, Cuba, decât de Washington.
    Probabil aportul cel mai mare în dezvoltarea bursei din Jamaica l-a avut efortul sincronizat de a scăpa de povara datoriei guvernamentale, un proiect care nu a venit fără costuri pentru poporul jamaican. Pentru mult timp, singurul mod evident în care puteai obţine profit în Jamaica era să creditezi ţara. În lumina crizei financiare bancare din anii ’90 şi a crizei globale din deceniul anterior, datoria guvernamentală a crescut cu 145% faţă de economie.
    Dobânzile plătite pe titlurile de stat au înghiţit mai mult de jumătate din veniturile guvernamentale, blocând proiecte importante de investiţii sociale şi proiecte de infrastructură. Jamaica avea totuşi un istoric impecabil la plată, însă criza din 2008 a ameninţat acest demers, încât pilonii principali de dezvoltare, printre care turismul şi exporturile de bauxită şi de aluminiu, au început să se diminueze.
    Ratingurile ţării au fost reduse, dolarul jamaican s-a prăbuşit, iar dobânzile cerute de investitori pe titlurile de stat pe termen scurt au sărit la un nivel cutremurător de 25%. Pentru ajutor, Jamaica s-a întors către FMI, cu care a avut o relaţie disfuncţională în ultimele cinci decenii.
    Printr-o strategie denumită iniţial „un experiment unic”, FMI a reuşit să restructureze o parte din datoria ţării şi, cu ajutor de la Banca Mondială, din 2010 încoace cifrele cu privire la economia jamaicană arată din ce în ce mai bine. Şomajul a atins un minim record de 8,4% în 2018, dolarul jamaican a rămas relativ stabil în ultimii doi ani, după decenii întregi de depreceiere, iar inflaţia a scăzut de la peste 9% la sub 4% în ultimii cinci ani.
    Banca centrală chiar se laudă cu rezultatul actual, distribuind pe contul de Twitter al instituţiei un video muzical cu versurile „Inflaţia redusă şi stabilă reprezintă pentru economie linia de bass din muzica reggae”.